Drept CIVIL-pretentii

- pretenţii -

SENTINŢA CIVILĂ NR. 765

La ordine venind pronunţarea asupra cauzei litigii cu profesioniştii privind pe reclamant AA şi pe pârât BB., intervenient CC, având ca obiect pretenţii .

Dezbaterile la fond au avut loc în şedinţa de judecată din data de 31.01.2019, când s-a amânat succesiv pronunţarea pentru data de 15.02.2019 şi astăzi.

Încheierea de amânare a pronunţării face parte integrantă din prezenta hotărâre.

După deliberare,

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 8412/279/2016 pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 25.08.2016, reclamanta AA a solicitat obligarea pârâtului S.C. Asirom VIG S.A. la plata sumei de 10.000 lei daune materiale, a sumei de 200.000 lei daune morale, sume actualizate în funcţie de rata inflaţiei şi dobânda legală de la producerea prejudiciului, respectiv 7.08.2013  şi la plata unor penalităţi de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere şi la plata cheltuielilor de judecată, cu citarea în calitate de intervenient forţat a intimatului CC.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că la data de .., ora 18,15 .., sat Bistriţa, com. Alexandru cel Bun a fost accidentată  în calitate de pasager al microbuzului cu nr. de înmatriculare …., accident produs din vina interveninetului forţat, conducător al autoturismului cu nr. de înmatriculare …. Urmare a acestui accident reclamanta a fost transferată cu elicopterul la Sf. Spiridon Iaşi apoi transferată la SJU Neamţ, secţia de chirurgie plastică, unde a suferit o intervenţie chirurgicală. A suferit grave vătămări şi a fost diagnosticată cu politraumatism cu tcc, fractură cu deplasare în baza mâna dreaptă şi parcelară epifiza, cu infirmitate la degetul mare de la mâna dreaptă, politraumatism coloana cervică-dorso lombară, excoriaţii gamba stângă. În prezent reclamanta urmează tratament şi merge la consiliere psihologică, fiind diagnosticată cu depresie întrucât a fost implicată într-un accident colectiv soldat cu decesul unei persoane iar alte victime au suferit diferite leziuni. Pentru fapta intervenientului forţat a fost întocmit dosar de urmărire penală, în curs de soluţionare. Ca urmare, CCeste vinovat de producerea accidentului fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1357 şi urm. Cod civil. Prejudiciul produs reclamantei este atât unul material, reprezentat de cheltuielile efectuate pentru recuperarea după trauma fizică suferită în accident, spitalizarea, medicamente, controale etc. dar şi prejudiciu moral reprezentând trauma psihică la care a fost supusă din cauza accidentului în condiţiile în care a văzut cum a decedat o persoană în microbuzul în care se afla.

A mai arătat reclamanta că iniţial a fost emis certificatul medico-legal nr. … pentru un număr de 45-50 de zile îngrijiri medicale  iar prin expertiza medico-legală nr. … întocmită de SML Neamţ s-au acordat un număr de 60-70 zile îngrijiri medicale şi incapacitate adaptivă de 15%

Întrucât după fractura cominutivă metacarpian I consolidată cu scurtarea metacarpiului a prezentat sechele pentru deficit de extensie şi abducţie a policelui de peste 30%. Nici în prezent degetul fracturat nu este funcţional  iar mâna dreaptă o foloseşte cu dificultate.

Având în vedere numărul de îngrijiri medicale conducătorul auto CC nu a fost trimis în judecată şi pentru vătămarea sa corporală astfel că nu s-a putut constitui parte civilă în procesul penal. Culpa conducătorului auto a constat în depăşirea neregulamentară intrând astfel în contact cu microbuzul de transport persoane în care se afla şi reclamanta. Obligaţia pârâtei  BB rezultă din dispoziţiile art. 2224 NCC, raportat la art. 49 şi art. 54 din Legea nr. 136/1995 având în vedere calitatea acestei de asigurător RCA al persoanei vinovate în producerea accidentului în temeiul poliţei de asigurare nr. … încheiate pentru auto ….

Justifică solicitarea de acordare a daunelor morale de 200.000 lei de acordarea unor compensaţii materiale întrucât viaţa sa familială şi socială au fost afectate ca urmare a faptelor ilicite săvârşite de persoana vinovată în producerea accidentului. Aceste compensaţii sunt destinate să creeze condiţii de viaţă care să aline într-o oarecare măsură suferinţele sale psihice. A arătat reclamanta în ce priveşte solicitarea de plată a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale de vătămările şi îngrijirile medicale  iar în această perioadă s-au cheltuit sume de bani importante pe spitalizare, controale. Medicamente şi alte cheltuieli. Motivul pentru care solicită aceste sume nu este legat de calitatea de asigurător a societăţii pârâte ci de faptul că atât persoana vinovată de producerea accidentului cât şi asigurătorul au obligaţia de a acorda compensaţii materiale pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicită şi modificările care s-au produs în modul său de viaţă. Reclamanta a fost obligată să întâmpine suferinţe fizice şi morale  datorită vătămărilor suferite  şi procedurilor medicale pe care a trebuit să le urmeze pentru refacerea integrităţii corporale şi a sănătăţii. Toate aceste suferinţe i-au afectat drepturile sale la integritate corporală şi la sănătate, dreptul de a desfăşura activităţi sociale, economice, culturale, familiale şi de agrement conform aptitudinilor fizice, cognitive şi afective specifice vârstei. Această atingere cauzată drepturilor reclamantei a produs un prejudiciu moral a cărui dezdăunare se poate realiza prin acordarea, cu titlu de compensaţie a suferinţelor încercate a unor daune morale  având scopul de a asigura pErsoanei prejudiciate în mod justificat o satisfacţie pecuniară sau de altă natură.

 Identificarea drepturilor lezate şi a conţinutului acestora şi determinarea concretă a prejudiciului moral sunt atribuite ale instanţei de judecată în condiţiile în care asigurătorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile de dezdăunare ale victimei 

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 2224 alin. 1 şi 2, art. 1349 alin. 1 şi 2, art. 1350 alin. 1, art. 1381 şi art. 1387 Cod civil, art. 26 alin. 1 Ordinul CSA 14/2011, art. 49 şi art. 54 din Legea nr. 136/1995, art. 37 Normele Anexă ale Ordinului CSA nr. 14/2011, art. 453 Cod pr. civ..

A anexat, în fotocopie, înscrisuri solicitând şi administrarea probei testimoniale.

Pârâta a depus la data de 04.10.2016 întâmpinare prin care a invocat prioritar excepţia netimbrării cererii iar pe fond diminuarea pretenţiilor pretinse de către reclamantă. Urmare a accidentului de circulaţie din data de 07.08.2013 s-a deschis dosar penal împotriva ambilor conducători auto. Având în vedere viteza de deplasare a microbuzului în care se afla reclamanta există o legătură de cauzalitate  între fapta acestui conducător auto şi gravitatea vătămărilor corporale ale persoanelor vătămate, inclusiv a reclamantei. Se impune reţinerea unei culpe comune a celor doi conducători auto  în producerea vătămărilor corporale ale reclamantei urmând ca asigurătorul …. să acorde despăgubirile ce vor fi stabilite de instanţă în raport de cota de culpă a asiguratului său, CC.

A mai arătat pârâta că daunele morale se impun a fi determinate şi în raport de Ghidul se stabilire a daunelor morale emis sub egida CSA în baza unor calcule medii ale despăgubirilor acordate de instanţele din România prin care s-a încercat o cuantificare medie a daunelor morale în raport de numărul de zile medicale fiind stabilit un cuantum de 350 lei daune morale pentru fiecare zi de îngrijiri medicale. Cuantificarea daunelor morale şi materiale se impune a fi realizată în concret de instanţa de judecată în raport de probele administrate în cauză iar această evaluare trebuie să conţină un raport rezonabil de proporţionalitate ancorat în contextul socio-economic în care ne aflăm prin raportare la salariul minim brut pe ţară care era în anul 2013 900 lei iar salariul mediu de 1700 lei. Pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantei de plată a dobânzilor legale, a reactualizărilor şi penalităţilor de întârziere care ar trebui stabilite de la data  la care asigurătorul a primit o hotărâre definitivă de stabilire a acestora.

La data de … reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei de netimbrare şi a susţinerilor pârâtei referitoare la culpa comună a celuilalt conducător auto implicat în accident având în vedere că numai CC a fost trimis în judecată prin rechizitoriu nr. 4390/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. …. al Judecătoriei Piatra Neamţ. Daunele morale pe care le solicită au un caracter rezonabil  şi nu i s-a făcut nici o ofertă de despăgubire până la data de … astfel încât trebuie aplicată şi penalizarea de 0,2% /zi de întârziere.

Au fost depuse alăturat răspunsului la întâmpinare înscrisuri în copie.

Intervenientul forţat CC a depus la data e … întâmpinare prin care a invocat excepţia de netimbrare a cererii reclamantei iar pe fond respingerea cererii. A arătat că nu a avut nici o culpă în producerea accidentului iar vinovăţie conducătorilor auto urmează a fi stabilită în cadrul dosarului penal. Microbuzul în care se deplasa reclamanta transporta un număr de persoane nai mare decât îi era permis astfel încât persoanele care se aflau în interiorul acestuia au suferit vătămări corporale mai accentuate decât cei care ocupau un loc regulamentar pe scaune iar persoana care a decedat se afla în picioare lângă uşa din faţă dreapta pentru a coborî la următoarea staţie. A mai arătat că daunele materiale nu sunt dovedite iar valoarea solicitată este exagerată.

Prin încheierea din data de … s-a dispus suspendarea judecării prezentei cereri  până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. ….. al Judecătoriei Piatra Neamţ iar prin încheierea din data de .. s-a repus cauza pe rol, după soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. …. al Judecătoriei Piatra Neamţ. Prin aceeaşi încheiere a fost respinsă excepţia de netimbrare a acţiunii şi excepţia necompetenţei materiale invocate de societatea pârâtă. De asemenea, a fost încuviinţată administrarea probei testimoniale.

Printr-o cerere depusă la data de … reclamanta a renunţat la cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale. La termenul din data de 31.01.2019 a fost administrată proba testimonială fiind audiaţi martorii Olteanu Ioan şi Timofte Ana.

Analizând cererea în raport de probele administrate, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de …. microbuzul de transport persoane cu nr. de înmatriculare …. a fost implicat într-un accident rutier cu un alt autovehicul având nr. de înmatriculare …. condus de către intervenientul forţat CC,  pe DN 15D în loc. … Reclamanta se afla mijlocul de transport persoane şi a suferit mai multe leziuni fiind transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ iar la  aceeaşi dat a fost transferată la U.P.U. „Sf. Spitridon” Iaşi de unde a revenit la Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ unde a fost internată în perioada ... conform raportului de expertiză medico-legală întocmit în cadrul dosarului de urmărire penală. Conform raportului de expertiză reclamanta a suferit leziuni care au necesitat 60-70zile îngrijiri medicale de la data producerii, perioadă ce include tratamentul de specialitate şi de recuperare morfo-funcţională iar la data examinării prezenta sechele după fractura cominutivă metacarpian I consolidată cu scurtarea metacarpianului, deficit de extensie  şi abducţie a policelui de peste 30%, prezenta i incapacitate adaptivă de 15% şi capacitatea de muncă păstrată.

Instanţa mai reţine că acest accident a făcut obiectul dosarului de urmărire penală nr. …. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, în care au fost efectuate cercetări în urma cărora s-a dispus clasarea cauzei cu privire la infracţiunea de vătămare corporală  raportat la vătămările produse reclamantei.  Prin rechizitoriu emis în acelaşi dosar de urmărire penală s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului CC iar în dosarul nr. ….. al Judecătoriei Piatra Neamţ a fost condamnat pentru infracţiunile de vătămare din culpă şi ucidere din culpă raportat având în vedere că în autovehiculul de transport persoane se aflau mai mulţi pasageri, fiind rănit şi conducătorul auto al acestuia.  La data producerii accidentului autoturismul condus de intervenient era asigurat pentru răspundere civilă auto de către societatea de asigurare pârâtă.  Conform prevederilor art. 28 Cod pr. penală „hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o”. Prin Decizia penală nr. … a Curţii de Apel Bacău s-a reţinut culpa exclusivă a inculpatului CC la comiterea celor două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată precum şi existenţa faptei acestuia fiind condamnat atât în cadrul acţiunii penale dar şi în cadrul celei civile exercitate în dosarul penal. Chiar dacă fapta delictuală care a justificat formularea prezentei cereri nu a făcut obiectul dosarului penal menţionat fapta intervenientului a fost reprezentată de o unică acţiune care a cauzat atât un concurs ideal de infracţiuni dar şi un concurs ideal de fapte delictuale civile, nefiind întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni, prin raportare la prejudiciul produs fiecăreia dintre persoanele rănite care se aflau în mijlocul de transport. În consecinţă, raportat la cererea reclamantei instanţa reţine incidenţa autorităţii de lucru judecat a hotărârii penale menţionate cu privire la trei dintre elementele răspunderii civile delictuale: existenţa unei fapte delictuale care a fost săvârşită din culpă ca formă de vinovăţie de către intervenientul CC precum şi existenşa unui raport de cauzalitate între fapta astfel săvârşită şi prejudiciul suferit de către reclamantă. Sunt astfel lipsite de temei apărările pârâtei şi intervenientului conform cărora ar fi avut o culpă în producerea accidentului şi conducătorul auto al vehiculului de transport persoane. 

În drept, conform art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod Civil „Dispoziţiile Codului civil se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare”.

Ca urmare, faţă de data săvârşirii faptei ilicite, respectiv 07.08.2013, se constată că legea civilă aplicabilă în cauză din punct de vedere temporal este Noul Cod Civil, respectiv prevederile art. 1349 N.C.civ.

Instanţa mai reţine că potrivit art. 1357 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 (în vigoare de la 01.10.2011) „ (1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.”

Potrivit art. 1381 din Codul civil, „(1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie. (2) Dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. (3) Dreptului la reparaţie îi sunt aplicabile, de la data naşterii sale, toate dispoziţiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea şi stingerea obligaţiilor.”

Totodată, potrivit art. 1385 din Codul civil, „Întinderea reparaţiei - (1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2) Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. (3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. (4) Dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un avantaj sau de a evita o pagubă, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei.”

Astfel, art. 1357 Cod civil instituie răspunderea civilă delictuală. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciu constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

Referitor la prejudiciu, instanţa reţine că acesta este un element esenţial al răspunderii delictuale şi constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârşite cu vinovăţie de o altă persoană.

După cum există sau nu posibilitatea unei evaluări băneşti directe a prejudiciului, se face deosebire între prejudicial patrimonial şi cel nepatrimonial, art.1391 Cod civil reglementând în mod expres repararea prejudiciului nepatrimonial ( numit şi moral).

La rândul său, prejudiciul trebuie să fie cert şi să nu fi fost reparat. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare. Astfel, este cert prejudiciul actual şi prejudiciul viitor care, deşi nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor, fiind susceptibil de evaluare.

Prin prezenta cerere de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost modificată sub aspectul întinderii obiectului cererii instanţa reţine că reclamanta a solicitat obligarea asigurătorului la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de daune morale, pentru trauma suferită.

În ceea ce priveşte, daunele morale, instanţa apreciază că acestea reprezintă satisfacţii echitabile destinate a compensa pecuniar suferinţele fizice sau psihice urmare a faptei prejudiciabile a altei persoane. Prejudiciul moral trebuie dovedit sub aspectul existenţei sale certe, doar întinderea acestuia fiind lăsată la aprecierea instanţei.

Prin urmare, este justificată acordarea unor compensaţii materiale acelor persoane ale căror posibilităţi de viaţă familială şi socială au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârşite de alte persoane. Aceste compensaţii sunt destinate să creeze condiţii de viaţă care să aline într-o oarecare măsură suferinţele psihice ale victimei. Durerea suferită de pe urma unei răniri sau loviri constituie un prejudiciu moral, fiind consecinţe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile. Daunele morale constau în atingerile aduse personalităţii fizice, psihice şi sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral se are în vedere o serie de criterii: consecinţele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost: percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmăreşte o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit iar nu îmbogăţirea fără just temei. Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanţei de judecată, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogăţire fără just temei - trebuie să ţină seama de suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de o persoană, precum şi de toate consecinţele acestei. Scopul daunelor morale este în principiu acela de a oferi celor vătămaţi posibilitatea de a trece mai uşor peste evenimentul nefericit, iar la stabilirea nivelului acestora nu se poate face abstracţie de elemente precum nivelul general de trai al societăţii şi condiţiile concrete socio-economice de la momentul acordării.

În speţă instanţa reţine că, în urma evenimentului rutier, reclamanta a suferit mai multe leziuni corporale care au necesitat 60-70 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. În aceste condiţii, instanţa concluzionează că leziunile traumatice cauzate ca urmare a acţiunii ilicite a intervenientului i-au cauzat acesteia o serie de suferinţe, un disconfort fizic şi un prejudiciu moral, care trebuie reparat. La cuantificarea daunelor morale instanţa va avea în vedere pe de o parte gravitatea suferinţei de ordin fizic pe care a suportat-o reclamanta concretizate în leziunile consemnate în raportul de expertiză, confirmate şi de depoziţia martorilor audiaţi în cauză. Nu este de neglijat nici trauma psihică suferită de aceasta, inerentă şi confirmată şi de martorul audiat.

În concluzie, instanţa constată că, din probele administrate în cauză, a rezultat în mod indubitabil faptul că reclamanta a suferit un prejudiciu moral, decurgând din traumele fizice şi psihice suportate,  toate acestea afectând în mod negativ condiţiile sale de viaţă comparativ cu situaţia anterioară vătămării produse prin fapta  intervenientului.

Instanţa reţine că despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei – aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie, o categorie juridică cu caracter special, nu trebuie acordată într-un cuantum simbolic din cauza imposibilităţii, cu totul fireşti, de stabilire a unei concordanţe valorice exacte între cuantumul său şi gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie. Ea nu poate fi acordată într-un cuantum simbolic nici pe considerentul că, acordată într-un cuantum mare, ar putea constitui o sursă de îmbogăţire fără temei legitim pentru persoana păgubită, deoarece cuantumul daunelor morale acordat de instanţă nu se stabileşte arbitrar, ci el este rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei, deci a unor elemente obiective care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogăţire a persoanelor păgubite.

Pentru a-şi păstra caracterul de „satisfacţie echitabilă”, daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul şi finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit şi consecinţele acestuia. Ca atare, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensaţii a suferinţelor pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure persoana păgubită.

Faţă de aceste aspecte, instanţa consideră că suma de 30.000 lei, cu titlu de daune morale, este echitabilă şi de natură a contribui la restabilirea stării psihice a reclamantei, aflându-se într-un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă integrităţii fizice şi psihice, având în vedere gradul de lezare, intensitatea şi gravitatea atingerii aduse dreptului reclamantului. La stabilirea sumei acordate reclamantei instanţa va avea în vedere prin comparaţie şi suma acordată unei alte persoane rănite în accident în cadrul procesului penal, Brehuţă Dumitru, respectiv suma de 90.000 lei. Acesta însă a fost afectat de o validitate permanentă suferind multiple operaţii, internări repetate dar şi un prejudiciu estetic şi a avut nevoie pentru vindecare de 140-150 de zile. Spre comparaţie reclamanta a revenit la locul de muncă avut anterior şi, chiar dacă a suferit un deficit estetic şi funcţional moderat, a putut în linii mari să-şi reia modul de viaţă dinainte de accident.

Concluzionând, instanţa reţine că intervenientul forţat este răspunzător din punct de vedere delictual pentru prejudiciul produs reclamantei.

Potrivit probelor administrate autoturismul pe care intervenientul forţat îl conducea la data producerii accidentului avea încheiată, la acea dată, o poliţă de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule cu pârâta.

Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 (în vigoare la data săvârşirii fapte delictuale), „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri.”, iar potrivit art. 54 alin. 1 „Despăgubirea se stabileşte şi se efectuează conform art. 43 şi 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.”

Având în vedere dispoziţiile legale mai sus enunţate, instanţa apreciază ca fiind în sarcina pârâtei obligaţia de a suporta prejudiciul moral produse reclamantei, urmând a o obliga să-i achite acesteia suma de 3.000 lei cu titlu de daune morale.

Privitor la solicitarea reclamantei de plată a unor accesorii instanţa va dispune obligarea societăţii pârâte şi la plata unor penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere dar de la data rămânerii definitive a hotărârii penale prin care asigurată său a fost condamnat şi s-a stabilit culpa sa exclusivă în producerea accidentului. De la acea dată a cunoscut existenţa şi certitudinea prejudiciului având  obligaţia de a-i oferi reclamantei o sumă cu caracter rezonabil pentru daunele morale mai ales că a fost obligată faţă de alte persoane vătămate în aceleaşi circumstanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite în parte cererea precizată formulată de reclamanta AA, cu domiciliul  în . în contradictoriu cu pârâta BB şi intervenient forţat CC - …

Obligă  pârâta BB.  la plata către reclamanta AA a sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale, cu penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere de la data de 3.10.2018 până la data plăţii debitului.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Piatra Neamţ.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 22 februarie 2019.

Domenii speta

Spete similare