Potrivit art. 1357 c. civ., cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Astfel, pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele c

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 22.01.2018 sub număr de dosar …, reclamanta A. Ț. Asigurări SA a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu pârâta R., să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 7278,23 lei, a dobânzii legale de la data introducerii cererii, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta arată că la data de 17.07.2015 pe Bulevardul Iuliu Maniu, cablurile troleibuzelor care circulau s-au rupt, fapt ce a dus la avarierea autoturismului înmatriculat cu număr … , asigurat la reclamantă.

Ca urmare a instrumentării dosarului de daună nr. … , reclamanta a achitat păgubitului suma de 7278,23 lei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025-1032 C. proc. civ., art. 2210 C. civ., art. 1357 C. civ., OG nr. 13/2011.

În probaţiune, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale cu un martor.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 de lei (f.71).

La data de 21.03.2018, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată. Pârâta susţine că în persoana sa nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale având în vedere că ruperea firului de contact a fost cauzată de o arsură locală, apărută pe fondul frecvenţei ridicate de trecere a troleibuzelor. Pârâta arată că ruperea firului de contact poate fi considerată caz fortuit, situaţie care o exonerează de vinovăţie.

Cu privire la prejudiciu, pârâta arată că reclamanta nu face dovada achitării sumei de 799,09 lei provenind din factura emisă de S. şi că depunerea unei oferte de preţuri nu face dovada existenţei plăţii.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205-208 C. proc. civ., art. 249 C. proc. civ., art. 1351+1352, art. 1371 C. civ.

În probaţiune, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările de la dosar, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 17.07.2015 pe Bulevardul Iuliu Maniu, cablurile troleibuzelor care circulau s-au rupt, fapt ce a dus la avarierea autoturismului înmatriculat cu număr … . La data producerii accidentului,  autoturismul avariat deţinea o asigurare CASCO valabilă la societatea reclamantă (f. 61), situaţie în care s-a deschis şi instrumentat dosarul de daună nr. CL204243.

Conform art. 1349 C. civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în cazul în care încalcă această obligaţie răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

De asemenea, instanţa reţine că, potrivit art. 1357 C. civ., cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Astfel, pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, să existe vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând altei persoane.

În ceea ce priveşte vinovăţia, potrivit art. 1357 alin. 2 C.pr.civ., autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Instanţa constată că vinovată de ruperea cablurilor, fapt ce a condus la avarierea autoturismului înmatriculat cu numărul  … este pârâta R., urmând a înlătura susţinerile acesteia cu privire la cauza exoneratoare de vinovăţie a cazului fortuit. Astfel, potrivit art. 1351 alin. 2 C. civ., cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.

Pârâta arată faptul că respectiv fir de contact s-a deteriorat din cauza uzurii, a frecvenţei mari de trecere a troleibuzelor, fapt ce a culminat cu o arsură locală a firului şi ruperea lui. Or, în această situaţie, vinovăţia pentru ruperea cablului aparţine în mod evident pârâtei, având în vedere că aceasta era singura care utilizează astfel de cabluri de electricitate ( pentru funcţionarea troleibuzelor), fiind totodată şi cea care cunoaşte în mod exact frecvenţa cu care troleibuzele circulă şi, deci uzează cablurile respective.

Ca atare, pârâta era cea responsabilă cu verificarea şi întreţinerea cablurilor respective, motiv pentru care nu se poate considera că ruperea cablului din data de 27.07.2015 a fost una întâmplătoare şi de neprevăzut, atât timp cât în sarcina pârâtei exista obligaţia întreţinerii reţelei de cabluri. Lipsa de diligenţă a pârâtei în verificarea reţelei de cabluri nu poate conduce la exonerarea sa de vină, putându-se reţine o intenţie indirectă în sarcina acesteia,, întrucât deşi nu a urmărit producerea pagubei, prin neluarea măsurilor de siguranţă şi, deci inclusiv mentenanţa sistemului de cabluri, a acceptat producerea unui accident.

Prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv şi trebuie să fie cert şi să nu fi fost reparat încă.

Caracterul cert al prejudiciului, ceea ce presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare, rezultă din înscrisurile depuse la dosar, numai în parte, respectiv doar pentru suma de 6479,14 lei.

Instanţa reţine că într-adevăr, reclamanta nu a făcut dovada achitării sumei de 799,09 de lei către societatea S. Cu privire la extrasul de cont depus de reclamantă la fila 13, acesta nu poate face dovada plăţii, atât timp cât suma virată către această societate nu este suma solicitată de la pârâtă, iar detaliile plăţii lipsesc, motiv pentru care nu se poate verifica ce anume a plătit reclamanta către această societate, respectiv dacă a achitat factura pe care prin prezenta cerere i-o impută pârâtei.

Se constată că şi cea din urmă cerinţă a angajării răspunderii civile delictuale, aceea a raportului de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită, este îndeplinită în cauză,. Având în vedere că sumele achitate au fost necesare în vedere reparării autoturismului avariat ca urmare a ruperii cablurilor.

Astfel, având în vedere că reclamanta s-a subrogat în drepturile persoanei păgubite, instanţa va dispune obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei de 6479,14 de lei cu titlu de prejudiciu.

Pârâta urmează a fi obligată şi la plata dobânzii legale la debit de la data formulării cererii – 22.01.2018 şi până la achitarea efectivă a debitului, conform art. 2 şi 6 din OG nr. 13/2011, ţinând seama şi de faptul că pârâta se afla de drept în întârziere conform art. 1523 lit. e C. civ.

Văzând soluţia ce urmează a fi pronunţată pe fondul cauzei, precum şi dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., pârâta va fi obligată la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru.

Domenii speta

Spete similare