Măsura dispusă de a refuza participarea la examenul de titularizare pentru unicul motiv, acela că studiile universitare urmate de către reclamant nu respectă condiţia impusă de Metodologia cadru contravine principiului securităţii actelor juridice şi încr

Prin sentinţa nr. 1001 de la 04 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Olt, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 1698/104/2014, s-a admis cererea formulată de reclamantul X, in contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Olt, s-a dispus anularea adresei nr. 3147/7.05.2014 si a deciziei Consiliului de Administraţie al Inspectoratului Şcolar Judeţean Olt din 5.05.2014 privind respingerea contestaţiei reclamantului.

Împotriva sentinţei a formulat recurs pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Olt.

În motivarea recursului, recurentul pârât pa susţinut că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.).

Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, solicitând să se constate nulitatea recursului ca urmare a faptului că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prev. de art. 488 C.proc.civ.. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat în temeiul art. 496 alin. 1 C. pr. civ.

În şedinţa publică a fost pusă în discuţia părţii prezente excepţia invocată prin întâmpinare de către intimatul reclamant.

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 248 din Noul Cod de procedură civilă, aplicabil în recurs potrivit art. 494 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Excepţia nulităţii recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate este neîntemeiată, întrucât în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii se regăsesc critici dezvoltate la adresa sentinţei care face obiectul recursului, recurentul pârât arătând greşeala instanţei de fond, fiind cuprinse menţiunile prevăzute în art. 486 alin. 1 lit. d din Noul Cod de procedură civilă.

Recurentul pârât a indicat motivul de casare ca fiind cel prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 N.C.proc.civ. conform cu care: „Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”, astfel încât Curtea va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul reclamant.

Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, Curtea a apreciat că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

În şedinţa Consiliului de Administraţie al I.Ş.J. Olt din 05.05.2014 a fost analizată solicitarea reclamantului privind repartizarea cu statut de titular, în baza art. 253 din Legea nr. 1/2011, pe o catedră de geografie de la Liceul Tehnologic Tufeni.

Consiliul de Administraţie al I.Ş.J. Olt a respins contestaţia reclamantului ca neîntemeiată deoarece studiile absolvite nu respectă condiţia stabilită la art. 97 alin. 3 din Metodologia cadru privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2014-2015, aprobată prin O.M.E.N. nr. 5451/2013, modificată prin O.M.E.N. nr. 3080/05.02.2014 şi O.M.E.N. nr. 3275/10.04.2014.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a uzat de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi a solicitat anularea deciziei prin care i s-a respins contestaţia referitoare la cererea de titularizare.

Recurentul pârât reiterează prin motivele de recurs apărările susţinute în faţa instanţei de fond referitoare la faptul că studiile superioare absolvite de reclamant nu au fost şi nu sunt recunoscute de Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru că reclamantul este absolventul unei instituţii particulare de învăţământ superior care, la data înmatriculării studentului în primul an de studii universitare (anul universitar 2002-2003), nu avea autorizaţie provizorie de funcţionare sau acreditare.

Curtea constată că, faţă de obiectul cererii dedusă judecăţii şi ţinută fiind de principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil, instanţa de fond nu putea să cenzureze, atâta timp cât o cerere având acest obiect nu a fost formulată înaintea sa, modalitatea în care unitatea de învăţământ privat a înţeles să organizeze forma de învăţământ urmată de către reclamant.

Curtea nu neagă faptul că există o anumită procedură privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituţiilor de învăţământ (potrivit art. 17 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 75/2005, ARACIS are atribuţii în domeniul acreditării: ... evaluează în temeiul standardelor şi al metodologiei aprobate prin hotărâri ale Guvernului, la cerere sau din proprie iniţiativă, şi propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învăţământ superior şi a programelor lor de studii. Pe baza rapoartelor de acreditare, Ministerul Educaţiei şi Cercetării elaborează actele normative pentru înfiinţarea de structuri de învăţământ superior).

Însă, procedura în cauză vizează raporturile juridice ale Universităţii „Spiru Haret” cu autorităţile administraţiei competente în materie. Eventualele abateri ale Universităţii „Spiru Haret” în derularea procesului de învăţământ la specializările /programele de studii organizate în formele de învăţământ neacreditate sau neautorizate nu pot fi imputate reclamantului.

Finalizarea cursurilor universitare organizate de Universitatea Spiru Haret în cadrul formei de învăţământ la distanţă, prin susţinerea examenului de licenţă şi obţinerea în urma acestuia a unei diplome, presupune în fapt recunoaşterea de către Ministerul Educaţiei Naţionale a formei de învăţământ urmate.

Reclamantul a urmat studiile Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii Spiru Haret şi este titularul diplomei de licenţă emisă de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, a cărei valabilitate nu a fost pusă în discuţie atâta timp cât nu a fost anulată sau revocată de vreo instanţă de judecată, şi respectiv de o autoritate administrativă.

Diploma sa de studii a fost recunoscută de către recurentul pârât pentru calificarea menţionată, însă în momentul înscrierii la examenul de titularizare nu i s-a permis participarea la examen motivat de faptul că universitatea absolvită de către reclamant nu ar fi deţinut autorizaţie de funcţionare pentru anul 2002-2003, an în care reclamantul se afla în primul an de învăţământ.

Diploma de licenţă a reclamantului nu a fost anulată, acesta beneficiind de toate atribuţiile ce îi sunt conferite de acest act de studiu conform prevederilor legale în vigoare la data emiterii lui.

Nu intră în atribuţiile instanţei de judecată învestite cu analizarea încălcării sau nu a dreptului reclamantului, să analizeze dacă Universitatea Spiru Haret nu întrunea condiţiile de acreditare, atât timp cât diploma de licenţă conferită reclamantului şi care poartă antetul Ministerului Educaţiei Naţinale nu i-a fost retrasă sau anulată.

În cauză, în mod nejustificat recurentul pârât a respins contestaţia reclamantului în condiţiile în care reclamantul este titularul diplomei de licenţă emisă de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, aflată la fila 10 din dosarul de fond.

Diploma de licenţă eliberată reclamantului de Universitatea Spirtu Haret din Bucureşti este un act administrativ care a intrat în circuitul civil, a produs şi produce în continuare efectele juridice corespunzătoare, câtă vreme constatarea nulităţii sau anularea acesteia nu au fost dispuse de către instanţa de judecată aşa cum s-a reţinut în mod constant şi în jurisprudenţa Î.C.C.J..

Mai mult, a pune la îndoială abia acum valabilitatea acestui act înseamnă o invocare a propriei culpe din partea recurentului pârât care i-a permis reclamantului să profeseze ca suplinitor calificat la şcoli generale din comuna Tufeni. În anul 2009 reclamantul a devenit profesor definitiv, iar după promovarea examenului de definitivat a predat geografie la Şcoala de Arte şi Meserii Tufeni, apoi la Liceul Tehnologic Tufeni.

Măsura dispusă de recurenta pârâtă pentru unicul motiv, acela că studiile universitare urmate de către reclamant nu respectă condiţia impusă de Metodologia cadru contravine  principiului securităţii actelor juridice şi încrederii legitime consacrat în jurisprudenţa internă şi în jurisprudenţa CEDO.

Recurentul pârât urmează să verifice celelalte condiţii ce trebuie îndeplinite de către reclamant pentru repartizarea cu statut de titular, şi nu valabilitatea unei diplome ce nu a fost anulată.

Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că motivele de recurs sunt neîntemeiate, în speţă nefiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Codul de procedură civilă, astfel că în temeiul art. 496 alin. 1 Noul C.proc.civ. a respins recursul ca nefondat.

În baza principiului disponibilităţii, Curtea a lua act că intimatul reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare