Caracterul fictiv al tranzacţiilor economice. Erori materiale in actele contabile emise de furnizor . Argument insuficient pentru a demonstra carcaterul fictiv al unei tranzactii cu consecinta anularii dreptului de deducere a tva aferent.

Prin sentinţa nr. 4326 din data de 29 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 4797/101/2011 a fost admisă acţiunea precizată formulată de reclamanta SC  X SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice

A fost anulată parţial decizia nr.35/02.09.2011 şi decizia de impunere nr.3/25.05.2011 emise de DGFP Mehedinţi în sensul că s-au menţinut obligaţiile de plată pentru suma de 1797 lei impozit pe profit, 2822 lei majorări şi 275 lei penalităţi aferente impozitului pe profit, 849 lei TVA, 539 lei majorări şi 127 lei penalităţi aferente TVA, precum  şi celelalte obligaţii de plată stabilite prin decizia de impunere.

Pentru a ajunge la această concluzie  prima  instanaţă  si  expertul a avut în vedere că factura nr.403/26.01.2009  îndeplineşte condiţiile de formă şi fond prevăzute de legislaţia în vigoare, a fost înregistrată corect în evidenţele contabile ale furnizorului şi cumpărătorului, iar operaţiunea de achiziţionare a bunurilor înscrisă în această factură, dat fiind obiectul de activitate al reclamantei (construcţii) a fost necesară, utilă şi oportună. Scopul economic al operaţiunii de achiziţie a obiectelor de inventar înscrise în această factură (schelă metalică, panouri metalice,popi metalici) este realizarea obiectelor de activitate înscrise în actul constitutiv. Faptul că furnizorul nu declară livrarea prin declaraţia informativă privind livrările nu constituie un motiv pentru ca reclamanta, ca beneficiar, să nu poată înregistra achiziţia. Aceeaşi este motivarea şi pentru calculul TVA aferent facturii anterior menţionate.

Împotriva sentinţei a formulat recurs pârâta DGFP

Criticile recurentei vizând  faptul ca tranzacţia economica încheiata cu furnizorul  SC X SRL nu este reala, fiind astfel înlăturat dreptul de deducere TVA aferent, nu sunt  fondate.

Din considerentele expertizei  contabile  rezulta ca mărfurile ce fac obiectul  tranzacţiei în discuţie la acest punct, s-au regăsit în listele de inventar  întocmite  in anul 2009. Obiectele de inventar  au  fost  corect înregistrate in contabilitate, prin debitarea  contului 303 si creditarea  contului  401. Ieşirea obiectelor din inventar s-a  contabilizat  în concordanta  cu  dispoziţiile OMF  nr. 1752/2005  prin debitarea  contului 603 .

Chiar în Raportul de Inspecţie  fiscala se retine că  s-a  dispus un control  încrucişat  la  furnizor, finalizat  prin Procesul verbal nr. 2536/22042010 unde s-a  constatat că  furnizorul  a înregistrat  in propria contabilitate  factura  în  discuţie,  că a declarat-o prin Declaraţia  cod 394 cu  unele  erori  materiale  însă. Erorile  din facturile  fiscale  se pot corecta  în condiţiile  art. 159 C fiscal  si in cursul  controlului  fiscal.

În consecinţă, dat fiind toate aceste  împrejurări de fapt, Curtea  constata  ca prin actele de control fiscale ce fac obiectul contestaţiei,  nu  s-a  demonstrat  caracterul  fictiv  al operaţiunii prin precizarea unor indicii din care  să rezulte ca mărfurile nu au existat  în fapt si nu au  fost  tranzacţionate în realitate, ci  doar  consemnate fictiv in contabilitate. Nu s-a invocat de către organele fiscale, lipsa din inventar a bunurilor, lipsa menţiunilor privind  ieşirea  din  inventarul  societăţii  intimate, lipsa documentelor de transport  între  comercianţi  ori lipsa in materialitatea lor a tuturor  acestor mărfuri .

Singurul argument ce sta la baza înlăturării dreptului de deducere TVA a fost  cel  referitor la  neregulile  privind înregistrările contabile si  fiscale  efectuate de  furnizor.

Este adevărat că potrivit  principiului neutralităţii TVA,  deducerea TVA de către  beneficiar  este condiţionata  şi posibilă  prin colectarea corelativ  de către  furnizor.

Cu toate acestea,  în condiţiile în care beneficiarul  deţine toate  documentele si îndeplineşte  toate condiţiile  enumerate de dispoziţiile  legale  pentru exercitarea dreptului de deducere TVA, în care nu se invoca argumente privind lipsa in materialitate lor a  mărfurilor, nu se justifica printr-un scop  rezonabil si echitabil, înlăturarea  dreptului de deducere.

În plus  nu se invocă nici  măcar  lipsa  mărfurilor la furnizor, ci doar  o prezumţia că între acesta  din urma şi proprii săi furnizori nu  ar fi avut loc tranzacţii reale, ceea ce  nu face obiectului  controlului judecătoresc în cauza de faţă.

Nerespectarea  de către furnizor  a obligaţiilor  legale  privind  declaraţiile contabile şi fiscale  sunt sancţionabile potrivit  legii  si presupun  obligarea  la  colectare şi la  stabilirea unor  obligaţii  fiscale  suplimentare, dar nu pot conduce în mod automat  la  înlăturarea  dreptului de deducere  al beneficiarului.

Aceste nereguli trebuie coroborate  cu  prezentarea unor indicii  privind caracterul fictiv al  tranzacţiei  legate  de inexistenţa  mărfurilor în materialitatea  lor.

Într-o interpretare  contrara  s-ar  crea premisa, pe de o parte a impunerii  suplimentare  a beneficiarului prin anularea retroactiva a dreptului de deducere  si  corelativ cu o  obligare  la colectare  a furnizorului  care  nu  a întocmit potrivit legii  declaraţiile fiscale si contabile . 

Premisa ar conduce la o încălcare a principiului neutralităţii ce  guvernează  materia TVA .

În concluzie  nu  sunt incidente dispoziţiile art.11 Cod fiscal .

În ce priveşte  a  doua  critica  prezentata de recurent Curtea  reţine că Tribunalul a stabilit  corect  starea de fapt, în sensul  că centrala de gaze  a fost achiziţionată  conform facturii nr. 267380 din 28 10 2008  şi vândută ulterior la  data de 29 10 2008.

Motivaţia  înlăturării dreptului de deducere  TVA  aferent  acestei facturi de achiziţie astfel cum a fost reţinută  prin actul de control fiscal , consta  în faptul ca scopul economic al tranzacţiei nu a putut  fi demonstrat fiind  incidente  disp. art. 11 alin.1 din legea  nr.  571/2003 . În concret  s-a  precizat ca nu  s-a  putut  realiza  un control  încrucişat si  furnizorul  nu a depus  declaraţiile fiscale  si  situaţiile  financiare  aferente  anilor fiscali  2007, 2008, 2009.

Faptul ca  furnizorul  a devenit inactiv  ulterior emiterii  facturii  fiscale  în discuţie  nu poate influenta  dreptul de deducere  exercitat in raport cu data  emiterii  facturii.

De asemenea,  faptul că organele  fiscale  nu  au  fost în măsură să realizeze  un control  încrucişat  la furnizor  nu poate  constitui  argument pentru  înlăturarea dreptului de deducere TVA  la  beneficiar, în lipsa altor argumente  care să demonstreze  că  tranzacţia  fie este  fictiva,  fie  documentele  fiscale  şi  contabile  depus  de beneficiar nu cuprind elementele  prevăzute  expres de lege pentru exercitarea  dreptului de deducere.

Pentru  nerespectarea  dispoziţiilor  financiar valutare legea prevede sancţiuni  contravenţionale, iar actul de control fiscal nu indică  temeiul de drept  potrivit căruia  fapta  ar atrage  înlăturarea  dreptului de deducere.

Motivul  vizând  plata parţială  este invocat  şi susţinut ca temei  al înlăturării dreptului de deducere  tva doar in recurs. Se  vor  avea în vedere  şi  în acest caz  considerentele  sus  expuse pentru  factura  fiscala  nr.  403  din  26.01.2009 .

Recursul a fost  respins .

Domenii speta

Spete similare