Contestaţie la executare – tardivitatea formulării cererii; inaplicabilitatea dispozițiilor art. 183 C.pr.civ. în situația trimiterii cererii prin fax în ultima zi a termenului după încheierea programului de lucru

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 21.04.2015, sub nr. 43097/299/2015, contestatoarea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat, în contradictoriu cu intimata L.M., contestaţie la executare în dosarul nr. 314/2015 al SCPEJ D.C.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea încheierii de încuviinţare a executării silite emise la data de 24.03.2015, anularea executării silite, anularea somaţiei emise şi suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei cauze.

În motivarea cererii, contestatoarea a menţionat că prin somaţia emisă în dosarul nr. 314/2015 i s-a pus în vedere să achite suma de 143.400 lei cu titlu de penalităţi de întârziere acordate în temeiul sentinţei civile nr. 989/24.02.2010 pronunţare de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. ..., precum şi suma de 8.350,16 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc.

Contestatoarea a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, în raport de faptul că plata penalităţilor de întârziere a mai făcut obiectul a două contestaţii la executare înregistrate pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti. Astfel, cel două contestaţii la executare, conexate în cadrul dosarului nr. ... au fost soluţionate prin sentinţa civilă nr. 20556/2013, prin care au fost anulate toate actele de executare efectuate în dosarul nr. 1650/2012, soluţie menţinută de Tribunalul Bucureşti.

Contestatoarea a menţionat că prin sentinţa civilă nr. 989/24.02.2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul  nr. ... s-a dispus obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze un evaluator autorizat în vederea efectuării raportului de evaluare în dosarul de despăgubiri nr. 29495/CC într-un termen de maximum 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei, sub sancţiunea aplicării unei penalităţi de 100 lei pe fiecare zi de întârziere şi să emită pe numele reclamantei decizia reprezentând titlu de despăgubire nr. 29495/CC în maximum 30 de zile de la stabilirea valorii despăgubirii, sub sancţiunea aplicării unei penalităţi de 100 lei pe fiecare zi de întârziere.

Contestatoarea a invocat excepţia inadmisibilităţii stabilirii cuantumului final al penalităţilor, menţionând că executarea silită în dosarul nr. 314/2015 a fost începută în mod nelegal, având în vedere faptul executorul judecătoresc s-a substituit instanţei de judecată şi a stabilit printr-o încheiere cuantumul penalităţilor pe zi de întârziere. Contestatoarea a menţionat că intimata a solicitat plata sumei de 151.874,16 lei, încălcând dispoziţiile art. 905 alin. 4 C.pr.civ. care prevede că fixarea sumei definitive datorate cu titlu de penalităţi se va stabili de către instanţa de executare.

De asemenea, contestatoarea a susţinut că executorul judecătoresc, în mod abuziv şi nelegal, a stabilit cuantumul penalităţilor în baza încheierii emise la data de 24.03.2015, care nu constituie titlu executoriu. Astfel, a arătat că modul de calcul al penalităţilor este ambiguu, neputându-se vorbi despre o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. Mai mult decât atât, la data de 27.11.20136, în mod abuziv, prin poprire, creditoarea a încasat suma de 114.136 lei, deşi prin sentinţa civilă nr. 20556/2013 au fost anulate toate actele de executare efectuate în dosarul nr. 1650/2012, aceasta nerestituind suma încasată necuvenit.

În continuare, contestatoarea a invocat lipsa calităţii de debitor, menţionând că intimata a ales să someze ANRP, fără să ţină cont că ANRP şi CCSD (în prezent CNCI) sunt instituţii diferite, atribuţiile care revin fiecăreia fiind reglementate prin acte normative distincte.

În acest sens, contestatoarea a menţionat că prin titlul executoriu invocat de către creditor s-a stabilit în sarcina instituţiei sale o obligaţie de a face, în sensul analizării dosarului de despăgubire nr. 29495/CC. În prezenta cauză, obligaţia ce se vrea valorificată prin executarea silită, respectiv emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, era de competenţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi reprezenta doar un act ce consfinţea încheierea unei etape din procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În raport cu obligaţiile stabilite de instanţa de judecată prin titlul executoriu, CNCI şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin sentinţa civilă nr. 989/24.02.2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 9941/2009 şi a emis decizia de invalidare nr. 2255/10.11.2014, situaţie în care pretenţiile materiale solicitate sunt nefondate. Astfel, prin notificarea nr. 717/07.08.2001, numiţii A.S., L.M., A.C. şi A.J. au solicitat despăgubiri pentru imobilul situat în comuna Voluntari, ... sau Cetatea Voluntarilor din Comuna Colentina.

Contestatoarea a arătat că CNCI, în calitate de continuatoare în drepturi şi obligaţii a CCSD, a fost obligată să pună în executare hotărârea judecătorească întocmai potrivit dispoziţiilor legale, aplicând prevederile art. 41 alin. 5 din Legea nr. 165/2013. Prin urmare, în condiţiile în care CNCI a soluţionat dosarele de despăgubire al reclamanților în conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, contestatoarea a considerat că penalitatea aplicată CNCI poate fi înlăturată.

În acest sens, contestatoarea a invocat lipsa de vinovăţie a instituţiei sale, arătând că dosarul de despăgubire nr. 29495/CC a fost analizat în temeiul art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/2013, situaţie în care somaţia este lipsită de obiect. A mai arătat că S.C. R. S.A. a fost numită evaluator, însă aceasta a comunicat că nu poate evalua imobilul, întrucât nu există fişă a imobilului. Aceste aspecte au fost învederate atât Primăriei Oraşului Voluntari, jud. Ilfov, cât şi intimatei prin adresa nr. 29495/CC/14.08.2012, însă intimata nu a formulat nici un răspuns.

De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 20556/19.12.2013, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut în mod corect faptul că neîndeplinirea obligaţiilor stabilite prin sentinţa civilă nr. 989/24.02.2010 s-a datorat intimatei şi nu culpei instituţiei sale, astfel încât depăşirea termenului stabilit nu îi este imputabil.

Contestatoarea a menţionat că nu lipsa de diligenţă a CNCI şi ANRP de a soluţiona dosarul creditorului, ci chiar pasivitatea acestuia a condus la întârzierea emiterii deciziei. Astfel, deşi au fost solicitate înscrisuri justificate în repetate rânduri, pentru a tergiversa punerea în executare a sentinţei, secretariatul CNCI a propus invalidarea dispoziţiei nr. 682/14.08.2006 emise de Oraşul Voluntari, sens în care a fost emisă decizia de invalidare nr. 2255/10.11.2014.

De asemenea, contestatoarea a menţionat că emiterea la data de 10.11.2014 a deciziei de invalidare, după parcurgerea etapelor administrative obligatorii, nu a creat nici un prejudiciu creditoarei. Mai mult decât atât, deşi creditoarea s-a aflat evident în culpă, aceasta nedepunând diligenţele necesare pentru a-şi demonstra calitatea de persoană îndreptăţită la obţinerea de despăgubiri, aceasta, prin intermediul executorului judecătoresc, solicită plata unor penalităţi de întârziere care sunt nefondate. Astfel, acordarea penalităţilor de către instanţă ar echivala cu o îmbogăţire fără justă cauză.

Contestatoarea a solicitat instanţei să cenzureze modalitatea de calcul a onorariului executorului judecătoresc. A arătat că onorariul de executare în cuantum de 8.350,16 lei, stabilit în raport cu obligaţia de a face, nu respectă dispoziţiile Legii nr. 188/2000 şi ale Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 2550/C/2006. Astfel, având în vedere nu se prevede în mod expres onorariul executorului în ceea ce priveşte executarea obligaţiei de a face, onorariul maxim care putea fi stabilit este cel prevăzut de pct. 12 din OMJ nr. 2550/C/2006, respectiv 200 lei.

Contestatoarea a solicitat să se verifice complexitatea actelor de executare efectuate, având în vedere că executorii judecătoreşti, care sunt învestiţi prin lege să îndeplinească un serviciu de interes public, nu pot prejudicia, în mod nejustificat, pe una din părţile procedurii de executare silită. Astfel, cuantumul cheltuielilor poate fi cenzurat de instanţa de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite în procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale şi dacă nu sunt disproporţionate faţă de volum de muncă depus de cei implicaţi în executare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 711 şi următoarele C.pr.civ., Legea nr. 10/2001, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Legea nr. 165/2013.

Cererea a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 din O.G. nr. 22/2002.

Prin încheierea din 27.05.2015, instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei.

La data de 23.11.2015, prin serviciul registratură, contestatoarea a depus cerere de repunere pe rol prin care a invocat excepţia conexităţii în raport de dosarul nr. 43079/299/2015.

Prin încheierea din 25.11.2015, instanţa a dispus repunerea cauzei pe rol.

La termenul din data de 08.02.2016, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei la executare şi a inadmisibilităţii acţiunii, solicitând respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat şi a excepţiei inadmisibilităţii invocate de contestatoare, respingerea cererii de suspendare şi respingerea acţiunii ca nefondată.

În motivarea excepţiei tardivităţii, intimata a arătat că somaţia din 24.03.2015 emisă în dosarul de executare nr. 314/2015 al SCPEJ D.C.A. i-a fost comunicată debitoarei în data de 03.04.2015. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 715 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ., contestaţia la executare putea fi formulată până la data de 20.04.2015. Intimata a învederat că debitoarea a depus contestaţia la executare prin fax, la data de 20.04.2015, iar aceasta a fost înregistrată la registratura instanţei la data de 21.04.2015, dată care, potrivit art. 199 alin. 1 C.pr.civ., reprezintă data depunerii acţiunii.

Intimata a învederat că prevederile art. 183 alin. 1 C.pr.civ. au în vedere doar depunerea cererii prin poştă sau la un serviciu de curierat rapid, iar nu prin fax. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. 6 C.pr.civ., mijlocul electronic de comunicare al faxului se poate utiliza doar la cererea părţii interesate şi doar de către instanţa de judecată, în vederea comunicării citaţiilor sau a altor acte de procedură.

Totodată, intimata a arătat că prevederile art. 148 teza finală C.pr.civ. nu sun aplicabile în ceea ce priveşte depunerea contestaţiei la executare, deoarece aceasta are natura juridică a unei cereri de chemare în judecată, iar art. 199 C.pr.civ. prevede în mod expres că acestea primesc dată certă doar prin aplicarea ştampilei instanţei, singura excepţie fiind cazul în care sunt depuse la poştă/serviciu de curierat rapid.

Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către contestatoare, intimata a arătat că executarea silită are loc în baza unei hotărâri judecătoreşti care nu a fost desfiinţată, iar contestaţia la executare ce a făcut obiectul dosarului nr. ... nu avea cum să aibă ca obiect desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti, contestatoarea reuşind să anuleze doar actele de executare, nu şi titlul executoriu. Astfel, deşi ambele executări se întemeiază pe hotărârea pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, art. 713 C.pr.civ. împiedică o contestație a titlului reprezentat de hotărârea judecătorească, neexistând identitate de obiect între cele două dosare.

De asemenea, la momentul executării silite din primul dosar, debitoarea refuza să pună în executare titlul, însă în cauza de faţă debitoarea a acţionat contrar dispozitivului hotărârii judecătoreşti. Pe cale de consecinţă, cauza aceste executări este diferită de cauza primei executări silite. De altfel, intimata a învederat că ANRP nu formulează de fapt o excepţie a autorităţii de lucru judecat, ci susţine simple apărări de fond, care au fost susţinute şi în mod legal respinse de instanţa de judecată.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii stabilirii cuantumului final al despăgubirilor, care reprezintă, în fapt, o apărare de fond, intimata a menţionat că prevederile legale invocate de contestatoare nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere că în cuprinsul titlului executoriu se prevede cu claritate cuantumul penalităţilor la 100 lei/zi de întârziere, cu privire la fiecare dintre cele trei obligaţii de a face stabilite în sarcina contestatoarei.

În motivarea excepţiei inadmisibilităţii, intimata a invocat prevederile art. 713 C.pr.civ., arătând că cererea formulată de ANRP pune în discuţie motivele care au stat la baza hotărârii judecătoreşti puse în executare în dosarul nr. 314/2015. Astfel, deşi se încearcă o aparent contestaţie la executare, contestatoarea tinde la rediscutarea fondului dreptului care a fost tranşat printr-o hotărâre irevocabilă. De altfel, argumentele invocate nu sunt noi, fiind respinse în mod irevocabil de către Curtea de Apel Bucureşti şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În continuare, intimata a învederat că debitoarea nu aduce nici un argument cu privire la suspendarea executării silite, nefiind făcută dovada niciunui motiv temeinic pentru suspendare.

Intimata a precizat că prin simpla lecturare a dispozitivului sentinţei civile nr. 989/24.02.2010 pronunţate în dosarul nr. ... se poate determina cu claritate faptul că ANRP are calitatea de debitoare în dosarul de executare silită nr. 314/2015, prin prisma faptului că aceasta este obligată expressis verbis la analizarea dosarului de despăgubire.

De asemenea, atât jurisprudenţa naţională, cât şi jurisprudenţa CEDO subliniază că executarea hotărârilor judecătoreşti face parte din dreptul la judecată într-un termen rezonabil, iar dreptul câştigat ar deveni teoretic şi iluzoriu, în condiţiile în care hotărârea judecătorească poate fi lipsită de efecte prin simpla manifestare de voinţă a contestatoarei. În acest sens, intimata a precizat că debitoarea nu produce nici măcar o dovadă formală a analizării dosarului de despăgubire şi nu face dovada existenţei acestui dosar, iar motivele contradictorii invocate pentru a justifica nesoluţionarea dosarului sunt irelevante în prezenta cauză.

Cu privire la onorariul executorului judecătoresc, intimata a precizat că acesta a fost stabilit în conformitate cu obligaţia neexecutată de debitoare, contestatoarea făcând o confuzie majoră între obligaţiile de a face care i-au fost impuse de instanţă în dosarul nr. ... şi modul de reparare a prejudiciului rezultat din neexecutarea respectivelor obligaţii. În cazul neexecutării la timp a obligaţiilor impuse de instanţa de judecată sub sancţiunea penalităţilor care curg cu ziua, creditorul are întotdeauna dreptul atât la executarea în natură, cât şi la penalităţile scurse din neexecutarea la timp a obligaţiei.

În drept, au fost invocate prevederile art. 712 şi următoarele, art. 432 C.pr.civ., art. 21 din Legea nr. 165/2013, pct. 5 din OMJ nr. 12/2206, art. 6 CEDO, art. 1 şi art. 15 din Constituţia României.

La solicitarea instanţei, la data de 02.03.2016, prin serviciul registratură, SCPEJ D.C.A. a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. 314/2015 (filele 72-172).

Prin încheierea din 07.03.2016, instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei pentru neîndeplinirea de către contestatoare a obligaţiilor stabilite în sarcina sa.

La data de 01.09.2016, prin serviciul registratură, contestatoarea a depus cerere de repunere pe rol la care a ataşat, în copie legalizată: decizia civilă nr. 1396/R/19.06.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a Civilă în dosarul nr. 39191/3/2014 (filele 179-187), decizia civilă nr. 2946R/14.10.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a Civilă în dosarul nr. ... (filele 188-192).

La aceeaşi dată, contestatoarea a depus note de şedinţă prin care a solicitat respingerea excepţiilor şi apărărilor invocate de către intimată, ataşând, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: decizia de invalidare nr. 2255/10.11.2014 (filele 221-223), notificare nr. 48594/19.08.2011 (fila 224), adresa nr. 29495/CC/14.08.2012 (filele 225-226), adresa nr. 29495/CC/08.08.2014 (filele 227-228).

La data de 04.11.2016, prin serviciul registratură, intimata a depus note de şedinţă prin care a invocat excepţia perimării, solicitând respingerea cererii de repunere pe rol.

Prin încheierea din 07.11.2016, instanţa a respins excepţia perimării invocată de intimată şi a dispus repunerea cauzei pe rol.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, faţă de fondul cauzei, instanţa constată următoarele:

Potrivit art. 715 alin. 1 C.pr.civ., dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: 1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă; 2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit; 3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.

Instanţa constată că, în prezenta cauză, contestatoarea a solicitat anularea încheierii de încuviinţare a executării silite din 24.03.2015, a somaţiei şi a executării silite efectuate în dosarul nr. 314/2015 al SCPEJ D.C.A..

Potrivit art. 667 alin. 1 C.pr.civ., dacă cererea de executare a fost încuviinţată, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea de încuviinţare, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu şi, dacă legea nu prevede altfel, o somaţie. Aşa cum prevede art. 672 C.pr.civ., comunicarea actelor de procedură în cadrul executării silite se poate face de către executorul judecătoresc fie personal, fie prin intermediul agentului său procedural, iar, dacă aceasta nu este posibilă, potrivit dispoziţiilor legale privind citarea şi comunicarea actelor de procedură, care se aplică în mod corespunzătoare.

Instanţa reţine că, prin somaţia din 24.03.2015 emisă în dosarul de executare nr. 314/2015 al SCPEJ D.C.A. (fila 123), contestatoarei i-a fost pus în vedere să procedeze la consemnarea sumei de 151.874,16 lei în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 989/24.02.2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. ....

Instanţa constată că actele contestate de către debitoare în prezenta cauză (somaţia şi încheierea din 24.03.2015) au fost comunicate contestatoarei la data de 03.04.2015, astfel cum rezultă din dovada de înmânare de la fila 124 dosar.

Aşa cum prevede art. 181 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., termenul pe zile se calculează fără a lua în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte, fiind calculat pe zile libere.

Având în vedere data la care au fost înmânate actele contestate (03.04.2015) şi data la care debitoarea a formulat cererea (21.04.2015), instanţa constată că cererea a fost formulată cu încălcarea termenului de decădere prevăzut de art. 715 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ., ultima zi în care contestatoarea putea formula contestaţie fiind 20.04.2015.

Instanţa nu poate reţine susţinerile contestatoarei în sensul respingerii excepţiei tardivităţii prin raportare la faptul că cererea a fost trimisă prin fax la data de 20.04.2015 pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Analizând cererea de chemare în judecată (fila 1), instanţa constată că, din cuprinsul acesteia, rezultă faptul că a fost trimisă prin fax la data de 20.04.2015, ora 17:18.

Potrivit art. 182 alin. 2 C.pr.civ., dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile.

În acest sens, art. 183 C.pr.civ. prevede că: „(1) Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen. (2) Actul depus de partea interesată înăuntrul termenului prevăzut de lege la unitatea militară ori la administraţia locului de deţinere unde se află această parte este, de asemenea, considerat ca făcut în termen. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.”

Astfel, având în vedere că dispoziţiile art. 183 C.pr.civ. nu fac referire şi la trimiterile actelor de procedură efectuate prin poştă electronică sau fax, instanţa apreciază că aceste dispoziţii, fiind de strictă interpretare, nu pot fi aplicate prin analogie.

Prin urmare, coroborând dispoziţiile art. 182 cu cele ale art. 183 C.pr.civ., instanţa reţine că actul de procedură transmis prin poştă electronică sau fax va fi considerat săvârşit în termen doar dacă data la care a fost înregistrat la instanţă, iar nu data trimiterii efectuate prin poştă electronică sau fax, se situează înaintea împlinirii termenului. Cu alte cuvinte, pentru a fi considerat efectuat în termen, este necesar ca actul de procedură să fie trimis prin aceste mijloace de comunicare până la ora închiderii registraturii.

Conform art. 88 alin. 1 din HCSM 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti (în vigoare la data depunerii cererii), „programul de lucru al instanţelor este de 8 ore zilnic, timp de 5 zile pe săptămână; programul începe de regulă la ora 08:00 şi se încheie la ora 16:00.”

Astfel, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost trimisă prin fax la ora 17:18, după încheierea programului de lucru, contestaţia la executare a fost înregistrată la data de 21.04.2015, când a primit dată certă, în conformitate cu prevederile art. 199 alin. 1 C.pr.civ., prin aplicarea ştampilei de intrare.

Or, reţinând că ultima zi în care se putea formula contestaţia la executare era 20.04.2016, instanţa apreciază că excepţia tardivităţii este întemeiată. Pe cale de consecinţă, pentru toate aceste considerente, instanţa va admite excepţia tardivităţii, invocată de intimată, şi va respinge contestaţia la executare, ca tardiv formulată.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite, instanţa reţine că, potrivit art. 719 alin. 1 C.pr.civ., până la soluţionarea contestaţiei sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, se poate dispune suspendarea executării. Astfel, având în vedere soluţia care va fi pronunţată în cauză cu privire la contestaţia la executare, instanţa va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.

Conform art. 717 alin. 2 C.pr.civ., instanţa sesizată cu contestaţie la executare va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea. Astfel, având în vedere aceste dispoziţii legale, instanţa va obliga contestatoarea la plata către SCPEJ D.C.A. a sumei de 98,40 lei (fila 57), reprezentând cheltuieli aferente copierii dosarului de executare.

Instanţa va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 720 alin. 4 C.pr.civ., prezenta hotărâre se va comunica, din oficiu, SCPEJ D.C.A:, după rămânerea definitivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia tardivităţii, invocată prin întâmpinare.

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatoarea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, cu sediul în Bucureşti, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, CUI 22464311, în contradictoriu cu intimata L.M., cu domiciliul ….., ca tardiv formulată.

Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.

În temeiul art. 717 alin. 2 C.pr.civ., obligă contestatoarea la plata către SCPEJ D.C.A. a sumei de 98,40 lei, reprezentând cheltuieli aferente copierii dosarului de executare.

Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 05.12.2016.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare