Vătămare corporală din culpă

Sentinţă penală 412 din 05.03.2015


Conducerea autoturismului de către inculpat  în timp ce avea în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita prevăzută de lege, accidentând-o pe partea vătămată şi punându-i viaţa în pericol, reprezintă o infracţiune de pericol, existând cauzalitate între fapta ilicită şi punerea în pericol  a siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, mai ales că după producerea accidentului inculpatul a părăsit locul faptei în condiţiile în care partea vătămată era rănită, abandonând-o în drum.

Prin sentinţa penală nr.412 din 5 martie 2015, a fost condamnat inculpatul LC, la pedeapsa de două luni închisoare, în baza art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal, cu aplic. art. 320 indice 1 Cod proc. penal, art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal şi art. 76 lit. c Cod penal, cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal

În baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 320 indice 1 din Codul de procedură penală, art. 74 alin. 1 Cod penal şi art. 76 lit. b din Codul penal, cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal, condamnă inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 320 indice 1 din Codul de procedură penală, art. 74 alin. 1 lit. a şi art. 76 lit. b din Codul penal, cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal, condamnă inculpatul la un an şi două luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b din Codul penal, contopeşte pedepsele aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi două luni închisoare.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul penal pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 din Codul penal.

În baza art. 81 alin. 1 şi 2 din Codul penal, dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata prev, de art. 82 din Codul penal şi atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării art. 83 din Codul penal.

În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal, dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

Încetează măsura liberării pe cauţiune dispusă prin decizia penală nr. 45 din 11 februarie 2013 pronunţată în dosarul nr. … a Tribunalului Suceava – Secţia Penală.

Deduce perioada arestării preventive de la 8 decembrie 2012, la 11 februarie 2013.

Obligă asigurătorul SC ERAR SA, la plata sumei de 13065,755 lei despăgubiri civile către Spitalul … (cu dobânda legală aferentă calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii la achitarea integrală a debitului).

Obligă asigurătorul SC ERAR SA, să achite părţii vătămate SE suma de 5000 Euro sau contravaloarea în lei la data plăţii, reprezentând daune materiale şi la 45.000 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii reprezentând daune morale.

Obligă inculpatul la 1600 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli de judecată către partea vătămată.

Asupra procesului penal constată că prin rechizitoriul nr. …,  întocmit la data de 25 noiembrie 2013, a fost trimis în judecată inculpatul LC, pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art. 184 al. 2 şi 4 C. penal,  art. 87 al. 1 şi art. 89 al. 1,  din OUG 195/2002,  cu aplic. art. 33  din Codul penal.

S-a reţinut că la data de 6 decembrie 2012, în jurul orelor 21,55,  inculpatul LC conducea autoturismul proprietate marca VW Vento cu numărul de înmatriculare provizoriu …, pe DJ 176, din satul Strâmtura com. Vama din direcţia Moldoviţa spre Vama,  având ca pasager pe locul din dreapta faţă, de numita VPM. Ajungând la km 1+100 m  şi circulând pe un sector de drum neiluminat,  inculpatul a surprins şi accidentat pe partea vătămată SE,  care se deplasa în calitate de pieton pa banda din dreapta  în aceeaşi direcţie de mers.  Victima a fost acroşată cu partea dreaptă faţă  a barei de protecţie în zona gambei piciorului stâng, a  fost preluată pe capotă şi apoi pe geamul parbriz, fiind proiectată în final pe carosabil.

Inculpatul a oprit la locul accidentului pentru scurt timp,  fără a încerca  să-i acorde victimei primul ajutor, ori să sesizeze organele în drept despre accident,  după care s-a urcat la volanul autoturismului şi împreună cu VPM,  s-a deplasat la locuinţa sa din cătunul … din com. ...  Aici, în jurul orelor 0,35, a fost găsit de lucrătorii de poliţie  fiind identificat şi autoturismul în cauză care era avariat şi acoperit cu o pătură.

Imediat după sosirea echipei operative, inculpatul a fost testat, la orele 0,47,  cu aparatul etilotest, rezultând o valoare de 1,03  ml/l,  concentraţie alcool în aerul expirat, situaţie în care a fost  condus la Spitalul mun. CM. unde i s-au recoltat două probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

În urma analizei toxicologice a rezultat că inculpatul avea o alcoolemie în sânge la prima probă de 1,95 gr/%o,  iar la  proba a doua  de 1,8o gr./%o.

În cursul cercetărilor penale s-a efectuat o expertiză medico legală  privind calculul retroactiv ala alcoolemiei, concluzionându-se că la data de 6 decembrie 210 la ora 21,55, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică aproximativă cuprinsă în intervalul 1,80-  1,95 gr.%0.

În urma accidentului,  partea vătămată SE a suferit  leziuni care au necesitat pentru vindecare  un număr de 110-120 de zile  de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viaţa în primejdie, fiind internat la Spitalul Judeţean .., întocmindu-se raportul de constatare medico legală nr. 166/CE/A1 din 7 decembrie 2012.

În urma  analizei toxicologice/alcoolemie, s-a constatat că la orele 23,55,  partea vătămată avea o alcoolemie în sânge  de 2,75 gr./%0.

În vederea stabilirii cauzei şi împrejurărilor producerii accidentului, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnico-judiciare care a concluzionat următoarele:

-viteza de circulaţie a autoturismului  provizoriu SV 014524, condus de inculpat,  în momentul premergător accidentului a fost de 60-70 km/h; inculpatul a încălcat prev. art. 102 pct. 37  al. 3 lit. a,  din legea 49/2006,  art. 123 lit.e, din regulamentul de aplicare a codului rutier şi, posibil art. 7 din C. rutier;

-victima în persoana  părţii vătămate SE, în calitate de pieton a încălcat prev. art. 72 al. 1 din C rutier,  şi ale art. 166 din Regulamentul de aplicare a  Codului rutier;

- dacă autoturismul ar fi fost condus cu viteza maximă legală admisă pe sectorul de drum pe care s-a produs  accidentul, conducătorul acestuia, respectiv inculpatul, cu o alcoolemie de 1,90 gr/%0,  putea evita producerea accidentului;

- în situaţia în care conducătorul auto nu ar fi consumat alcool,  la viteza avută în fapt  de 65-70 km/h,  nu putea  evita  producerea accidentului;

- în cazul în care conducătorul auto  nu ar fi  consumat băuturi alcoolice  şi ar fi circulat cu viteza maximă legală admisă  de 30 km/h,  accidentul putea fi evitat;

- partea vătămată SE putea evita producerea accidentului dacă respecta normele  rutiere referitoare la circulaţia pietonilor şi se deplasa pe marginea din stânga a drumului public, pe direcţia sa de mers.

În raport de cauzele şi împrejurările producerii accidentului şi de concluziile raportului de expertiză tehnico judiciară, s-a constatat că atât inculpatul cât şi partea vătămată  au avut o culpă comună  în producerea accidentului rutier.

 Faţă de gravitatea faptelor comise, inculpatul a fost reţinut  de lucrătorii de poliţie o perioadă de 24 de ore iar apoi a fost prezentat Parchetului … cu propunerea  de punere  în mişcare a acţiunii penale  şi arestare preventivă.

 Prin încheierea  nr.12 din 7 decembrie 2012, a Judecătoriei Câmpulung Mold. dată în dosarul nr. …, s-a dispus admiterea propunerii formulate de Parchetul … şi arestarea  preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de  zile.

Prin decizia penală nr. 45 din 7 februarie 2013 a Tribunalului Suceava, dată în dosarul nr…., s-a dispus admiterea recursului formulat de inculpat iar in rejudecare s-a admis cererea de eliberare provizorie pe cauţiune formulată de inculpat, stabilindu-i-se acestuia respectarea mai multor îndatoriri conf. art. 160 indice 8 al. 3  cu trimitere la art. 160 indice 2  al. 3,  C. pr penală.

 Fapta inculpatului care la de 6 decembrie 2012, in jurul orelor 21,55  în timp ce conducea autoturismul marca VW Vento cu numărul de înmatriculare provizoriu … pe DJ 176 din com. Vama, a surprins şi accidentat pe partea vătămată SE,  care se deplasa în calitate de pieton, după care inculpatul a părăsit locul producerii accidentului fără a anunţa lucrătorii de poliţie  în condiţiile în care partea vătămată a suferit leziuni care i-au pus viaţa în pericol şi pentru a căror vindecare a avut nevoie de un număr de 120 de zile de îngrijiri medicale iar inculpatul  avea o alcoolemie în sânge de 1,80 -1,95 gr/%0,  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor  prev. de art. 814 al. 2  li 4  din C. penal, art. 87 al. 1  şi art. 89 al. 1  din OUG 195/2002.

Faptele descrise mai sus  se dovedesc prin următoarele  mijloace de probă: proces  verbal de sesizare din oficiu, declaraţia părţii vătămare,  proces verbal de cercetare la faţa  locului, planşe foto,  proces verbal de examinare criminalistică, proces verbal de inspecţie tehnică a autovehiculului, buletin de analiză  toxicologică alcoolemie, buletin de examinare clinică, cerere analize privind pe partea vătămată, raport de constatare medico legală, fişa de constatări preliminare, buletin de analiză toxicologică, buletin de examinare clinică, cerere analiză privind pe inculpat testare alcooltest privind pe inculpat, raport de expertiză medico legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei, declaraţiile inculpatului cât şi declaraţiile de  la urmărirea penală ale martorilor VPM, PEG, ŢD, MC,  PE şi VIC.

 Atât la organele de urmărire penală cât şi prin declaraţia dată de inculpat în faţa instanţei de judecată, acesta a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în  judecată, 

Prin cererea adresată instanţei la data de 20 decembrie 2013, partea vătămată SE, a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 10.000 Euro reprezentând daune  materiale şi cu suma de 90.000 Euro daune  morale.

 În cauză a fost introdusă  Societatea de Asigurare SC ERAR SA  la care inculpatul avea asigurat autoturismul la momentul producerii accidentului.

La data de 25 iunie 2014, SC ERAR SA a depus la dosar note de şedinţă arătând că în cauză are calitatea de asigurator de răspundere civilă.

La stabilirea  despăgubirilor a solicitat să se aibă în vedere faptul că  atât inculpatul cât şi partea vătămată au avut o culpă comună, urmând  a se da eficienţă disp.art. 28 din Normele Aprobate prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a asiguratorilor nr. 14/2011, privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii  produse  terţilor prin accidente produse de autovehicule şi art. 1371  al. 1 din C. civil.

Referitor la daunele materiale solicitate de partea civilă, SE, s-a arătat că acestea trebuie să fie dovedite în cond. prev. de art. 49 pct. 1  aprobate prin Ordinul CSA14/2011, iar în ceea ce priveşte daunele materiale solicitate de Spitalul … s-a  menţionat că răspunderea inculpatului faţă de partea civilă este reglementată de legea specială  şi  nu se încadrează în ipotezele  prev. de legea 136/1995. Că în virtutea prev. art. 49 şi 50 din Legea nr. 136/1995 şi a disp.art. 313 din Legea 96/1995, SC ERAR nu are obligaţia de plată a cheltuielilor de spitalizare.

Cu privire la daunele morale solicitate de partea civilă  s-a arătat că acestea sunt exagerate, urmând ca instanţa să ţină seama şi se împrejurarea că la producerea accidentului inculpatul şi partea vătămată au avut culpa comună urmând ca acestea să fie analizate şi acordate în raport de culpa procesuală a fiecăruia dintre ei.

Prin adresa nr. … din 9 octombrie 2014,  Spitalul …, a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 26131, 51 lei, depunându-se la dosar acte medicale pentru justificarea  cheltuielilor solicitate.

La solicitarea părţii vătămate au fost audiaţi martorii MP, MA,  MD,  MG, LI, SL, care au arătat că după ce partea vătămată a fost externată din spital  ca urmare a accidentului suferit, a rămas imobilizată la pat, nu se poate deplasa singură şi este dependentă de o altă persoană care trebuie să-l hrănească,  să-l spele şi să-i asigure toate nevoile în raport de situaţia în care se află.  Că partea vătămată nu poate efectua nici un fel de activitate pentru igiena proprie, iar pentru îngrijirea zilnică este nevoie de prezenţa a 3-4 persoane  care o îngrijesc pe partea vătămată îi fac igiena personală, îl hrănesc şi-l învârt cu pătura de pe o pate pe alta.

Martorii au precizat că cheltuielile familie pentru procurarea medicamentelor a materialelor de îngrijire  şi întreţinere a părţii vătămate  se ridică la suma de 800-1500 de lei lunar. Că înainte de săvârşirea  infracţiunii  partea vătămată era  încadrată la o firmă care se ocupa de exploatarea masei lemnoase, avea o gospodărie bine închegată,  creştea animale,  avea teren iar membrii familiei lucrau alături de el în gospodărie, iar soţia acestuia era plecată la muncă în străinătate. După accident,  familia nu mai poate creşte animale soţia părţii vătămate a fost nevoită  să revină în ţară  pentru a-l îngriji, iar copiii părţii vătămare sunt foarte afectaţi de situaţia creată în sensul că unii dintre aceştia, care anterior accidentului aveau o situaţie şcolară bună, după accident datorită problemelor din familie  situaţia şcolară s-a înrăutăţit. Au mai arătat martorii că  în perioada în care  partea  vătămată a fost internată la Spitalul din Suceava, familia a cheltuit suma de cca. 30-40 milioane  lei vechi, bani pe care  soţia părţii vătămate i-a avut  întrucât anterior accidentului lucrase în străinătate, precizându-se că şi mama părţii vătămate a folosit economiile pe care le avea la CEC pentru a fi achitate diverse investigaţii medicale. Că în afară de medicamente şi obiecte sanitare s-a achiziţionat şi un pat special, o saltea,  un  cărucior şi cârje pentru nevoile curente ale părţii vătămate.

Au mai  arătat martorii  că  starea  psihică a părţii vătămare este foarte proastă, este depresivă, întrucât conştientizează faptul că niciodată nu va mai putea duce  o viaţă normală, nu poate lua parte la evenimentele importante din familie. Că fiica părţii vătămare s-a căsătorit însă acesta nu a putut participa la nunta acesteia datorită sănătăţii precare în care se află.

În cauză, la solicitarea părţii vătămate a fost încuviinţată efectuarea unui raport de expertiză medico legală,  având ca obiective determinarea numărului real de zile de îngrijiri medicale, existenţa sau inexistenţa  unei infirmităţi temporare sau permanente, existenţa sau inexistenţa afectării vreunui  simţ sau organ,  cu precizare  de a se menţiona în ce proporţie a fost afectată capacitatea de muncă şi dacă în cauză se poate  sau  nu vorbi de o sluţire.

 Expertiza a concluzionat că partea vătămată  a suferit în luna decembrie 2012 un politraumatrism obiectivat prin : 

-traumatism cranio cerebral cu hematom epicranian  fronto pariental stâng, eden cerebral şi stare de comă;

-traumatism toracic cu fractură arc posterior coasta 11 dreaptă,  hemotorax  masiv stâng  şi  hemotorax mic drept;

-traumatism vertebri medular,  cu fractură luxaţie T9 – T10,  cu transedcţiune medulară  la nivelul T10,  cu paraplagie consecutivă;

- traumatism al membrelor cu fractură diafiză humerală dreaptă  cu deplasare şi fractură gambă stângă,  cu deplasare pentru care s-a intervenit chirurgical.

S-a menţionat că leziunile de violenţă constatate s-au putut produce în cadrul unui accident de trafic rutier, victima fiind pieton, în condiţiile precizate pe cale de anchetă, că leziunile de violenţă constatate, au necesitat  110-120 de zile de îngrijiri medicale  pentru vindecare cu incapacitate totală de muncă pe această perioadă, leziunile de violenţă constatate punând în primejdie viaţa părţii vătămate.

S-a mai  concluzionat prin acelaşi raport de expertiză că partea  vătămată a mai prezentat degerături la nivelul piciorului drept cu cangrenă a degetelor pentru care s-a practicat nevrectomie, iar între politraumatismul incriminat şi degerăturile prezentate de partea vătămată există o legătură de cauzalitate directă  condiţionată de expunerea ulterioară a  acestuia la frig.

La ora actuală partea vătămată prezintă paraplegie spastică sechelară după fractură luxaţie T9 –T10, cu transsecţiune medulară iar starea actuală a părţii  vătămate constituie o infirmate fizică permanentă. Leziunile suferite de acesta nu au determinat afectarea unui simţ sau organ iar starea actuală a acestuia nu constituie un  prejudiciu estetic grav şi permanent.

Din analiza materialului probator  instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 6 decembrie 2012, în jurul orelor 21,55, în timp ce  conducea autoturismul marca VW Vento cu numărul de înmatriculare provizoriu …  pe DJ 176 din com. Vama,  inculpatul LC l-a surprins şi accidentat pe partea vătămată SE, care se  deplasa în calitate de pieton, după care conducătorul auto a părăsit locul producerii accidentului fără a anunţa lucrătorii de poliţie. În urma accidentului partea vătămată  a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 110 -129 de zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au  pus viaţa în primejdie. S-a constatat că în momentul producerii accidentului inculpatul avea o alcoolemie în sânge de 180- 1,95 gr/%0, iar partea vătămată avea o alcoolemie de 2,75 gr/%0, acestea având culpă comună în ce priveşte producerea accidentului.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa a avut în vedere întreg materialul probator administrat în faza de urmărire penală, precum şi declaraţiile martorilor  date în faţa instanţei de judecată.

Sub aspectul laturii obiective elementul  material al infracţiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 este reprezentat de conducerea autoturismului de către inculpat  în timp ce avea în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita prev. de lege, respectiv de 1,80-1,95 gr./%0, accidentând-o pe partea vătămată şi punându-i viaţa în pericol.

Această infracţiune care a fost reţinută în sarcina inculpatului este una de pericol, iar legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul socialmente periculos respectiv punerea în pericol  a siguranţei circulaţiei pe drumurile publice  rezultă din actele dosarului.

De asemenea  fapta inculpatului care  a produs un accident rutier  soldat cu rănirea părţii vătămate întruneşte elementele constitutive de vătămare corporală gravă din culpă prev.  de art. 184  al. 2 şi 4 din C penal.

 Instanţa reţine şi incidenta art. 89 al. 1 din OUG 195/2002, constând în aceea că după producerea accidentului inculpatul a părăsit locul faptei în condiţiile în care partea vătămată era rănită, abandonând-o în drum.

Atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei de judecată  inculpatul a  avut o atitudine de recunoaştere şi regret a faptelor săvârşite.

Potrivit art. 320 indice 1 al  1 şi 2 C. pr. penală,  până la începerea cercetării judecătoreşti inculpatul poate declara personal sau printr-un înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul  de sesizare al instanţei  şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,  judecată ce poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atuncea când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia  înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată. În acest sens acesta a solicitat efectuarea unei anchete sociale conform căreia  inculpatul nu este angajat, nu beneficiază de şomaj sau alte venituri băneşti lunare, se ocupă  de munca în gospodărie şi are o situaţie materială foarte grea. Acesta nu este cunoscut cu abateri de la regulile de convieţuire socială,  nu este cunoscut ca şi consumator de băuturi alcoolice  are un comportament bun în familie  şi societate.

Consecinţa aplicării procedurii simplificate de soluţionare a cauzelor penale prev. de art.320 indice 1 C. pr. penală la cererea inculpatului,  este dată de legiuitor  prin al.7 al aceluiaşi text de lege, unde se menţionează că instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază cu reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prev. de lege,  în cazul pedepsei închisorii.

La individualizarea sancţiunilor şi proporţionalitatea acestora, instanţa va avea în vedere disp. art. 5 C. penal, referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecata  definitivă a cauzei  a intervenit una sau mai multe legi penale.

În acest sens, instanţa apreciază că prevederile Codului penal, din anul 1969 reprezintă legea mai favorabilă, în accepţiunea art.5 din NCP, întrucât spre deosebire de actualul cod penal, legea veche permite individualizarea pedepsei prin aplicarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. penal, cu consecinţa reducerii pedepsei conform art.  76 C. penal, în timp de NCP,  nu mai permite aplicarea acestor  circumstanţe legale.

Instanţa va avea în vedere limitele speciale de pedeapsă prev. de art. 87 al. 1 şi 89  alin. 1  din OUG 195/2002,  şi infracţiunea prev. de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal,  de gradul de pericol social concret al faptelor  ce rezidă  din participarea la trafic a unei persoane care nu respectă  regulile specifice desfăşurării unei astfel de activităţi, de persoana inculpatului care este cunoscut ca având o conduită bună în societate, cât şi de conduita părţii vătămate care la rândul ei la momentul producerii accidentului era în stare avansată de ebrietate.

De asemenea  instanţa va reţine că inculpatul  a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa pe tot parcursul procesului penal, iar în măsura în care a putut a contribuit la  achitarea unor cheltuieli pentru partea vătămată.

Aşadar,  instanţa  va da eficienţă  împrejurărilor sus arătate  urmând a reţine în favoarea inculpatului incidenţa disp,. prev. de art. 74  din C. penal.

Întrucât în cauză a fost reţinută incidenţa  disp.  prev. de art. 74 al. 1  lit. a din C. penal,  se impune a fi avute în vedere şi disp. art. 76 al. 1 lit. c, b,  din C. penal în ceea ce priveşte infracţiunile pentru care va fi condamnat.

În baza art. 33  lit. a  rap. la art. 34 lit. b C. penal, instanţa urmează să aplice inculpatului pedeapsa cea mai grea.

Instanţa urmează dă facă aplicarea disp,. art.  71 C. penal cu referire la art 64 lit. a, teza a II A şi litera b C. penal, interzicând pe durata executării pedepsei  exercitarea dreptului de a fi ales în funcţii publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Astfel,  ţinând  cont de faptul că prin faptele săvârşite au fost periclitate relaţii sociale vizând un domeniu  extins de aplicare, respectiv  siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, instanţa reţine că inculpatul nu este demn să exercite o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi nu este demn să aibă  dreptul de a fi ales  în autorităţile publice sau în funcţii publice elective.

Instanţa are in vedere şi decizia LXXIV /5 noiembrie 20007 a ICCJ prin care s-a stabilit că disp. art. 71 din C. penal, referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza I şi lit. b din C penal, nu se face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei,  în funcţie de criteriile stabilite de art. 71 al. 3 din C. penal şi cu cerinţele CEDO, aşa cum reiese din  cauza Hirst împotriva Regatului Unit la Marii Britaniei şi al Irlandei de Nord şi din cauza Sabău şi Pârcalab împotriva României, unde Curtea a apreciat că nu  impune interzicerea prin  lege a drepturilor electorale, ci aceasta trebuia să se facă prin raportare la natura şi gravitatea pedepsei.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei, instanţa va analiza posibilitatea individualizării executării pedepsei prin suspendarea condiţionată a acesteia, prin raportate la disp. art. 81 C. penal,  care prevăd că se poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei dacă pedeapsa  aplicată este de cel mult doi ani închisoare, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de şase luni, cu excepţia cazurilor prev. de art. 38 C. penal, şi se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia.

Instanţa reţine că inculpatul va executa o pedeapsă rezultantă de un an şi două  luni închisoare, iar din fişa de cazier a inculpatului, rezultă că acesta nu a mai fost condamnat anterior.

Se apreciază de instanţă că scopul pedepsei, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, poate fi atins şi fără executarea pedepsei, având în vedere că inculpatul a avut până în prezent o conduită bună, a recunoscut fapta şi a regretat consecinţele ei.

Constatând că sunt întrunite cond. prev. de art. 81 c: penal, instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi două luni aplicate inculpatului în condiţiile prev.de art. 82 din codul penal şi va atrage atenţia acestuia  asupra consecinţelor care decurg  din nerespectarea art. 83 C. penal.

În temeiul art. 71 al. 5 Cod penal se va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii ca urmare a aplicării disp. privitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Se va înceta măsura liberării pe cauţiune dispusă prin decizia penală nr. 45/11 februarie 2013, pronunţată în dosarul … a Tribunalului Suceava – sectia penală şi se  va deduce perioada arestării preventive  de la 8  decembrie 2013 la 11 februarie 2013.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei instanţa reţine că potrivit art. 1357 din NCC în vigoare la data comiterii infracţiunilor cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârşită cu vinovăţie este obligat să o  repare şi autorul prejudiciului  răspunde  pentru cea mai uşoară culpă.

Din textul anterior menţionat, se desprind elementele răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită comisă cu vinovăţie,  existenţa unui prejudiciu cauzat prin aceasta şi legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi acţiunea ilicită, aspecte dovedite odată cu probarea laturii  penale.

Instanţa va avea în vedere pentru soluţionarea laturii civile atât probatoriul administrat  cu ocazia soluţionării laturii penale cât  şi cel administrat cu ocazia administrării laturii civile.

S-a  avut în vedere că potrivit deciziei nr. 1/2005 cu privire la aplicarea art. 54 al. 4 şi art. 57 din Legea 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, pronunţată de ICCJ  în interesul legii,  societăţile de asigurare participă în procesul penal, în calitate de asigurator de răspundere civilă, iar în cazul producerii unui accident de  circulaţie având ca urmare cauzarea unui prejudiciu  pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea delictuală. Asiguratorul va fi  obligat să suporte cheltuielile în limita plafonului de asigurare.

Conform, art. 54  din Legea nr. 136/1995,  despăgubirile se stabilesc şi se efectuează conf. art. 43 şi 49, iar în cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, dreptul persoanelor păgubite prin accidentele produse de vehiculele aflate în proprietatea persoanelor asigurate din România se exercită împotriva asiguratorului  de răspundere civilă, în limitele obligării  acestuia.

În faza de judecată partea vătămată SE, s-a constituit parte civilă cu suma de 100 000 Euro din care 10.000 reprezintă daune  materiale şi 90.000  de Euro daune morale.

Din actele dosarului şi din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă faptul că SE a efectuat cheltuieli cu medicamente, examene medicale, achiziţionare de  materiale sanitare necesare în permanenţă,  a unui pat  special, cheltuieli care s-au ridicat lunar  la sume apreciate de martori între 800- 1500  de lei.

De asemenea, acesta a fost transportat pentru tratamente şi investigaţii medicale şi la un spital din Bucureşti, i-a fost achiziţionat un pat special, un cărucior, cârje şi o saltea specială bunuri care au costat cca. 2000 de lei.

Se mai reţine că partea vătămată a fost internată cca. 3 luni de zile la Spitalul …,  timp în care era vizitată zilnic de un membru al familiei care cheltuia cu transportul cel puţin suma de 20 de lei dus - întors la care se adăugau sume cuprinse între 50 şi 100 de lei reprezentând contravaloarea alimentelor suplimentare.

Se mai  reţine că familia cheltuia lunar sume cuprinse între 200-300  lei pentru achiziţionarea obiectelor sanitare, diverse unguente,  medicamente şi pampers, că înainte de accident  partea  vătămată era angajată la o firmă  unde câştiga lunar sume  cuprinse între 1200-1400 lei, sume de care nu a mai putut beneficia, după producerea accidentului.

Având în vedere existenţa faptei penale,  care a fost săvârşită cu vinovăţie de inculpat şi prin care s-au cauzat prejudicii morale şi materiale părţii vătămate, constituită ca parte civilă în cauză, legătura de cauzalitate dintre faptele săvârşite şi pagubele produse rezultând din materialitatea faptelor săvârşite, cât şi cupla comună  a inculpatului şi a părţii vătămate, instanţa va admite în parte acţiunea  civilă, atât privind daunele materiale cât şi daunele morale şi în consecinţă va obliga garantul de răspundere civilă  la plata de daune materiale şi morale, reţinând cupla comună.

Procedând la  cuantificarea daunelor materiale şi morale, instanţa va avea în vedere cheltuielile efective care au fost  efectuate de partea  vătămată şi familia acestuia în strictă legătură de cauzalitate cu consecinţele avute ca urmare a săvârşirii infracţiunii de către inculpat, suferinţele cauzate părţii vătămate, ca urmare a leziunilor suferite,  în urma accidentului de circulaţie, urmările suferite de partea vătămată, dar şi evitarea transformării instituţiilor daunelor morale într-o modalitate de câştig, instanţa constată că suma de 5000 Euro  sau contravaloarea lor la data plăţii  reprezentând daune materiale  şi 45.000  Euro sau echivalentul în lei la data plăţii reprezentând daune morale, constituie sume  rezonabile şi pertinente  pentru despăgubirea părţii civile.

Instanţa reţine că este dificil de cuantificat în echivalent bănesc prejudiciul moral suferit de partea civilă, dar apreciază că suma stabilită prin prezenta sentinţă şi pedeapsa ce va fi aplicată, vor fi în măsură să realizeze o reparaţie morală echitabilă, în condiţiile prev. de art. 54 rap. la art. 49 al. 1 din Legea 136/1995.

De asemenea asiguratorul va fi obligat la plata sumei de 13.065,775 lei,  parte din despăgubirile civile către Spitalul …, cu dobânda aferentă,  calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii la achitarea integrală a debitului.

Instanţa reţine concluziile raportului de expertiză medico legală conform cărora leziunile de violenţă constatate la partea vătămată i-au pus în primejdie viaţa,  iar starea actuală a acestuia constituie o infirmitate fizică permanentă.

Urmează ca inculpatul să fie obligat la 1600 de lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile MJ  cât şi la suma de 100 de lei cheltuieli de judecată către partea vătămată.