Plângere contravenţională. Procesul verbal de contravenţie face dovada situaţiei de fapt reţinută de agentul constatator până la proba contrară. Sarcina probei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani la data de 16.02.2018, petentul MDF a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN IAŞI, anularea Procesului-verbal seria PISX nr. X din data de 23.01.2018 şi, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertismentul.

În motivarea în fapt a cererii, petentul arată că a fost sancţionat pentru că nu a respectat indicaţiile poliţistului rutier de a aştepta la auto personal.

Petentul susţine că, la data de 23.01.2018, circula cu autoturismul proprietate personală, îndreptându-se către Spitalul Sf. Maria din Iaşi, în vederea efectuării unei intervenţii chirurgicale copilului său, în vârstă de numai 6 luni, când a fost oprit, într-o zonă neamenajată corespunzător, de un echipaj de poliţie care l-a sancţionat pentru depăşirea vitezei legale, cerându-i în acelaşi timp să aştepte în maşină.

Petentul susţine că a fost nevoit să aştepte o jumătate de oră pentru completarea procesului verbal, interval în care copilul a început să plângă, iar tatăl său a coborât din maşină pentru a filma comportamentul abuziv al poliţistului care i-a adresat cuvinte jignitoare.

În continuare, petentul arată că a fost nevoit să iasă din maşină, întrucât s-a temut pentru sănătatea tatălui său, bolnav, cardiac şi diabetic, dar şi pentru a-l ruga pe poliţistul rutier să completeze mai repede procesul verbal de contravenţie, motiv pentru care petentul susţine că agentul constatator s-a enervat şi mai tare şi l-a sancţionat pe tatăl său.

Faţă de această situaţie de fapt, petentul apreciază că a respectat întocmai indicaţiile poliţistului rutier, la semnalul acestuia, oprind maşina şi prezentându-i acestuia actele solicitate, ulterior aşteptând în maşină întocmirea procesului verbal.

În ceea ce priveşte temeiul de drept reţinut în cuprinsul actului constatator, petentul precizează că acesta a fost consemnat în mod eronat.

În drept, petentul a invocat dispoziţiile OG 2/2001 şi ale OUG nr. 195/2002.

În dovedirea cererii, petentul a solicitat proba cu înscrisuri şi a depus la dosar înregistrarea video efectuată la momentul constatării faptei.

Intimatul legal citat, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiate şi a depus la dosar documentaţia aferentă procesului verbal contestat, inclusiv raportul agentului constatator.

Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin Sentinţa civilă nr. 5195 din 22.06.2018 pronunţată de Judecătoria Focşani, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, unde a fost înregistrată sub acelaşi număr.

În cauză, au fost încuviinţate proba cu înscrisuri şi proba testimonială, instanţa apreciind, faţă de dispoziţiile art. 258 raportate la cele ale art. 255 C.proc.civ., că acestea sunt utile, pertinente şi concludente soluţionării prezentei cauze.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Procesul verbal seria PISX nr. X din data de 23.01.2018, petentul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 725 lei pentru că pentru că nu a respectat indicaţiile poliţistului rutier de a aştepta la auto personal, faptă prevăzută de art. 100 alin. (3) lit. f) din OUG nr. 195/2002 şi sancţionată potrivit art. 100 alin. (3) lit. f) din acelaşi act normativ.

În drept, potrivit art. 31 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, participanţii la trafic trebuie să respecte regulile de circulaţie, semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier, precum şi semnificaţia diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate: a) semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier.

De asemenea, potrivit art. 100 alin. (3) lit. f) din acelaşi act normativ, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: f) nerespectarea semnalelor, indicaţiilor şi dispoziţiilor poliţistului rutier aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Instanţa reţine totodată că, potrivit art. 183 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorul vehiculului oprit la semnalul regulamentar al poliţistului rutier sau, după caz, al poliţistului de frontieră este obligat să rămână în vehicul, cu mâinile pe volan, iar ceilalţi pasageri să nu deschidă portierele, respectând indicaţiile poliţistului.

Potrivit art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, instanţa, verificând din oficiu legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie contestat, apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor cerinţelor.

În ceea ce priveşte fapta reţinută în sarcina petentului, cu titlu preliminar, instanţa constată că aceasta vizează nerespectarea obligaţiei de a rămâne în maşină la indicaţia poliţistului rutier, şi nu cea privind depăşirea vitezei legale, faptă pentru care a fost întocmit un alt proces verbal de contravenţie.

Astfel, instanţa constată că petentul nu a contestat fapta reţinută în sarcina sa, respectiv că nu a urmat indicaţiile poliţistului rutier de a rămâne în maşină, ci a invocat comportamentul abuziv al poliţistului rutier care i-a făcut să aştepte 30 de minute, atitudinea agresivă a acestuia faţă de tatăl petentului, dar şi faptul că trebuia să ajungă de urgenţă la spital, în vederea efectuării unei intervenţii chirurgicale copilului său în vârstă de numai 6 luni.

 Deşi instanţa a dispus citarea petentului cu menţiunea de a indica datele de identificare a tatălui său în vederea audierii acestuia ca martor, petentul nu s-a conformat dispozițiilor instanţei, care a fost nevoită aşadar să procedeze la soluţionarea cauzei pe baza înscrisurilor aflate la dosar.

În acest sens, instanţa reţine că simpla afirmaţie a petentului că nu a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa în cuprinsul procesului verbal de contravenţie contestat sau a intervenirii unui caz fortuit, fără a administra nicio probă în susţinerea acesteia nu poate justifica anularea procesului verbal respectiv pe motiv de netemeinicie.

Din această perspectivă, instanţa apreciază că procesul verbal de contravenţie, cuprinzând constatările personale ale agentului constatator beneficiază prin el însuşi de forţă probantă şi constituie o dovadă a vinovăţiei contravenientului, atâta timp cât acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară. În acest sens, astfel cum s-a reţinut şi în practica judecătorească, din coroborarea dispoziţiilor art. 16 şi ale art. 34 din OG nr. 2/2001 rezultă că procesul verbal face dovada situaţiei de fapt reţinută de agentul constatator până la proba contrară, probă care trebuie însă propusă de către petent.

Persoana sancţionată contravenţional se bucură de prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăţia sa. Această prezumţie nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenţie legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorităţii de stat.

Or, în cauză, pe de o parte, petentul nu a contestat fapta reţinută în sarcina sa prin procesul verbal contestat, iar pe de altă parte, nu a făcut în vreun fel dovada comportamentului abuziv al agentului constatator. În acest sens, instanţa constată că, din înregistrările video depuse la dosar, rezultă că, atât petentul, cât şi tatăl său, au coborât din maşină, nu rezultă comportamentul agresiv sau abuziv al poliţistului rutier în sensul invocat de petent, ci din contră, atitudinea sfidătoare a contravenientului la adresa acestuia.

 De asemenea, faptul că întocmirea procesului verbal a durat o anumită perioadă de timp nu poate conduce, în afara unor alte elemente probatorii, la reţinerea caracterului abuziv al agentului constatator de natură să justifice nerespectarea indicaţiilor acestuia, în sensul invocat de petent.

Cu privire la individualizarea sancţiunii aplicate petentului, instanţa reţine că, la momentul individualizării sancţiunii trebuie să se ţină seama de pericolul social apreciat în concret, alături de celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001.

În temeiul art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, la aprecierea legalităţii sancţiunii contravenţionale aplicate, instanţa trebuie să se raporteze la gradul de pericol social al faptei săvârşite.

În consecinţă, reţinând că petentul se face vinovat de fapta ce îi este imputată, că a mai fost sancţionat în aceeaşi împrejurare pentru o altă faptă contravenţională, dar având în vedere şi atitudinea acestuia la momentul constatării contravenţiei, instanţa nu va acorda eficienţă împrejurării ce a fost invocată de petent cu titlu de cauză de atenuare a răspunderii contravenţionale. Astfel, deşi rezultă din înscrisurile depuse la dosar că acesta se îndrepta spre spital, unde copilul său a fost internat în aceeaşi zi, aceasta nu poate justifica, prin raportare şi la caracterul eminamente preventiv al sancţiunilor contravenţionale, încălcarea repetată a normelor de circulaţie şi nici sfidarea organelor în drept să asigure respectarea acestora.

Faţă de aceste considerente, instanţa va respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională.

Domenii speta

Spete similare