Acţiune având ca obiect rvendicare + grăniţuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 22.02.2019, sub nr. 510/259/2019, reclamanţii Ş.V. şi Ş.V. au chemat în judecată pe pârâtul B.D., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, să oblige pârâtul  să le lase în deplină  proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de aprox. 17 mp teren situat în comuna C., sat C. de J. nr.000, jud. Prahova şi, de asemenea, să se stabilească  linia de hotar ce desparte proprietatea reclamanţilor si proprietatea pârâtului.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt  proprietarii unui teren în suprafaţă de 1304 mp situat în comuna C., sat C.de J., teren care se învecinează pe latura de Est cu terenul pe care îl stăpâneşte pârâtul, ca moştenire de la autorul său defunct, B. G. şi profitând de împrejurarea că între proprietatea lor si proprietatea autorului său nu a existat gard, pârâtul a ocupat fără drept un teren în suprafaţă de 17 mp, identificat pe schiţa de plan anexată prezentei cu punctele A-B-6-7-A, teren care le aparţine şi care face parte din suprafaţa totala de 1304 mp.

Mai arată reclamanţii că au încercat rezolvarea litigiului cu pârâtul apelând la sprijinul autorităţilor locale, care s-au deplasat la faţa locului în toamna anului 2018, au constatat inexistenta vreunui gard şi care i-au pus în vedere pârâtului să le lase acel teren liber. Contrar celor solicitate de reprezentanţii Primăriei C., pârâtul a edificat un gard despărţitor ( profitând de plecarea  reclamantului S. V., din ţară), incluzând suprafaţa de 17 mp în suprafaţa pe care o deţine ca moştenitor.

In aceste condiţii, l-a notificat pe pârât să lase terenul liber şi să mute gardul pe aliniamentul corect, însă acesta nu a răspuns solicitării lor.

In drept, reclamanţii au invocat art. 560, 563 si urm. Cod civil.

In dovedirea prezentei înţeleg să se folosească  de proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, martori şi expertiză topometrică.

Prin rezoluţia din data de 25.02.2019 s-a dispus comunicarea cererii către pârât, cu menţiunea că are obligaţia depunerii întâmpinării în termen de 25 de zile de la comunicare.

La data de 26.03.2019, pârâtul a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Pe calea întâmpinării, pârâtul solicită:

- respingerea cererii  reclamanţilor cu privire la a le lăsa în deplina proprietate si liniştită posesie suprafaţa de aproximativ 17 mp, teren situat in comuna Ceptura, sat Ceptura de Jos,nr. 758, jud.Prahova, ca neiîntemeiata, întrucat cei 17 mp revendicaţi îi  aparţin fiind posesia lui şi a autorilor acestuia însă din anul 1939.

- să se stabilească linia  de hotar ce desparte proprietatea reclamanţilor de cea a pârâtului, stabilind că cei 17 mp revendicaţi nu sunt în proprietatea reclamanţilor.

Pe calea cererii reconvenţionale, pârâtul solicită .

- Constatarea  nulităţii absolute parţiale a documentaţiei cadastrale întocmită pe numele reclamanţilor S.V. şi S.V.V., ambii domiciliaţi în Comuna C., sat C. de J., nr. 000, jud.Prahova în dosarul nr. 0000/00.11.2017 cu privire la imobilul situat în localitatea C., sat C. de J., jud.Prahova, cu număr cadastral 00000, înscris în cartea funciară 00000 a UAT C.

- Rectificarea suprafeţei de 500 mp situata în comuna C., sat C. de J. nr. 000, cu număr cadastral 00000, înscris în cartea funciara 00000 a UAT C., tinându-se cont de noua linie de hotar ce se va decide prin hotărârea ce se va pronunţa în acest dosar

- Să oblige pârâţii reclamanţi să-i lase în deplina proprietate suprafaţa de 17 mp, aflată în prelungirea clădirii C2 a acestora, pe care au acaparat-o fără drept şi au înscris-o în cartea funciară.

- Să oblige pârâţii reclamanţi să păstreze distanţa legală dintre linia de hotar ce se va stabili şi construcţia C2 edificată în prezent pe linia de hotar.

Motivele întâmpinării/ cererii reconvetionale sunt:

In fapt,  pârâtul  deţine o suprafaţă de teren de la bunicul său, T. Gh. B..  Bunicul său a cumpărat suprafaţa de 2490 mp în comuna C., sat C. de J., prin actul de vânzare cumpărare nr. 0000/00.02.1931. Tatăl său, B.G., decedat la 10.12.1988, a moştenit terenul de la bunicul fără act scris, aşa cum reiese din certificatul de moştenitor nr. 000/00.02.1989. În temeiul Legii fondului funciar nr.18/1991, mamei sale, B. T., i s-a stabilit dreptul de proprietate prin Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 00/00.08.1991, pentru suprafaţa totală de 2,93 ha, prevăzuta în tabelul anexa nr. 2a, la poziţia 124, aşa cum reiese din Adeverinţa nr. 0000/00.09.1991. În cuprinsul Adeverinţei nr. 0000/00.09.1991 se menţionează  că: „prezenta adeverinţă constituie dovada dreptului de proprietate asupra terenului până la eliberarea titlului de proprietate şi este valabilă fără modificări sau ştersături"

Mai arată pârâtul că, conform Adeverinţei nr. 00000/00.12.2018 emisă de Primăria Comunei C. ,se adevereşte că, bunica sa, B. T., figurează in registrul agricol la Volumul 9, poziţia 7, cu locuinţă în suprafaţă de 66mp, locuinţa de 56 mp, anexa 14mp, construite în 1940 si teren 872 mp in T41, parcela ccl419. Topograful care s-a deplasat la faţa locului pentru întocmirea planurilor cadastrale, a constatat prin măsurare, că suprafaţa deţinută de pârât în  posesie este de 872 mp. Cu acea ocazie doreau să dezbat succesiunea de pe urma bunicii subsemnatului pârât, însă  nu a putut obţine înscrierea în cartea funciară, urmare a faptului că vecinii săi, au acaparat suprafaţa de 17 mp, pe care o deţin, „mutând" pe schiţa lor hotarul. Se impune menţionarea faptului că, în prezent, legea cadastrală permite înscrierea în cartea funciară a unei suprafeţe mai mari cu cel mult 10% decât cea existentă în acte,cu condiţia să nu afecteze dreptul de proprietate al celorlalţi vecini proprietari.

Menţionează pârâtul că, în cazul de faţă această condiţie nu este îndeplinită, pentru ca reclamanţii urmăresc modificarea liniei de hotar existenta încă din 1931, de la data când bunicul subsemnatului a achiziţionat terenul, prin act autentic.

Se pare că reclamanţii doresc să-şi  reconfigureze liniile de hotar, având procese de graniţuire şi cu alţi vecini. Cunoaşte faptul că reclamanţii au avut proces şi cu vecinii S.E., S. I. şi S. G., acţiune ce a făcut obiectul dosarului nr. 000/259/2011 al Judecătorie Mizil. Reclamanţii au amintit de acest dosar, însă au omis să explice instanţei un aspect foarte important, reţinut în soluţionarea acelei cauze, cu ocazia administrării raportului de expertiza refacere T. A., si anume : faptul că reclamanţii din prezenta cauză ( dar si reclamanţi în cealaltă cauza,) nu au recunoscut că ar deţine in proprietate suprafaţa de 17 mp pe care o vizează în actualul dosar, întrucât, dacă ar fi recunoscut acest aspect, nu ar fi putut să se „îndestuleze" din proprietatea pârâţilor dosarului 000/259/2011. In dosarul vechi, daca s-ar fi însumat la proprietatea obţinută prin granituire în dosarul 000/259/2011, reclamanţii ar fi obţinut o suprafaţă mai mare decât suprafaţa lor deţinută în acte şi atunci nu ar mai fi putut să solicite şi să  obtină teren de la vecinii S. si S., Acest aspect reiese din raportul de expertiză refacere T. A., expert care în concluzii de la punctul 4 a precizat că terenul de 17 mp, evidenţiat în Anexa 2 prin punctele 6-7-A-B-6 este folosit de B.G. şi că intre puncte A-7 nu exista gard.

De asemenea, arată pârâtul că, în dosarul nr. 000/259/2011 s-a admis cererea de granituire pe limita de hotar unde exista gardul pe care S. O. şi E. l-au construit între proprietatea învecinată cu reclamanţii S. , fără să se constate că  ar fi acaparat vreo suprafaţa de teren de la numiţii S.. Pe schiţa de plan cadastrala a reclamanţilor exista menţionat hotar pe linia A-7 aspect nereal reţinut de topometristul reclamanţilor, motiv pentru care întelege să solicite, pe calea cererii reconventionale, anularea parţială a înscrierii în cartea funciară a reclamanţilor cu privire la cei 17 mp şi la linia de hotar între puncte A-7.

Afirmaţia reclamanţilor cum că în 2018, s-a deplasat vreun reprezentat al Primăriei C. pentru a clarifica situaţia hotarelor, este total neadevarată şi solicită să fie probată cu înscrisuri, prin depunerea unui proces verbal în care s-ar fi constatat presupusa „vizita", probleme sesizate şi măsurile dispuse.

 Cu privire la faptul că anterior depunerii acţiunii, i s-a pus în vedere să remedieze situaţia, precizează că a  primit o notificarea din partea unui avocat, însă nu putea să renunţe la o suprafaţa de teren, pe care o deţine , prin autorii săi, la simpla solicitare a vecinului.

Cu privire la linia de hotar, pe care reclamanţii vor să o „reamplaseze" pe punctele A-7 asa cum este  prezentat în raportul de expertiză refacere T.A., precizează  faptul că: Lina de hotar corectă este pe punctele B-6 aşa cum este menţionat în raportul refacere T. Reclamanţii vor să acapareze suprafaţa de teren pozitionată între punctele A-7-6-B Reclamanţii vor să stabilească o nouă linie de hotar pe linia A-7, unde nu exista gard Reclamanţii au distrus gardul ce exista pe linia B-6, si au edificat clădirea C2 , în prezent linia de hotar fiind peretele construcţiei C2 , lângă care exista gardul vechi, recondiţionat Reclamanţii au procedat în acelaşi mod şi cu vecinii din Nord, întrucât au desfiinţat o porţiune de gard şi şi-au extins construcţia C2 pe linia de hotar de la Nord. - Reclamanţii afirmă că deţin o suprafaţă de 1304 mp, însă conform raportului de expertiză refacere T. , „deţin o suprafaţa de 1287 mp, suprafaţa care se încadrează în toleranta legala de măsurare de 2%", fara suprafaţa de 17 m.p.

Apreciază că solicitarea reclamanţilor este nefondată, atât timp cât porţiunea de aproximativ 17 mp este deţinută de subsemnatul pârât, între proprietăţi nu există linia de hotar stabilită de topometristul reclamanţilor o dată cu înscrierea în cartea funciară.

Cu privire la cele solicitate în cererea reconventională, apreciază că solicitările lor sunt admisibile, întrucât o dată cu stabilirea hotarului din vecinătatea clădirii C2 din cartea funciară nr. 21244 a UAT C. , este imperios necesar a se clarifica si înscrierea în cartea funciară pe care au efectuat-o pârâţii reclamanţi. De aceea a apreciat oportun să investească instanţa de judecată şi cu acele solicitări, pentru a evita un nou proces, cu aceleaşi părţi şi cu privire la aceeaşi suprafaţă de teren, unde ar fi fost necesar a se administra aceleaşi probatorii.

Pârâtul solicită să se observe că în  extrasul de carte funciară din 00.11.2017 la punctul A Descrierea Imobilului, la „observaţii" se mentionază că „terenul este împrejmuit" şi este acaparată si suprafaţa de 17 m.p.

În drept, pârâtul şi-a întemeiat prezenta  pe dispoziţiile art.205 si următoarele din NCPC, art. 209 si următoarele din NCPC, art. 560, 563, art. 1528 din NCC, art33 din Legea nr. 7/1997 actualizata si ODG OCPI nr. 700/2014 actualizat.

Pârâtul înţelege să se folosească de următoarele probe:

1.Proba cu inscrisuri:

1.1.Acte pe care le depun o data cu întâmpinarea:

-Act de vânzare cumpărare nr. 0000/00.02.1931

-Adeverinţa nr. 0000/00.09.1991

-Certificat de moştenitor nr. 000/00.02.1989

-Certificat de calitate de moştenitor nr. 000/00.12.2018

-Adeverinţa emisa de Primăria C. nr. 00000/00.12.2018

- Plan de amplasament si delimitare a imobilului

-Raport de expertiza refacere in dosarul 000/259/2011

1.2.In cadrul probei cu inscrisuri solicită emiterea unei adrese către Primăria Comunei C. pentru a transmite la dosar înscrisuri: extras din rolul agricol cu terenul deţinut de reclamanţi şi extrasul de rol agricol al terenul deţinut de autoarea pârâtului, B. T., planul parcelar care să cuprindă terenurile pârtilor. Solicită de asemenea ca Primăria C. să fie obligată să depună la dosarul cauzei Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 00/00.08.1991 şi Anexa 2a cu evidenţierea poziţiei 124. Precizează că a  făcut demersuri pentru obţinerea acestor înscrisuri,  însă Primăria C. a refuzat eliberarea lor, întrucât susţin interesele reclamanţilor.

2.Proba cu interogatoriul  reclamanţilor, teza probatorie fiind situaţia de fapt cu privire la posesie, hotarul intre cele doua proprietăţi

3.Proba cu trei martori, teza probatorie fiind situaţia de fapt cu privire la posesie, hotarul între cele doua proprietăţi:

- S. O., domiciliat in comuna C., sat C. de J.nr. 000, jud. Prahova

- S. I., domiciliata în comuna C., sat C. de J. nr. 000, jud. Prahova

- V. N., domiciliata, în B., jud. Ilfov.

Prin rezoluţia din data de 00.03.2020, instanţa a disus comunicarea întâmpinării şi cererii reconvenţionale, reclamanţilor, cu menţiunea de a depune întâmpinare la cererea reconvenţională în termen de 25 de zile de la comunicare.

La data de 00.04.2019, reclamanţii a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvenţională prin care a arătat următoarele:

1.Capătul de cerere prin care se solicită obligarea reclamanţilor de a lăsa in deplină proprietate şi posesie pârâtului suprafaţa de 17 mp ce formează obiectul prezentei acţiuni este inadmisibil pentru simplul motiv că nu pot revendica în acelaşi timp ambele părţi  ( reclamant şi pârât) aceeaşi suprafaţa de teren. Acţiunea în revendicare este acţiunea pe care o poate promova doar proprietarul neposesor. Cu alte cuvinte, pentru ca o persoana să poată promova o astfel de acţiune, este necesar a fi îndeplinite cumulative doua condiţii : să fie proprietarul terenului revendicat şi să nu-1 posede, posesie fiind o stare de fapt. In cazul lor, din cuprinsul întâmpinării şi al cererii reconventionale formulate de pârât nu rezultă niciun moment că ei au folosit  terenul de 17 mp, ceea ce conduce în mod inevitabil la concluzia că terenul este folosit de dl. B. D.. In privinţa unui eventual drept de proprietate asupra terenului, drept clamat de pârât, urmează a se observa că aşa-zisele acte de proprietate sunt cel puţin contradictorii. Astfel, pârâtul  încearcă să arate că terenul provine de la bunicul său, care l-au cumpărat cu un act autentic în anul 1931 şi că, apoi, 1-a moştenit de la tatăl său, B. G., decedat în anul 1988. Doar că, în certificatul de moştenitor nr. 000/00.02.1989 nu se face nicio menţiune despre modalitatea în care bunicul pârâtului a dobândit terenul, singura menţiune fiind aceea referitoare la dobândirea terenului de către B. G. - autorul pârâtului- dobândire fără act scris.

Menţionează reclamanţii că în  anul  1931 se menţionează o suprafaţa de circa 2490 mp, aproximare care, raportat la suprafaţa în dispută de 17 mp, face în mod practic inaplicabil actul din 1931. In concret, nu pot aprecia că ceea ce s-a vândut în anul 1931 a fost fix o suprafaţă de 2490 mp, adverbul circa utilizat în actul de vânzare dând loc la multiple posibilităţi.

De asemenea, arată reclamanţii că, nici  Adeverinţa emisă în anul 1991 urmare aplicării Legii 18/1991 nu ajută în identificarea suprafeţei exacte de teren al cărei proprietar este pârâtul, întrucât este indicată o suprafaţă globală de teren, în timp ce adeverinţa eliberată de Primăria C. indică o suprafaţă de teren mai mică decât cea din actul din 1931.

2. Cu privire la solicitările de a constata nulitatea absoluta parţială a documentaţiei cadastrale şi de a se dispune rectificarea suprafeţei de 500 mp situate în comuna C., urmează a fi de asemenea respinse, raportat la împrejurarea ca sunt capete de cerere subsecvente soluţiei ce se va da în cererea principală ori în cererea reconventionala, capătul 3 de cerere.

Prin rezoluţia din data de 00.04.2019 s-a dispus comunicarea întâmpinării la cererea reconvenţională  depuse de către reclamanţi,  cu menţiunea de a depune în termen de 10 zile de la comunicare, răspuns la întâmpinare, însă nedepunându-se nici un răspuns la întâmpinare, prin rezoluţia din 00.04.2019, s-a fixat prim termen de judecată la  data de 00.05.2019, cu citarea părţilor.

La data de 00.05.2019, pârâtul a depus la dosar cerere de suspendare a prezentei cauze până la soluţionarea definitivă a dosarului cu nr. 0000/259/2019 al Judecătoriei Mizil, ce are ca obiect constatarea dobândirii de către pârât  a dreptului de proprietate asupra imobilului – teren intravilan, situat în comuna C., sat C. de J. nr.000, jud. Prahova, în suprafaţă totală de 872 m.p., în baza uzucapiunii de 30 de ani. Arată pârâtul faptul că în suprafaţa de 872 m.p. pentru care se solicită constatarea intervenirii uzucapiunii sunt incluşi şi cei 17 m.p. ce sunt revendicaţi de către reclamantul din prezenta cauză, dosar nr. 000/259/2019.

Pârâtul apreciază că este necesară soluţionarea dosarului nr. 0000/259/2019 pentru ca dosarul nr. 000/259/2019 să primească o soluţie corectă, legală şi care să corespundă realităţii.

În susţinerea cererii, pârâtul a ataşat certificat de grefă emis de Judecătoria Mizil în dosarul nr. 0000/259/2019; acţiunea ce formează obiectul dosarului nr. 0000/259/2019 al Judecătoriei Mizil.

La termentul de la data de 20.05.2019, faţă de cererea de amânare formulată de apărătorul reclamanţilor, din motive medicale, instanţa a dispus amânarea cauzei la data de 00.06.2019.

La termenul de la data de 00.06.2019, în vederea exprimării de către reclamanţi a unui punct de vedere cu privire la cererea de suspendare, formulată de pârât, instanţa dispus amânarea cauzei la data de 00.07.2019.

La termenul de la data de 00.07.2019, instanţa faţă de cererea de amânare formulată de apărătorul reclamanţilor, acesta fiind în concediu de odihnă, instanţa a dispus amânarea judecării cauzei la data de 00.09.2019.

La termenul de la data de 00.09.2019, instanţa a încuviinţat pentru reclamanţi şi pentru pârât proba cu înscrisuri, interogatorii reciproce, prob a testimonială cu câte un martor şi proba cu efectuarea unei expertize în specialitatea topografie şi a dispus amânarea cauzei la data de 00.10.2019.

La data de 00.10.2019, d-nul expert M. I.a depus la dosar, cerere de înlocuire, întrucât are expertize în curs la judecătoriile Ploieşti, Vălenii de Munte şi Câmpina şi nu a avut timpul nececar efectuării acestei expertize.

La termenul de la data de 00.10.2019, instanţa a admis cererea de înlocuire a d-lui expert M. I. şi a desemnat prin tragere la sorţi expert P. C. M., amânând cauza la data de 00.11.2019.

La termenul de la data de 00.11.2019, s-au luat interogatorii reclamantei Ş. V. V. şi pârâtului B. D., au fost audiaţi martorii părţilor, respectiv O. M. pentru reclamanţi şi V. N. pentru pârât şi faţă de lipsa raportului de expertiză, instanţa a dispus mânarea cauzei la data de  00.12.2019.

La data de 00.12.2019, s-a depus la dosarul cauzei Raportul de expertiză în specialitatea topografie, întocmit de expert P.C. M..

La termenul de la data de 00.12.2019, faţă de solicitările părţilor de a lua la cunoştinţă de conţinutul raportului de expertiză a dispus amânarea cauzei la data de 00.01.2020.

La data de 00.12.2019, pârâtul a depus la dosar obiecţiuni la raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert P.C..

La termenul de la data de 00.01.2020, instanţa a pus în discuţie raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert P. C..

Apărătorul reclamanţilor a învedarat instanţei că nu are obiecţiuni la raportul de expertiză, iar apărătorul pârâtului a învederat instanţei că are obiecţiuni la raportul de expertiză, obiecţiuni ce au fost depuse la dosarul cauzei; instanţa a admis în parte obiecţiunile formulate de părţi şi în vederea completării raportului de expertiză în specialitatea topografie, în sensul de a se stabili linia de hotar dintre cele două proprietăţi, raportate la actele de proprietate depuse la dosarul cauzei de către ambele părţi,  a dispus amânarea cauzei la data de 00.02.2020.

La data de  00.02.2020, s-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză în specialitatea topografie – completare întocmit de expert P.C. M..

La termenul de la data de 19.02.2020, instanţa având în vedere  Hotărârea nr. 4/27.01.2020 a Adunării Generale a judecătorilor din cadrul Judecătoriei Mizil, prin care s-a stabilit exercitarea unei forme de protest pe o durată nedeterminată, a dispus amânarea judecării cauzei la data de 00.03.2020.

La termenul de la data de 00.03.2020, în temeiul art. 42 alin.6 din Decretul nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, instanţa a dispus  suspendarea de drept a cauzei pe durata stării de urgenţă instituite prin acesta.

Prin rezoluţia din data de 00.05.2020, instanţa a fixat termen de judecată la data de 00.06.2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, termen la care instanţa a rămas în pronunţare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

 Având în vedere obiectul prezentei acţiuni, respectiv grăniţuire şi revendicare şi în raport de prevederile art.5 alin.1 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicarea a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, conform cărora dispoziţiile noului Cod civil se aplică şi în ceea ce priveşte efectele viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestui cod, derivate din raporturile de vecinătate,  dacă acestea subzistă după intrarea în vigoare a noului Cod civil, instanţa constată că în speţă sunt aplicabile prevederile art.560, art.561, art.555 din Codul civil.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind grăniţuirea, instanţa reţine că potrivit art. 560 Cod civil, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligaţi să contribuie la grăniţuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare, suportând in mod egal cheltuielile ocazionate de aceasta.

Acţiunea în grăniţuire  presupune ca instanţa să stabilească traseul  real  pe  care  ar  trebui  să-l urmeze hotarul dintre proprietăţile învecinate  al părţilor litigante pe baza unei  determinări  tehnice  exacte  a celor două suprafeţe de teren raportat la actele  de  proprietate  precizate de părţi. În speţă, reclamanţii au învestit instanţa cu determinarea hotarului terenului lor faţă de terenurile proprietatea pârâtului, faţă de împrejurarea că între cele două proprietăţi nu ar fi existat un gard despărţitor, dar pe care pârâtul l-ar fi edificat, fără acordul lor, fără a respecta linia de hotar pătrunzând pe terenul proprietatea reclamanţilor.

Grănițuirea, poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, care trebuie să separe proprietățile limitrofe, cât și în situația în care, deși există între proprietățile învecinate semne exterioare de delimitare, totuși acestea sunt controversate sau există îndoieli că ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietăți, stabilit prin voința părților sau pe cale judiciară.

Trasarea conturului liniei de hotar dintre proprietățile limitrofe în acțiunea în grănițuire are ca premisă verificarea identității hotarului actual (determinat prin semnele exterioare, în măsura în care există) cu cel primordial și nu are ca finalitate decât restabilirea, dacă este cazul, a situației de fapt existente la data generării situației de vecinătate.

Prin urmare, acțiunea în grănițuire nu permite judecătorului să treacă peste probele ce atestă voința inițială a părților sau situația primordială a liniei de demarcare dintre proprietăți și de a stabili o situație juridică nouă, în sensul fixării unui alt hotar decât cel avut în vedere de părți sau cel existent la momentul la care a operat transmisiunea dreptului de proprietate.

Dreptul la acţiune, bazat pe dispoziţiile art. 560 Cod civil, circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană, care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului său, prin acţiune în justiţie (sau pe cale amiabilă), restabilirea hotarului care separă fondurilor învecinate şi marcarea acestora prin semne materiale vizibile.

Într-o asemenea acţiune, judecătorul nu are a se pronunţa asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate, ci asupra formei terenului, în partea din litigiu, al cărui contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului despărţitor, determinată prin semne vizibile.

Operaţiunile judiciare ale grăniţuirii circumscriu identificarea hotarului real, trasarea hotarului şi aşezarea semnelor de hotar. Identificarea implică aflarea celor mai vechi semne de hotar, prin examinarea titlurilor de proprietate, ascultarea părţilor şi administrarea probelor cu expertize judiciare (specifice grăniţuirii).

Acţiunea în revendicare este acea acţiune în justiţie prin intermediul căreia reclamantul care se pretinde proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicita instanţei sa i se recunoască dreptul său exclusiv de proprietate asupra bunului, cu consecinţa obligării pârâtului - care stăpâneşte bunul respectiv şi care la rândul lui se pretinde proprietar - la restituirea acestuia. În cadrul acţiunii, fiecare dintre părţile implicate va trebui să indice şi să depună titlul (temeiul) în baza căruia pretinde anumite drepturi cu privire la bunul revendicat, titlu în sensul de act juridic, jurisdicţional sau administrativ, translativ sau chiar declarativ de proprietate.

Dispoziţiile art. 555 Cod civil prevăd că proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.

Dreptul de proprietate este protejat şi de art.1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamental: orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Potrivit art.565 Cod civil, în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se va face cu extrasul de carte funciară, 

 Faţă de dispoziţiile art. 249 Cod pr. civilă, conform cărora ,,Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege.”, reclamantul este cel care trebuie să facă primul dovada dreptului de proprietate, în favoarea pârâtului operând, prin însuşi faptul posesiei, o prezumţie relativă de proprietate. Pârâtul are obligaţia să facă dovada dreptului său de proprietate doar la momentul la care reclamantul face dovada cel puţin a unei aparenţe a dreptului său de proprietate asupra bunului revendicat şi implicit reuşeşte să răstoarne prezumţia de proprietate care operează în favoarea pârâtului posesor.

 Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamanţii Ș.V. și Ș. V. V. sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 500 m.p. situat în comuna C., sat C. de J., judeţul Prahova, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 0000/00.03.1991 de Notariatul de Stat Județean Prahova înscris în Registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni sub nr.1898-1899-1900/14.03.1991, înscris și în cartea funciară sub nr.21244.

 Cu privire la pârâtul B.D., instanța reține că, potrivit adeverinței nr.00000/00.12.2018 eliberată de Primăria Comunei C., defuncta B. T. (mama pârâtului), cu domiciliul în comuna C., sat C. de J.nr.000, județul Prahova, figurează în registrul agricol la vol.9 poziția 7, cu locuință în suprafață de 66 mp, locuință de 56 mp, anexă de 14 m.p. construite în anul 1940 și teren în suprafață de 872 m.p. în T 41, Parcela cc 1419 (fila 41 dosar).

Totodată, actul de vânzare cumpărare nr.0000/00.02.1931 prin care bunicul reclamantului, numitul T. Gh. B., a devenit proprietarul unui teren cămin de casă situat în comuna C., sat C. de J., județul Prahova, face referire la o suprafață de circa 2490 m.p., neputându-se stabili cu certitudine suprafața exactă pe care a dobândit-o autorul pârâtului. De altfel, certificatul de moștenitor nr. 000/00.02.1989 eliberat de Notariatul de Stat Județean Prahova în dosarul nr. 000/1989, ca urmare a decesului defunctului B. G. (tatăl reclamantului) nu face niciun fel de referire la suprafața de teren de 2490 m.p., ci la o suprafață de 260 m.p. curți construcții.

De asemenea, nici adeverința nr.0000/00.09.1991 (fila 51 dosar), care poartă mențiunea că aceasta constituie dovada dreptului de proprietate asupra terenului până la eliberarea titlului de proprietate, nu identifică suprafața de teren categoria curți construcții, ci se referă la o suprafață totală de 2,93 ha. În plus, pârâtul nu a făcut dovada că a fost pus în posesie cu privire la această suprafață de teren, neexistând la dosar procesul verbal de punere în posesie a terenului care a făcut obiectul reconstituirii dreptului de propriuetate în condițiile Legii nr.18/1991.

Martora O.M., care este vecină cu ambele părți, a arătat că între proprietățile părților în litigiu nu a existat niciodată un gard, până când s-a făcut întabularea de către reclamanți, iar la un an de la data întabulării, pârâtul a ridicat un gard din sârmă, care a generat discuții între părți (filele 112-113 dosar), contrazicând astfel răspunsul la întrebarea nr.1 din interogatoriul luat pârâtului, care a declarat că acel gard a fost construit de părinții lui, iar el a schimbat plasa (fila 106 dosar). Martora V. N. (verișoara pârâtului) a arătat că doar în perioada primăvară-vară locuiește în comuna C., precizând că în spatele peretelui magaziei nu a existat niciodată gard, fără a cunoaște cine și când a ridicat gardul de plasă ce delimitează proprietățile părților (fila 111 dosar).

 Din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară topografică-completare întocmit în cauză de expert P. C., rezultă faptul că suprafața de teren deținută de reclamanți conform măsurătorilor este de 485 m.p. descrisă de punctele 7-16-17-18-19-10-9-8-7 conform schiței anexă la raportul de expertiză Anexa 1; suprafața de teren proprietatea reclamanților conform actelor de proprietate (contract de vânzare cumpărare nr.3621/1991 cu nr. cadastral 21044 este de 500 m.p., descrisă de punctele 6-7-16-17-18-19-10-6 conform schiței anexă la la raportul de expertiză Anexa 1; suprafața de teren lipsă (diferența între acte de proprietate și ce este deținut în teren de către reclamanți, este de 15 m.p. descrisă de punctele 6-7-8-9-10-6) conform schiței anexă la raportul de expertiză Anexa 1.

Suprafața de teren deținută de pârât conform măsurătorilor este de 875 m.p. descrisă de punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-1 conform schiței anexă la raportul de expertiză Anexa 1; în certificatul de moștenitor nr. 000/1989 se menționează suprafața de 260 m.p.; în adeverința nr.11201/2018 emisă de Primăria Comunei C. se adeverește suprafața de 872 m.p., fără a se preciza actul de proprietate pe diferența de suprafață. Același raport de expertiză concluzionează că linia de hotar dintre cele două proprietăți, raportat la actele de proprietate depuse la dosarul cauzei este din punctul 6 în punctul 10 evidențiată pe schița (Anexa 1 completare) cu culoarea magenta.

Din conţinutul raportului de expertiză rezultă că diferența între acte de proprietate și ce este deținut în teren de către reclamanți, este de 15 m.p. descrisă de punctele 6-7-8-9-10-6) conform schiței anexă la raportul de expertiză Anexa 1.

 Faţă de aceste considerente, instanţa va admite acţiunea reclamanților și va dispune grăniţuirea proprietăţilor reclamanţilor Ș. V. și Ș. V.V. şi a pârâtului  B. D. şi va stabili linia de hotar dintre proprietatea reclamanţilor şi proprietatea pârâtului, pe aliniamentul punctelor „6-10”, potrivit planului de situaţie aferent raportului de expertiză tehnică topografică inițial și completare întocmit de expert topo P.C..

 Totodată, va admite acţiunea în revendicare formulată și precizată de reclamanţi și va obliga pârâtul să lase reclamanților, în deplină proprietate și pașnică posesie  suprafața de teren de 15 m.p., situată în comuna C., sat C. de J. nr.000, județul Prahova, descrisă de punctele 6-7-8-9-10, conform Anexei  1 la raportul de expertiză inițial și completare întocmit de expert topo P. C..

Cu privire la cererea reconvențională formulată de către pârâtul B. D., instanța, față de soluția pronunțată cu privire la acțiunea în grănițuire și în revendicare, o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere fapul că, constatarea nulității asolute parțiale a documentației cadastrale și rectificarea suprafeței de teren de 500 m.p. în funcție de noua linie de hotar, este subsecventă acțiunii în revendicare și grănițuire.

 În baza art.453 Cod pr. civilă, aflându-se în culpă procesuală, va obliga pârâtul, la plata către reclamanți a sumei de 1920 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 800 lei reprezintă onorariu de avocat, suma de 1000 lei reprezintă onorariu de expert și suma de 120 lei reprezintă taxa de timbru.

Conform cu originalul,

Anonimizată de către

Grefier Manolache Daniela

Domenii speta

Spete similare