Cerere de revizuire sentinţă civilă definitivă privind legalitatea unor acte administrative, înscrisuri aferente, după pronunţarea hotărârii. Inadmisibilitatea cererii

Prin cererea de revizuire înregistrată la Tribunalul Teleorman secţia CMASCAF sub nr. XXXX revizuenta UAT COMUNA XXXX, satul XXXX judeţul XXXX prin primar XXXX a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. XXXX pronunţată în dosarul nr. XXXX şi în temeiul art.509 pct 5 Cod de procedură civilă  anularea, în parte a hotărârii şi pe fond, admiterea contestaţiei dedusă judecaţii şi anularea Deciziei nr.XXXX, Capitolul A,pct.6 emisă de Camera de Conturi XXXX şi înlăturarea măsurii impuse de a stabili întinderea şi recuperarea prejudiciului produs UAT XXXX în sumă de 49 435 lei reprezentând c.v. serviciilor de audit intern prestate de auditorul XXXX, care nu a deţinut atestatul prevăzut de Legea 672/2002.

În motivare arată că prin sentinţa civilă nr. XXXX pronunţată de Tribunalul XXXX, rămasă definitivă prin respingerea recursului, a fost respinsă contestaţia introdusă de subscrisa împotriva încheierii nr. XXXX. Prin această din urmă încheiere Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României a respins contestaţia îndreptată de revizuentă împotriva Deciziei nr.XXXX şi anume, constatările de la capitolul A pct.6 şi a măsurilor dispuse la pct. II litera A pct.3 din această decizie.

Pentru a hotărî astfel tribunalul a reţinut că, prin Decizia nr.XXXX Camera de Conturi XXXX a reţinut săvârşirea de către unitatea administrativ teritorială comuna XXXX de abateri de la legalitate şi regularitate în sensul că, în perioada 2012-2014 a achiziţionat, în baza contractului de prestări servicii nr.XXXX servicii de audit public intern de la o persoană fizică (XXXX) fără ca aceasta să fie autorizată sau atestată să presteze servicii de audit public intern şi că plata acestor servicii s-a făcut în baza statelor lunare de plată deși prestatorul nu era salariatul UATC XXXX. A mai reţinut tribunalul că plăţile efectuate în baza contractului de prestări servicii nr.XXXX constituie prejudiciu pentru bugetul local al unităţii administrative controlate şi au natura ilicită potrivit disp.art.l lit.a din Legea 12/1990.

Prin sentinţa civilă nr. XXXX pronunţată de Judecătoria XXXX, rămasă definitivă la XXXX prin respingerea apelului a fost admisă plângerea îndreptată de auditorul intern XXXX împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenției, a fost anulat procesul verbal şi pe fond, a fost exonerată petenta de plata amenzii în sumă de 500 lei precum şi a sancţiunii complementare a confiscării sumei de 151 046 lei (în care era inclusă şi c.v. serviciilor de audit intern prestate UAT Comuna XXXX).

S-a reţinut de instanţa de judecată legalitatea prestariilor de servicii de audit public intern în măsura în care, până în prezent, nu s-a implementat procedura de atestare a auditorilor interni, UCAAPI (unitatea de reglementare a auditului intern) neeliberând niciun atestat la nivel naţional.

Potrivit disp. art. 509 pct.5 Cod de procedură civilă, revizuirea unei hotărâri pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Susţine că, în cauză, este admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe disp. art.509 pct.5 Cod de procedură civilă având în vedere că, după pronunţarea hotărârii a cărei revizuire o solicită, s-a pronunţat sentinţa civilă nr. XXXX prin care s-a constatat legalitatea serviciilor prestate de auditorul public intern, lipsa atestatului prevăzut de Legea 672/2002 fiind justificată de neimplementarea procedurii de atestare. Pentru emiterea atestatului este necesară înființarea unei comisii la nivelul Ministerului Finanţelor Publice, comisie care are ca an de înființare 2017. Pentru obţinerea atestatului ,auditorul intern nu trebuie sa susţină un examen ci procedura de atestare este una documentară, urmând ca înscrisurile doveditoare ale pregătirii profesionale sa fie verificate de comisie potrivit Ordinului 659/2015.

Or, în măsura în care auditorul public intern şi-a desfăşurat activitatea de audit în mod legal, în lipsa atestatului, așa cum a constatat în mod definitiv instanţa de judecată, nu se poate reţine pentru unitatea administrativ teritorială comuna XXXX, producerea unui prejudiciu reprezentat de c.v. serviciilor prestate de acelaşi auditor intern.

Subscrisa a plătit în mod legal serviciile de audit intern prestate de auditorul care, deşi nu a deţinut atestat, nu a săvârşit nicio contravenţie având în vedere că eliberarea atestatului, în mod obiectiv, nu este posibilă (comisia de atestare nefiind înfiinţată).

Cum, după pronunţarea hotărârii a cărei revizuire o solicită, s-a stabilit în mod definitiv că acelaşi auditor care a prestat serviciile de audit intern revizuentei şi-a desfăşurat activitatea în mod legal, nu se poate reţine prin sentinţa civilă nr. XXXX contrariul şi anume că revizuenta a fost prejudiciată cu suma de 49 535 lei reprezentând c.v. acestor servicii.

Solicită admiterea cererii de revizuire, anularea, în parte, a sentinţei civile nr. XXXX şi, pe fondul cauzei, admiterea contestaţiei şi anularea deciziei XXXX în ceea ce priveşte constatarea ca reprezentând prejudiciu a sumei de 49 535 lei c.v. serviciilor de audit intern prestate de auditorul XXXX.

In drept: întemeiază cererea pe disp.art.509 pct.5 Cod de procedură civilă. În dovedirea cererii solicită proba cu înscrisuri, depune copie după sentinţa civilă nr. XXXX.

La 21 iulie 2016 este primită la dosar întâmpinare formulată de Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi XXXX reprezentate de preşedinte, în calitate de intimate, în contradictoriu cu revizuenta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna XXXX (UATC XXXX), reprezentată legal prin primar.

Intimatele solicită respingerea cererii de revizuire a Sentinţei civile nr.XXXX pronunţată de Tribunalul XXXX în dosarul nr.XXXX, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca nefondată, pentru următoarele considerente:  Camera de Conturi XXXX, în temeiul Legii nr. 94/1992, a efectuat în perioada 04.08.2014-29.08.2014, respectiv 18.08.2014-29.08.2014, misiunea „Auditul financiar asupra conturilor anuale de execuţie bugetară pe anul 2013" - cod acţiune 2003 la Unitatea Administrativ Teritorială Comuna XXXX, întocmindu-se Procesul verbal de constatare nr. XXXX din data de XXXX.

Urmare a controlului efectuat au fost constatate abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea de prejudicii.

Pentru înlăturarea acestor abateri de la legalitate şi regularitate, în baza prevederilor Legii 94/1992 şi ale Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 832/13.12.2010 s-a emis Decizia nr. XXXX.

Prin măsura dispusă la pct.II.lit.A. pct.3 din acest act administrativ s-a dispus în sarcina entităţii verificate: „ Stabilirea întinderii şi recuperarea prejudiciului adus U.A.T.C. XXXX, în perioada 2012 - 2014, estimat la valoarea totală de 49.435 lei, din care suma de 36,524 lei reprezintă contravaloarea netă a acestor servicii, iar suma de 12.911 lei reprezintă contravaloarea contribuţiilor achitate nelegal de cele două părţi contractuale, către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor sociale de sănătate, bugetul fondului de şomaj, etc, prin plata nelegală din bugetul local, către XXXX, în baza Contractului nr. XXXX, a unor servicii de audit public intern, fără ca prestatorul acestor servicii să deţină certificat de atestare, document emis de Ministerul Finanţelor Publice, prin Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI), care atestă îndeplinirea condiţiilor necesare pentru ca un auditor intern să desfăşoare activităţi de audit public intern în entităţile publice. Termen de realizare: 20 noiembrie 2014"

Împotriva măsurii anterior menţionate reclamanta a formulat contestaţie în temeiul pct. 204 din RODAS, depusă la Camera de Conturi XXXX,  contestaţie ce a fost respinsă prin încheierea nr.XXXX emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Camerei de Conturi a Judeţului XXXX.

Ulterior, entitatea verificată a formulat acţiune în instanţă, solicitând suspendarea şi anularea măsurii de la pct. II. lit. A. pct.3 din Decizia nr.83/2014 şi a încheierii nr. 8/16.10.2014.

Prin Sentinţa civilă nr.XXXX,Tribunalul XXXX a respins acţiunea ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta  a formulat recurs ce a fost respins prin Decizia civilă nr.  XXXX ca nefondat,menţinând ca temeinică şi legală sentinţa de fond.

În temeiul art. 509 pct.5 Cod de procedură civilă, UATC XXXX a formulat cerere de revizuire a Sentinţei civile nr.XXXX pronunţată de Tribunalul XXXX faţă de cele dispuse de Judecătoria XXXX prin Sentinţa civilă nr. XXXX, rămasă definitivă prin respingerea apelului ca nefondat. Solicită  intimatele respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată, cu menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei a cărei revizuire se solicită.

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererii de revizuire, solicită să se  constate că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de pct.5 din art.509 Cod de procedură civilă.

Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare şi care nu implică realizarea unui control judiciar, ci determină o nouă judecată a cauzei, întemeiată pe unele elemente, ce nu au putut forma obiectul judecaţii ce a condus la pronunţarea hotărârii care face obiectul căii de atac.

Revizuirea, ca şi cale extraordinară de atac de retractare, a fost concepută de legiuitor pentru îndreptarea erorilor de fapt, iar nu de drept, în situaţiile în care sunt îndeplinite condiţiile expuse la pct. 1-11 ale art. 509 C. proc. civ.

De altfel, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut că revizuirea nu poate fi admisă ca o modalitate deghizată de înlesnire a redeschiderii unui proces soluţionat definitiv şi că numai erorile care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securităţii juridice pe motivul că nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilor ordinare de atac (cauza Sergey Petrov c. Rusiei, Hotărârea nr. 1861/2005 din 10 mai 2007, par.28; Pehenitehny c. Rusiei, Hotărâre nr. 30422/2003 din 14 februarie 2008, par. 26).

Cât priveşte admisibilitatea revizuirii, aceasta se apreciază în raport de obiectul revizuirii, respectiv hotărârea atacată, precum şi în raport de cauza revizuirii, respectiv motivele limitative prevăzute la art. 509 Cod proc. civilă.

Din această perspectivă, deşi hotărârea a cărei revizuire se cere evocă fondul, fiind din acest punct de vedere admisibilă, conform normelor de procedură, totuşi motivul invocat de revizuentă nu se circumscrie cazului de revizuire prevăzut de pct.5 al art.509 Cod de procedură civilă, sens în care cererea de revizuire devine inadmisibilă.

Referitor la motivul de revizuire invocat, analiza admisibilităţii cererii se impune a fi realizata prin raportare la conţinutul art.509 pct.5 Cod pr. Civ., respectiv: "(5) dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor".

Exercitarea revizuirii pentru acest motiv implică îndeplinirea unor condiţii cumulative si care rezultă cu claritate din redactarea textului anterior menţionat.

Neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute, determină inadmisibilitatea cererii de revizuire.

In primul rând, revizuirea poate fi cerută numai în cazul descoperirii unor înscrisuri care existau, după pronunţarea hotărârii atacate pe calea revizuirii.

O altă condiţie a revizuirii se referă la imposibilitatea prezentării înscrisului în instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, fie din cauza faptului ca acesta a fost reţinut de partea potrivnică, fie din cauza unor împrejurări mai presus de voinţa părţii.

Or, în cauza dedusă judecăţii, nu pot fi reţinute ca fiind îndeplinite condiţiile legale, dat fiind faptul că înscrisurile despre care face vorbire textul legal nu pot fi asimilate cu hotărârea judecătorească pronunţată în soluţionarea cauzei ce a avut ca obiect anularea procesului verbal de contravenţie întocmit petentei persoană fizică ce a prestat serviciile de audit public intern. Drept urmare, simpla împrejurare că partea a obţinut o hotărâre judecătorească după pronunţarea hotărârii atacate nu legitimează calea procedurală a revizuirii. Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de instanţa de control judiciar, care a respins recursul declarat de entitatea verificată, revizuenta în prezenta cauză. Prin urmare, legalitatea şi temeinicia acesteia este confirmată şi nu poate fi modificată doar în baza dezlegării de drept dată de o altă instanţă de judecată într-o altă speţă ce a avut alt obiect, altă cauză şi alte părţi. 4.  Totodată, din interpretarea textului art.509 alin. 1 pct. 5 Cod de procedură civilă, rezultă că nu este îndeplinită nici condiţia referitoare la momentul întocmirii acestor înscrisuri, care trebuie să existe la momentul pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere. Această condiţie rezultă în mod clar din textul legal indicat, în sensul că acesta se referă la înscrisuri care nu au putut fi prezentate din cauza faptului că au fost reţinute de partea potrivnică sau din cauze mai presus de voinţa părţilor, ceea ce presupune că ar fi putut fi prezentate dacă aceste piedici nu ar fi existat deci. în mod logic, existau la data soluţionării cauze. Prin urmare, şi în cazul în care instanţa va asimila în categoria „ înscrisuri doveditoare", Sentinţa civilă nr. XXXX pronunţată de Judecătoria XXXX este emisă ulterior pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere.

„ Înscrisurile doveditoare” trebuie să reprezinte înscrisuri noi, care, dacă ar fi fost cunoscute de către instanţă cu ocazia judecării, ar fi putut conduce la o altă soluţie decât cea adoptată prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Hotărârea judecătorească se pronunţă pe baza probelor existente la data pronunţării hotărârii şi administrate de instanţă iar revizuirea acesteia nu se poate face decât în cazul în care s-au descoperit înscrisuri noi faţă de cele prezentate în probaţiune în cauza respectivă şi avute la dispoziţie de instanţa care a soluţionat cauza, împrejurare care nu este suficientă însă, este necesară o condiţie suplimentară, respectiv aceea ca ele să nu fi putut fi înfăţişate.

Cum în cauză, însă, nu este vorba de un înscris care exista la data pronunţării sentinţei a cărei revizuire se cere, ci de o hotărâre judecătorească ulterioară acestui moment, solicită instanţei de revizuire să observe că în cauza dedusă judecăţii nu au intervenit modificări în materialul probator pe care s-a sprijinit instanţa în Dosarul nr.XXXX, modificări care ar fi influenţat hotărârea ce s-a bazat pe acel material probator.

Ca urmare, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti (reglementată de art.430 al.l Cod.pr.civ.) şi forţa ei obligatorie (reglementată de art.435 Cod.pr.civ.) nu pot fi înlăturate pentru motivul că o parte a obţinut o hotărâre judecătorească sau înscrisuri identificate sau constituite ulterior soluţionării definitive a cauzei în legătură cu care consideră că ar avea o relevanţă probatorie.

Pentru motivele prezentate, apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.509 pct.5 Cod pr. Civ., drept pentru care solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

În subsidiar, solicită respingerea ca nefondată a cererii de revizuire, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte măsura contestată de la pct. II lit. A subpct. l din Decizia nr.XXXX a Camerei de Conturi XXXX, instanţa de fond a stabilit, prin Sentinţa civilă nr.XXXX, legalitatea şi temeinicia acesteia întrucât „plăţile efectuate în temeiul contractului de prestări servicii de audit public intern nr.XXXX, încheiat cu nerespectarea Legii nr.672/2002, privind auditul public intern, constituie prejudiciu pentru bugetul public local al unităţii administrative controlate în raport de dispoziţiile art.14 şi art.54 din Legea nr.273/29.06.2006 privind finanţele publice locale.... "

În dosarul în care s-a pronunţat sentinţa a cărei revizuire se solicită, s-a supus controlului modul de utilizare a fondurilor publice prin prisma legalităţii, iar nu sancţiunile aplicate unei persoane care a desfăşurat o activitate în lipsa atestatului prevăzut expres de lege.

Existenţa prejudiciului produs patrimoniului entităţii verificate nu este dată de aplicarea unor sancţiuni persoanei neautorizate prestatoare a serviciilor, ci de încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează utilizarea fondurilor publice. Astfel, în mod corect instanţa de fond a reţinut nelegalitatea plăţilor efectuate pentru servicii de audit public intern „pentru bugetul public local al unităţii administrative controlate, în raport de dispoziţiile art.14 şi art.54 din Legea nr.273/29.06.2006 privind finanţele publice locale.... " iar „ pentru prestatorul-persoană fizică a serviciului de audit public intern Manea Liliana Elis, poate reprezenta venit ilicit în raport cu dispoziţiile Legii nr.12/1990."

Prin urmare, nelegalitatea convenţiei de prestări servicii de audit public intern şi, implicit, a plăţilor efectuate în baza acesteia, au fost reţinute de instanţa de fond prin raportare la dispoziţiile legale care reglementează gestiunea fondurilor publice. Consecinţa nerespectării acestora, prin plăţile nelegale a produs prejudiciu în bugetul local, conform dispoziţiilor art.14 şi art.54 din Legea nr.273/29.06.2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare: „Cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi limitată şi sunt determinate de autorizările conţinute în legi speciale şi în legile bugetare anuale." şi " Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) şi nici nu poate fi angajată şi efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială" iar „Instrumentele de plată trebuie să fie însoţite de documentele justificative, aceste documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de plată, recepţia bunurilor, executarea serviciilor şi altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate".

În baza art.140 din Constituţia României şi a dispoziţiilor art.21 şi art. 22 din Legea nr.94/1992 Curtea de Conturi a României exercită atribuţiile de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi a modului de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, de către persoane juridice de drept public, în conformitate cu principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii.

În baza acestor prevederi legale, Curtea de Conturi constată eventuale abateri de la legalitate şi regularitate în ceea ce priveşte utilizarea fondurilor publice. Totodată, Curtea de Conturi este obligată prin lege nu doar să constate, ci să şi valorifice aceste constatări în realizarea interesului public-verificarea legalităţii cheltuirii banilor publici, aşa cum prevede art. 33 din Legea nr. 94/1992

În conformitate cu dispoziţiile art. 42 din Legea nr.94/1992: „. — (1) în îndeplinirea atribuţiilor pe care i le conferă legea, Curtea de Conturi mai are următoarele atribuţii: a) să evalueze activitatea de control financiar propriu şi de audit intern a persoanelor juridice controlate, prevăzute la art. 23;b) să solicite organelor de control financiar, fiscal, inclusiv de inspecţie bancară ale Băncii Naţionale a României, verificarea, cu prioritate, a unor obiective, în cadrul atribuţiilor lor legale; c)să ceară şi să utilizeze, pentru exercitarea funcţiilor sale de control şi de audit, rapoartele celorlalte organisme cu atribuţii de control financiar, fiscal, audit intern şi inspecţie bancară; d) să ceară unor instituţii specializate ale statului, ori de câte ori este necesar, să efectueze verificări de specialitate care să contribuie la clarificarea unor constatări.

Camera de Conturi XXXX, apreciind, în baza prevederilor art. 1 lit. A şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, natura veniturilor obţinute de prestator ca fiind ilicită întrucât acesta nu era atestat să desfăşoare servicii de audit public intern, a sesizat organele de control specializate, fără însă să stabilească şi să dispună măsura confiscării. Aceste aspecte au fost stabilite, cum de altfel recunoaşte şi revizuenta de Direcţia Generală Antifraudă, prin Procesul verbal din 21.04.2015 iar nu Camera de Conturi XXXX, întrucât în afară de faptul de a solicita instituţiilor statului specializate să efectueze controale etc., Camera de Conturi nu s-a substituit competenţelor Direcţiei Generale Antifraudă.

Prin urmare, din perspectiva modului de utilizare a fondurilor publice - ce intră în competenţa exclusivă a Curţii de Conturi a României, ca autoritate supremă de audit, plăţile efectuate în baza unui contract încheiat nelegal cu o persoană care a prestat servicii fără să fi fost specializată şi atestată în acest sens, sunt nelegale şi constituie prejudiciu adus bugetului local.

Or, în cauza de faţă, revizuenta, încălcând flagrant dispoziţiile legale care reglementează contractele de prestări servicii de audit public intern, a încheiat contractul de prestări servicii la data de 31.01.2012, cu o persoană neautorizată, aşa cum prevăd dispoziţiile legale: certificatul de atestare a auditorului intern din sectorul public, care atestă îndeplinirea condiţiilor necesare pentru ca un auditor intern să desfăşoare activităţi de audit public intern în entităţile publice este un document emis de Pagină 7 din 10 Ministerul Finanţelor Publice, prin Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI), pentru a fi emis un certificat de atestare a auditorului intern din sectorul public, solicitantul trebuie să realizeze condiţiile prevăzute de art.2 lit. e, art. 11 şi art. 20 alin. (4) - (9) din Legea nr. 672/2002, privind auditul public intern, republicată, cu modificările şi completările, ceea ce nu este îndeplinit în speţa de faţă.

Lipsa reglementării procedurii legale de atestare sau faptul că aceasta încă nu era operabilă, nu îndreptăţeşte pe niciun subiect de drept să acţioneze în lipsa acesteia, cu atât mai mult contractarea serviciilor de audit nu era singura formă de realizare a auditului public intern în autorităţile/instituţiile publice. Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. 1A1, alin. 1A2 şi alin..lA3 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, există şi alte posibilităţi legale de asigurare a acestor servicii: „art. 24: Controlul financiar preventiv propriu, auditul public intern si controlul ulterior (1) Controlul financiar preventiv propriu si auditul public intern se exercita asupra tuturor operaţiunilor care afectează fondurile publice locale si/sau patrimoniul public si privat si sunt exercitate conform reglementarilor legale in domeniu.(1A1) Instituţiile publice locale, inclusiv cele prevăzute la art. 54 alin. (7), precum şi cele care nu dispun de resurse financiare suficiente pentru asigurarea integrală a cheltuielilor secţiunii de funcţionare cooperează pentru organizarea şi exercitarea unor activităţi în scopul realizării unor atribuţii stabilite prin lege autorităţilor administraţiei publice locale, cu precădere în domeniile ce privesc activităţile de control, audit, inspecţie, pe principii de eficienţă, eficacitate şi economicitate, la nivelul structurilor judeţene cu personalitate juridică ale structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale recunoscute ca fiind de utilitate publică sau prin asociaţii de dezvoltare intercomunitară înfiinţate potrivit legii. (1A2) Activităţile prevăzute la alin. (1AÎ) se organizează şi se exercită în baza hotărârilor consiliilor locale interesate prin care se aprobă acordurile de cooperare, care cuprind:..."

Prin urmare, faptul că nu a intrat în cooperare - forme asociative pentru asigurarea activităţii de audit public intern cu alte unităţi administrativ - teritoriale, nu poate constitui o justificare pentru contractarea serviciilor cu persoane neautorizate, invocându-se culpa Ministerului Finanţelor Publice care nu a reglementat procedura de atestare a auditorilor publici interni. Aşa cum reiese şi din adresele transmise de UNCAAPI, reţinute de Judecătoria XXXX, procesul de atestare a auditorilor interni din sectorul public-persoanele fizice, va fi operaţional începând cu trimestrul II 2015. În consecinţă, contractul de prestări servicii încheiat cu o persoană neautorizată, în ianuarie 2012, este nelegal în condiţiile în care aceasta nu deţine certificat de atestare ca auditor intern din sectorul public emis de Ministerul Finanţelor Publice prin UCAAPI.

Totodată, exista şi posibilitatea angajării auditorului public intern, pe care legea nu o interzicea nici la data încheierii contractului de servicii de audit, şi nici acum, posibilitate de care revizuenta nu a uzat. Prin urmare, având în vedere prevederile Legii nr. 273/2006, mai sus citate, şi care stabilesc că activităţile de audit public intern se organizează în baza hotărârilor consiliilor locale prin care se aprobă acordurile de cooperare, al cărui model-cadru se stabileşte prin ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului finanţelor publice, singurul aspect stabilit de instanţa de judecată a fost acela al legalităţii măsurii dispuse de curtea de Conturi.

În cauza în care s-a pronunţat soluţia a cărei revizuire se solicită, nu a fost analizată culpa prestatorului de servicii de audit public intern. Curtea de Conturi a verificat legalitatea cheltuirii banilor publici de către entitatea publică, ceea ce exclude analiza culpei prestatorului.

Un alt aspect de nelegalitate ce a fost reţinut de instanţa de fond a fost acela că plata serviciilor de audit public intern s-a făcut în baza statelor lunare de plată în condiţiile în care prestatorul nu era salariatul UATC XXXX, ci avea încheiat un contract de prestări servicii.

Pentru venitul net achitat către prestator, au fost achitate nelegal şi nedatorat către bugetul general consolidat contribuţii ale asiguratului şi contribuţii ale angajatorului.

Valoarea estimată a prejudiciului cauzat prin plata nelegală efectuată în baza contractului de prestări servicii, pentru perioada ianuarie 2012 - iulie 2014, este de - 36.524 lei - contravaloarea netă a serviciilor de audit public intern şi 12.911 lei, reprezentând contribuţiile asiguratului şi contribuţiile angajatorului achitate nelegal şi nedatorat către bugetul general consolidat, din care: C.A.S 20,8% - 936 lei, C.A.S.S. 5,2% - 2.184 lei, C.A.S. 10,5 % - 473 lei, C.A.S.S. 5,5% - 2.320 lei, impozit pe venit - 6.998 lei.

Nu în ultimul rând, soluţia instanţei de fond a fost menţinută de instanţa de control judiciar, care a respins recursul declarat de entitatea verificată, revizuenta din prezenta cauză. Prin urmare, legalitatea şi temeinicia acesteia este confirmată şi nu poate fi modificată doar în baza dezlegării de drept dată de o altă instanţă de judecată într-o altă speţă ce a avut alt obiect, altă cauză şi alte părţi.

În concluzie, solicită, în baza argumentelor prezentate, respingerea cererii de revizuire a Sentinţei civile nr.XXXX pronunţată de Tribunalul XXXX în dosarul nr. XXXX, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată şi pe cale de consecinţă menţinerea Sentinţei civile nr.XXXX pronunţată de Tribunalul XXXX ca fiind legală şi temeinică.

În drept, întemeiază întâmpinarea pe prevederile art.205 şi art. 513 Cod de procedură civilă, art. 20 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.

În susţinerea întâmpinării susţine înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum şi orice alte înscrisuri ce se vor dovedi utile în soluţionarea prezentei cauze.

Instanţa.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi dispoziţiile legale aplicabile în cauza de faţă, constată şi reţine:

Prin sentinţa civilă nr. XXXX pronunţată în dosarul nr. XXXX, Tribunalul XXXX respinge acţiunea de anulare a actelor emise de Curtea de Conturi, acţiune formulată de reclamanta comuna XXXX prin primar împotriva actelor emise de Camera de Conturi XXXX: Încheierea nr.XXXX din XXXX a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor – Camera de Conturi XXXX şi Decizia nr. XXXX a Camerei de Conturi XXXX.

Prin Decizia civilă nr. XXXX Curtea de Apel XXXX respinge recursul declarat de UAT comuna XXXX judeţul XXXX împotriva sentinţei civile mai sus menţionată, decizie definitivă. Hotărârea judecătorească nr. XXXX reţine legalitatea actelor administrative emise de Camera de Conturi XXXX, nelegalitatea convenţiei de prestări servicii de audit public intern şi a plăţilor efectuate din fondurile publice către auditorul public intern.

După rămânerea definitivă a sentinţei civile nr. XXXX - la data de 19 noiembrie 2015 - este soluţionată plângerea contravenţională formulată de auditorul public intern prin sentinţa civilă nr. XXXX în dosarul nr. XXXX, definitivă prin decizia  nr. XXXX  a Tribunalului XXXX. Prin această hotărâre judecătorească se constată că nu sunt întrunite elementele răspunderii contravenţionale în sarcina auditorului public care a desfăşurat activitate de audit la Primăria comunei XXXX în baza unei convenţii legal încheiată cu primarul comunei XXXX astfel că, nu se impune confiscarea sumei achitată auditorului pentru activitatea de audit public intern.

Revizuenta din această cauză, unitatea administrativ teritorială comuna XXXX suţine că aceste hotărâri judecătoreşti conţin dispoziţii potrivnice privind prejudiciul şi întemeiază prezenta cerere de revizuire pe dispoziţiile art. 509 pct. 5 Cod de procedură civilă.

Art. 509 alin. 1 pct. 5  Cod de procedură civilă prevede că revizuirea unei hotărâri pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:,,..5.după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor”.

Revizuenta susţine hotărârea judecătorească definitivă a plângerii contravenţionale ca înscris nou, doveditor care nu a putut fi înfăţişat la soluţionarea primei sentinţe civile, sentinţa civilă nr. XXXX dintr-o împrejurare mai presus de voinţa acesteia.

În cauza de faţă, instanţa constată existenţa a două hotărâri judecătoreşti definitive; se susţine de către revizuent dispoziţiile potrivnice ale acestora cu privire la existenţa prejudiciului. Instanţa reţine că cea de-a doua hotărâre nu încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri judecătoreşti pentru că nu priveşte aceleaşi părţi, obiect şi cauză. Prejudiciul soluţionat în aceste hotărâri, temeiul juridic al reţinerii acestuia este diferit: în prima hotărâre este analizată gestionarea de către UAT a fondurilor publice; ulterior, în cea de-a doua hotărâre, instanţa verifică răspunderea contravenţională a  auditorului public intern faţă de contractul în baza căruia îşi desfăşoară activitatea, reţinut prin hotărâre ca venit licit. 

În sentinţa civilă nr. XXXX, dosarul nr. XXXX este soluţionat litigiul Curţii de Conturi, actele de constatare emise de Camera de Conturi fiind menţinute de instanţă cu existenţa unui prejudiciu la nivelul UAT. În cea de-a doua hotărâre care de altfel nu a existat la data pronunţării primei hotărâri şi chiar dacă ar fi existat la aceeaşi dată, cea de-a doua hotărâre, nu ar fi influenţat raportul juridic obligaţional analizat de instanţa de judecată în litigiul Curţii de Conturi, este înlăturată în final răspunderea contravenţională a auditorului public intern, persoană fizică autorizată şi este reţinută legalitatea serviciului prestat de acesta către UAT XXXX, raporturi juridice obligaţionale cu temeiuri juridice diferite, prima hotărâre neputând fi modificată de considerentele celei de-a doua hotărâri (susţinută ca înscris nou în această cerere de revizuire), situaţie care impune inadmisibilitatea acestei cereri de revizuire.

Înscrisul invocat de către revizuentă, hotărârea judecătorească pronunţată în materie contravenţională, nu îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute de art. 509 alin.1 pct. 5 în condiţiile în care acest înscris este emis ulterior pronunţării primei hotărâri a cărei revizuire se solicită în cauza de faţă.

Nu se poate cere revizuirea unei hotărâri pe baza unor înscrisuri apărute după pronunţarea acesteia, textul referindu-se exclusiv la situaţia în care înscrisul exista în momentul judecării pricinii finalizate prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, concluzie desprinsă din împrejurarea că art. 509 alin. (1) pct. 5 Cod de  procedură civilă prevede ,,descoperirea” înscrisului care a fost reţinut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfăţişat dintr-o cauză mai presus de voinţa părţii interesate. Această cerinţă este esenţială. Altfel, acceptând un înscris emis după pronunţarea primei hotărâri rămasă definitivă, un proces definitiv câştigat ar putea fi supus revizuirii pe bază de acte şi dovezi ulterior identificate, iar autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri ar deveni iluzorie. Această cerinţă este desprinsă şi din expresia folosită în art. 509 alin. 1 punctul 5 înscrisurile sunt „ descoperite” după darea hotărârii. Pe de altă parte, numai un înscris care a existat la data pronunţării hotărârii a putut fi reţinut de partea adversă, aşa cum prevede textul, cealaltă parte fiind în imposibilitate de a-l prezenta sau nu a fost reţinut de partea potrivnică dar, a existat la data pronunţării primei hotărâri, iar partea interesată nu a avut cunoştinţă de acesta sau dintr-un alt motiv obiectiv nu l-a putut prezenta.

Reţinând considerentele ce preced, instanţa apreciază ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinţei civile nr. XXXX pronunţată de Tribunalul XXXX în dosarul nr. XXXX şi urmează a o respinge.

Domenii speta

Spete similare