Plăţi.Prejudicii. În limita prejudiciului dovedit, persoana responsabilă poate fi chemată în judecată pentru repararea prejudiciului aflat în consecinţă direct cu omisiunea efectuării plăţii, nicidecum obligaţia persoanei juridice nu se transfera ope le

Prin cererea înregistrară pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr.  21260/318/2017, la data de 15.12.2018, reclamanta Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţionala a Penitenciarelor, reprezentata legal de D. S.-I., in calitate de preşedinte, în contradictoriu cu pârâtul Şchiopu Petre Florin,  a solicitat  obligarea pârâtului la plata sumei de 19.434 lei, cu titlu de pretenţii, actualizat cu indicele de inflaţie şi respectiv dobânda legală, reprezentând cotizaţii restante către Confederaţia Naţională Sindicală Cartel Alfa aferente perioadei 04 decembrie 2014-15 mai 2017 inclusiv.

 Prin sentinţa civilă nr.3945 din07 iunie 2018 pronunţată de Judecătoria Tg Jiu în dosarul nr.21260/318/2017 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, invocată în întâmpinare; s-a respins cererea formulată de  reclamanta Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională  a Penitenciarelor în contradictoriu cu pârâtul Ş. P. F.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei instanţei de fond, în sensul admiterii cererii principale şi pe cale de consecinţă obligarea intimatului la plata sumei de 19.434 lei, cu titlu de pretenţii, actualizat cu indicele de inflaţie şi respectiv dobânda legală, reprezentând cotizații restante către Confederația Naţională Sindicală Cartel Alfa aferente perioadei 01.11. 2014-15 mai 2017, inclusiv.

Prin decizia civilă nr.139/31.01.2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 21260/318/2017 s-a respins apelul declarat de apelanta reclamantă Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor reprezentata legal de D. S.-I., în calitate de preşedinte, cu sediul în municipiul Bucureşti, str. Maria Ghiculeasa, nr. 47, et. 3, cam. 306, sector 2, împotriva sentinţei civile nr.3945 din07 iunie 2018 pronunţată de Judecătoria Tg Jiu în dosarul nr.21260/318/2017 în contradictoriu cu intimatul pârât Ş. P. F.,  ca nefondat.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut:

Prima instanta a respins cererea de chemare în judecată,  prin care reclamanta Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţionala a Penitenciarelor  a chemat în judecată pârâtul Ş. P. F., în calitate  de fost preşedinte al federaţiei reclamante, pentru a fi obligat acesta la plata sumei de 19.434 lei, actualizată cu indicele de inflaţie si dobânda legală, reprezentând datorie acumulată din cotizaţii restante, către Confederaţia Naţională Sindicală Cartel Alfa aferentă perioadei 04 decembrie 2014-15 mai 2017.

Prima instanta a retinut ca în perioada 19.05.2013 -21.05.2017  pârâtul Ş. P. F.  a îndeplinit funcţia de preşedinte al  Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Naţionala a Penitenciarelor şi că atribuţiile în aprobarea şi efectuarea plăţilor, deci drept de dispoziţie pentru sume de bani din bugetul acesteia, nu avea exclusiv preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, ci organul de conducere, respectiv Consiliul Director.

Preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Naţionala a Penitenciarelor avea o competenţă financiară limitată, conferită prin art.30 lit.m doar în ceea ce privea aprobarea cheltuielilor stabilite prin proceduri interne şi a prevederilor bugetare, ceea ce în cauză nu s-a invocat şi dovedit în legătură cu plata sumei de 19.434 lei.

Contrar sustinerilor apelantei, solutia a fost apreciată ca temeinică şi legală, iar tribunalul nu a putut retine că datoria înregistrată din cotizatii restante poate fi imputată  pârâtului, ca persoană fizică, nici măcar în temeiul fostei sale calităţi de preşedinte al acestei structuri associative.

 Apelanta  a susţinut  eronat că  neefectuarea întocmai a plăţilor de orice natură  către terţi, în numele  şi în interesul reclamantei, de către persoana responsabilă  cu îndeplinirea unei astfel de sarcini/atribuţii,  nu poate fi imputabilă reclamantei;  chiar dacă plătile trebuiau făcute, cum a susţinut  reclamanta, prin decizia  presedintelui, neîndeplinirea acestei obligaţii în timpul mandatului pârâtului, nu determina automat novaţia obligaţiei prin schimbarea debitorului; raporturile juridice sunt stabilite între cele doua persoane juridice, rămân fixate în aceleaşi limite obligaţionale, din punct de vedere al participanţilor,  iar îndeplinirea defectuoasă a oricarei atribuții de către pârât în timpul mandatului său, poate atrage răspunderea sa civilă pentru prejudiciile dovedite, consecinţa acestor deficienţe în managementul aplicat şi nu pentru plata integrală a cotizaţiilor neachitate la termen.

A fost apreciată ca  fondată apărarea pârâtului că obligaţia de plată a oricărei sume, în speţă plata cotizațiilor către confederație la care Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţionala a Penitenciarelor este afiliată, aparţine persoanei juridice, iar nu intimatului în calitate de reprezentant legal, persoană  fizică, mai mult orice plată cu titlu de cotizatie se face de către federație şi nu de presedinte în nume propriu, indiferent cine este presedintele structurii asociative.

Cel mult, în limita prejudiciului dovedit, persoana responsabilă poate fi chemată în judecată pentru repararea prejudiciului aflat în consecinţă direct  cu omisiunea efectuării plăţii, nicidecum  obligaţia persoanei juridice nu se transfera ope legis asupra  persoanei fizice, fost presedinte într-un interval de timp delimitat.

În consecinţă, niciunul din motivele invocate nu au putut fi reţinute, prima instanţă pronunţând o soluţie temeinică şi legală, criticile aduse acesteia neavând suport legal şi probator.

A subliniat tribunalul şi aspectul că cererea de apel reprezintă de fapt o reiterare a cererii de chemare în judecată, criticile de netemeicie vizând înseşi motivele avute în vedere la momentul  formulării acţiunii introductive, astfel încât tribunalul a subsumat  toate aceste argumente de mai sus,  oferind răspuns punctual criticilor aduse.

Motivul de apel referitor la greşita reţinere a  incidenţei art. 27 din statut  nu poate fi avut în vedere, din moment ce acest articol reglementează activitatea şi  atribuţiile Consiliului Federativ, respectiv Biroului Executiv al Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Naţionala a Penitenciarelor, printre acestea regăsindu-se şi atributii privind aprobarea şi gestionarea bugetului de către structurile de conducere,  apelanta fiind în  eroare  când sustine că  dreptul de dispoziţie  al plăţilor datorate revenea în mod exclusiv preşedintelui.

În concluzie,  observand şi temeiurile de drept ce constituie fundamentul juridic al cererii de chemare în judecată, instanta de control judiciar a apreciat că nu se impune reformarea soluţiei, apelul fiind respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal şi motivat a declarat recurs reclamanta Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţionala a Penitenciarelor criticând-o pentru nelegalitate.

În acest sens,  gresita reţinere a lipsei inexistenţei obligaţiei intimatului S. P. F., în calitatea sa de preşedinte al reclamantei în perioada mai 2013-mai 2017, de a efectua plăţi către terţi (cotizaţii Cartel Alfa, salariu contabil/onorariu avocat/plata facturi companii de telefonie mobilă), în numele şi pentru subscrisa cât timp acesta era la vremea respectivă, singura persoană  care  decidea şi directiona sumele de bani încasate în şi din contul subscrisei, conform plaţilor datorate de aceasta (facturi/op-uri/contracte).

Prin soluţia de respingere a apelului declarat de subscrisa, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegala, reţinând cu totala rea credinţă, şi în contradicţie cu probele existente la dosar, lipsa îndatoririi acestuia de a efectua în numele şi pentru subscrisa plăţi către diverşi creditori/terţi, cu atât mai  mult  cu cât aceasta era exclusiv de competenţa sa, ca preşedinte (fost) al recurentei-reclamante fiind de altfel, una statutară (conform atribuţiilor funcţiei de preşedinte).

Mai mult, această sarcină  a sa, în calitate de preşedinte, incumba/deriva din atribuţiile statutare, preşedintele dispune  de totalitatea fondurilor băneşti pentru efectuarea plăţilor datorate atât personalului colaborator/terţilor (avocat/contabil), în relaţia cu furnizorii de utilităţi (telefon) şi dispune in consecinţă.

-art.21 alin.(2)  (din Statutul subscrisei) Organele individuale de conducere ale Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Naţionala a Penitenciarelor sunt: a) Preşedintele;

-art. 29- Preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Naţionala a Penitenciarelor conduce si răspunde de întreaga activitate a Federaţiei.

-art.30 atribuţiile si responsabilităţile Preşedintelui Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Naţionala a Penitenciarelor sunt: a) Reprezintă interesele Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Naţionala a Penitenciarelor  în raporturile cu terţii; b) Coordonează activitatea de rezolvare a litigiilor de muncă, în care sunt implicate sindicatele afiliate şi urmăreşte modalitatea de rezolvare a acestora; c) coordonează activitatea de negociere a contractelor colective de

muncă sau a acordurilor colective de muncă la nivel de ramură,grup de unităţi cat si la nivelul sindicatelor afiliate; d) coordoneaza activitatea de amendare si iniţiere a proiectelor de acte normative relevante pentru sectorul de activitate; e) monitorizeaza, împreuna cu membrii Biroului

Executiv,modul de aplicare si respectare a contractelor colective de muncă sau acordurilor colective în unităţile cu sindicatele afiliate Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Naţionala a Penitenciarelor; f) răspunde de selecţionarea si angajarea personalului salariat al Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Naţionala a Penitenciarelor; g) Negociază, împreună  cu membrii Biroului Executiv, condiţiile de muncă  si de salarizare pentru personalul salariat sau colaborator al Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Naţionala a Penitenciarelor; h) Semnează  contracte individuale de muncă şi convenţiile de colaborare; i) Răspunde de activitatea de relaţii internaţionale a Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Naţionala a Penitenciarelor ; j) Coordonează activitatea de relaţii publice".

Recurenta  este reprezentată legal în relaţia cu terti (inclusiv în relaţia cu Cartel Alfa) de către preşedinte, la acea vreme, în persoana numitului S. P. F.

Din chiar prevederile statutare, rezultă  ce anume implică funcţia pe care intimatul S. P. F. a detinut-o în perioada mai 2013-mai 2017, care sunt atribuţiile si responsabilităţile functiei de preşedintele al recurentei-, atribuţii pe care şi le-a  asumat în deplină  cunoştinţă  de cauză şi integral odată cu preluarea funcţiei de preşedinte.

A susţinut că, nu trebuia, nefiind necesar, să existe o decizie a presedintelui (sau a altui organ al recurentei) ca acesta să efectueze către terti/creditori, plăţi în numele şi pentru interesul recurentei cât timp acesta era singura personă care avea acces la fondurile băneşti ale federaţiei, care avea acces la contul bancar al federaţiei, semnătura sa fiindu-i opozabilă în bancă.

 A sustine (cu atat mai mult fără dovezi) că, nu el ar fi avut drept de dispoziţie asupra fondurilor băneşti ale recurentei-reclamante, pentru a justifica scăderea ritmului efectuării acestora către Condeferatia Sindicala Cartel Alfa, în condiţiile în care în anul 2013 acesta, tot in calitate de preşedinte a achitat către Cartel Alfa suma de 1.500 cu titlu de cotizaţie, în anul 2016 a achitat 6000 lei, este cel puţin, hilar şi vădit neavenită.

Prin absurd, admiţând o astfel de susţinere de altfel hilară şi lipsită  de logica elemenetară (în caz contrar, să facă dovada)- în sensul că ar fi fost necesară  existenţa unei decizii/hotararii a Consililui Federativ/Biroului Executiv, cum se justifică  că acesta a făcut plăţile, cu titlu de cotizaţii către Cartel Alfa când era tot în calitate de preşedinte, achitând suma de 1.500 cu titlu de cotizaţie în anul 2013, şi suma de 6000 lei in 2016?

Daca este aşa, atunci nu i-a fost neceasară nici o decizie a Consililui Federativ/Biroului Executiv?, adică atunci, nu era nevoie de nici o decizie dupa care, brusc a fost nevoie?

Dovada faptului ca, plăţile au fost efectuate de numitul S. P. F., în numele Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Naţionala a Penitenciarelor, rezultă din conţinutul adresei emise în acest sens la data de 15 mai 2017 de către organizaţia sindicală Conferinţa Naţionala Cartel Alfa, astfel: a) total cotizaţie achitată în 2014-1500 lei (din totalul de 13.440); b) total cotizaţie achitată în 2015-0 lei (din totalul de 15.120 lei) c) total cotizaţie achitată în 2016-6000 lei (din totalul de 7.245 lei).

Niciodată pe durata mandatului sau de preşedinte al recurentei în perioada mai 2013-mai 2017 nu a existat vreo decizie/hotarare emisă de vreun alt organ de conducere al acesteia, care să decidă cu privire la direcţionarea fondurilor băneşti ale subscrisei (în caz contrar să o prezinte instanţei).

De altfel si la ora actuală, preşedintele este cel care răspunde şi direcţionează de totalitatea fondurilor băneşti încasate de subscrisa de la terţi, acesta distribuind şi plătind acolo unde este necesar (onorariu avocat/cotizaţii Cartel Alfa/facturi telefoane/achizionari consumabile).

O altă critică vizează faptul că, în mod eronat,  a retinut instanţa faptul că, nu intimatul S. P. F. era persoana ce avea responsabilitatea efectuării plaţilor către terţi, cât timp aceasta era singura persoană  care semna plăţile în numele recurentei, fiind sigura persoană  cu atribuţii în efectuarea a plăţilor acesteia.

Or, pe durata mandatului de preşedinte al intimatului S. P. F.,  respectiv în perioada mai 2013-mai 2017, ritmicitatea plaţilor cu titlu de cotizaţii/contribuţii lunare, către organizaţia sindicală  Confederaţia Sindicală Cartel Alfa rezultă  din înscrisul emis de acesta (pe care îl ataşa prezentei), rezultând un debit restant născut în timpul mandatului fostului preşedinte domnul S. P. F., rezultând în total suma de 19.434 lei, respectiv în perioada 0l nov 2014-15 mai 2017 inclusiv.

Obligativitatea plăţii tuturor contribuţiilor/cotizaţiilor către terţii datorate de catre recurenta Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională  a Penitenciarelor, necesare bunei desfăşurări şi funcţionări a activităţii sindicale, în vederea reprezentării /respectării/drepturilor şi intereselor membrilor de sindicat, din cadrul sindicatelor afiliate la rândul lor recurentei incumba preşedintelui Federaţiei, astfel cum prevăd dispoziţiile statutare/legale, în considerarea deţinerii calitatii/functiei de preşedinte al Federaţiei.

Până  la data de 31.12.2012 funcţia de preşedinte al recurentei Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţionala a Penitenciarelor a fost exercitată  de către domnul D. S. I., data la care recurenta figura, în evidenţele organizaţiei sindicale Cartel Alfa, cu un plus de 203 lei, cu titlu de cotizaţie/contribuţie, datorată de recurentă către această organizaţie sindicală (astfel cum  a rezultat din dovada ataşată prezentei).

La data de 16.05.2019 intimatul-pârât Ş. P. F. a formulat întâmpinare, trimisă prin fax, prin care a solicitat, în principal constatarea nulităţii recursului, iar în subsidiar  respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei recurate ca fiind legală şi temeinică.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, a apărărilor formulate, a dispoziţiilor legale  relevante  aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat,  pentru considerentele ce succed:

Astfel, motivele de casare  sunt cele reglementate de art. 488 alin. (1) C. pr. civ., şi vizează numai aspecte de nelegalitate, care sunt expres şi limitativ prevăzute de lege.

Potrivit art. 483 şi urm. C. proc. civilă, recursul  este o cale de atac extraordinară, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate, această  cale nefiind un al treilea grad de jurisdicţie.

De asemenea,  „motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor”.

Prin urmare, recursul poate fi primit doar pentru motivele de nelegalitate prevăzute în art. 488 alin. (1)  pct.1-8 C. proc. civilă,  întrucât, în calea de atac a recursului, instanţa este chemată să analizeze nelegalitatea unei hotărâri judecătoreşti şi nu netemeinicia  acesteia.

Analizând motivele de recurs, Curtea constată  că recurenta a invocat motivele  de nelegalitate prevăzut de art 488 pct 6 şi 8 C. proc. civ., respectiv când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, precum şi  încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În esenţă, criticile aduse de către recurentă privesc nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată,  ca fiind în contradicţie cu probele administrate şi faţă de atribuţiile  şi responsabilităţile pe care intimatul le avea în calitatea de preşedinte, care reprezenta legal recurenta în raporturile cu tertii.

Nu pot fi primite ca întemeiate aceste critici, în condiţiile în care  în considerentele hotărârii, instanţa de apel, a arătat în mod obligatoriu fiecare capăt de cerere şi apărările părţilor, probele care au fost administrate, precum şi motivele pentru care unele dintre ele au fost reţinute, iar altele înlăturate, precum şi normele juridice pe care le-a aplicat la situaţia de fapt stabilită.

Aşadar, nu poate fi vorba despre o motivare necorespunzătoare care să atragă nulitatea hotărârii, ori  despre nemotivarea acesteia ori existenţa unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii  deduse judecăţii,  cum susţine eronat recurenta.

În acest sens, instanţa de apel  a prezentat argumentele pe care s-a întemeiat soluţia,  atât cu privire la raporturile juridice dintre cele două părţi, cât şi a celor  care privesc dovada acestora, situaţie în care nici nu se poate reţine că a fost greşit respinsă acţiunea

Hotărârea este casabilă :  dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluţie, însă, în dispozitiv, instanţa s-a oprit la soluţia contrară; când cuprinde considerente contradictorii, în sensul că din unele rezultă temeinicia pretenţiilor supuse judecăţii, iar din altele netemeinicia acestora, ori dacă ar rezulta că atât cererea de chemare în judecată, cât şi cererea de intervenţie principal sunt întemeiate, desi ambele cereri au acelaşi obiect şi, în consecinţă, se exclude reciproc; când lipseşte motivarea soluţiei din dispozitiv sau când aceasta este superficială ori cuprinde considerente străine de pricina respectivă; dacă instanţa de control judiciar copiază considerentele hotrârii atacate, fără să răspundă motivelor de critică şi fără să examineze problemele care  i-au fost deduse spre analiză, iar în pricina de faţă nu regăsesc  aceste motive de casare.

Motivul  de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează încălcarea legii de drept substantial (material), încălcare ce poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia (aplicarea unor norme de drept comun la situaţii pentru care există o normă special; aplicarea unei norme speciale, prin analogie, la situaţii ce nu cad sub incidenţa ei); textului de lege corespunzător situaţiei de fapt i  s-a dat o interpretare greşită, inclusiv în cazul în care norma juridică este obscură şi, deci, susceptibilă de interpretare, dar interpretarea dată în speţă nu este justă; violarea unor principii generale de drept.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Nu se poate reţine ca întemeiată critica recurentei, în sensul că hotârărea este lipsită de temei legal şi că a fost dată cu aplicarea greşită a legii, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., în condiţiile în care criticile invocate privesc aspecte de netemeinicie.

Astfel, s-a arătat că intimatul în calitatea sa de preşedinte în perioada mai 2013-mai 2017 avea abilitarea de a efectua plăţi către terţi, în care sens avea puterea de decizie, fără a mai fi utilă o decizie ori hotărârie a Consililui Federativ ori Biroului Executiv, precum şi împrejurarera că altă dată a efectuat plăţi în numele recurentei.

Această situaţie, aşa cum a rezultat din adresa emisă de către Confederaţia Naţională Sindicală Cartel Alfa, nu este de natură a atrage o altă soluţie decât cea pronunţată, întrucât raporturile juridice au fost stabilite la nivelul persoanelor juridice.

Chiar dacă intimatul avea obligaţii de îndeplinit  cu privire la efectuarea plăţilor către terţi, nu se poate reţine că-i revine acestuia sarcina de a suporta debitul restant de 19 434 lei, reprezentând contravaloarea cotizaţiilor restante către Confederaţia Naţională Sindicală Cartel Alfa, aferente perioadei 04 decembrie 2014-15 mai 2017.

În acest sens, instanţele au apreciat judicios  că obligaţia de a  plăti  aceste cotizaţii revine personei  juridice, iar intimatul avea o competenţă financiară limitată, potrivit art. 30 lit. m  din Statut doar în ceea ce privea aprobarea cheltuielilor Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Naţională  a Penitenciarelor stabilite prin proceduri  interne şi a prevederilor bugetare.

Cu atât mai mult, recurenta nu a arătat care sunt normele de drept material încălcate de către instanţa de control judiciar, criticile invocate vizând în mod deosebit aspectele legate de interpretarea şi reaprecierea probelor de către instanţa de fond şi cea de apel, şi  care în realitate privesc  netemeinicia hotărârii date.

În consecinţă, instanţa a făcut o interpretare şi aplicare corectă în pricina dedusă judecăţii,  a dispoziţiilor legale relevante, situaţie în care a examinat  raporturile  juridice dintre părţi, precum şi dovada acestora.

Aşa cum s-a arătat, instanţa de recurs  realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate. 

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată întrucât instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 C. proc. civ.

Curtea constată că recurenta  tinde la o reevaluare, o reapreciere a probatoriului, ceea ce în recurs nu este posibil, întrucât în această fază, Curtea nu mai poate interveni  cu privire  la starea de fapt, la împrejurările de fapt  ce au fost  deplin  stabilite,  neputându-se  face  o reapreciere a situaţiei de fapt.

Față de considerentele de fapt şi de drept de mai sus, Curtea constată că aspectele invocate de recurenta  nu se pot încadra în cazurile expres şi limitativ prevăzute de legiuitor (art. 488 alin. (1)  C. proc. civ., şi nici nu se constată existenţa unor motive de ordine publică, recursul se priveşte ca nefondat în temeiul disp. art. 496 C. pr. civ. şi  va fi păstrată soluţia  instanţei ca legală şi temeinică.

Domenii speta

Spete similare