Procedura insolvenţei. Creanţe garantate. Consecinţele nedenunţării contractelor de credit.

- art. 3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006;

- art. 64 pct. 5 din Legea nr. 85/2006;

- art. 64 alin.4 din Legea  nr. 85/2006.

Declararea scadenţei anticipate a unui împrumut nu înseamnă denunţarea acelui contract, întrucât exigibilitatea anticipată a creditului, notificată debitorului împrumutat, are efectele unei decăderi a părţii din beneficiul termenului. Prin urmare, accelerarea scadenţei împrumutului nu înseamnă denunţarea contractului de credit, ci o executare a acelui contract.

Potrivit art. 64 alin. 4 din Legea  nr. 85/2006 creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credală şi vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de lege.

 Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale - decizia nr. 283/R/13 februarie 2013, C.B.

Asupra recursului de faţă:

Constată că prin sentinţa civilă nr. 2087/Sind/10.10.2012, Tribunalul Braşov a admis contestaţia formulată de creditoarea C.B. S.A. împotriva tabelului preliminar al creditorilor debitoarei S.C. D.S. S.R.L..

A dispus înregistrarea întregii creanţe în cuantum de 5.913.304,45 lei a acestui creditor la categoria creanţe garantate.

A obligat debitoarea la plata către creditoare a sumei de 120,3 lei cheltuieli de judecată, sumă care va fi înscrisă în tabelul creditorilor.

A respins contestaţia împotriva tabelului preliminar  formulată de Cabinetul de avocat P.I..

 În motivarea hotărârii se arată că, în cuprinsul tabelului preliminar al creditorilor debitoarei S.C.  D.S. S.R.L. creditoarea C.B. S.A. a fost înscrisă cu suma de 3.688.900,32 lei sub condiţie suspensivă, conform contractului de împrumut nr. 1101/02.03.2011.

 Din analiza declaraţiei de creanţă formulate de creditoarea C.B. S.A. rezultă faptul că debitoarea a încheiat cu C.B. un contract de fidejusiune, în baza căruia a garantat cu întreg patrimoniul său, în solidar cu împrumutatul P.F.A. D.V., rambursarea împrumutului acordat acestuia de către bancă.

 Administratorul judiciar a invocat faptul că valorificarea creanţei înscrise sub condiţie este condiţionată de executarea în prealabil a debitorului principal.

 Aceste susţineri nu pot fi primite, în condiţiile în care, potrivit răspunderii solidare, creditorul poate cere executarea silită a întregii creanţe împotriva numai a unuia dintre debitori, cu întreaga sumă, urmând ca ulterior debitorii răspunzători solidar să îşi reglementeze între ei orice datorie pe calea unei acţiuni separate.

Pentru aceste considerente, constatând că obligaţia debitoarei de plată a creanţei pe care a garantat-o în favoarea debitorului P.F.A. D.V. nu este afectată de vreo condiţie suspensivă, judecătorul sindic a admis contestaţia formulată de creditoarea C.B. S.A., întreaga creanţă a acestui creditor urmând a fi înscrisă în categoria creanţelor garantate.

Împotriva hotărârii a declarat recurs administratorul judiciar C.C.  I.P.U.R.L. invocând aplicarea greşită a legii. În motivarea recursului se arată că cele două contracte de credit prevăd obligaţii de plată cu scadenţe succesive lunare şi sunt încheiate pe perioade lungi. Creanţa C. către P.F.A. nu este scadentă integral, ci doar ceea ce reprezintă ratele restante. Astfel, înscrierea acestei creditoare cu întreaga sumă fără a se ţine seama de sumele nescadente este nelegală. Suma a fost înscrisă corect sub condiţia suspensivă  ca la fiecare scadenţă viitoare debitoarea să nu achite rata stabilită. Atunci se va naşte dreptul C. să solicite plata de la garant şi tot atunci se va naşte şi obligaţia garantei de a achita ceea ce la scadenţă nu a achitat debitoarea. S-a reţinut şi o greşită stare de fapt întrucât doar în unul de contracte debitoarea are calitate de fidejusor. Prin actele adiţionale încheiate s-a restructurat creditul, prelungindu-se scadenţa şi perioada de graţie.

Intimata creditoare C.B. S.A. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca tardiv şi ca nefondat întrucât administratorul judiciar confundă condiţia dintr-un act juridic cu termenul. Obligaţia asumată de debitoare este o obligaţie pură şi simplă şi nu afectată de condiţia suspensivă. În contractele de ipotecă încheiate între Bancă şi debitoare nu există vreo clauză din care să rezulte că părţile au convenit ca ipotecile să fie executate numai după executarea beneficiarului împrumutului. Creanţa C. poate fi recuperată în mod necondiţionat atât de la debitoare, având calitatea de garant real şi fidejusor, cât şi de la împrumutatul P.F.A.  D.V.

În probaţiune s-au depus înscrisuri.

Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs şi actele dosarului, în baza art. 3041  Cod procedură civilă se constată următoarele:

Relativ la excepţia tardivităţii recursului, se constată că susţinerile intimatei sunt nefondate. Potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de publicare în Buletinul Insolvenţei nr. 311926 din 23.11.2012 rezultă că sentinţa a fost comunicată doar intimatei C.B., administratorul judiciar nefiind menţionat în dovada de comunicare. Prin urmare, faţă de necomunicarea sentinţei către administratorul judiciar al debitoarei în condiţiile prevăzute de art. 7 alin. 9 din Legea nr. 85/2006, rezultă că recursul formulat de administratorul judiciar a fost depus în termenul legal.

 Cu privire la motivele de recurs se constată că susţinerea recurentei privind prelungirea scadenţei în cele două contracte de credit este corectă. Astfel, contractul de credit pentru finanţarea stocurilor din 14.04.2011 a fost modificat prin actul adiţional nr. 3 din 31.12.2012 prin care părţile au convenit restructurarea creditului de stocuri acordat P.F.A. D.V. la suma de 2.167.205,19 lei începând cu data de 31.12.2012 şi până la 12.08.2013, acordându-se o perioadă de graţie totală de la data de 31.12.2012 până la data de 28.02.2013. Contractul de credit de investiţii din 19.04.2011 a fost modificat prin actul adiţional nr. 2 din 31.12.2012 prin care părţile au convenit restructurarea creditului de investiţii acordat P.F.A. D.V.  la suma de 1.800.752,13 lei începând cu data de 31.12.2012 şi până la 18.04.2021, acordându-se o perioadă de graţie totală de la data de 31.12.2012 până la data de 28.02.2013. Prin urmare, ambele contracte de credit au fost modificate în privinţa scadenţei, perioada de graţie fiind stabilită la 28.02.2013, astfel încât aceste creanţe nu sunt scadente şi trebuiau a fi înscrise în tabel în mod provizoriu.

 Potrivit art. 64 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credală şi vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de lege. În speţă, în tabelul preliminar rectificat din 2.07.2012 creditoarea intimată C. a fost înscrisă cu suma de 2.223.404,13 lei creanţă garantată şi cu suma de 3.688.900,32 lei creanţă sub condiţie reprezentând contractul  nr. 1101/2.03.2011. Cu privire la suma de 3.688.900,32 lei menţiunea din tabelul preliminar relativ la contractul nr. 1101/2.03.2011 este greşită întrucât acest contract vizează doar contractul de cesiune creanţe aduse în gaj pentru contractul de credit din 19.04.2011. De asemenea, menţiunea înscrierii sub condiţie a creanţei rezultate din cele două credite este greşită întrucât aceste creanţe sunt de fapt nescadente (scadenţa lor fiind stabilită de părţi la 28.02.2013) şi nu afectate de condiţie. Prin urmare, creanţa rezultată din cele două credite în sumă de 3.688.900,32 lei trebuia admisă provizoriu cu menţiunea că suma nu este scadentă.

Art. 3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006 defineşte creanţele garantate ca fiind creanţele persoanelor care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă de persoanele beneficiare ale garanţiilor reale. Din această perspectivă, conform definiţiei, creanţa garantată dă dreptul titularului unei astfel de creanţe de a se înscrie la masa credală a debitorului – garant ipotecar, chiar dacă împrumutul a fost acordat debitorului principal, legea stabilind un drept de creanţă garantată şi în privinţa persoanelor beneficiare ale garanţiilor reale împotriva debitorului insolvent.

 Pe de altă parte, creanţele a căror valorificare este condiţionată de executarea în prealabil a debitorului principal la care se referă art. 64 pct. 5 din Legea nr. 85/2006, sunt cele care, fie potrivit legii, fie convenţiei părţilor, au prevăzută această condiţionalitate. În speţă, însă în ambele contracte de credit S.C. D.S. S.R.L. a renunţat la beneficiul de discuţiune şi diviziune, obligându-se să plătească la scadenţă orice sumă datorată băncii (art.6.3 din ambele contracte), astfel încât creanţa băncii nu e condiţionată de executarea prealabilă a debitorului principal. Prin urmare, nu poate fi invocată urmărirea cu prioritate a debitorului principal împrumutat şi, pentru aceleaşi considerente, nici creanţa împrumutătorului nu poate fi apreciată a fi una afectată unei condiţii suspensive cum greşit arată recurenta.

 În legătură cu faptul că nici un credit nu a fost declarat scadent anticipat se constată că declararea scadenţei anticipate a unui împrumut nu înseamnă denunţarea acelui contract. Este adevărat însă că de esenţa contractului de împrumut este tocmai beneficiul termenului, iar lipsa acestui beneficiu conduce debitorul împrumutat la obligaţia de restituire anticipată a împrumutului. Dar acest lucru nu înseamnă automat denunţare, întrucât exigibilitatea anticipată a creditului, notificată debitorului împrumutat, are efectele unei decăderi a părţii din beneficiul termenului. Prin urmare, accelerarea scadenţei împrumutului nu înseamnă denunţarea contractului de credit, ci o executare a acelui contract. În speţă nu s-a făcut dovada declarării anticipate a scadenţei, dimpotrivă prin actele adiţionale încheiate ulterior pronunţării hotărârii judecătorului sindic, această scadenţă a fost prelungită.

Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 64 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 faţă de faptul că ambele creanţe provenite din contractele de credit sunt nescadente, urmează a admite în parte recursul administratorului judiciar C.C.  I.P.U.R.L. şi a modifica hotărârea judecătorească în sensul admiterii în parte a contestaţiei formulate de creditoarea C.B. S.A. împotriva tabelului preliminar al creditorilor debitoarei S.C. D.S. S.R.L. şi înregistrării provizorii ca nescadente a creanţei în sumă de 3.688.900,32 lei.

Se vor menţine celelalte dispoziţii referitoare la contestaţia formulată de Cabinetul de avocat P.I.

Domenii speta

Spete similare