Verificarea legalităţii măsurii arestării preventive

La data de 09 aprilie 2014 a fost înregistrat la această instanţă sub nr. 675/329/2014 dosarul penal nr. 453/P/2014 înaintat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele  în care, prin rechizitoriul nr. 453/P/2014 din  09.09.2014 a trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pe  inculpatul U. T. D., fiul lui A. şi S. P., pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. 1 şi 2 C. pen., în dauna victimei U. S. E., vătămare corporală din culpă, faptă prev. şi ped. de art. 196 alin. 1 C. pen., în dauna persoanei vătămate R. D. A, conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. şi ped. de art. 335 alin. 1 C. pen., conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, faptă prev. şi ped. de art. 336 alin. 1 C. pen., cu aplic. art. 38 alin. 1 şi 2 C. pen.

Prin încheierea nr.9 din 18.03.2014 pronunţată în dosarul nr.501/329/2014,  Judecătoria T. M. a dispus arestarea  preventivă a inculpatului  U. T. D., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 18.03.2014 până la data de 16.04.2014  şi s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.7/UP din 18.03.2014.

S-a considerat de către judecătorul de drepturi şi libertăţi că în conformitate cu dispoziţiile art. 226 C. proc. pen., în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Astfel, inculpatul se află în situaţia prevăzută de art.202 Cod procedură penală, existând indicii temeinice în sensul prevăzut de art.223 alin.2 Cod procedură penală din care rezultă că acesta a săvârşit faptele pentru care este cercetat, iar lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În primul rând, sunt întrunite condiţiile prevăzute art.223 alin.2 Cod procedură penală, în cauză existând probe şi indicii temeinice că inculpatul a săvârşit fapte prevăzute de legea penală. Or, existenţa unor indicii grave de vinovăţie constituie conform jurisprudenţei CEDO un factor pertinent care legitimează o detenţie provizorie, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă cu scopul instituit de art.5 din CEDO. De asemenea, în raport de probele de la dosar, există  şi „suspiciunea rezonabilă că au fost comise mai multe infracţiuni” pentru care măsura arestării preventive este justificată prin prisma aceleiaşi jurisprudenţe.

În al doilea rând există cazul prevăzut de art.223 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul a săvârşit infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani şi pe baza evaluării gravităţii faptelor( decesul unei persoane şi vătămarea alteia), a modului şi a circumstanţelor de comitere a acestora( conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sustras, sub influenţa băuturilor alcoolice fără a poseda permis de conducere) se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de  pericol pentru ordinea publică.

Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modalitatea de săvârşire a faptelor, prin premeditarea comiterii unora dintre fapte, săvârşirea acestora împotriva unor persoane vulnerabile (persoane minore), precum şi având în vedere consecinţele grave prin decesul unei persoane în vârstă de 16 ani conform certificatului medical constatator al decesului nr.71/389 din 18.03.2014 emis de Serviciul de Medicină Legală T., vătămarea unei alte persoane precum şi prin conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sustras în scop de folosinţă  fără a deţine permis de conducere şi în stare de ebrietate.

Toate aceste elemente au format instanţei convingerea existenţei unui pericol social concret pentru ordinea publică.

Prin Încheierile nr.6/R/20.03.2014 ,Tribunalul  Teleorman a respins ca nefondată contestaţia formulată de inculpat, pentru aceleaşi motive invocate şi de judecătorul de drepturi şi libertăţi care a judecat fondul propunerii.

  Instanţa, verificând din oficiu , potrivit art.207 NCPP, la primirea dosarului, măsura arestării preventive , constată că temeiurile care au determinat arestarea subzistă şi nu există temeiuri sau împrejurări noi care să  înlăture pe cele care au determinat luarea măsurii sau care să justifice aplicarea unei măsuri preventive mai puţin restrictive faţă de inculpat.

Potrivit art.223 alin 2 din NCPP măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor,falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, anturajului şi a mediului din care acesta provine, antecedentelor penale şi altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stării de pericol pentru ordinea publică.

În cauză inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. 1 şi 2 C. pen., în dauna victimei U. S. E., vătămare corporală din culpă, faptă prev. şi ped. de art. 196 alin. 1 C. pen., în dauna persoanei vătămate R. D. A., conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. şi ped. de art. 335 alin. 1 C. pen., conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, faptă prev. şi ped. de art. 336 alin. 1 C. pen., cu aplic. art. 38 alin. 1 şi 2 C. pen.

Prin urmare, infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată  inculpatul , respectiv cele prevăzute de art. 192 alin.1 şi 2 Cod penal , art.335 alin.1 Cod penal şi art.336 alin.1 Cod penal sunt enumerate în articolul 223 NCPP, pedeapsa prevăzut de lege fiind de 5 şi  respectiv mai mare de 5 ani.

 În cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care a fost cercetat.

 În fapt, în esenţă, prin rechizitoriu s-a reţinut că în data de 17.03.2013, după ce a terminat programul de lucru, inculpatul U. T. D. a mers împreună cu partea vătămată R. D. A. şi victima U. S. E. la restaurantul P. P. T. M.

Inculpatul U. T. D. şi partea vătămată R. D. A. au consumat băuturi alcoolice, iar victima U. S. E. băuturi răcoritoare.

În jurul orei 21,00, inculpatul U. T. D., împreună cu partea vătămată R. D. A. şi victima U. S. E. s-au deplasat la punctul de lucru al S.C. .N A. S.R.L. Bucureşti, din mun. T M., jud. T, punct de lucru situat pe DN 52, imediat lângă bariera de trecere la nivel cu calea ferată.

Inculpatul U. T. D. a pătruns în locaţia punctului de lucru, folosind cheia pe care o avea ca şi angajat pentru a deschide uşa de acces, a pătruns apoi în curtea sediului, a mers la autoturismul marca P., ., care aparţine părţii vătămate N. I. I. şi care se afla parcat în interiorul curţii, cu cheile în contact. Deşi nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule şi nu avea acordul proprietarului pentru a folosi autoturismul, s-a urcat la volanul acestuia, l-a pornit, după care, împreună cu partea vătămată R. D. A. şi victima U. S. E., ca pasageri, au plecat către comuna P, jud. T.

Persoana vătămată minoră, R. D. A., s-a aşezat pe bancheta din spate a autoturismului iar victima minoră, U. S. E, pe scaunul din dreapta faţă.

În timp ce se deplasa la volanul autoturismului menţionat, pe DN 65 A, la Km 121+875 m, inculpatul U. T. D., din cauza vitezei excesive,el circulând cu 80-100 Km/h, a lipsei de cunoştinţe şi deprinderi în a conduce un autoturism pe drumurile publice şi a consumului de alcool, a pierdut controlul volanului şi a ieşit în afara părţii carosabile, răsturnându-se de câteva ori.

În urma acestui accident auto, a rezultat vătămarea corporală a părţii vătămate .R D. A.( 35-40 zile îngrijiri medicale) şi decesul victimei U. S. E.

Apreciază instanţa că  este întrunită şi a doua cerinţă a art. 228 alin.2 şi totodată şi a art. 202 alin. 3 Cod Procedură Penală ( „ Orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”), întrucât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică datorită modului de concepere şi executare a activităţii infracţionale - numărul mare de fapte săvârşite, atragerea unor persoane  minore, victime ale infracţiunilor săvârşite de către inculpat, starea reală de pericol ce a creat-o şi asupra celorlalţi participanţi la traficul rutier, acesta conducând sub influenţa alcoolului, fără permis de conducere şi cu viteză excesivă autoturismul în care se aflau cei doi minori, precum şi datorită faptului că asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional , ar crea inculpatului impresia că poate persista în sfidarea legii, lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică şi prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a justiţiei.

Desfăşurarea procesului prin menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului nu alterează în cauză prezumţia de nevinovăţie, limitarea libertăţii acestuia, încadrându-se în dispoziţiile legii, răspunzând totodată exigenţelor dispoziţiilor cuprinse în art.5 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Motivele invocate de către inculpat în sensul că are un copil minor în întreţinere şi că prin desfăşurarea unei activităţi la locul de muncă unde este primit de fostul patron ar realiza venituri atât pentru familie cât şi pentru despăgubirea părţilor civile, nu reprezintă elemente  ce trebuie avute în vedere  şi analizate la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive ( copilul minor  şi familia o avea inculpatul  şi în perioada desfăşurării  activităţilor infracţionale), acest motiv alături de faptul că acesta a recunoscut săvârşirea faptelor reprezintă elemente  care ,în contextul tuturor împrejurărilor cauzei, vor fi luate în considerare la soluţionarea în fond a cauzei.

Pentru aceste considerente şi având în vedere şi disp.art.207 alin.4 NCPP instanţa urmează să constate că măsura arestării preventive este legală şi temeinică, subzistând temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri şi va menţine în continuare această măsură pentru inculpat. 

Domenii speta

Spete similare