Potrivit art. 229 c. civ., în raporturile cu terții, dovada denumirii și a sediului persoanei juridice se face cu mențiunile înscrise în registrele de publicitate, iar în lipsa acestor mențiuni, stabilirea sau schimbarea denumirii și a sediului nu va pute

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 21.01.2019 sub număr de dosar … , reclamanta SP S.R.L. a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei TT SRL la plata sumei de 1097,46 lei reprezentând contravaloarea tranzacțiilor efectuate și factura emisă în februarie 2018 în baza Contractului nr. … din 15.02.2010 cuprinzând ”Condiții generale de furnizare a serviciilor” și Anexele 1-4, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că pârâta nu a respectat obligațiile asumate contractual.

Cu privire la penalitățile de întârziere, a invocat prevederile art. 6.5 din Contractul nr. … din data de 15.02.2010.

În susţinere, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Deși legal citată la sediul ce rezultă din extrasul ONRC, pârâta nu a depus întâmpinare în cauză.

Sub aspect probator, instanţa a încuviinţat, în temeiul art. 255 şi art. 258 C. proc. civ., proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând-o utilă, pertinentă şi concludentă soluționării cauzei pe fond.

Analizând actele şi lucrările de la dosar, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între părțile din prezenta cauză s-a încheiat Contractul de servicii distribuție și colectare plăți nr. … din data de 15.02.2010 (filele 16-25) având ca obiect distribuirea de către SP S.R.L. către agent de servicii de reîncărcare electronică, precum și intermedierea de către agent a încasării de la consumatori a facturilor de utilități.

Conform art. 1.5 din Anexa nr. 1 la contract, săptămânal, pe baza rapoartelor emise de sistemul de procesare al SP, SP S.R.L. emite pentru agent (pârâta) o factură pentru toate vânzările de reîncărcare electronică efectuate în ultima săptămână.

În temeiul convenției dintre părți, reclamanta a distribuit către pârâtă servicii de încărcare electronică, aceasta din urmă obligându-se să asigure redistribuirea acestora către consumatori.

Reclamanta SP S.R.L. a efectuat către pârâtă vânzarea și reîncărcarea cartelelor telefonice în valoare de 55,42 lei, însă pârâta nu a înțeles să achite contravaloarea serviciilor facturate conform Facturii nr. … din data de 05.02.2018, cu termen scadent la 12.02.2018 (fila 26).

Obiectul contractului nr. … din data de 15.02.2010 a constat, totodată, în intermedierea de către agent a încasării de la consumatori a facturilor de utilități. Cu privire la aceste servicii, potrivit convenției părților, zilnic, sistemul informatic de procesare al SP preia și centralizează toate datele referitoare la tranzacțiile derulate pe terminalul din dotarea pârâtei, emițând Rapoartele tranzacționate zilnice (Transaction Detali), aceste date fiind transmise mai departe de către SP Services SRL către furnizorul de servicii de utilități.

Sumele încasate de agent trebuie virate către SP SRL, pârâta fiind cea care intermediază doar încasarea contravalorii facturilor emise de furnizorii de servicii.

În situația intermedierii încasării facturilor de utilități, conform art. 2.4 din contract, se emit informări de plată care se transmit pârâtei prin email.

Suma rămasă de plată aferentă Tranzacției … este de 811,97 lei, în timp ce pentru tranzacția … consumatorii au plătit la data de 12.02.2018 suma de 230,07 lei, sume pentru care reclamanta a transmis către pârâtă informări de plată prin email, imediat după data tranzacției.

În drept, instanţa reţine că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile procedurii speciale privind cererile de valoarea redusă prevăzute de art. 1026 și urm. C. proc. civ., prin intermediul căreia creditorii pot obţine obligarea debitorilor la executarea obligaţiilor prin parcurgerea unei proceduri judiciare simplificate, ce se caracterizează, în principal, prin caracterul scris al procedurii, celeritate în soluţionarea cererii şi caracterul executoriu al sentinţei pronunţate în primă instanţă.

Prezenta cerere îndeplineşte condiţiile de admisibilitate reglementate de dispoziţiile art. 1026 C. proc. civ. referitoare la domeniul de aplicare, cuantumul creanţei fiind sub 10.000 lei, iar izvorul obligaţiei nu se circumscrie materiilor excluse de la aplicarea procedurii speciale a cererilor de valoare redusă.

Instanţa reţine că, potrivit art.  1270 C. civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, astfel că acestea sunt ţinute, potrivit acordului lor de voinţă, să îşi îndeplinească obligaţiile corelative drepturilor născute din respectiva convenţie.

Potrivit art. 1516 C. civ., creditorul are dreptul la dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligației de către debitor, iar atunci când acesta din urmă nu îşi îndeplineşte obligaţia, fără justificare, să folosească orice mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.

Condiţia stabilită potrivit prevederilor cadru ale răspunderii contractuale în vederea realizării dreptului de către creditor este ca debitorul să fie pus în întârziere în legătură cu îndeplinirea obligaţiei sale, în speță fiind emise notificări de plată anterior introducerii cererii de chemare în judecată (filele 50-51).

Totodată, instanţa are în vedere că în materie contractuală sarcina probei este împărţită între creditor şi debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existenţa convenţiei, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului (art. 1548 C. civ.), culpa debitorului unei obligaţii contractuale fiind prezumată, astfel, prin simplul fapt al neexecutării.

Debitorul are posibilitatea să probeze contrariul, fie prin actul juridic al plăţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 1469 - 1505 C. civ. ori prin alt mod de stingere a obligaţiilor reglementat de lege, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligaţiilor conţinute de contract, conform art. 1351 C. civ.

În cauza dedusă judecății, instanţa are în vedere că reclamanta a făcut dovada existenţei convenţiei inițiale între părţi, precum şi a obligaţiilor care îi reveneau pârâtei, operând astfel prezumţia atât în ceea ce priveşte neexecutarea obligaţiilor asumate prin contract, cât şi în ceea ce priveşte culpa în neexecutarea obligaţiilor.

Pârâta nu a formulat întâmpinare şi nu s-a apărat, prin discutarea în fapt şi în drept a celor susţinute de creditoare, fapt ce generează ideea că nu este făcută dovada contrară susţinerilor reclamantei, în sensul că debitul restant ar fi fost acoperit.

Aşadar, prin atitudinea sa, pârâta nu a negat existența raportului juridic obligaţional dintre părţi şi nu a contestat existenţa şi întinderea creanţei invocate de reclamantă, nefăcând dovada achitării debitului sau a stingerii sale prin altă modalitate admisă de lege.

Cu privire la procedura de citare a pârâtei, instanța reține că aceasta a fost citată la adresa sediului social ce rezultă din extrasul ONRC (fila 62), data expirării dovezii de sediu fiind 01.08.2020.

Instanța reține că potrivit art. 229 C. civ., în raporturile cu terții, dovada denumirii și a sediului persoanei juridice se face cu mențiunile înscrise în registrele de publicitate, iar în lipsa acestor mențiuni, stabilirea sau schimbarea denumirii și a sediului nu va putea fi opusă altor persoane, situație în care instanța constată că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dar că nu s-a depus întâmpinare de către pârâta legal citată la sediul social al acesteia.

În privinţa prejudiciului suferit de reclamantă prin neexecutarea obligaţiilor asumate de către pârâtă, acesta rezultă din facturile emise de către aceasta.

Instanţa reţine că reclamanta este îndreptăţită la recuperarea acestui prejudiciu, astfel cum rezultă şi din dispoziţiile art. 1530 şi 1531 C. civ. potrivit cărora creditorul are dreptul la daune interese pentru prejudiciul pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabilă a obligaţiei, creditorul având dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, prejudiciu a cărei existenţa l-a dovedit, conform art. 1537 C. civ.

Pe cale de consecinţă, având în vedere contractele anterior menţionate, însuşite sub aspectul tuturor clauzelor de către părţi, facturile emise de reclamantă, instanţa apreciază că pârâta datorează reclamantei suma de 1097,46 lei reprezentând contravaloarea tranzacțiilor efectuate, precum și contravaloarea facturii emise în baza Contractului nr. … din data de 15.02.2010, urmând a fi obligată, în consecință, la plata acestei sume.

Cu privire la stabilirea despăgubirilor, aceasta se poate face în trei modalități: pe cale judiciară, prin lege ori prin convenția părților (evaluare convențională).

În cauză, părțile au avut în vedere problema răspunderii pentru nerespectarea obligațiilor, stipulând o clauză penală, ca mijloc de asigurare a respectării clauzelor contractuale.

Clauza penală, definită în art. 1538 alin. (1) C. civ., reprezintă o convenție prin care debitorul se obligă să plătească creditorului o sumă de bani, denumită penalitate, în cazul în care nu va executa ori va executa necorespunzător sau cu întârziere obligația asumată prin contract.

În conformitate cu art. 6.5 din convenția părților, în cazul în care agentul nu își îndeplinește obligațiile de plată la termenele stabilite, SP SRL poate percepe penalități de 0,5% din suma datorată, pentru fiecare zi de întârziere între data scadenței și data stingerii datoriilor agentului, cuantumul penalităților putând depăși valoarea sumei datorate.

Față de cele expuse, instanța urmează a admite capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere şi a obliga pârâta la plata către reclamantă a penalităților de întârziere de 0,5% aferente debitului restant, calculate de la scadență până la plata integrală a debitului.

Pe cale de consecință, având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, instanța urmează să admită cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și să oblige pârâta să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SP S.R.L., cu sediul în sector 1, Bucureşti, … în contradictoriu cu pârâta TT SRL, cu sediul în SAT … .

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1097,46 lei reprezentând contravaloarea tranzacțiilor efectuate, precum și contravaloarea facturii emise în baza Contractului nr. … din data de 15.02.2010.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a penalităților de întârziere de 0,5% aferente debitului restant, calculate de la scadență până la plata integrală a debitului.

Obligă  pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.

Executorie.

Cu drept de apel la Tribunalul București în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea şi motivele de apel se depun la Judecătoria Sector 1 București.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 16.07.2019.

PREŞEDINTE    Grefier

Domenii speta

Spete similare