Suspendare executare silită

Sentinţă civilă 0 din 20.06.2019


În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 719 alin.1 C.proc.civ., conform cărora până la soluționarea contestației la executare, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea, cu plata unei cauțiuni în cuantumul prevăzut de art. 719 alin. (2) C.proc.civ.

Aşadar, pentru a se admite o cerere de suspendare în temeiul art. 719 alin.1 C. proc. civ., trebuie întrunite cumulativ următoarele cerinţe: formularea unei contestaţii la executare silită, existenţa unor motive temeinice şi achitarea cauţiunii aferente cererii de suspendare.

În ceea ce privește obligația de plată a cauțiunii, instanța reține faptul că potrivit dispoziţiilor art. 7 din OG 22/2002 contestatoarea este scutită de la plata cauţiunii aferente cererii de suspendare a executării silite, fiind astfel îndeplinită cerința preliminară referitoare la depunerea cauțiunii.

De asemenea, instanţa reţine că, potrivit actelor dosarului, contestatoarea a formulat contestaţie la executare şi cerere de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei, înregistrată pe rolul acestei instanţe sub acelaşi nr. ....

Pe de altă parte, analizând înscrisurile aflate la dosar, rezultă faptul că împotriva contestatoarei s-a declanşat procedura executării silite în dosarul de executare silită nr. ..., fiind încuviinţată executarea silită împotriva sa, în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 21/10.01.2017 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. 4521/291/2015.

Aplicarea în favoarea contestatoarei a prevederilor înscrise în art. 719 C.proc.civ., departe de a fi lăsată la aprecierea pur subiectivă a instanţei, nu reprezintă un drept automat al debitorului, ci unul supus regulilor generale în materie de probaţiune şi de care, în contextul respectării principiului general de drept privat, al stabilităţii raporturilor juridice, contestatorul poate beneficia în condiţii excepţionale, care să justifice în mod obiectiv şi rezonabil, chiar fără o antamare a fondului cauzei, necesitatea dispunerii acestei măsuri.

Din textul legal menţionat mai sus, rezultă că suspendarea executării silite este o măsură cu caracter excepţional, ce poate fi justificată doar prin existenţa unei prejudicieri a debitorului prin continuarea executării silite începute împotriva sa şi care ar fi greu de reparat sau imposibil de reparat în viitor.

 Astfel, la analiza admisibilității unei cereri de suspendare a executării silite ceea ce interesează de principiu este riscul la care debitorul urmărit se expune prin continuarea unei executări contestate, respectiv în ce măsură întoarcerea executării silite ar fi o măsură reparatorie justă și echitabilă. Pe de altă parte, instanța va trebui să pună în balanță și prejudiciile pe care creditoarea le-ar suferi ca urmare a temporizării nejustificate a executării silite, având în vedere inclusiv posibilitatea acesteia de a solicita plata din cauțiune a despăgubirilor cuvenite ca urmare a încuviințării măsurii suspendării executării silite, în acord cu dispozițiile art. 1064 C. proc. civ.

Caracterul admisibil al acţiunii (determinat de existenţa unei contestaţii la executare şi de achitarea cauţiunii) nu determină însă, în mod necesar, şi temeinicia acesteia. De esenţa suspendării executării silite este existenţa unor motive întemeiate care să reflecte urgenţa măsurii rezultând din aceea că nu suportă amânare până la soluţionarea contestației la executare.

În speță, din înscrisurile depuse la dosar, instanţa constată că s-a demarat o executare silită pentru recuperarea sumei de 2325 lei (din care 1055 lei reprezintă cheltuieli de judecată stabilite în apel, în dosarul nr. 4521/291/2015 şi 1270 reprezintă cheltuieli de executare stabilite în primă instanță). În ceea ce privește motivele de nelegalitate a executării silite invocate de contestatoare,  instanța reține că urmează a fi analizate odată cu soluţionarea contestaţiei la executare.

În altă ordine de idei, instanța constată faptul că în susținerea prezentei cereri de suspendare a executării silite, contestatoarea nu a indicat în mod concret nici un motiv de natură să atragă suspendarea executării silite, afirmând doar în linii generale că o continuare a executării silite ar conduce la o îmbogățire fără just temei ireversibilă, și la o situație injustă și abuzivă de natură a prejudicia bugetul statului. Or, în lipsa unor probe certe, susținerile contestatoarei nu sunt de natură să reprezinte temeiuri suficiente pentru a suspenda executarea silită, neavând un caracter urgent şi de natura a preîntâmpina producerea unor grave prejudicii.

Pe de altă parte, în mod evident executarea silită diminuează patrimoniul debitoarei, însă acest aspect ţine chiar de esenţa executării silite. Plata unor sume de bani către creditor nu prejudiciază însă ireparabil sau greu reparabil patrimoniul contestatoarei, raportat şi la valoarea creanţei, în cuantum de 2325 lei, recuperarea acestei sume fiind posibilă pe calea întoarcerii executării silite, în eventualitatea admiterii contestaţiei la executare.

Fata de aceste împrejurări, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite.