Funcţionar public cu statut special. Imposibilitatea reintegrării acestuia pe funcţia deţinută, în cazul în care nu mai îndeplineşte condiţia legală de a fi apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru îndeplinirea funcţiei.

- art. 11 lit. d) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Curtea apreciază că instanţa de fond a făcut în mod greşit aplicarea normelor de drept material admiţând acţiunea reclamantului sub aspectul reîncadrării acestuia în funcţie, deşi din probele administrate în cauză, în principal Raportul de expertiză medico-legală nr. 3042/E/29.11.2016 (f. 85 dosar fond) rezulta că reclamantul prezintă o afecţiune psihiatrică, respectiv tulburare psihotică acută, cu simptome schizofrenice, cu debutul bolii în anul 2011, având evoluţie lent progresivă, modalitatea prin care această boală se manifestă constând în tulburări de comportament faţă de cei din jur, datorită unei dispoziţii ostile şi suspiciune accentuată faţă de cei din jur, cu toleranţă scăzută la frustrări minore, iritabilitate şi irascibilitate crescută, cu tendinţă la agresivitate verbală cu limbaj dezorganizat.

Potrivit art.11 lit. d) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, una dintre condiţiile pentru a putea avea calitatea de funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare este aceea de a fi apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru îndeplinirea funcţiei.

Această condiţie nu mai este în mod evident îndeplinită de către reclamant, din motivele expuse mai sus, astfel că, prin dispoziţia de reintegrare a reclamantului în funcţia deţinută anterior încetării raportului de serviciu, respectiv aceea de supraveghetor şef în cadrul Penitenciarului, instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material

Prin sentinţa civilă nr. 281/CA/02.03.2017, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal: a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul B. şi, în consecinţă, a anulat decizia nr. 32/25.02.2016 emisă de Directorul Penitenciarului B. ; a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior încetării raportului de serviciu şi obligarea pârâtului să-i plătească drepturile băneşti cuvenite pe perioada cuprinsă între data eliberării sale din funcţie şi data reintegrării efective, indexate cu indicele de inflaţie de la data plăţii; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 3000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal şi motivat, pârâtul Penitenciarul B., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate ca netemeinică şi nelegală în baza art. 488 alin. (8) Cod procedură civilă şi să fie respinsă acţiunea reclamantului.

În motivarea recursului, recurentul-pârât a arătat că instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului în mod eronat şi fără respectarea prevederilor legale speciale aplicabile speţei, iar aprecierile instanţei relativ la modul de operare al Penitenciarului B. sunt neîntemeiate şi nelegale.

În acest sens, recurentul arată că emiterea deciziei de restituire din funcţie este rezultatul conduitei profesionale a reclamantului, care în timpul executării serviciului a manifestat un comportament ce contravine prevederilor legale specifice sistemului penitenciar.

De asemenea, recurentul arată că chiar dacă starea medicală a reclamantului a fost cauza neîndeplinirii sarcinilor de serviciu care se impuneau, acest fapt nu poate fi imputat administraţiei Penitenciarului B., astfel cum lasă de înţeles instanţa de fond.

Recurentul învederează că Administraţia Penitenciarului B. a luat încă de la început măsuri de sprijin şi îndrumare a fostului agent, acesta fiind repartizat să-şi desfăşoare activitatea pe posturi care nu presupuneau dotare cu armament şi cu un nivel scăzut de complexitate, iar şefii ierarhici superiori i-au recomandat, în mod repetat, să se supună unui consult psihiatric în cadrul Spitalului Militar X., neexistând nicio prevedere legală prin care să i se poată dispune sau să poată fi obligat la un astfel de consult.

De asemenea, recurentul arată că se poate observa din acţiunea formulată de reclamant că acesta abia ulterior destituirii din sistemul penitenciar a acceptat internarea, controlul şi tratamentul psihiatric. 

Recurentul susţine că instanţa de fond în mod nelegal a ignorat că pe parcursul judecăţii în fond a cauzei reclamantul a formulat cererea pentru întocmirea dosarului de pensionare pe caz de invaliditate, la data de 28.01.2016, ceea ce denotă că reclamantul este inapt pentru a îndeplini o funcţie publică cu statut special, fiind omisă motivarea unor minime aprecieri de lămurire a situaţiei de fapt, cu privire la data încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului raportat la situaţia sa medicală şi la evidenta pensionare a acestuia.

În drept, recurentul a invocat aplicabilitatea dispoziţiilor art. 486, art. 488 Cod procedură civilă, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 293/2004 şi Ordinul nr. 1792/C/2013.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.

Prin Notele scrise intitulate „Modificare a cererii de chemare în judecată”, recurentul-pârât a învederat că solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate ca netemeinică şi nelegală în baza art. 488 alin. 8 şi rejudecând cauza respingerea acţiuni reclamantului ca neîntemeiată sau, în subsidiar, admiterea în parte a recursului, prin respingerea acţiunii formulate pentru perioada 01.02.2017 la zi, având în vedere Decizia de pensionare a reclamantului.

Analizând actele si lucrările dosarului, sentinţa atacată, faţă de motivele invocate, Curtea apreciază că recursul este fondat, din motivele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul critică sentinţa primei instanţe sub aspectul greşitei aplicări a normelor de drept material, prin aceea că a admis acţiunea reclamantului inclusiv referitor la reîncadrarea în funcţie acestuia, deşi acesta pe parcursul judecării în fond a cauzei a formulat cerere de pensionare pentru cauză de invaliditate, fiind pensionat începând cu o dată anterioară pronunţării sentinţei recurate.

Această critică se încadrează în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă şi este fondat.

Curtea apreciază că instanţa de fond a făcut în mod greşit aplicarea normelor de drept material admiţând acţiunea reclamantului sub aspectul reîncadrării acestuia în funcţie, deşi din probele administrate în cauză, în principal Raportul de expertiză medico-legală nr. 3042/E/29.11.2016 (f. 85 dosar fond) rezulta că reclamantul prezintă o afecţiune psihiatrică, respectiv tulburare psihotică acută, cu simptome schizofrenice, cu debutul bolii în anul 2011, având evoluţie lent progresivă, modalitatea prin care această boală se manifestă constând în tulburări de comportament faţă de cei din jur, datorită unei dispoziţii ostile şi suspiciune accentuată faţă de cei din jur, cu toleranţă scăzută la frustrări minore, iritabilitate şi irascibilitate crescută, cu tendinţă la agresivitate verbală cu limbaj dezorganizat.

Potrivit art. 11 lit. d) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, una dintre condiţiile pentru a putea avea calitatea de funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare este aceea de a fi apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru îndeplinirea funcţiei.

Această condiţie nu mai este în mod evident îndeplinită de către reclamant, din motivele expuse mai sus, astfel că, prin dispoziţia de reintegrare a reclamantului în funcţia deţinută anterior încetării raportului de serviciu, respectiv aceea de supraveghetor şef în cadrul Penitenciarului B., instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material, astfel că se va face aplicarea dispoziţiilor art. 496 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă şi, admiţând recursul declarat de recurentul pârât Penitenciarul B., Curtea va casa sentinţa atacată.

Casarea sentinţei va fi parţială şi va privi doar soluţiile pronunţate de prima instanţă referitor la petitul de reintegrare a reclamantului în funcţia deţinută, la perioada pentru care  s-a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a drepturilor băneşti, având în vedere că de la data de 01.02.2017 acesta s-a pensionat, precum şi la cuantumul cheltuielilor de judecată care ar trebui redus, în condiţiile prevederilor art. 453 alin. (2) Cod procedură civilă.

Rejudecând cauza, potrivit dispoziţiilor art. 498 alin. (1) Cod procedură civilă, Curtea va admite în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul B. şi va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamant a drepturilor băneşti ce i se cuvin pentru perioada cuprinsă între data eliberării sale din funcţie şi data de la care reclamantul s-a pensionat, având în vedere că drepturile băneşti salariale se cuvin reclamantului numai până la data încetării raportului de serviciu prin pensionare la cererea sa.

Totodată, din motivele expuse mai sus, Curtea va respinge acţiunea reclamantului în ce priveşte cererea de reintegrare în funcţia deţinută anterior încetării raportului de serviciu.

În ce priveşte cheltuielile de judecată, având în vedere admiterea numai în parte a acţiunii, acestea vor fi acordate parţial, potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (2) Cod procedură civilă. 

Curtea va menţine dispoziţiile sentinţei atacate referitoare la anularea Deciziei nr. 32/25.02.2016 emisă de Directorul Penitenciarului B., având în vedere lipsa culpei reclamantului în neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, aceasta fiind cauzată de boala de care suferea şi de lipsa sau acordarea necorespunzătoare a asistenţei psihologice de către angajator, asistenţă la care reclamantul avea dreptul potrivit prevederilor art. 36 lit. c) din Legea nr. 293/2004.

De asemenea, în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului, se va menţine şi dispoziţia din sentinţa primei instanţe referitoare la indexarea cu indicele de inflaţie a sumei reprezentând drepturile băneşti cuvenite reclamantului pentru perioada cuprinsă între data eliberării sale din funcţie şi data de la care reclamantul s-a pensionat.

Domenii speta

Spete similare