Tratamentul sancţionator mai blând

Cum de la data naşterii raportului juridic contravenţional de conflict şi până la stingerea acestuia a intervenit o lege mai favorabilă, potrivit art. 12 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, intimata petentă urmează să beneficieze de tratamentul sancţionator mai blând, la individualizarea sancţiunii urmând a se avea în vedere faptul că sancţiunea aplicată este egală cu limita maximă prevăzută de legiuitor, limită care va fi avută în vedere de instanţa de control judiciar, investită cu soluţionarea recursului formulat de către  organul constatator

 În sarcina intimatei contraveniente, prin procesul verbal de constatare şi sancţionare contravenţională s-a reţinut că la data de 09.04.2012 ora 16,25, în zona DN 2B km 128+ 850 – Galaţi  a fost controlat în trafic autovehiculul înmatriculat sub nr. …, utilizat de S.C. S.R.L., condus de numitul P D. În urma verificărilor s-a constatat faptul că  operatorul de transport rutier utilizează conducătorul auto mai sus menţionat fără contract individual de muncă şi că efectua transport de marfă divizibilă fără tichet de cântar eliberat de furnizor.

În drept, s-a apreciat că faptele constituie contravenţii, potrivit art. 3 pct. 29 din HG nr. 69/2012, faptă pentru care a fost aplicată amenda contravenţională în sumă de 18.000 lei şi potrivit art. 5 lit. a din HG nr. 1373/2008, faptă pentru care a fost aplicată amenda contravenţională în cuantum de 2.000 lei.

Judecătoria Galaţi a admis, în parte, plângerea contravenţională formulată, a  anulat  în parte procesul verbal încheiat la data de 23.07.2012, a exonerat petentul de plata amenzii contravenţionale în cuantum de 18.000 lei aplicate pentru fapta prevăzută de art. 3 pct. 29 din H.G. 69/2012 şi a menţinut celelalte dispoziţii ale procesului verbal de contravenţie.

Instanţa de fond a reţinut că aspectele învederate de petentă în plângere, în sensul că, conducătorul auto nu era angajatul său, ci al societăţii de la care închiriase vehiculul, sunt confirmate de depoziţia martorului audiat în cauză. În aprecierea credibilităţii declaraţiei martorei instanţa are în vedere faptul că nu se află în niciuna dintre situaţiile de excludere prevăzute expres şi limitativ de art. 189 C.proc.civ., pentru a nu putea avea o astfel de calitate.

În recursul declarat de intimatul …., Tribunalul a reţinut că obiectul contractului de închiriere nr. 1/01.03.2012, îl constituie locaţiunea oneroasă a unui bun mobil, respectiv a autocamionului înmatriculat sub nr. …,  deţinut de S.C. R F S.R.L., bun cu privire la care se menţionează că va fi folosit în interesul S.C. D I S.R.L. începând cu data de 01.03.2012.

Potrivit art. 2 alin. 1 şi 2 din Ordinul nr. 1743/2001pentru aprobarea Normelor privind condiţiile de utilizare a vehiculelor deţinute temporar în scopul efectuării operaţiunilor de transport rutier, transmiterea dreptului de folosinţă temporară a vehiculelor, cu titlu oneros, de către persoane fizice sau juridice cu domiciliul sau sediul în România ori în străinătate, numite locatori, unor operatori de transport cu sediul în România, numiţi locatari, se face pe baza unui contract de închiriere. Contractul de închiriere prevăzut la alin. (1) se încheie în formă autentică, iar în cazul în care locatorul este persoană fizică, contractul de închiriere se înregistrează la administraţia financiară în a cărei rază teritorială se află locatorul.

Potrivit art. 3 alin. 1 lit. d din Ordinul mai sus menţionat, un vehicul se consideră vehicul închiriat dacă sunt îndeplinite, cumulativ, mai multe condiţii inclusiv acela de a fi  condus de personalul angajat al locatarului. Această condiţie se justifică tocmai în vederea stabilirii calităţii de vehicul închiriat, calitate care, potrivit art. 4 lit. b din ordin se probează atât cu  următoarele documente, care trebuie să se afle la bordul vehiculului:

a) contractul de închiriere sau un extras legalizat al acestuia, care conţine numele locatorului, numele locatarului, data şi durata contractului, numărul de înmatriculare al vehiculului;

b) legitimaţia de serviciu a conducătorului auto sau o adeverinţă din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport locatar, numele angajatului şi numele angajatorului, precum şi durata contractului de muncă.

Cum în cauză autocamionul închiriat intimatei petente nu era condus de un angajat al acesteia, se justifică reţinerea în sarcina acesteia a contravenţiei prevăzute de art. 3 pct. 29 din H.G. nr. 69/2012, potrivit căruia utilizarea de către operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu a unor conducători auto fără contract individual de muncă, aviz medical şi/sau aviz psihologic valabile în conformitate cu legislaţia în vigoare reprezintă o  încălcare  foarte grave a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 şi constituie contravenţie, dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiune.

Pentru aceste considerente soluţia instanţei de fond vizând înlăturarea contravenţiei mai sus menţionate şi exonerarea intimatei petente de la executarea sancţiunii contravenţionale aplicate este nelegală.

Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 al.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului - verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că la data de 24.02.2014 a intrat în vigoare  H.G. nr. 76/05.02.2013 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum şi a sancţiunilor şi măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări, potrivit art. II din actul normativ menţionat.

Astfel, prin art. I pct. 4 din H.G. 76/2014 au fost aduse modificări normelor de sancţionare a faptelor  prev. de art.  3 pct. 1 - 9, 11, 14 şi 18 – 32, contravenţii care, potrivit modificării intervenite se sancţionează cu amendă de la 9.000 lei la 12.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române ori străin/străine sau persoanei fizice/juridice, după caz.

Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Astfel, faţă de limitele sancţionatorii stabilite iniţial pentru contravenţia reţinută în prezenta cauză, potrivit art. 6 alin. 1 şi 2 lit. a din H.G. nr. 69/2012 (nemodificată) – respectiv amenda de la 14.000 la 18.000 lei,  H.G. 76/2014, intrată în vigoare la data de 24.02.2014, reprezintă o lege contravenţională mai favorabilă care devine incidentă, conform art. 15 alin. 2 din Constituţia României şi în ceea ce priveşte fapta reţinută în sarcina intimatei petente.

Cum de la data naşterii raportului juridic contravenţional de conflict şi până la stingerea acestuia a intervenit o lege mai favorabilă, potrivit art. 12 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, intimata petentă urmează să beneficieze de tratamentul sancţionator mai blând, la individualizarea sancţiunii urmând a se avea în vedere faptul că sancţiunea aplicată este egală cu limita maximă prevăzută de legiuitor, limită care va fi avută în vedere de instanţa de control judiciar, investită cu soluţionarea recursului formulat de către  organul constatator

În consecinţă , văzând şi dispoziţiile  art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentinţa recurată şi, în  rejudecare, va  menţine contravenţia prevăzută de art. 3 pct. 29 din H.G. nr. 69/2012. În baza art. 12 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, va reduce cuantumul amenzii aplicate pentru contravenţia prev. de art. 3 pct. 29 din H.G. nr. 69/2012, modificată prin H.G. 76/2014, de la 18.000 lei la 12.000 lei şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei civile recurate.

Domenii speta

Spete similare