3.Contestare măsură carantină (art. 8 din Legea nr. 136/2020). Excepţia lipsei de obiect. (Dosar nr. 15403/299/2021 – Sentinţa civilă nr. 3500/2021)

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.04.2021 sub numărul de dosar indicat anterior, petentul a înţeles să formuleze contestaţie împotriva actului administrativ emis de către D.S.P.

În motivarea cererii, petentul a arătat că s-a prezentat la un laborator medical pentru a efectua un test de depistare COVID-19, unde i-au fost prelevate probe la orele 07.52, cod de pacient 887251, cod de bare 1996349. Ulterior a primit de la unitatea medicală Centrul Medical Matei Basarab raportul de analize nr. 1245647, din care reiese că data recoltării a fost 14.51, cod pacient 594924, altele decât cele specificate în raportul de recoltare, rezultatul fiind pozitiv. S-a deplasat la un alt laborator de analize medicale, unde i-au fost recoltate aceleaşi gen de probe, rezultatul fiind negativ. A informat despre aceste aspecte D.S.P. Bucureşti, care i-a răspuns că trebuie să lămurească situaţia cu laboratorul cu care i-a recoltat proba ce a ieşit pozitivă. În atare situaţie, îi este încălcată pe de o parte libertatea de mişcare, iar pe de altă parte trebuie reţinut că este victima unei erori medicale grosolane. Solicită ca instanţa de judecată să efectueze demersurile necesare în vederea stabilirii cauzelor şi împrejurărilor care au condus la o astfel de eroare, întrucât este carantinat pe nedrept.

În drept, cererea s-a prevalat de disp. art. 25 din Constituţia României şi pe art. 5 C.E.D.O..

Legal citat, pârâtul a depus note scrise prin care a învederat instanţei faptul că pacientul a fost testat pozitiv pentru virusul SARS-COV 2 la data de 19.04.2021 şi are obligaţia de a se izola în conformitate cu prev. Legii nr. 136/2020. Pentru persoanele izolate sunt emise Decizii de izolare doar în cazurile prevăzute de art. 8 alin. 2 pct. 3 indice 1 din Legea nr. 136/1995 şi a notei de informare emise de Ministerului Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nr. 87/DG185/19.01.2021.

A fost administrată proba cu înscrisuri.

Instanţa a invocat din oficiu şi unit cu fondul reţinând că pentru soluţionare e necesar a fi administrate aceleaşi mijloace de probă în baza art. 248 C.proc.civ. excepţia lipsei de obiect.

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 16 alin. (1) teza finală din Legea nr. 136/2020.

Analizând dosarul, instanţa reţine:

În fapt, instanţa reţine că urmare a Raportului medical din data de 20.04.2021 prin care s-a confirmat că petentul ar fi pozitiv la testul RT-PCR cu virusul SARS-COV 2 contestatorului i s-a învederat de către D.S.P. Bucureşti să rămână la domiciliu, fără a se emite vreo decizie de izolare în acest sens de către intimat.

 Petentul a contestat această măsură sesizând instanţa la data de 22.04.2021, cererea fiind înregistrată în programul de gestiune internă a instanţelor E.C.R.I.S., la ora 08:46:00.

În drept, instanţa reţine că potrivit art. 7 din Legea nr. 136/2020 ,, (1) Carantina persoanelor se instituie pe baza informaţiilor ştiinţifice oficiale şi a definiţiei de caz, la domiciliul persoanei, la o locaţie declarată de aceasta sau, după caz, într-un spaţiu special desemnat de autorităţi, cu privire la persoanele suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen care: a) sosesc din zone în care riscul epidemiologic este ridicat, pe baza datelor epidemiologice transmise la nivel naţional, european şi internaţional de către organismele competente în domeniu; b) au intrat în contact direct cu cel puţin o persoană confirmată cu o boală infectocontagioasă. (2) În situaţia în care persoanele menţionate la alin. (1) refuză măsura carantinării la domiciliu sau la locaţia declarată de acestea, precum şi atunci când persoanele în cauză încalcă măsura carantinei pe durata acesteia, deşi au consimţit-o anterior, medicul sau, după caz, organele de control recomandă, iar reprezentantul direcţiei de sănătate publică decide carantinarea persoanei în spaţiul special desemnat de autorităţi, dacă aceştia constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară. Medicul sau, după caz, organele de control vor informa de îndată direcţia de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti, care confirmă sau infirmă, după caz, măsura carantinării persoanei în spaţiul special desemnat de autorităţi, printr-o decizie cu caracter individual. Decizia va conţine menţiuni cu privire la data şi emitentul actului, numele şi datele de identificare ale persoanei carantinate, durata măsurii şi calea de atac prevăzută de lege. Decizia se emite în cel mult 8 ore de la informarea făcută de medic sau de organele de control, după caz, şi se comunică de îndată persoanei în cauză. În scopul prevenirii răspândirii bolii infectocontagioase, până la comunicarea deciziei direcţiei de sănătate publică prin care se infirmă măsura carantinei recomandate în spaţiul special desemnat de autorităţi sau, după caz, până la comunicarea hotărârii primei instanţe, persoana în cauză nu poate părăsi domiciliul, locaţia declarată pentru carantină sau, după caz, spaţiul special desemnat de autorităţi, fără încuviinţarea medicului sau a reprezentantului direcţiei de sănătate publică. (3) Măsura prevăzută la alin. (1) şi (2) se instituie pe durata perioadei de incubaţie specifice bolii infectocontagioase suspicionate. Măsura încetează la expirarea termenului specific perioadei de incubaţie sau anterior, ca urmare a confirmării persoanei ca purtătoare a agentului înalt patogen, cu sau fără semne şi simptome sugestive specifice definiţiei de caz, fiindu-i aplicabile dispoziţiile privitoare la măsura izolării din prezenta lege. "

 Potrivit art. 8 alin. (1) – (5) din Legea nr. 136/2020, (1) Izolarea se instituie pentru persoanele bolnave cu semne și simptome sugestive specifice definiției de caz, precum și pentru persoanele purtătoare ale agentului înalt patogen, chiar dacă acestea nu prezintă semne și simptome sugestive. (2) Lista bolilor infectocontagioase pentru care se instituie izolarea persoanelor la domiciliul acestora, la locația declarată de acestea sau, după caz, în unități sanitare sau în locații alternative atașate acestora, precum și lista unităților sanitare de bază în care se tratează persoanele bolnave se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Pentru a asigura un echilibru corect între nevoia de a preveni răspândirea unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară și dreptul la libertate al persoanelor, măsura izolării se instituie în funcție de boala infectocontagioasă, stabilită potrivit prezentului alineat, cu respectarea următoarelor standarde necesare exercitării drepturilor și libertăților fundamentale: a) măsura să fie dispusă pe durată limitată, în mod nediscriminatoriu și proporțional cu situația de fapt care o determină; b) măsura să aibă ca scop prevenirea răspândirii unei boli infectocontagioase, periculoase pentru siguranța persoanei și sănătatea publică; c) măsura să fie instituită pentru a proteja interesul public și să nu determine un dezechilibru între nevoia de protejare a sănătății publice și imperativul respectării libertății persoanei. (3) Izolarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se instituie cu acordul persoanelor supuse examinării, iar în lipsa acestuia, în condițiile alin. (6), atunci când medicul constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară, într-o unitate sanitară sau, după caz, într-o locație alternativă atașată unității sanitare, stabilită conform alin. (2), în scopul efectuării examinărilor clinice, paraclinice și a evaluărilor biologice, până la primirea rezultatelor acestora, dar nu mai mult de 48 de ore. (4) Cel mai târziu la expirarea termenului de 48 de ore, pe baza examinărilor clinice și paraclinice și dacă se menține riscul transmiterii bolii infectocontagioase cu risc de transmitere comunitară, medicul recomandă prelungirea măsurii izolării într-o unitate sanitară sau într-o locație alternativă atașată unității sanitare ori, după caz, la domiciliul persoanei sau la locația declarată de aceasta. (5) Izolarea la domiciliu sau la locația declarată se instituie dacă riscul contaminării altor persoane sau al răspândirii bolii infectocontagioase este redus. Izolarea la domiciliu sau la locația declarată nu poate fi dispusă în situațiile în care informațiile științifice oficiale referitoare la tipul agentului înalt patogen, calea de transmitere și rata de transmisibilitate impun izolarea persoanelor exclusiv într-o unitate sanitară sau o locație alternativă atașată acesteia.

Potrivit art. 8 alin. (7) – (8) din Legea nr. 136/2020, (7) În situația în care persoanele prevăzute la alin. (1) refuză măsura izolării prelungită și recomandată conform alin. (4) sau dacă persoanele încalcă măsura izolării instituită la domiciliu sau la locația declarată pe durata acesteia, deși au consimțit-o anterior, medicul sau, după caz, organele de control informează de îndată direcția de sănătate publică județeană sau a municipiului București, care poate confirma sau infirma măsura izolării într-o unitate sanitară sau la o locație alternativă atașată acesteia, printr-o decizie cu caracter individual. Decizia se va emite în cel mult două ore de la informarea făcută de medic sau, după caz, de organele de control și se comunică de îndată persoanei în cauză. Decizia va conține mențiuni cu privire la data și emitentul actului, numele și datele de identificare ale persoanei izolate, durata măsurii și calea de atac prevăzută de lege. În scopul prevenirii răspândirii bolii infectocontagioase, până la comunicarea deciziei direcției de sănătate publică prin care se infirmă măsura prelungirii izolării în unitatea sanitară sau la o locație alternativă sau, după caz, până la comunicarea hotărârii primei instanțe, persoana în cauză nu poate părăsi locația unde se află izolată fără încuviințarea medicului sau a reprezentantului direcției de sănătate publică.

(8) Măsura izolării instituită potrivit alin. (4) încetează la data confirmării persoanei ca fiind vindecată pe baza examinărilor clinice și paraclinice sau a recomandării medicului care constată că riscul de transmitere a bolii nu mai există.

Potrivit art. 17 din Legea nr. 136/2020, (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ individual emis potrivit art. 7 sau art. 8 alin. (4) poate introduce, în termen de cel mult 24 de ore de la data comunicării deciziei direcției de sănătate publică, acțiune la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are reședința ori la judecătoria în a cărei circumscripție este situat spațiul sau unitatea sanitară în care este carantinată sau, după caz, izolată potrivit art. 7 sau art. 8 alin. (4), solicitând anularea actului administrativ contestat, revizuirea sau încetarea măsurii. Cererile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru. (2) Judecarea cererilor prevăzute la alin. (1) se face de urgență și cu precădere, în termen de cel mult 48 de ore, dispozițiile art. 200 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nefiind aplicabile. (3) Părțile vor fi citate potrivit dispozițiilor privind citarea în procesele urgente, astfel încât să se asigure respectarea termenului de judecată prevăzut la alin. (2), asistența juridică a persoanei fiind obligatorie. (4) Dispozițiile art. 15 alin. (13)-(16) se aplică în mod corespunzător. (5) Instanța poate amâna pronunțarea cu cel mult 24 de ore, iar redactarea hotărârii se face în aceeași zi. (6) Până la pronunțarea hotărârii instanței, persoana în cauză va fi monitorizată de către medic, zilnic sau când situația o impune. (7) Hotărârea primei instanțe este executorie și poate fi atacată cu apel în termen de două zile de la comunicare. (8) Apelul se soluționează într-un termen ce nu va depăși 24 de ore de la data sesizării instanței, prevederile alin. (5) aplicându-se în mod corespunzător. (9) Dacă instanța de fond dispune anularea actului administrativ, măsura contestată încetează de la pronunțare, iar persoana în cauză are dreptul de a părăsi imediat spațiul sau unitatea în care a fost carantinată sau, după caz, izolată. (10) Comunicarea actelor de procedură, inclusiv înregistrarea acțiunii, se realizează în format și prin mijloace electronice.

Potrivit art. 53 din Constituţie, (1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrangerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratica. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 136/2020, Situațiile de risc epidemiologic și biologic pentru care se instituie măsurile prevăzute în prezenta lege sunt următoarele: a) epidemie declarată prin ordin al ministrului sănătății; b) urgență de sănătate publică de importanță internațională, certificată prin hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență, în baza declarației Organizației Mondiale a Sănătății; c) pandemie declarată de Organizația Mondială a Sănătății și certificată prin hotărâre de Comitetul Național pentru Situații de Urgență; d) cazul de risc epidemiologic și biologic iminent identificat și constatat de structurile aflate în coordonarea Departamentului pentru Situații de Urgență sau de către instituțiile aflate în subordinea Ministerului Sănătății.

Cu titlu preliminar, instanţa reţine că prezenta procedură este una de urgenţă, acest lucru rezultând cu certitudine din dispozițiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 136/2020, care prevăd că cererea trebuie soluţionată în maximum 48 de ore, pronunțarea poate fi amânată cu cel mult 24 de ore, iar redactarea hotărârii se face în aceeași zi.

În plus, instanţa observă că acolo unde a dorit să permită administrarea oricăror probe, legiuitorul a făcut o precizare expresă în acest sens. Astfel, la art. 15 alin. (11) din Legea nr. 163/2020, legea prevede că instanța poate dispune, din oficiu, administrarea oricărei probe necesare soluționării cauzei, ceea ce nu a făcut în cadrul procedurii prevăzute la art. 8.

În baza art. 248 C.proc.civ. instanţa urmează să se pronunţe cu precădere asupra excepţiei lipsei de obiect.

Are în vedere faptul că la momentul de faţă încă nu a fost emis vreun administrativ individual faţă de contestator în sensul prevăzut de disp. art. 7 sau art. 8 alin. (4) din Legea nr. 136/2020.

Controlul permis de către dispoziţiile Legii nr. 136/2020 se poate exercita numai atunci când acesta este emis şi comunicat de către intimat în situaţiile strict prevăzute de textul legal.

Se impune a se respinge apărările contestatorului prin avocatul din oficiu vizând faptul că prezentul control poate avea ca obiect Raportul medical din data de 20.04.2021 prin care s-a confirmat că petentul ar fi pozitiv la testul RT-PCR cu virusul SARS-COV 2, de vreme ce respectivul act nu face parte din categoria strict prevăzută de lege care să poată face obiect unei cereri reglementate de art. 17 din Legea nr. 136/2020.

Situaţia în care s-ar găsi contestatorul, respectiv că figurează ca aflându-se în izolare, fapt de altfel nedovedit, de vreme ce intimatul nu menţionat astfel în relaţiile scrise, deşi obligaţia de a îşi proba susţinerile revenea părţii care le-a formulat în baza art. 249 C.proc.civ., urmează să se clarifice prin analizarea de către D.S.P. a argumentelor contestatorului şi a celui de-al doilea rezultat la testul RT-PCR.

Legea însă nu permite instanţei să întreprindă vreo măsură decât în situaţia în care se emite un administrativ individual faţă de contestator în sensul prevăzut de disp. art. art. 7 sau art. 8 alin. (4) din Legea nr. 136/2020 şi care să facă obiectul unui control de legalitate pe calea prezentei proceduri.

Pentru considerentele expuse anterior, instanţa urmează să admită excepţia lipsei de obiect şi să respingă cererea ca fiind lipsită de obiect.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, în acord cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) pct. 3 din Protocolul dintre Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Uniunea Naţională a Barourilor din România privind cuantumul onorariilor din oficiu, precum şi în acord cu dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 136/2020, acestea urmează a rămâne în sarcina statului şi a fi plătite din bugetul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei de obiect.

Respinge cererea privind pe contestator NMA şi pe intimat DSP, ca fiind lipsită de obiect.

Cheltuielile cu avocatul din oficiu de 723 de lei rămân în sarcina statului, urmând a fi achitate prin bugetul Ministerului Justiţiei.

Cu apel în termen de 2 zile de la comunicare, potrivit art. 17 alin. (7) din Legea nr. 136/2020.

Pronunţată astăzi, 22.04.2021, şi pusă la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.

Domenii speta

Spete similare