Civil - fond funciar

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECŢIA CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIE CIVILĂ Nr. 200/2014

Şedinţa publică de la 17 Septembrie 2014

INSTANŢA

Asupra recursului civil de faţă:

Sub nr. 1612/327/2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea acţiunea reclamanţilor ..şi ..formulată în contradictoriu cu pârâţii COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA, COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR IZVOARELE şi .., prin care au solicitat anularea titlului de proprietate nr. 104681/31.01.2012.

Legal citată pârâta Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

La termenul din data de 10.05.2012 pârâtul .. a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat respingerea acţiunii principale ca fiind lipsită de interes şi implicit pentru lipsa calităţii procesuale active sau ca neîntemeiată.

Prin încheierea din data de 05.11.2012 instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a unui interes legitim invocată de pârâtul .. prin întâmpinare, în baza considerentelor ce se regăsesc în încheierea de la acea dată.

Soluţionând cauza, prin sentinţa civilă nr.4372 din 23 decembrie 2013 instanţa a respins acţiunea principală formulată de către reclamanţii ..şi .., în contradictoriu cu pârâţii COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA, COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR IZVOARELE, .., .., intervenient forţat fiind .., având ca obiect fond funciar, ca nefondată.

A admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant .., în contradictoriu cu pârâţii reclamanţi ..şi .., intervenient forţat fiind .., având ca obiect revendicare imobiliară.

Pe cale de consecinţă, a obligat reclamanţii pârâţi şi intervenientul forţat să lase pârâtului reclamant în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă totală de 1.702 m.p., situat în intravilanul localităţii Izvoarele, judeţul Tulcea, delimitat în schiţa anexă la raportul de expertiză tehnică întocmit de către expert Staraş Dan (fila 23-25, 186-187 vol. II) prin punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14.

Totodată, a obligat reclamanţii pârâţi şi intervenientul forţat, în solidar, la plata sumei de 581 lei către pârâtul reclamant, cu titlu cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29.06.1955 la Notariatul de Stat al Raionului Tulcea, numita ..Maria (soţia lui ..) a cumpărat un teren în suprafaţă de 1.250 m.p., situat în vatra satului Filimon Sarbu (în prezent Izvoarele, judeţul Tulcea), teren învecinat la răsărit cu proprietatea lui .., la apus cu Pintilie Nicolae, la miazăzi cu moştenitorii lui Tudorache Pintilie şi la miazănoapte cu şoseaua (fila 80).

După anul 1959 întreg terenul şi construcţiile edificate de soţii 7..au fost preluate de C.A.P. Izvoarele, aici fiind pentru scurt timp sediul cooperativei.

În anul 1979 prin autorizaţia nr. 6192/824/16.08.1979 a fost autorizată executarea lucrărilor de înfiinţare plantaţie de vie la A.E.I. Viticola Izvoarele, lucrările de bază constând în magazie insecto-fungicide şi filtru sanitar, parte constantă şi adaptabilă magazie, instalaţie sanitară magazie, montare încălzitor, instalaţie electrică, şopron, amenajare teren pavilion utilitar, fosă septică, instalaţie electrică pavilion, dotări PCI, corecţie produse balastiere, diverse (fila 28).

Ulterior s-a înfiinţat S.C. Consul S.A. Izvoarele, terenul şi construcţiile susmenţionate fiind folosite de către această societate.

Prin H.C.L. Izvoarele nr. 9/22.02.2002 o suprafaţă de 1.965,50 m.p. teren de sub construcţiile de la fosta S.C. Consul S.A. Izvoarele, înstrăinate către diverse persoane fizice, a fost scoasă la vânzare prin licitaţie publică (fila 26).

Conform procesului-verbal al comisiei de licitaţie nr. 428/19.03.2002, reclamanta ..este menţionată ca adjudecatară pentru un teren în suprafaţă de 528,20 m.p. ocupat de o construcţie pavilion utilitar (sediu administrativ) cumpărată la rândul său în anul 1999 de la S.C. Consul S.A. Izvoarele, sens în care s-a emis factura fiscală nr. 40485/17.08.1999 (fila 23-25, 213-215, 56 vol. II).

În prezent acest din urmă imobil are număr cadastral 30145 fiind întabulat în cartea funciară nr. 30145 a comunei Izvoarele şi nu face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate prin titlul de proprietate nr. 104681/31.01.2012, aşa cum rezultă şi din raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză (fila 95-96, fila 25, 187 vol. II).

De menţionat este şi faptul că o parte din construcţiile de la S.C. Consul S.A. Izvoarele au fost vândute anterior prin licitaţie cu ocazia lichidării acestei societăţi, reclamantul ..adjudecând, aşa cum rezultă din procesele-verbale nr. 007/27.02.2000 şi nr. 006/28.02.2000, două construcţii respectiv o magazie insecto-fungicide şi un şopron metalic (fila 20-22). Aceste două construcţii sunt identificate pe schiţa la raportul de expertiză efectuat în cauză cu C1 şi C2 (fila 25, 187 vol. II).

Prin titlul de proprietate nr. 104681/31.01.2012 s-a reconstituit pe numele lui .. dreptul de proprietate pentru o suprafaţă totală de 1.702 m.p. teren, situat în intravilan comuna Izvoarele, judeţul Tulcea, tarla 46, parcela 1421, între vecini la nord – drum judeţean, la est – drum stradal, la sud – teren primărie şi la vest – Hagiu Ivanciu (fila 49 vol. II).

Prin raportul de expertiză topografică întocmit în cauză, expertul a identificat terenul mai sus pe planul de situaţie (fila 25, 187 vol. II) prin punctele de contur 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14. Acesta are număr cadastral 30183 şi este întabulat în cartea funciară cu acelaşi număr a comunei Izvoarele (fila 106-108 vol. II).

Analizând titlul de proprietate nr. 104681/31.01.2012, prin prisma neregularităţilor invocate de reclamanţi, apreciate de aceştia ca fiind cauze de nulitate, instanţa de fond a reţinut că numitul .. a formulat cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la o suprafaţă de 2.500 m.p. teren în intravilanul localităţii Izvoarele, pe vechiul amplasament.

Prin hotărârea nr. 522/03.07.2002, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea a validat propunerea comisiei comunale, susnumitul fiind inclus în anexa 39 la poziţia 18, cu suprafaţa de 2.500 m.p. teren, motivat de faptul că reconstituirea în fizic pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, având în vedere că pe terenul indicat construcţiile vechi au fost demolate, construindu-se sediul A.E.I. Viticola Izvoarele.

Nemulţumit de această hotârâre, .. s-a adresat cu plângere Judecătoriei Tulcea, iar prin Sentinţa civilă nr. 3682/19.12.2007 pronunţată în dosarul nr. 2393/327/2007, s-a respins cererea ca nefondată (fila 78-79).

Prin Decizia civilă nr. 350/05.05.2008 Tribunalul Tulcea a admis recursul declarat de .. şi a modificat sentinţa mai sus menţionată în sensul că a admis plângerea şi a anulat în parte hotărârea nr. 522/03.07.2002 a Comisiei Judeţeane pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea, dispunând reconstituirea dreptului de proprietate pe numele recurentului petent pe vechiul amplasament în măsura în care este liber, pe un alt amplasament în măsura în care există rezervă de teren sau în despăgubiri (fila 84-86).

A reţinut instanţa de control judiciar faptul că, deşi în cauză nu a fost administrată proba cu expertiza topografică pentru identificarea şi individualizarea terenului, din expertiza extrajudiciară efectuată în dosarul nr. 1847/2002 al Judecătoriei Tulcea rezultă că o parte din terenul în litigiu este liber de construcţii iar în ceea ce priveşte construcţiile existente nu s-a stabilit dacă sunt provizorii, demontabile sau ridicate fără autorizaţie de construire (fila 51-52 vol. II).

Astfel, prin hotărârea Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea nr. 203/06.05.2010, s-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui .. în calitate de titular pentru suprafaţa totală de 1.702 m.p. teren, situat în intravilanul comunei Izvoarele, pe vechiul amplasament, conform Deciziei civile nr. 350/05.05.2008 irevocabilă pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 2393/327/2007 şi a procesului-verbal de punere în posesie din data de 10.08.2009 (fila 76, 100-102).

Prin acţiunea înregistrată sub nr. 5328/327/2009 pe rolul Judecătoriei Tulcea reclamantul ..a solicitat în contradictoriu cu pârâţii din prezenta cauză anularea procesului-verbal de punere în posesie nr. 1208/31.03.2009, a hotărârii comisiei comunale de fond funciar nr. 1/31.03.2009, a procesului-verb

/'41a0142543

47l de punere în posesie nr. 2828/10.08.2009 şi a hotărârii nr. 203/06.05410.2010 a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea, acte prealabile şi care au fundamentat emiterea titlului de proprietate nr. 104684/31.01.2012 cu privire la pârâtul ...

Prin Sentinţa civilă nr. 3585/13.12.2010 pronunţată de Judecătoria Tulcea, menţinută şi irevocabilă prin Decizia nr. 570/15.09.2011 a Tribunalului Tulcea s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului ..şi s-a respins acţiunea ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

S-a reţinut de către instanţa de judecată că realizarea unui drept real asupra terenului în litigiu este împiedicată de finalizarea procesului de reconstituire a dreptului de proprietate către persoanele îndreptăţite. Indisponibilizarea temporară a terenului supus procedurilor de reconstituire conform legislaţiei funciare echivalează cu o scoatere temporară din circuitul civil. Un eventual drept de proprietate al reclamantului ..nu ar putea fi decât subsecvent realizării dreptului consacrat pârâtului .. prin hotărârea nr. 203/06.05.2010 a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea şi procesele-verbale de punere în posesie (fila 143-144).

O parte din criticile reclamanţilor cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate în beneficiul lui .. au fost analizate cu putere de lucru judecat prin Decizia civilă nr. 570/15.09.2011 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 5328/327/2009.

În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că Decizia civilă nr. 350/5.05.2008 a Tribunalului Tulcea prin care s-a admis recursul declarat de .. împotriva Sentinţei civile nr. 3682/19.12.2007 a Judecătoriei Tulcea şi prin care s-a admis plângerea şi s-a anulat în parte hotărârea nr. 522/03.07.2002 a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea a intrat în puterea lucrului judecat, ceea ce impune concluzia că .. era beneficiar al dreptului de reconstituire încă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, acesta fiind efectul retroactiv al hotărârilor judecătoreşti în legătură cu legile reparatorii privind proprietatea.

Pe cale de consecinţă, încă din anul 1991 acesta era îndreptăţit la reconstituire, în modul arătat în hotărârea judecătorească, marcându-se momentul în funcţie de care trebuie examinată existenţa construcţiilor pe teren sau existenţa unui amplasament liber.

Pe baza propunerii comisiei comunale de punere în  posesie a lui .., consemnată în procesele-verbale de punere în posesie  nr. 1208/31.03.2009 şi nr. 2828/10.08.2009, comisia judeţeană de fond funciar a emis hotărârea nr. 203/6.05.2010, prin care s-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate cu suprafaţa de 1702 m.p. teren intravilan comuna Izvoarele, tarla 46, parcela 1421, consemnându-se că terenul restituit este liber de sarcini.

S-a concluzionat că pe terenul propus spre reconstituire se află doar construcţii demontabile, care nu împiedică stabilirea dreptului de proprietate pe acel amplasament şi care nu împiedică aprecierea că vechiul amplasament este liber în scopul realizării Deciziei civile nr. 350/2008 a Tribunalului Tulcea, fiind necesar şi tranşat cu putere de lucru judecat, ca numitului .. să i se stabilească prioritar dreptul de proprietate pe vechiul amplasament.

S-a mai reţinut că reclamantul ..este doar titularul dreptului de proprietate asupra unor construcţii provizorii situate pe terenul retrocedat, drept transmis în baza unor procese-verbale de licitaţie (cu referire la procesele-verbale nr. 007/27.02.2000 şi nr. 006/28.02.2000) şi care nu-l îndreptăţeşte la transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent, situaţia creată urmând a fi rezolvată prin buna învoială sau potrivit regulilor privind accesiunea imobiliară artificială.

Cu privire la aplicabilitatea art. 30 din Legea nr. 18/1991 republicată, s-a reţinut prin aceeaşi hotărâre, că nu este incident în cauză, întrucât terenul în litigiu nu a devenit proprietatea S.C. Consul S.A. Izvoarele S.A. Izvoarele, ci a trecut în proprietatea privată a comunei Izvoarele, situaţie în care a putut fi reconstituit fostului proprietar. Mai mult decât atât, dreptul de proprietate a fost stabilit printr-o hotârâre judecătorească, astfel că nu se poate vorbi despre incidenţa art. 30 alin. 3 din acelaşi act normativ, fără a se aduce atingere puterii de lucru judecat.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 alin. 1^3 şi alin. 1^7 din Legea nr. 1/2000,s-a reţinut de către prima instanţă că acestea nu sunt aplicabile în cauză pentru considerentele mai sus arătate dar şi faţă de cele ce urmează. 

Reclamanţii au invocat în apărare o procedură derogatorie, care se aplică în cazul în care pe terenul preluat de stat se află investiţii ce au fost vândute cu respectarea legii şi care presupune în prealabil parcurgerea unor etape distincte. Astfel, în baza încheierii unui acord între vechiul proprietar şi investitor, comisia locală ia act de această înţelegere şi întocmeşte anexa 24d care se înaintează comisiei judeţene spre validare. Potrivit art. 40 din H.G. nr. 890/2005, comisiile locale de fond funciar înregistrează într-un registru separat acordurile dintre proprietarii investiţiilor şi foştii proprietari deposedaţi sau moştenitorii acestora, încheiate în baza art. 4 din Legea nr. 1/2000. În situaţia prevăzută la art. 4 alin. 1^7 din Legea nr. 1/2000, investitorul care a plătit contravaloarea terenului foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora va prezenta comisiei de fond funciar dovada efectuării plăţilor. Comisia va verifica dacă au fost îndeplinite toate obligaţiile prevăzute de acordul încheiat între părţi şi va emite investitorului un act de confirmare. Investitorul îşi va putea întabula dreptul de proprietate pe baza acordului cu fostul proprietar şi a confirmării primite de la comisia de fond funciar. Conform art. 4. alin. 1^7 din Legea nr. 1/2000, proprietarul investiţiei dobândeşte de drept, prin efectul legii, dreptul de proprietate asupra terenului din momentul la care, pe baza acordului cu vechiul proprietar, a achitat integral despăgubirea pentru teren. În cadrul acestei proceduri nu se mai emite titlu de proprietate şi, în consecinţă, nu se mai efectuează punerea în posesie de către comisia locală.

Legea nr. 1/2000 reglementează însă doar reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, aşa cum se desprinde din dispoziţiile art. 1 din acest act normativ, or, în cauză se află în discuţie un teren intravilan curţi construcţii.

Legalitatea unui titlu de proprietate se examinează în raport de condiţiile specifice procedurii speciale de reconstituire a dreptului de proprietate, dându-se eficienţa juridică acordată de lege actelor premergătoare eliberate cu respectarea Legii nr. 18/1991 cu privire la terenul în discuţie, pentru a se verifica dacă titlul este în concordanţă cu acestea.

În speţă, regimul juridic al terenului în litigiu a fost stabilit în procesele anterioare soluţionate prin Decizia civilă nr. 350/05.05.2008 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 2393/327/2007 şi Decizia civilă nr. 570/15.09.2011 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 5328/327/2009, hotârâri potrivit cărora .. este îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1.702 m.p..

Concluzionând, titlul de proprietate nr. 104681/31.01.2012 a fost eliberat în concordanţă cu hotărârile judecătoreşti anterior menţionate şi nu este afectat de vreuna din cauzele de nulitate invocate de către reclamanţi.

Instanţa de fond a mai reţinut sub aspectul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului că, în hotărârea făcută publică în data de 25 noiembrie 2008, în cauza Toşcută şi alţii c. României, Curtea a reţinut că anularea titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar, se analizează ca o privare de proprietate în sensul celei de-a doua fraze a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 şi prin urmare este permisă numai dacă este prevăzută de lege, urmăreşte un scop legitim şi păstrează un just echilibru între interesul general al comunităţii şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea alineatele 33-34 din hotărârea mai sus citată).

În cazul în care anularea titlurilor de proprietate este justificată exclusiv de fapte imputabile autorităţilor şi fără ca beneficiarii titlurilor anulate să primească o despăgubile echitabilă sau un teren echivalent, Curtea a arătat că, şi dacă s-ar putea demonstra că serveşte unei cauze de interes public, constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1, impunând beneficiarilor titlurilor o sarcină specială şi exorbitantă care rupe echilibrul între interesul general al comunităţii şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea alineatele 38-40 din hotărârea mai sus citată).

În hotărârea făcută publică în data de 1 iulie 2008, în cauza Ioan c. României (definitivă în data de 01.12.2008, ca urmare a respingerii cererii de retrimitere a cauzei la Marea Cameră), în care s-a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 prin emiterea a două titluri de proprietate pentru acelaşi teren, Curtea a reiterat constatările din hotărârile date în cauzele Manoilescu şi Dobrescu c. României şi Drăculeţ c. României în sensul că o decizie administrativă prin care se recunoaşte calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra unui imobil se analizează ca o creanţă împotriva statului, suficient de bine stabilită pentru a putea fi calificată ca "valoare patrimonială" protejată de art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 (a se vedea alineatul 42 din hotărârea mai sus citată). În aceeaşi hotărâre, Curtea a arătat în continuare, că autorităţile cărora le revin atribuţii în baza Legii nr. 18/1991 nu pot fi exonerate de responsabilităţi în cazul în care, prin acţiunile lor, aduc atingere drepturilor protejate de art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, instanţa de fond a reţinut că acţiunea în revendicare este mijlocul juridic specific de apărare a dreptului de proprietate privată prin care proprietarul al cărui bun a intrat în stăpânirea nelegitimă a altei persoane urmăreşte să obţină recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra bunului respectiv şi redobândirea stăpânirii acestuia.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, Alexe Peiciu şi Ciobanu Gheorghe (fila 46, 47 vol. II), a rezultat că în prezent terenul în litigiu este ocupat de reclamanţii pârâţii şi de către intervenientul forţat.

La interogatoriul administrat în cauză, atât reclamanta pârâtă Ghiorghe Maria, cât şi intervenientul forţat .. au recunoscut că ocupă suprafaţa de 1.702 m.p. pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr. 104681/31.01.2012 în beneficiul lui .. (fila 84, 85 vol. II).

În speţă singurul care a produs un titlu privind proprietatea asupra suprafaţei de 1.702 m.p. aflată în stăpânirea reclamanţior pârâţi şi a intervenientului forţat este pârâtul reclamant ...

Cu privire la cererea reconvenţională raportat la construcţiile existente s-a impus a fi menţionat faptul că exercitarea dreptului de accesiune este un act unilateral de voinţă al proprietarului terenului. Acţiunea în revendicare nu se confundă cu exercitarea dreptului de accesiune, ele având funcţii juridice diferite; actul unilateral prin care se exercită dreptul de accesiune poate duce la dobândirea dreptului de proprietate asupra lucrării de către proprietarul terenului, în timp ce acţiunea în revendicare are ca scop recunoaşterea existenţei dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantului. Dispoziţiile în materie de accesiune imobiliară artificială au caracter general şi subsidiar, constituind dreptul comun al raporturilor dintre proprietarul terenului şi autorul lucrării, ele fiind aplicabile numai în absenţa unei înţelegeri contrare sau al unor dispoziţii cu caracter imperativ. 

Soluţia de admitere a acţiunii în revendicare nu afecteză în opinia instanţei de fond dreptul reclamanţilor pârâţi asupra construcţiilor, acesta fiind afectat de o condiţie rezolutorie până la exercitarea de către proprietarul terenului a dreptului de accesiune imobiliară, respectiv consolidarea prin recunoaşterea în favoarea lor a unui eventual drept real.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat recurs reclamanţii ..şi .., dar şi intervenientul forţat .., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat că prin dec. civ. 350/2008 a Tribunalului Tulcea a fost recunoscut, întradevăr, dreptul pârâtului .. la reconstituirea dreptului de proprietate, însă instanţa nu a stabilit amplasamentul, ci doar criteriile de identificare ale acestuia.

 Prin urmare, în opoziţie cu argumentele primei instanţe, învederează recurenţii că autoritatea de lucru judecat vizează numai dreptul la reconstituire a paratului.

Similar, în dos. nr.5328/327/2009, soluţiile pronunţate de judecătorie şi tribunal nu au atins cu autoritate de lucru judecat (cauza fiind rezolvată pe excepţie şi nu în fond) problema amplasamentului liber, aşa cum apare menţiunea în dec. civ. 350/2008 a Tribunalului Tulcea.

In esenţă, arată că au afirmat în acţiunea principală că amplasamentul nu este liber şi, deci, reconstituirea urma să se facă prin ultimele două modalităţi arătate în decizia menţionată mai sus.

Prin “amplasament liber” se înţelege terenul neafectat de investiţii de orice fel, edificate în mod legal, indiferent de proprietarul lor. In măsura în care, construcţiile au fost edificate în mod nelegal, au caracter provizoriu sau au fost amplasate după momentul intrării în vigoare a Legii 18/91, astfel că terenurile sunt apreciate ca fiind libere şi pot face obiectul dreptului de reconstituire.

Prin urmare, consideră recurenţii că pornind de la aceste considerente, prima instanţă ar fi trebuit să verifice, în contextul acţiunii formulate de reclamanţi, luând în considerare şi soluţiile anterioare, în special dec. civ. nr.350/2008, caracterul provizoriu sau permanent al construcţiilor edificate pe teren, în mod special al celor aflate în proprietatea reclamantului ...

Nici una din hotărârile anterioare la care face trimitere judecătoria şi nici hotărârea atacată nu a lămurit cu certitudine natura şi destinaţia construcţiilor respective, această operaţiune ar fi necesitat o expertiză tehnică în construcţii care să stabilească elementele constructive ale clădirilor.

În paralel, apreciază recurenţii că era necesară o preocupare a primei instanţe pentru lămurirea regimului juridic al acestor construcţii. Deşi au făcut trimitere la aceste aspecte, instanţa de judecată le-a neglijat, preferând să facă trimitere la soluţiile anterioare deşi nici una dintre instanţe nu a fost preocupată de chestiuni privind natura, destinaţia şi regimul juridic al construcţiei.

Totuşi, chiar în condiţiile unui probatoriu cvasiinexistent în această privinţă, dosarul cuprinde elemente de dovadă care tind să ateste susţinerea unui amplasament ocupat şi care nu putea forma obiectul reconstituirii proprietăţii.

Astfel, arată recurenţii că cel puţin împrejurarea că clădirile au fost edificate în anii 1979-1980, în baza autorizaţiei de lucrări nr.6192/824/16.08.1979, de către Asociaţia Economică Intercooperatistă Viticolă-Izvoarele înfiinţată în anul 1978, nu a fost contestată. Terenul s-a aflat în folosinţă A.E.I.V.-Izvoarele până la momentul apariţiei Legii 18/1991. Ulterior, această asociaţie a fost reorganizată în SC CONSUL SA Izvoarele care, la un moment dat, a intrat în lichidare, ceea ce a prilejuit transferul de proprietate asupra clădirilor către reclamantul ..prin intermediul unei proceduri de licitaţie publică.

Consideră recurenţii că aceste elemente de fapt ar fi trebuit să conducă instanţa la soluţia încuviinţării unei expertize tehnice în construcţii, unită cu aprofundarea dovezilor privind regimul juridic al construcţiilor respective.

În măsura în care se stabilea că acestea au un caracter durabil, permanent, că existau pe amplasamentul respectiv înainte de intrarea în vigoare a Legii 18/1991 şi că se află în proprietatea altor persoane decât fostul proprietar cu vocaţie la reconstituirea dreptului de proprietate, atunci concluzia care se impunea era că terenul nu este liber şi, deci, amplasamentul nu putea fi utilizat în sensul propunerii Comisiei Locale de Fond Funciar.

Însă, arată recurenţii că prima instanţă a înlăturat în mod greşit aplicabilitatea dispoziţiilor art.4 din Legea nr. 1/2000 pentru considerentul că legea se referă la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere nu şi a celor intravilane cu destinaţia curţi-construcţii iar, pe de altă parte, pentru că textele reglementează o procedură derogatorie, inaccesibilă reclamanţilor. În realitate, legea se aplică terenurilor agricole indiferent că sunt situate în extravilan sau intravilan, neexistând nicio distincţie în această privinţă, iar terenul din speţă nu are, în nici un caz, destinatia curti-constructii.

Pe de altă parte, susţin recurenţii că procedura derogatorie conţinută în art.4 alin. 1/3 şi alin. 1/7 susţine teza lor, pentru că aceste texte împiedică reconstituirea dreptului de proprietate pe terenuri pe care se află investiţii aflate în proprietatea altor persoane decât fostul proprietar, indiferent de destinaţia terenului. Potrivit art.4 alin. 1/3 “Pentru terenurile preluate de stat de pe care investiţiile au fost vândute cu respectarea legii, foştii proprietari pot opta pentru alt amplasament, acceptat de aceştia, sau pentru despăgubiri plătite fie de către investitor, fie de către stat. ”

Precizează recurenţii că pocedura la care se referă prima instanţă presupune că fostul proprietar nu a obţinut încă titlul de proprietate şi că, în anumite condiţii, reconstituirea se face prin despăgubiri plătite de către investitori, adică de către proprietarii investiţiilor legal făcute pe teren. In consecinţă, probatoriile privind stabilirea naturii, destinaţiei şi regimului juridic al construcţiilor erau esenţiale pentru lămurirea aplicabilităţii sau nu a dispoziţiilor din art.4 alin 1/3 din Legea nr. 1/2000.

Relativ la acţiunea în revendicare, faţă de considerentele anterioare ce rămân valabile, adaugă recurenţii că punerea în executare a unui dispozitiv de genul celui pronunţat de instanta de fond este dificilă pentru că nu se înţelege dacă se are în vedere demolarea construcţiilor sau doar eliberarea terenului aferent.

 In toate cazurile, aratăm în continuare recurenţii că lămurirea regimului juridic al construcţiei, în modul arătat în criticile aduse soluţionării acţiunii principale, contribuie la stabilirea în patrimoniul cumpărătorului a unui drept real, a unui drept de altă natură ori a inexistenţei unui drept.

In măsura în care reclamantul pârăt are un drept de proprietate asupra construcţiei, problema raporturilor dintre părţi nu poate fi rezolvată prin intermediul priorităţii acordate celui care produce un titlu de proprietate asupra terenului. Proprietarul construcţiei are un drept protejat, în egală măsură cu dreptul asupra terenului, prin art. 1 Protocolul 1 Adiţional la CEDO. Dacă se stabileşte că asupra construcţiei nu există un drept sau că ea a fost edificată abuziv, atunci desfiinţarea ei este permisă.

Concluzionează recurenţii că datorită acestor motive cauza se impune a fi trimisă spre rejudecare inclusiv în privinţa cererii reconvenţionale.

In subsidiar, relativ la capătul de cerere principal susţin recurenţii că teza probatorie rezultă, în mod necesar şi suficient, din administrarea dovezilor în faţa primei instanţe. Expertiza Staraş a făcut referire la elementele constructive ale clădirilor, iar proba trebuie unită cu actele emise anterior anului 1979.

Principial, o autorizaţie de construire vizează construcţii durabile şi nu provizorii dacă în conţinutul ei nu se menţioneaza durata de viaţă a construcţiei respective. Prin urmare, cel puţin la nivelul prezumţiei, construcţiile trebuiau recunoscute ca legal edificate, dobândite în mod valabil sub titlu de proprietar de către reclamantul .., ceea ce conduce la considerarea amplasamentului ca nefiind liber şi pretabil pentru reconstituire.

Relativ la cererea în revendicare, susţin recurenţii că reclamantul pârât are un titlu valabil asupra construcţiei ceea ce împiedică desfiinţarea ei sau revendicarea terenului aferent (limitele acestuia nefiind, de asemenea, stabilite). Nu se poate pune nici problema unei accesiuni imobiliare, în oricare din formele ei, pentru că această instituţie este inaplicabilă în raporturile dintre proprietarul terenului şi proprietarul construcţiei (constructorul nu este niciodată proprietar). In realitate singura instituţie juridică care pare aplicabilă în cauză (în măsura în care titlul de proprietate rămâne valabil) este superficia.

De aceea, concluzionează recurenţii că acţiunea în revendicare este nefondată, solicitând respingerea ei ca atare.

Intimatul pârât-reclamant .. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor formulate de către reclamanţii-pârâţi şi intervenientul forţat, ca nefondate întrucât instanţa de fond a soluţionat în mod corect şi a argumentat legal problemele deduse judecăţii, pe baza unui probatoriu complet şi concludent.

În consecinţă, a solicitat menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţată şi obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând criticile aduse de recurenţi împotriva sentinţei civile mai sus nominalizate, prin prisma dispoziţiilor art. 299 şi 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul reţine că acestea au caracter nefondat, pentru următoarele considerente:

În fapt şi în drept, este incontestabil că în litigiul dedus judecăţii operează efectul pozitiv al puterii de lucru judecat statuat de o manieră definitivă prin decizia civilă nr. 570/15.09.2011 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul 5328/327/2009, prin care s-a respins ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant ..împotriva sentinţei civile nr. 3585/13.12.2010 pronunţată de Judecătoria Tulcea, în care s-a reţinut că recurentul „este doar titularul dreptului de proprietate asupra unor construcţii provizorii, situate pe terenul retrocedat, drept transmis în baza unor procese verbale de licitaţie ţinută cu prilejul lichidării societăţii comerciale şi care nu-l îndreptăţeşte la transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent”, astfel încât „în mod corect a stabilit prima instanţă că recurentul-reclamant nu are calitate procesuală activă, fiind necesar şi tranşat cu autoritate de lucru judecat ca intimatului ..Gheorghe să i se stabilească prioritar dreptul de proprietate pe vechiul amplasament” (a se vedea fila 146 verso, vol. I, dosar fond, subl. ns.).

De altfel, chiar prima instanţă a dat o eficienţă directă principiului mai sus enunţat, raportându-se în mod expres la decizia civilă nr. 570/15.09.2011 pronunţată de Tribunalul Tulcea, intrată în puterea lucrului judecat (fila 195-196, vol. II, dosar fond), fiind lipsite de justeţe susţinerile recurenţilor că hotărârile judecătoreşti prin care o cauză a fost soluţionată pe cale de excepţie nu ar beneficia de autoritatea lucrului judecat. Or, este neîndoios că puterea lucrului judecat este pe deplin operabilă şi în situaţia hotărârilor judecătoreşti definitive prin care litigiul a fost soluţionat prin admiterea excepţiilor procesuale, această chestiune fiind recunoscută prin doctrina majoritară şi jurisprudenţa de aplicare a Codului de procedură civilă 1865. Regula a fost, de altfel, statuată în mod expres prin dispoziţiile art. 430 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, care a consolidat prin conţinutul său juridic soluţia recunoscută pe cale jurisprudenţială sub imperiul vechiului cod, aplicabil în prezenta cauză.

Mai mult decât atât, în speţă efectul pozitiv al puterii de lucru judecat se impune cu caracter absolut în raport şi de împrejurarea că lipsa calităţii procesuale active reprezintă o excepţie de fond, iar nu de procedură, prin admiterea căreia s-a constatat că reclamantul ..nu este titularul dreptului valorificat prin acţiunea civilă, fiind evident că această situaţie juridică nu este susceptibilă de modificări, în sensul că reclamantul nu a dovedit că ar fi dobândit vreun drept asupra terenului de sub construcţii, de la data pronunţării mai sus citatei hotărâri definitive şi irevocabile, până la momentul pronunţării prezentei hotărâri.

Este de menţionat că dezlegarea dată de către tribunal prin decizia mai sus nominalizată este opozabilă recurenţilor ..şi .., din raţiuni ce ţin de necesitatea asigurării principiului securităţii juridice, nefiind admisibil ca un act juridic administrativ (în concret, Hotărârea nr. 203/6.05.2010 adoptată de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea, prin care s.a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate privată în suprafaţă de 1702 mp teren intravilan în comuna Izvoarele, conform Deciziei civile nr. 350/5.05.2008 şi a procesului verbal de punere în posesie din data de 10.08.2009) să fie valabil, în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, în raport de anumiţi subiecţi ai raporturilor juridice (în speţă .., prin mandatar ..) şi nul absolut faţă de alţi subiecţi (..şi respectiv ..).

Chiar dacă s-ar trece peste aceste considerente, apare cu evidenţă că, raportat la regimul juridic al construcţiilor edificate de recurenţii reclamanţi şi al terenului pe care acestea au fost ridicate, data de referinţă, în raport de care sunt stabilite drepturile şi obligaţiile părţilor, este contemporană anului 1991, în care intimatul pârât a formulat cerere de reconstituire a dreptului său de proprietate asupra terenurilor, sub imperiul Legii 18/1991.

În alte cuvinte, este lipsită de relevanţă juridică, în acţiunea civilă ce a avut ca obiect anularea titlului de proprietate, situaţia de fapt a imobilului la data pronunţării prezentei hotărâri judecătoreşti (susţinută prin teza probatorie a recurenţilor reclamanţi, care au încercat să dovedească că pe teren ar fi fost edificate, cel mai probabil în ultimii ani, construcţii cu caracter definitiv), pentru că, raportat la condiţiile de valabilitate ale titlului de proprietate, prezintă importanţă juridică doar situaţia terenului din anul 1991, în raport de care s-a examinat caracterul îndreptăţit al cererii de reconstituire a dreptului de proprietate al cărui titular este intimatul pârât .., finalizată cu emiterea titlului de proprietate (potrivit unui principiu de largă aplicare, cunoscut sub adagiul tempus regit actum, consacrat în mod expres în materia fondului funciar – a se vedea prevederile art. III alin. 1 lit. ii din Legea 169/1997, pentru modificarea şi completarea fondului funciar, cu următorul conţinut: „Sunt lovite de nulitate absolută [..] actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane, asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii 18/1991 pentru terenurile intravilane a Legii 1/2000 şi a prezentei legi” (sublinierea noastră)

Regula mai sus enunţată, ca terenul să fie liber la data solicitării reconstiturii dreptului de proprietate, apare ca firească, ţinând cont de caracterul reparator al legilor de restituire a proprietăţii şi de imperativul asigurării principiului securităţii juridice, prin instituirea unui cadrul legal echitabil, care presupune că regimul juridic aplicabil bunurilor imobile trebuie să fie previzibil la data formulării de către persoanele îndreptăţite a cererilor de restituire, în raport de situaţia existentă la acel moment.

Ca atare, întrucât în anul 1991 pe vechiul amplasament al terenului nu existau construcţii cu caracter definitiv, nu există motive valide de  nelegalitate a titlului de proprietate nr. 104684/31.01.2012 emis în favoarea intimatului ...

În ceea ce priveşte buna sau reaua credinţă a recurenţilor, raportat la construcţiile ridicate pe teren, s-a apreciat că această chestiune nu prezintă relevanţă în cauza dedusă judecăţii, întrucât nu schimbă cu nimic realitatea juridică a proprietăţii legitime exercitate de către intimatul .. asupra terenului în suprafaţă de 1702 mp, situat în T46 – CC1421, UAT Izvoarele, judeţul Tulcea (conform planului certificat de amplasament, fila 15, vol I, dosar prima instanţă).

Raportat la cererea reconvenţională promovată de către intimatul pârât reclamant .., având ca obiect revendicarea terenului mai sus identificat, soluţia adoptată de prima instanţă apare ca fiind pertinentă, în raport de argumentele aduse, în lumina caracterului petitoriu al acţiunii în revendicare, prin care trebuie recunoscut, de o manieră incontestabilă şi revocabilă, dreptul de proprietate al intimatului asupra bunului imobil teren care i-a fost restituit prin emiterea titlului de proprietate.

Într-adevăr, întrucât proprietarul terenului mai sus nominalizat nu a solicitat şi ridicarea construcţiilor edificate pe bunul său imobil, sau, din contră, constatarea unui drept al său de proprietate asupra acestora, ca urmare a accesiunii artificiale, cu plata unei juste despăgubiri, în condiţiile prevăzute de lege, în raport de buna sau reaua credinţă a constructorului, aceste chestiuni nu vor fi analizate prin prezenta decizie, întrucât s-ar depăşi, în anumită măsură, limitele sesizării instanţei, de o manieră nepermisă (regulă consacrată prin adagiul latin tantum devolutum quantum iudicatum).

În alte cuvinte, regimul juridic al construcţiilor ridicate de recurenţi pe terenul intimatului nu poate fi stabilit de către instanţele de judecată cât timp proprietarul terenului nu optează, în mod expres, pentru exercitarea vreunuia dintre drepturile pe care i le consacră, de o manieră alternativă, dispoziţiile art. 582 Cod Civil (respectiv art. 581 Cod Civil, potrivit opţiunii proprietarului imobil – teren).

În ipoteza contrară, dacă instanţa ar alege una dintre variantele prevăzute de lege, în locul intimatului, s-ar încălca, de o manieră nepermisă, principiul disponibilităţii ce guvernează soluţionarea procesului civil.

Faţă de considerentele expuse, recursul apare ca fiind nefondat, urmând a fi menţinută hotărârea primei instanţe ca legală şi temeinică.

Cheltuielile de judecată solicitate de intimat vor fi respinse ca nefondate, întrucât nu s-au depus documente justificative.

Domenii speta

Spete similare