Acţiune pauliană – încheierea actului de partaj voluntar a condus la crearea unei stări de insolvabilitate, având în vedere întocmirea actului la scurt timp după primirea somaţiei de plată;

Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei sectorului 1 Bucureşti sub nr. 12080/299/2013, reclamanta S.C. A.C. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii C.M.G.şi C.I.C.B. ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie declarat inopozabil faţă de reclamantă actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1059/07.11.2012 de BNP Lidia Pitrel.

În motivarea cererii, reclamanta a susţinut, în esenţă, că a derulat relaţii comerciale cu SC S.C. SRL, iar aceasta a emis în favoarea reclamantei 24 de bilete la ordin, avalizate în nume propriu de pârâtul C.M.G. SC S.C. SRL nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi datorează S.C. A.C. S.R.L. suma de 146.465,64 lei. După începerea executării silite, în baza titlurilor executorii constând în 6 din cele 24 de bilete la ordin avalizate, între pârâţi , fraţi, s-a încheiat actul de partaj voluntar nr. 1059, prin care pârâtul C.M.G., avalistul i-a transmis cota parte de ½ din apartamentul nr. 272 , din Bucureşti, sector 1, fratelui său, C.I.C.B..

În drept, reclamanta a invocat art. 1562- 1565 cod civil.

La data de 01.08.2012, pârâţii au depus întâmpinare, prin care au invocat excepţia de netimbrare a acţiunii, excepţia inadmisibilităţii acţiunii,  iar pe fond au cerut respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială, fiind audiat martorul V.A.S. (f. 157-158), proba cu interogatoriul reclamantei (f. 166-167).

La termenul din 29.10.2013, instanţa a respins în şedinţă publică excepţia inadmisibilităţii, excepţia lipsei de interes, pentru considerentele din respectiva încheiere de şedinţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între S.C. A.C. S.R.L., în calitate de furnizor şi SC S.C. SRL; în calitate de distribuitor, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 274/01.06.2011, având ca obiect distribuţia de produse cosmetice. Pentru plata contravalorii mărfii, SC S.C. SRL a emis un număr de 24 de bilete la ordin (f. 18-36), toate avalizate de administratorul acestei societăţi, C.M.G.. Toate cele 34 de bilete la ordin au fost refuzate la plata. În baza titlurilor executorii reprezentate de 6 bilete la ordin, creditoarea S.C. A.C. S.R.L. a început executarea silită împotriva debitorilor SC S.C. SRL şi C.M.G. S-a format dosarul de executare nr. 1231/2012 la Biroul executorului judecătoresc C.B.M. La data de 26.09.2012, a fost emisă somaţia începătoare de executare.

Conform  adresei emise de DITL sector 1, debitorul C.M.G. figura înregistrat ca având în proprietate cota de ½ din imobilul – garsonieră situat în Bucureşti, sector 1, (f. 39).

Debitorul a primit somaţia la data de 27.09.2012 (f. 37-28).

După înştiinţarea cu privire a începerea executării silite, la data de 7.11.2012, debitorul C.M.G. a încheiat la BNP L.P. actul de partaj voluntar nr. 1059 (f. 5-9), prin care i-a transmis dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din imobil fratelui său, C.I.C.B., contra sumei de 6000 euro.

Trebuie subliniat că pârâtul C.I.C.B., domiciliat în Germania, nu a fost prezent fizic la încheierea actului de partaj voluntar ci a fost reprezentat de fratele său, debitorul. Astfel, nu există nicio dovadă că suma de 6000 euro i-ar fi fost remisă mandatarului, care a acţionat atât în numele său, cât şi în numele unei alte persoane.

În drept, sunt aplicabile prevederile noului cod civil, referitoare la acţiunea revocatorie.

Conform art. 1562 cod civil, „Dacă dovedeşte un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile faţă de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul îşi creează sau îşi măreşte o stare de insolvabilitate. Un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terţul contractant ori cel care a primit plata cunoştea faptul că debitorul îşi creează sau îşi măreşte starea de insolvabilitate”. Totodată, art. 1563 cod civil prevede :” Creanţa trebuie să fie certă la data introducerii acţiunii.”

Astfel, pentru admiterea acţiunii revocatorii, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii: creditorul să aibă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă anterioară actului de înstrăinare pe care îl atacă, actul atacat să îi fi creat debitorului un prejudiciu constând în faptul că, prin actul atacat, debitorul şi-a cauzat ori şi-a mărit o stare de insolvabilitate; frauda debitorului, constând în aceea că a avut cunoştinţă de rezultatul păgubitor al actului faţă de creditor, complicitatea la fraudă a terţului cu care debitorul a încheiat actul atacat.

În speţă, aceste condiţii sunt îndeplinite. Creditoarea are în mod clar o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, în valoare de 40.495,88 lei din care 38.646,52 lei reprezentând debit (constatat în titlurile executorii reprezentate de biletele la ordin de la f. 17-23) , 1222,20 lei cheltuieli de executare silită şi 4816.16 lei reprezentând onorariu executare silită. La aceasta se adaugă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă compusă din valoarea însumată a celorlalte bilete la ordin emise de SC S.C. SRL şi avalizate de  pârât (adică suma de 109.537,13 lei).

Este dovedit că existenţa ambelor creanţe şi punerea în executare a 6 bilete la ordin au fost anterioare încheierii actului de partaj voluntar a cărui revocare se solicită.

Împrejurarea că actul a  cărui revocare se solicită a determinat starea de insolvabilitate a debitorului este dovedită de împrejurarea că această cotă parte de ½ era singurul bun imobil aflat în proprietatea debitorului, conform adresei emise de DITL sector 1. În plus, este consemnată o situaţie cel puţin aparte, în sensul că actul de partaj voluntar a avut un singur contractant, debitorul, care a acţionat atât în nume propriu, cât şi ca mandatar al fratelui său, dobânditorul dreptului de proprietate. Deşi teoretic ar fi încasat suma de 6000 euro, nu există nici un element care să probeze acest fapt. Ar fi trebuit ca debitorul să îşi dea lui însuşi 6000 euro.

În plus, sarcina probei pentru dovedirea inexistenţei unei stări de insolvabilitate incumbă pârâtului debitor. Acesta avea obligaţia de a face dovada faptului pozitiv, acela că are alte bunuri în proprietate a căror valoare poate acoperi cuantumul creanţelor reclamantei.

Dimpotrivă, din concluziile pârâtei, necontestate de pârâţi şi confirmate de actele de executare silită depuse, reiese că nici SC S.C. SRL; nici pârâtul C.M.G. nu deţin sume de bani în conturile bancare. Deşi SC S.C. SRL figura în evidenţa fiscală cu 3 autoturisme (Peugeot, Skoda şi Dacia) acestea au fost înstrăinate; deşi pârâtul C.M.G. a declarat că va achita lunar suma de 500 lei, aşa cum reiese şi din interogatoriul administrat, acest fapt nu s-a întâmplat. Terţul poprit SC L.F. SRL; care datorează SC S.C. SRL suma de 5840,26 lei este insolvabil. Deşi pârâtul C.M.G. este asociat la SC B.S. SRL şi a fost înfiinţată poprirea asupra sumelor reprezentând dividende, prin adresa nr. 5 din 28.01.2013, SC C.H.C. SRL (fostă SC B.S. SRL) i-a comunicat executorului judecătoresc că societatea este pe pierdere şi nu au fost distribuite dividende.

În lipsa acestei dovezi, reţinând că prin actul de partaj voluntar a fost înstrăinat singurul bun pe care pârâtul debitor îl deţinea în patrimoniu, se apreciază că a fiind dovedit faptul că, în urma transmiterii cotei de ½ din garsonieră, pârâtul debitor a devenit insolvabil.

Este evident că actul de partaj voluntar i-a creat reclamantei creditoare un prejudiciu, constând în imposibilitatea acesteia de a îşi încasa creanţa fără aducerea bunurilor respective în patrimoniul pârâtului debitor. Dacă acesta ar fi fost de bună credinţă şi ar fi achitat cel puţin debitul pentru care se începuse executarea silită, folosind o parte din cei 6000 euro încasaţi, atunci această condiţie nu ar mai fi fost îndeplinită, cel puţin nu atât de evident.

În ce priveşte frauda pârâtului debitor, constând în aceea că a avut cunoştinţă de rezultatul păgubitor al actului faţă de reclamanta creditoare, adică şi-a dat seama că, prin încheierea acestui act şi-a creat ori şi-a mărit o stare de insolvabilitate, este evidentă în cauză, fiind dovedită prin împrejurarea că a încheiat acest act de partaj voluntar la scurt timp după primirea somaţiei, dar ţinând seama şi de faptul că fratele său domiciliază în Germania şi a fost nevoie de timp pentru ca acesta să emită procura (din 25.10.2012), pentru ca aceasta să ajungă în România, să fie tradusă sub semnătură legalizată.

Dată fiind conduita pârâtului debitor, rezultă fără dubiu că acesta a acţionat în mod fraudulos, fiind conştient că prin actul atacat îşi măreşte sau creează o stare de insolvabilitate.

Instanţa apreciază ca fiind îndeplinită şi ultima condiţie prevăzută de lege , respectiv complicitatea la fraudă a terţului dobânditor, C.I.C.B., acesta, la momentul emiterii procurii având cunoştinţă de existenţa creanţei faţăd e pârât, iar prin acceptarea cotei de ½  din imobil, intenţionând prejudicierea acesteia.

Astfel, martorul Secăreanu Vasile Adrian a declarat că a discutat cu C.I.C.B., căruia i-a atras atenţia asupra faptului că fratele său nu avea un comportament comercial corect, tocmai pentru a nu se ajunge la o executare silită. Martorul a declarat că în luna septembrie  2012, când era plecat în Italia, a fost sunat de C.I.C.B. („Ionuţ”) care i-a spus că era surprins că începuse executarea silită împotriva fratelui său.

Din declaraţia martorului, reiese că terţul avea cunoştinţă de această executare silită. În plus, cei doi pârâţi sunt fraţi şi, din probatoriul administrat, reiese că se află în relaţii destul de apropiate. Este adevărat că martorul este şi administratorul societăţii reclamante, dar acest fapt nu poate conduce la înlăturarea declaraţiei sale a priori, fiind evident că, dincolo de relaţiile comerciale, între martor şi cei doi fraţi, sau, mai degrabă, între acesta şi pârâtul C.I.C.B., au existat relaţii de colaborare şi de prietenie.

Pentru aceste considerente, instanţa admite acţiunea şi revoca actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1059/07.11.2012 de BNP L.P., fiind inopozabil reclamantei creditoare, astfel încât aceasta va putea urmări cota de ½ din imobil care face obiectul acestui act ca şi când nu ar fi ieşit niciodată din patrimoniul debitorului său.

În baza art. 451 cod proc. civilă va obliga pârâţii, în solidar, la plata sumei de 1655,91  lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar. Instanţa respinge cererea privind obligarea pârâţilor şi la plata sumei de 1395,69 lei reprezentând cheltuieli de transport, respectiv contravaloarea a două bilete de avion Bucureşti Oradea, având în vedere că, deşi în mod cert cheltuielile respective au fost făcute la termenele de judecată acordate la data de 01.10.2013, respectiv 29.10.2013, totuşi deplasarea consilierului juridic cu avionul nu era imperios necesară. Este posibilă reducerea cheltuielilor de judecată aferente transportului pentru una dintre părţi, conform art. 451 alin. (4) cod proc. civilă, interpretat per a contrario.

Domenii speta

Spete similare