Contestaţie împotriva măsurii lichidatorului judiciar de a constata împlinirea termenului de prescripţie pentru plata creanţei

Sentinţă civilă 11 CC din 19.04.2022


TitluContestaţie împotriva măsurii lichidatorului judiciar de a constata împlinirea termenului de prescripţie pentru plata creanţei

Tip speţăSENTINŢĂ

Număr speţă11 CC

Data speţă19.04.2022

Domeniul asociatFaliment

Conţinut speţăSENTINŢA NR. 11 CC

Data: 19.04.2022

Autor: Boghici Adriana Magdalena

Domeniul asociat: Faliment

Obiect: Faliment - contestaţie împotriva măsurilor administratorului/ lichidatorului judiciar

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub numărul de mai sus, la data de 15.12.2021, contestatoarea creditoare C SA, în contradictoriu cu debitoarea SC CE SA, prin administrator  judiciar AI IPURL, a solicitat instanţei să se  pronunţe asupra legalităţii măsurii din data de 06.12.2021 prin care administratorul judiciar a înţeles să invoce prescripţia dreptului material la acţiune cu privire la plata sumei de 7.556,34 lei.

În motivarea contestaţiei, a arătat că în debitoarea, societate aflată în insolvenţă datorează C SA suma de 7.556,34 lei, compusă din : 3.095.58 Iei reprezentând penalităţi calculate până la data de 26.04.2017 conform facturii PH CON FA 5237/30.04.2017 şi  4.460,76 lei reprezentând penalităţi calculate până la data de 15.12,2017 conform facturii PH CON FA 6958/14.02.2018. Facturile au fost emise după intrarea debitoarei în procedura de insolvenţă.

Prin adresa nr. 50195/12.12.2017 a solicitat administratorul judiciar achitarea sumei de 16.290,72 lei compusă din 11.893,68 lei reprezentând sold restant (facturile PH CON FA 4156/10.10.2016, PH CON FA 4312/21.10.2016, PH CON FA 4445/30.11.2016 şi PH CON FA 5237/30.04.2017) şi 4.397,04 lei reprezentând penalităţi recalculate până la data de 11.12.2017 şi nefacturate.

Prin adresa 521/20.02.2018 i s-a comunicat că s-a achitat suma de 4.397,04 lei şi că va solicita scutirea de penalităţi având în vedere situaţia financiară a societăţii.

Prin adresa 22760/13.06.2018 a solicitat administratorului judiciar achitarea sumei de 7556,34 lei compusă din:

- 3.095,58 lei reprezentând contravaloarea facturii PH CON FA 5237/30.04.2017 pentru care solicitase plata şi în adresa nr 50195/12.12.2017

- 4.460,76 lei reprezentând contravaloarea facturii PH CON FA 6958/14.02.2018 penalităţi pentru plata cu întârziere a facturilor PH CON FA 4312/31.10.2016 şi PH CON FA 44445/30.11.2016.

În data de 05.04.2019 C a solicitat debitoarei să precizeze data la care creanţa va fi achitată.

In Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 7956/17.04.2019 este prezentat raportul de activitate nr 829/16.04.2019 al administratorului judiciar în care se menţionează următoarele :

„Prin emailul din data de 05.04.2019, societatea C SA a solicitat sa comunicăm ce sume au fost achitate din creanţa datorată de CE SA şi să precizăm data la care creanţa va fi achitată. Am solicitat un punct de vedere administratorului special cu privire la cererea C SA. Astfel, prin Informarea nr 246/05.04.2019, administratorul special al CE SA ne-a adus la cunoştinţă că până în prezent a achitat către C SA suma de 52.058,60lei, contravaloare cazare personal şi penalităţi  rămânând de achitat suma de 7.556,34 lei, urmând să solicite societăţii C SA diminuarea sau anularea datoriei. Am transmis societăţii C SA, pe email, informarea administratorului special."

In Buletinul procedurilor de Insolvenţă nr 9319/10.05.2019 administratorul special Ing. CM şi administratorul judiciar AI IPURL prin av. AI au publicat tabelul intitulat „DATORII FURNIIZORI 25.07.2013-31.03.2019" unde la poziţia 24 este menţionată creanţa curentă a C SA în cuantum de 7556,34 lei.

Practic, la data de 10.05.2019 CE SA, prin reprezentanţii săi, recunoaşte datoria de 7.556,34 lei pe care o are faţă de C SA.

Prin adresa 31947/17.09.2021 C revine şi solicită achitarea sumei de 7556,34 lei reprezentând contravaloarea facturilor PH CON FA 5237/30.04.2017 şi PH CON FA 6958/14.02.2018, adică a datoriei recunoscută la data de 10.05.2019.

Ca urmare a acestei solicitări, CE prin administrator special ing. CM îi răspunde prin adresa 32296/21.09.2021 şi o roagă să analizeze situaţia în care se găseşte societatea, în sensul că aceasta este în reorganizare şi în situaţia în care, nu este posibil să acordăm un ajutor (adică să renunţe la penalităţi ), o asigură că „o să vă facă plata în limita posibilităţilor financiare".

Ulterior, acestei recunoaşteri, CE prin administrator AI transmite o adresă către Tribunalul Prahova pe rolul căruia se află dosarul 5081/105/2013 prin care arată că „din verificările efectuate a constatat că facturile fiscale nr 5237/30.04.2017 şi nr. 6958/14.02.2018 emise de C SA sunt prescrise , termenul de prescripţie prevăzut de art. 2517 Cod Civil fiind cu mult depăşit"

Potrivit art. 2537 alin 1 pct. 1 cursul prescripţiei este întrerupt "printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia", iar potrivit art. 2537 alin 1, pct. 4 Codul civil cursul prescripţiei este întrerupt „prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere". Totodată, potrivit art. 1522 Cod Civil „debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligaţiei, fie prin cererea de chemare în judecată ".

Aşa cum se poate observa, cursul prescripţiei a fost întrerupt de mai multe ori,

astfel:

- pentru suma de 3.095.58 lei reprezentând penalităţi calculate până la data de 26.04.2017 conform facturii PH CON FA 5237/30.04.2017 au intervenit mai multe cauze de întrerupere a prescripţiei, alternând punerile în întârziere ale debitorului ( 2.12.2017, 13.06.2018, 05.04.2019, 17.09.2021) cu recunoaşterea creanţei de către debitor (20.02.2018, 17.04.2019, 10.05.2019, 17.09.2021)

- pentru suma de 4.460,76 Iei reprezentând contravaloarea facturii PH CON FA 6958/14.02.2018 penalităţi pentru plata cu întârziere a facturilor PH CON FA 4312/31.10.2016 ŞI PH CON FA 44445/30.11.2016 au intervenit mai multe cauze de întreruperea prescripţiei, alternând punerile în întârziere ale debitorului nostru ( 13.06.2018, 05.04.2019, 17.09.2021) cu recunoaşterea creanţei de către debitor (17.04.2019,10.05.2019, 17.09.2021).

Potrivit art. 2541 Cod Civil întreruperea prescripţiei şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere, iar după întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie.

Faţă de cele prezentate, a solicitat instanţei să se pronunţe asupra legalităţii măsurii administratorului judiciar prin care a invocat prescripţia dreptului material la acţiune cu privire la plata sumei de 7.556,34 lei.

Prin notele scrise, administratorul judiciar a arătat că îşi menţine punctul de vedere exprimat în notele de şedinţa depuse la termenul din data de 06.12,2021, in sensul ca, societatea CE S.A. nu datorează societăţii C S.A. suma de 7.556,34 lei, reprezentând contravaloare penalităţi conform facturilor fiscale nr. 5237/30.04.2017 si nr. 6958/14.02.2018, suma solicitata fiind prescrisa.

Facturile fiscale nr. 5237/30.04.2017 si nr. 6953/14.02.2018, emise de C S.A., reprezentând contravaloare penalităţi calculate la facturi fiscale încasate in perioada 2016-2017, sunt prescrise, termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de dispoziţiile art. 2517 Cod civil, fiind depăşit.

Verificând actele şi lucrările, tribunalul a reţinut următoarele:

Creditoarea contestatoare SC C SA a solicitat plata sumei de 7556,34 lei reprezentând penalităţi de întârziere aferente facturilor fiscale 5237/2017 şi 6958/2018.

Analizând cererea şi înscrisurile depuse administratorul judiciar a constatat că dreptul de a cere plata acestora s-a prescris (fila 49).

Din înscrisurile depuse tribunalul constată că în BPI 4717/16.03.2022 s-a publicat situaţia datoriilor curente la 31.01.2022, în care la poziţia 11 figurează înscrisă contestatoarea cu suma de 7556,34 lei.

Aceeaşi situaţie a datoriilor a fost raportată şi la 09.02.2022 (BPI nr. 2426).

Facturile fiscale 5237/2017 şi 6958/2018 au fost emise pentru plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 7.556,34 lei, deoarece debitoarea a achitat cu întârziere debitul pentru care au fost calculate, această împrejurare reieşind şi din notificarea aflată la fila 7 dosar, în care administratorul judiciar a arătat că prin informarea nr. 130/19.02.2018 administratorul special a arătat că debitoarea a efectuat către contestatoare în cuantum de 4186 lei şi urmează să solicite scutirea de la plata penalităţilor de întârziere.

Potrivit dispoziţiilor art. 2537 Cod civil prescripţia se întrerupe printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia..., prin înscrierea creanţei la masa credală şi prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere.

Contestatoarei i-au fost făcute plăţi şi în anul 2018 (fila 7 dosar), aceasta a solicitat plata penalităţilor de întârziere prin notificările din 12.12.2017, 13.06.2018, 05.04.2019, 17.09.2021, debitoarea a recunoscut că le datorează şi chiar a înregistrat în situaţia datoriilor publicate în BPI aceste penalităţi de întârziere datorate.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp. art. 59 din Legea nr. 85/2014, tribunalul a admis contestaţia, a anulat măsura administratorului judiciar privind prescripţia dreptului de a solicita plata sumei de 7556,34 lei. A constatat că suma de 7556,34 lei este cuprinsă în situaţia datoriilor curente ale debitoarei în BPI nr. 4717/16.03.2022.