Pretentii - În ceea ce priveşte calificarea dobânzii aferente obligaţiei de plată, drept remuneratorie sau penalizatoare, aceasta poate fi realizată prin raportare la perioada pentru care este datorată, şi anume, anterioară sau ulterioară termenului de sc

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 08.09.2017pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. x/299/2017, declinată spre soluţionare de către Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 5441 din data de 28.09.2017 în dosarul nr. x/3/2016, reclamanta A a chemat în judecată pârâta A.N.R., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să o oblige pe aceasta la plata sumei de 710,27 lei, reprezentând dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 3420, 08 lei, datorată începând cu data de 23.12.2013, până la data de 30.11.2016, precum şi a dobânzii legale penalizatoare, aferentă sumei de 3420,08 lei, de la data de 01.12.2016 până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat, în esenţă, că, în calitate de participant la proiectul „Participarea grupurilor vulnerabile în economia socială”, implementat de pârâtă, are dreptul la rambursarea costurilor implicate, iar în urma cererii depuse la data de 17.12.2013, obligaţia acesteia din urmă de  a transfera sumele de bani validate şi rambursate  de către UE din Fondul Social European nu a fost executată.

De asemenea, reclamanta a subliniat că obligaţia pârâtei de plată a sumei de 3420,08 lei a fost constatată, pe cale judiciară, prin sentinţa  civilă nr. 576/03.03.2015, pronunţată în dosarul nr. X/2/2014 de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3235 din 17.11.2016.

În continuarea celor menţionate, având în vedere neexecutarea obligaţiei la timp, reclamanta a arătat că i se cuvine, începând cu data de 23.12.2013, data expirării termenului prevăzut de lege pentru efectuarea plăţii, dobânda legală penalizatoare.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile O.G. nr. 13/2011, art. 1531 alin. (1) şi (2) teza I şi art. 1535 C.civ, art 194 şi urm. C.pr.civ.

Cererea a fost legal timbrată, conform dovezii anexate dosarului cauzei, fila 18.

Pârâta a formulat, în termen legal, întâmpinare, prin intermediul căreia a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând, în principal, că a solicitat, cu privire la debitul de 3420,08 lei, finanţare de la bugetul de stat. Totodată, pârâta a precizat, în ceea ce priveşte dobânda legală penalizatoare, că pretenţiile reclamantei nu sunt fondate, debitul principal a cărui obligaţie de plată îi incumbă nefiind purtător de dobânzi, prin prisma inexistenţei în acordul de parteneriat agreat de părţi a unei stipulaţii exprese în acest sens şi a inaplicabilităţii, în cauză, a dispoziţiilor legale invocate de reclamantă, respectiv O.G. nr. 13/2011. Cu toate acestea, pârâta a specificat că, în situaţia existenţei unei obligaţii de plată a dobânzilor, calificarea lor corectă ar fi de dobândă legală remuneratorie, iar nu penalizatoare, cuantumul datorat echivalând sumei de 238,06 lei.

În drept, pârâta a invocat dispoziţiile C.civ., C.pr.civ., C. Fiscal şi O.G. nr 13/2011.

Reclamanta a formulat cerere precizatoare, prin care a precizat valoarea obiectului cererii, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1220,31 lei, reprezentând dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 3420,08 lei,  datorată pentru perioada cuprinsă între 23.12.2013 – 14.12.2016, a sumei de 3.59 lei, reprezentând dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 1678,64 lei datorată pentru perioada cuprinsă între 15.12.2016 – 23.12.2016, precum şi a dobânzii legale penalizatoare, prevăzută de art. 3 alin. (2) indice 1 din O.G. nr. 13/2011, aferentă sumei de 30,08 lei, calculată pentru perioada cuprinsă între 14.12.2016 până la data plăţii efective.

În motivarea cererii precizatoare, reclamanta a arătat, în esenţă, că debitul principal datorat conform sentinţei civile indicate în cererea de chemare în judecată a fost, în mod parţial, achitat la data de 14.12.2016, fiind plătită suma de 1741,44 lei, iar la data de 23.12.2016, suma de 1648,56 lei, rămânând un rest de plată în cuantum de 30,08 lei. Faţă de plata efectuată, reclamanta a menţionat că a procedat la recalcularea cuantumului dobânzii legale penalizatoare, raportat la nivelul ratei dobânzii legale de referinţă plus 8 puncte procentuale, conform prevederilor legale.

Totodată, reclamanta a combătut apărarea pârâtei, motivând, prin prisma dispoziţiilor legale, existenţa obligaţiei de plată a dobânzii legale penalizatoare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 20 din Legea nr. 72/2013, art. 1 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) indice 1 O.G.  nr. 13/2011, art. 1535 alin (1) C.civ.

În dovedirea cererii de chemare în judecată şi a apărărilor, reclamanta şi pârâta au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, aceasta fiind admisă, pentru ambele părţi, în temeiul art. 255 şi 258 C.pr.civ., ca pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei. În acest sens, au fost anexate dosarului cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, scrisoare de informare, sentinţa  civilă nr. 576/03.03.2015, pronunţată în dosarul nr. X/2/2014 de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3235 din 17.11.2016, grafic calcul dobândă, extrase de cont şi alte înscrisuri.

Analizând ansamblul materialului probator, instanţa expune următoarele considerente:

În fapt, prin scrisoarea de informare a beneficiarului A.N.R.  (fila 10), emisă de M.M., comunicată la 17.12.2013, s-a notificat validarea cuantumului cheltuielilor declarate eligibile, în baza cererii de rambursare efectuată în cadrul proiectului „Participarea grupurilor vulnerabile în economia socială”.

Prin sentinţa  civilă nr. 576/03.03.2015 (fila 12), pronunţată în dosarul nr. X/2/2014 de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3235 din 17.11.2016, s-a admis cererea formulată de reclamanta A de obligare a pârâtei la plata sumei de 3420,08 lei, cu titlu de TVA. În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut, în esenţă, că pârâta ANR este obligată, ca urmare a acordului de parteneriat încheiat cu reclamanta, în cadrul proiectului menţionat, să achite suma de 3420,08 lei, declarată eligibilă prin scrisoarea de informare din 17.12.2013, nefiind scutită de obligaţia de executare prin prisma apărării invocate, respectiv lipsa finanţării.

Conform extraselor de cont anexate dosarului cauzei (filele 42 şi 43), la datele de 13.12.2016 şi 22.12.2016, au fost efectuate două plăţi de către pârâtă, în cuantum de 1741,44 lei, respectiv 1648,56 lei, în beneficiul reclamantei, cu titlu de rambursare cheltuieli conform sentinţei civile nr. 576/03.03.2016, dosar nr. X/2014, rămânând un rest din totalul obligaţiei datorate de 30,08 lei.

În drept, prin intermediul art. 1535 alin. (1) C.civ. se reglementează, la nivel general, situaţia juridică a dobânzilor datorate pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor băneşti scadente. Astfel, se arată că  „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până la momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”.  Coroborând aceste dispoziţii cu prevederile art. 1 alin. (3) din O.G. nr 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţiile băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, reiese că daunele moratorii menţionate poartă denumirea de dobândă penalizatoare, aceasta fiind definită de articolul indicat ca fiind „dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă”.

Raportat la datele cauzei, instanţa reţine, în sarcina pârâtei, existenţa unei obligaţii băneşti în beneficiul reclamantei, a cărei executare a fost realizată cu întârziere. În ceea ce priveşte calificarea dobânzii aferente acestei obligaţii, drept remuneratorie sau penalizatoare, aceasta poate fi realizată prin raportare la perioada pentru care este datorată, şi anume, anterioară sau ulterioară termenului de scadenţă a debitului principal.

Din această perspectivă, se constată că obligaţia de plată a debitului a luat naştere, conform scrisorii de informare menţionate, la data de 17.12.2013. Totodată, potrivit Ordinului nr. 3830/2012 privind aprobarea modelului de contract de finanţare de tip grant pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 (POSDRUM), art. 5 alin. (7) din cadrul contractului de finanţare prevede că „în cazul proiectelor implementate în parteneriat, sumele primite cu titlu de prefinanţare în contul de disponibil/venituri, deschise pe numele Beneficiarilor, sunt virate de către aceştia în termen de maximum 5 (cinci) zile de la data încasării în conturile de prefinanţare proprii şi/sau în conturile de prefinanţare ale partenerilor”. Prin urmare, instanţa apreciază că data scadenţei obligaţiei de plată a creanţei este reprezentată de data de 22.12.2013.

Având în vedere că dobânda solicitată prin cererea de chemare în judecată vizează perioadă ulterioară scadenţei obligaţiei, instanţa apreciază că aceasta poate fi calificată ca făcând parte din categoria dobânzii penalizatoare.

Faţă de aspectele arătate, apărarea formulată de pârâtă prin întâmpinare nu poate fi reţinută în soluţionarea cererii de chemare în judecată. Astfel, pe de o parte, debitul principal nu poate fi calificat ca nefiind purtător de dobânzi cu motivarea că acestea nu au fost consimţite de către părţi, întrucât, prin dispoziţiile legale menţionate se prevede, în mod expres, faptul că daunele moratorii sunt datorate şi în lipsa convenţiei părţilor referitoare la existenţa lor, prejudiciul fiind prezumat în considerarea obiectului obligaţiei principale, respectiv o sumă de bani. Pe de altă parte, încadrarea dobânzii datorate după data scadenţei în categoria dobânzii remuneratorii nu poate fi corectă, prin raportare atât la definiţia dobânzii penalizatoare, astfel cum a fost precizată, cât şi la cea stabilită de lege pentru dobânda remuneratorie, care, potrivit art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 este cea „datorată de debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenţei obligaţiei”. În consecinţă, instanţa va respinge ca neîntemeiate argumentele invocate de pârâtă.

Raportat la considerentele reţinute, instanţa apreciază ca fiind întemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii penalizatoare, şi, prin urmare, va proceda la stabilirea cuantumului acesteia.

În acest sens, relevante sunt prevederile art. 2, coroborat cu art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, care stabilesc că, în lipsa stipulaţiei exprese a nivelului dobânzii penalizatoare aferente obligaţiei principale de către părţi, cuantumul acesteia se stabileşte ca echivalent al dobânzii legale, având valoarea nivelului ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale.

Referitor la susţinerile reclamantei privind aplicarea dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, care instituie, între profesionişti, un nivel al dobânzii legale penalizatoare egal ratei dobânzii de referinţă plus 8 puncte procedurale, instanţa reţine inaplicabilitatea acestora. Din această perspectivă, devine incident art. 21 din legea indicată, al cărui conţinut prevede că „dispoziţiile prezentei legi, cu excepţia prevederilor art. 15, nu sunt aplicabile obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi”. Ori, din datele care rezultă din materialul probatoriu administrat în cauză, astfel cum s-a reţinut şi prin sentinţa nr. 576/03.03.2015, contractul de parteneriat a fost încheiat de către părţi anterior anului 2013, însuşi proiectul care a făcut obiectul acestuia fiind finalizat în luna mai a anului 2012. Prin urmare, cuantumul dobânzii legale penalizatoare nu poate fi acordat astfel cum a fost solicitat prin cererea precizatoare, ci conform nivelului prevăzut de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Cu privire la perioada pentru care se datorează dobânda legală penalizatoare, instanţa apreciază că aceasta se impune a fi determinată, potrivit dispoziţiilor legale, de la data scadenţei şi până la data plăţii.

Astfel, în ceea ce priveşte plata efectuată la data de 13.12.2016, în cuantum de 1741,44 lei, pârâta este datoare să plătească dobânda calculată prin raportare la această sumă, conform prevederilor menţionate, pentru perioada cuprinsă între 22.12.2013 şi 13.12.2016.

În ceea ce priveşte plata efectuată la data de 22.12.2016, în cuantum de 1648,56 lei, pârâta datorează dobânda legală penalizatoare, calculată potrivit aceloraşi dispoziţii legale, prin raportare la această sumă, pentru perioada cuprinsă între 22.12.2013 şi 22.12.2016.

De asemenea, este datorată dobândă penalizatoare şi cu privire la restul de plată rămas neexecutat, de 30,08 lei, pentru care se va calcula un cuantum al valorii penalităţilor, prin aplicarea procentului prevăzut de lege la suma arătată, începând cu data de 22.12.2013 şi până la data plăţii efective.

Referitor la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține incidența dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C.pr.civ. care instituie obligaţia părţii ce pierde de a plăti celeilalte părţi, la cerere, cheltuielile ocazionate de judecată. În considerarea dispoziţiile art. 452 C.pr.civ., prin chitanţa depusă la dosarul cauzei (fila 18), se constată ca fiind dovedite cheltuielile efectuate de reclamantă, constând în plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 300 lei. Prin urmare, instanța va admite cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Având în vedere considerentele reținute, instanța va admite, în parte, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, și va obliga pârâta la plata dobânzii legale penalizatoare, în cuantumul prevăzut de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, aferentă sumei de 1741,44 lei, de la 22.12.2013 până la 13.12.2016, a dobânzii legale penalizatoare în cuantumul prevăzut de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, aferentă sumei de 1648,56 lei, de la 22.12.2013 la 22.12.2016, a dobânzii legale penalizatoare, în cuantumul prevăzut de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, aferentă sumei de 30,08 lei, de la 22.12.2013 până la data plăţii efective, precum şi la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 300 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite, în parte, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta  A  în contradictoriu cu pârâta A.N.R.

Obliga pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare, în cuantumul prevăzut de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, aferentă sumei de 1741,44 lei, de la 22.12.2013 până la 13.12.2016, a dobânzii legale penalizatoare în cuantumul prevăzut de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, aferentă sumei de 1648,56 lei, de la 22.12.2013 la 22.12.2016 şi a dobânzii legale penalizatoare, în cuantumul prevăzut de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, aferentă sumei de 30,08 lei, de la 22.12.2013 până la data plăţii efective,

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23.01.2018.

Domenii speta

Spete similare