Plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc – inadmisibilitatea cererii: calea procesuală care trebuie urmată în cazul unui refuz al executorului judecătoresc de a actualiza creanţa în temeiul art. 628 alin. 3 Cod procedură civilă este formular

INSTANŢA

Deliberând asupra prezentei cauze civile, în conformitate cu dispozițiile art. 395 alin. 1 Cod procedură civilă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 14.05.2019, sub nr. …./299/2019, petentul A a formulat, în contradictoriu cu intimatul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC B, plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc B de a îndeplini un act de executare silită în dosarul execuţional nr. 602/2013, respectiv actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie, aferent perioadei mai 2000 - mai 2019, conform art. 628 alin. 3 teza ultimă din Noul Cod de procedură civilă, solicitând instanţei să admită plângerea şi să constate întemeiată cererea sa de actualizare a creanţei cu indicele de inflaţie, aferent perioadei mai 2000 - mai 2019, formulată în dosarul execuţional nr. 602/2013 al BEJ B, la data de 08.05.2019, în care are calitatea de creditor, iar în consecinţă, să oblige organul de executare să emită încheierea de actualizare a creanţei cu indicele de inflaţie aferent perioadei mai 2000 - mai 2019, în conformitate cu dispoziţiile art. 628 alin. 3 teza ultimă Noul Cod de procedură civilă, în dosarul execuţional nr. 602/2013 al BEJ B; să comunice Direcţiei Trezoreriei şi Contabilitate Publică Bucureşti încheierea cu valoarea actualizată a creanţei cu rata inflaţiei pentru perioada mai 2000 - mai 2019, cu revenire la adresa de poprire din data de 02.07.2013, înregistrată la Direcţia Trezorerie şi Contabilitate Publică Bucureşti cu nr. 54391/02.07.2013, solicitându-se inclusiv actualizarea popririi înfiinţate asupra tuturor conturilor bancare aparţinând debitorului C cu suma rezultată din diferenţa de actualizare.

În motivarea cererii, petentul a arătat că prin încheierea din 13.06.2013, BEJ B, la cererea sa, întemeiată pe dispoziţiile art. 628 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă a procedat la actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie, în dosarul execuţional nr. 602/2013, fiind comunicată valoarea actualizată a creanţei cu rata inflaţiei Direcţiei de Trezorerie şi Contabilitate Publică Bucureşti, solicitându-se inclusiv actualizarea popririi cu nr. 54391/02.07.2013, cu suma rezultată în urma actualizării creanţei. A menţionat că prin încheierea din 19.03.2015, BEJ B, la cererea sa întemeiată pe dispoziţiile art. 628 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă a procedat la actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie, în dosarul execuţional nr. 602/2013, avându-se în vedere faptul că, la doi ani de la ultima actualizare, creanţa nu fusese achitată, aceasta aflându-se înscrisă pe tabloul de aşteptare la Direcţia de Trezorerie şi Contabilitate Publică Bucureşti, procedându-se la actualizarea popririi cu nr. 54391/02.07.2013, cu suma rezultată în urma actualizării creanţei.

Petentul a învederat că, trecând 4 ani şi 3 luni de la ultima actualizare a popririi nr. 54391/02.07.2013, înfiinţată asupra conturilor C de la Direcţia de Trezorerie şi Contabilitate Publică Bucureşti, unde creanţa sa este înscrisă pe un tabel de aşteptare, nefiind achitată, la data de 08.05.2019 a formulat în dosarul nr. 602/2013 al BEJ B, prin e-mail, la ora 03:01 PM, cerere de actualizare a creanţei cu indicele de inflaţie, întemeiată pe dispoziţiile art. 628 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă, solicitând totodată organului de executare să actualizeze poprirea cu nr. 54391/02.07.2013, cu suma rezultată din diferenţa de actualizare. A precizat că prin răspunsul din 08.05.2019. comunicat prin e-mail, la ora 05:17 PM, BEJ B a refuzat actualizarea creanţei, arătând că actualizarea creanţei se va efectua în momentul plăţii efective a debitului. Petentul a susţinut că refuzul BEJ B este neîntemeiat şi nelegal, deoarece modul special al achitării creanţei - aceasta fiind înscrisă pe un tabel special de aşteptare la Direcţia de Trezorerie şi Contabilitate Publică Bucureşti, pentru a fi lichidată - nu permite actualizarea creanţei la momentul efectiv al plăţii, fiind necesară actualizarea periodică a popririi nr. 54391/02.07.2013, înfiinţată asupra conturilor C de la instituţia susmenţionată, cu suma rezultată din diferenţa de actualizare, pentru a se şti ce sumă trebuia achitată, la momentul plăţii efective a debitului, această obligaţie revenindu-i creditorului, conform art. 628 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă, acesta fiind motivul pentru care, anterior formulării cererii de actualizare a creanţei din 08.05.2019, BEJ B a procedat la actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie, astfel cum rezultă din cele două încheieri mai sus indicate, nefiind posibilă actualizarea creanţei la momentul plăţii efective a debitului, având în vedere circumstanţele în care se face plata de către Direcţia de Trezorerie şi Contabilitate Publică Bucureşti, neputând fi respectat termenul de 15 zile în care poate fi introdusă o eventuală contestaţie la executare împotriva modului de actualizare a creanţei efectuată de către organul de executare.

Petentul a menţionat că BEJ B nu a respectat obligaţia legală prevăzută de art. 628 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă, datorită faptului că încălcarea acesteia nu atrage vreo sancţiune pe care instanţa să i-o poată aplica, răspunsul BEJ B din 08.05.2019, ilustrează reaua credinţă a acestuia, având inclusiv în vedere faptul că, anterior, prin cele două încheieri mai sus indicate, acesta a procedat la actualizarea creanţei.

În drept, petentul a invocat prevederile art. 56 alin. 2 din Legea nr. 188/2000.

În dovedirea susținerilor sale, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform art. 18 lit. b) din OUG nr.80/2013, fiind depusă, în original, chitanţa seria 60428/2019 nr. 0137488 din 13.05.2019 eliberată de SPIT-VBL Constanţa (fila 5).

Cererea de chemare în judecată a fost comunicată intimatului, care nu a depus la dosar întâmpinare.

Prin rezoluţia din 02.07.2019 (fila 22) instanţa a pus în vedere petentului să precizeze dacă solicită introducerea în cauză a debitorului, iar în caz afirmativ să depună la dosar un exemplar de pe cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate acesteia, precum şi să precizeze în mod expres, faţă de prevederile art. 56 alin. 1 şi 2 din Legea 188/2000, cu modificările ulterioare, şi faţă de cele ale art. 712 alin. 1 teza finală, dacă cererea formulată reprezintă o contestaţie la executare conform art. 712 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă sau o plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc în baza Legii 188/2000. Totodată, i s-a  mai pus în vedere ca, în cazul în care va preciza cererea ca fiind o contestaţie la executare, să depună conform art. 197 Cod de procedură civilă, în original, sub sancţiunea anulării cererii ca insuficient timbrată, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de: 80 lei conform art. 10 alin. 2 teza finală din OUG 80/2013 (100 lei minus 20 lei pentru care a fost depusă la dosar dovada achitării).

La data de 12.08.2019 contestatorul a depus la dosar precizări la cererea instanţei prin care a arătat că solicitarea formulată în acest dosar reprezintă o plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc în baza art. 56 alin. l din Legea nr. 188/2000. republicată, cu modificările ulterioare, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 56 alin. 2 din Legea nr. 188/2000. Astfel, petentul a menţionat că art. 628 alin. 3 Cod procedură civilă nu menţionează în mod expres actul (respectiv: încheiere sau proces verbal) prin intermediul căruia organul de executare refuză să actualizeze creanţa, astfel cum este cazul şi în această speţă. A susţinut că art. 656 Cod procedură civilă defineşte actele de executare silită, respectiv încheieri şi procese verbale, efectuate de organul de executare în îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor sale, precum şi alte acte de procedură efectuate în formele şi termenele prevăzute de lege, precum şi că art. 657 Cod procedură civilă reglementează situaţiile în care se dispune prin încheiere de către organul de executare, comunicarea şi atacarea acestora prin contestaţie la executare, negăsindu-se printre acestea şi refuzul executorului judecătoresc de a actualiza creanţa, stipulată de art. 628 alin. 3 Cod procedură civilă.

Petentul a mai susţinut că art. 712 alin. l teza ultimă Cod procedură civilă reglementează posibilitatea de a formula contestaţie la executare împotriva refuzului executorului judecătoresc în situaţia în care acesta refuză să îndeplinească un act de executare (încheiere sau proces-verbal) reglementat de art.656-657 Cod procedură civilă, comunicat debitorului şi creditorului, conform art. 657 alin. 3 Cod procedură civilă, iar în aceste condiţii (după comunicarea încheierii sau procesului-verbal), creditorul şi debitorul putând să aibă atât calitate procesuală activă, cât şi pasivă, după caz, în cazul formulării unei contestaţii la executare reglementată de art.712 Cod procedură civilă.

Petentul a învederat că refuzul executorului judecătoresc nu este dispus prin actele prevăzute la art. 656-657 Cod procedură civilă, în situaţia în care este actualizată creanţa potrivit art. 628 alin. 3 Cod procedură civilă, la cererea creditorului, care să facă posibil comunicarea refuzului si debitorului, situaţie în care acesta nu are calitate procesuală activă sau pasivă, dacă acesta, sau în contradictoriu cu acesta, s-ar formula de către creditor o contestaţie la executare împotriva adresei - comunicare transmisă exclusiv creditorului, de refuz al actualizării creanţei, solicitată de creditor, potrivit art.628 alin. 3 Cod procedură civilă. A mai opinat că refuzul executorului judecătoresc, în situaţia actualizării creanţei, este dispus prin actul de procedură stipulat la art. 53 alin. 1 din Legea nr.188/2000, respectiv comunicare-adresă transmisă exclusiv creditorului, potrivit art. 628 alin. 3 Cod procedură civilă. Petentul a susţinut că actualizarea creanţei, prevăzută de art. 628 alin. 3 Cod procedură civilă este o atribuţie a executorului judecătoresc, care intră sub incidenţa dispoziţiilor art.7 lit. i) din Legea nr. 188/2000, iar refuzul îndeplinirii acesteia poate fi atacat exclusiv de creditor pe calea reglementată de art. 56 alin.(2) din Legea nr. 188/2000, datorită necomunicării refuzului şi debitorului, deci nedevenind incidente în această situaţie (lipsa calităţii procesuale pasive a debitorului) dispoziţiile art. 712 alin. 1 teza ultimă Cod procedură civilă, nefiind în discuţie un act de executare în sensul art. 656-657 Cod procedură civilă. Petentul a mai învederat că plângerea din acest dosar nu trebuie să se confunde cu contestaţia la executare, obiectul plângerii fiind limitat la refuzul nejustificat al executorului de a întocmi un act de executare silită, altul decât cel prevăzut de art. 656-657 Cod procedură civilă.

Analizând cu prioritate conform art. 248 Cod procedură civilă excepția inadmisibilităţii invocată din oficiu, instanța reține următoarele:

În ceea ce priveşte legea aplicabilă, faţă de prevederile art. 24, art. 25 alin. 1 şi art. 622 alin. 2 Cod procedură civilă, instanţa constată că în prezenta cauză este aplicabil Codul de procedură civilă – forma în vigoare la 20.05.2013 – data sesizării executorului judecătoresc.

Conform art. 56 alin. 1 și 2 din Legea 188/2000 privind executorii judecătoreşti, „(1) Refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini atribuţiile prevăzute la art. 7 lit. b)-i) se motivează, dacă părţile stăruie în cererea de îndeplinire a acestora, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului. (2) În cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuţiilor prevăzute la alin. (1), partea interesată poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoştinţă de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul biroul executorului judecătoresc”.

De asemenea, potrivit art. 7 din Legea 188/2000, „Executorul judecătoresc are următoarele atribuţii:

a) punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii;

b) notificarea actelor judiciare şi extrajudiciare;

c) comunicarea actelor de procedură;

d) recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanţe;

e) aplicarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanţa judecătorească;

f) constatarea unor stări de fapt în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă;

g) întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de consemnarea sumei de către debitor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă;

h) întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplată a cambiilor, biletelor la ordin şi a cecurilor, după caz;

i) orice alte acte sau operaţiuni date de lege în competenţa lui”.

Instanţa reţine că actualizarea creanţei conform art. 628 alin. 3 Cod procedură civilă reprezintă o atribuţie a executorului judecătoresc referitoare la punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii prevăzută de art. 7 lit. a) din Legea 188/2000, iar nu atribuţia stabilită de art. 7 lit. i) din Legea 188/2000 astfel cum în mod eronat a susţinut petentul. Astfel, instanţa reţine că în îndeplinirea atribuţiilor referitoare la punerea în executare a titlurilor executorii, executorul judecătoresc întocmeşte încheieri, procese-verbale şi alte acte de procedură cu formele şi în termenele prevăzute de lege, or actualizarea creanţei potrivit art. 628 alin. 3 Cod procedură civilă reprezintă un act desfăşurat de către executor în cadrul procedurii de executare silită, iar nu independent de acesta. Mai mult, această concluzie reiese şi din faptul că art. 628 Cod procedură civilă este situat în Codul de procedură silită - Cartea a V-a „Despre executarea silită” – Titlul I. Dispoziţii generale – Capitolul I. Scopul şi obiectul executării silite.

Instanţa constată că din interpretarea coroborată a alin. 3 şi alin. 4 din art. 628 Cod procedură civilă reiese că actualizarea în funcţie de rata inflaţiei se dispune de către executorul judecătoresc printr-o încheiere. Astfel cum a arătat şi petentul, potrivit art. 655 alin. 1 Cod procedură civilă (forma din 20.05.2013) încheierea este un act întocmit de către executorul judecătoresc în îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor sale legate de punerea în executare a titlurilor executorii. Conform art. 711 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă (forma din 20.05.2013) se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii. Prin urmare, împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua o executare silită sau de a îndeplini un act de executare silită petentul are deschisă calea formulării unei contestații la executare.

În prezenta cauză, petentul a susţinut că executorul judecătoresc ar fi refuzat să actualizeze creanţa în baza art. 628 alin. 3 Cod procedură civilă. Întrucât această actualizare se efectuează printr-o încheiere conform art. 628 alin. 4 Cod procedură civilă, încheiere ce potrivit art. 655 alin. 1 Cod procedură civilă (forma din 20.05.2013) reprezintă un act al executorului judecătoresc în îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor sale legate de punerea în executare a titlurilor executorii, în speţă este incident art. 711 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă (forma din 20.05.2013). Astfel, instanţa subliniază că refuzul de a actualiza creanţa reprezintă în concret refuzul executorului de a întocmi actul constând în încheierea prevăzută de art. 628 alin. 3 şi alin. 4 Cod procedură civilă (forma din 20.05.2013).

Contrar susţinerilor petentului, refuzul executorului nu trebuie să fie dispus printr-o încheiere sau proces-verbal pentru a fi aplicabile prevederile art. 711 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă (forma din 20.05.2013), ipoteza avută în vedere de către legiuitor fiind aceea în care executorul judecătoresc refuză să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii. Câtă vreme în lege nu sunt prevăzute în mod expres condiţiile obligatorii referitoare la forma în care se concretizează refuzul executorului judecătoresc, instanţa reţine că refuzul se poate manifesta şi printr-o adresă comunicată părţii interesate de îndeplinirea acelui act de executare silită. Ipoteza art. 711 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă este cea în care executorul judecătoresc refuză să îndeplinească un act de executare, acte ce sunt definite de art. 655 Cod procedură civilă, refuzul netrebuind să îmbrace forma actului ce se refuză a fi efectuat. Totodată, instanţa constată că prin art. 53 alin. 1 din Legea 188/2000 („În îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor sale, executorul judecătoresc va întocmi încheieri, procese-verbale şi alte acte de procedură, cu formele şi în termenele prevăzute de lege.”) nu se prevede actul de procedură invocat de petent, respectiv comunicare-adresă transmisă exclusiv creditorului.

De asemenea, în ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a debitorului în contestaţia prevăzută de art. 711 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă, instanţa reţine că aceasta nu este dată de comunicarea sau nu a refuzului executorului judecătoresc către debitor. Totodată, incidenţa acestor prevederi legale în cauză nu poate fi condiţionată de comunicarea refuzului către debitor, câtă vreme cel care a solicitat efectuarea unui act de executare a fost creditorul.

Instanța constată că în cererea introductivă, petentul a invocat prevederile art. 56 alin. 2 din Legea 188/2000, iar prin cererea precizatoare din 12.08.2019, urmare a solicitării instanţei de a preciza temeiul de drept, acesta a reiterat faptul că formulează o plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc în baza Legii nr. 188/2000.

Instanța reține că potrivit art. 22 alin. 4 și 5 Cod procedură civilă, „(4) Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă. (5) Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora”. De asemenea, conform art. 9 alin. 2 Cod procedură civilă, obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

Față de prevederile art. 9 alin. 2 și ale art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă, instanța constată că a fost învestită cu o cerere care are ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc în baza Legii nr. 188/2000.

Instanța reține că, față de prevederile art. 56 alin. 1 și 2, art. 7 lit. a) din Legea 188/2000 și art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, calea procesuală care trebuie urmată în cazul unui refuz al executorului judecătoresc de a actualiza creanţa în temeiul art. 628 alin. 3 Cod procedură civilă este formularea unei contestații la executare. Prevederile art. 56 alin. 2 din Legea 188/2000 nu sunt incidente în cauză, deoarece prevederile art. 7 lit. a) din Legea 188/2000 aplicabile în speţă sunt excluse în mod expres din domeniul de aplicare al art. 56 alin. 2 din Legea 188/2000.

În consecință, pentru aceste considerente, instanța va admite excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu și va respinge ca inadmisibilă acţiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu.

Respinge ca inadmisibilă acţiunea formulată de petentul A, CNP ….. domiciliat în ….., în contradictoriu cu intimatul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC B, cu sediul în …..

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Apelul şi motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, sub sancţiunea nulităţii.

Pronunţată astăzi, 12 august 2019, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTEGREFIER

Domenii speta

Spete similare