Evaziune fiscala. Lege penala mai favorabila. Infractiune continuata

Prin rechizitoriul nr. X/P/2015 întocmit la data de 18.10.2016  Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului R D pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin 1 lit b din legea 241/2005 cu aplic art. 35 alin 1 şi art. 5 C.p. 

 S-a reţinut  în rechizitoriu că  la data de 09.06.2015 organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu  despre faptul că inculpatul R D în calitate de administrator la SC D I SRL B în perioada  14.03.2011- 29.12.2011 a efectuat mai multe operaţiuni comerciale privind livrarea  de fier vechi,  respectiv cantitatea de 154.648 kg deşeuri fier vechi şi plumb şi cantitatea de 259.496 kg acumulatori uzaţi, către SC A C SRL C pentru care a întocmit un număr de 195 facturi pe care nu le-a înregistrat în contabilitate,  prejudiciind bugetul de stat cu suma de 140.763 lei.

Din  baza de date a ANAF reiese că în anul 2011, în lunile martie, iunie, septembrie şi decembrie, din declaraţiile 100, 101 şi 300 aferente celor patru trimestre în care SC D I SRL B a efectuat livrări de deşeuri către SC A C SRL C, societatea administrată de inculpat nu a înregistrat în evidenţa contabilă respectivele livrări.

Astfel, în scopul sustragerii activităţii comerciale de la control şi de la plata taxelor şi impozitelor către bugetul de stat, inculpatul a depus la organele fiscale declaraţiile fiscale 100, 101 şi 300 ce cuprindeau elemente nereale privind operaţiunile comerciale derulate, în sensul că toate cele 195 facturi nu au fost raportate ca activitate desfăşurată de firma administrată de  acesta.

Pentru stabilirea cu exactitate a întinderii prejudiciului, în cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice de către inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei de Combatere a Fraudelor, detaşaţi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi din raportul de constatare nr. X/2015 din data de 11.03.2016, necontestat de către inculpat,  rezultă că livrările de deşeuri de fier vechi şi acumulatori uzaţi efectuate de SC D I SRL B către SC A C SRL C, în valoare de 879.771,43 lei, reprezentând contravaloarea a 414.144 kg deşeuri fier vechi şi acumulatori uzaţi, nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii.

Prin neînregistrarea în evidenţa contabilă şi nedeclararea la organul fiscal a veniturilor aferente livrărilor de fier vechi şi acumulatori uzaţi, total 879.771,43 lei, reprezentând contravaloarea a 414.144 kg, SC D I SRL B s-a sustras de la plata la bugetul statului a sumei de 140.763 lei, reprezentând impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei impozabile "

În faza de urmărire penală inculpatul R D  a recunoscut fapta comisă şi a declarat că întreaga cantitate de deşeuri a achiziţionat-o de la diverse persoane fizice fără a întocmi vreun document în acest sens, de asemenea el personal a întocmit facturi şi chitanţe pentru sumele de bani primite, documente care au fost predate însă la dosar de către SC A C SRL C, inculpatul declarând că nu are documentele societăţii la sediul acesteia, ci la contabila P M, persoană cu care nu a întocmit, însă, vreun contract de colaborare.

Situaţia de fapt expusă mai sus se probează cu următoarele mijloacele de probe administrate în faza de urmărire penală : proces verbal de sesizare din oficiu, extras ONRC, raport de constatare nr. X/2015 din data de 11.03.2016 întocmit de inspectorii antifraudă  detaşaţi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, adresă nr. X / 11.07.2016 eliberată de Primăria B, procese verbale de aducere la cunoştinţă a drepturilor, declaraţii suspect / inculpat R D, documente de evidenţă contabilă, facturi, chitanţe.

Din prejudiciul reţinut în sarcina sa, inculpatul R D nu a achitat nicio sumă de bani în faza de urmărire penală,  iar din adresa nr. X/11.07.2016 eliberată de Primăria B  rezultă faptul că inculpatul „nu figurează în evidenţele fiscale cu bunuri mobile sau imobile. " In cauză nu au fost dispuse măsuri asigurătorii sau măsuri procesuale.

În drept s-a reţinut prin rechizitoriu că fapta inculpatului aşa cum a fost descrisă  întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin 1 lit b din legea 241/2005 cu aplic art. 35 alin 1 şi 5 c.p , infracţiune pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală prin ordonanţa din data de 15.07.2016.

Prin încheierea nr. X/22.11.2016 judecătorul de cameră preliminară  a luat  act că nu s-au formulat cereri şi excepţii de către părţi şi în baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. X/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, privind pe inculpatul R D a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus  începerea judecăţii cauzei. 

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub numărul X/104/2016 la data de 19.10.2016.

Agenţia Naţionale pentru Administrare Fiscală prin adresa de la  fila 25, dosar instanţă,  învederează că pentru reprezentarea intereselor Statului Român în prezenta cauză a mandatat Direcţia Regională a Finanţelor Publice C - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O.

 Până la primul termen de judecată, cu adresa  nr. X 29/12.01.2017 acesta  s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 140.763 lei din,  reprezentând prejudiciul produs bugetului  general consolidat al statului, solicitând totodată obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D I SRL şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii ce se vor calcula în conformitate cu legislaţia în vigoare, din momentul producerii prejudiciului până la achitarea integrală a lui, iar în conformitate cu disp. art. 249 Cod procedură penală instituirea măsurii sechestrului asigurator  asupra bunurilor acestuia  în vederea recuperării  pagubei produsă prin infracţiune, (fila 23, dosar instanţă).

La termenul din data de 18.01.2017 a fost ascultat inculpatul  R D, care a recunoscut săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală  aşa cum a fost expusă în rechizitoriu  şi  a solicitat judecarea  conform procedurii simplificate, însuşindu-şi toate probele  administrate în faza de urmărire penală şi încadrarea juridică a faptei. De asemenea precizează că este dispus  să achite prejudiciul aşa cum a fost reţinut în rechizitoriu, şi a depus chitanţele nr. X/17.01.2017 şi nr. X/17.01.2017  pentru a demonstra că a achitat suma de 1500 lei. (fila 29, respectiv filele 27 şi 28  dosar instanţă).

Instanţa în temeiul prevederilor art. 375 alin. 2 C.p.p a admis cererea inculpatului  şi a dispus aplicarea prevederilor art. 375 C.p.p întrucât acesta a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată aşa cum au fost expuse în rechizitoriu, şi şi-a însuşit probele administrate în faza de urmărire penală.

La termenul de judecată din data de 1.02.2017 în temeiul prev. art. 377 alin 4 c.p.p.  instanţa din oficiu pune în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin 1 lit b din legea 241/2005 cu aplic.  art. 35 alin 1 şi art. 5 c.p. , în infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin 1 lit b din legea 241 cu aplic art. 41 alin 2 C.p. anterior şi art. 5 C.p., după care a procedat la admiterea cererii aşa cum a fost invocată  şi a dispus schimbarea încadrării juridice, întrucât inculpatul a săvârşit această faptă în cursul anului 2011, astfel că rezultă că legea veche este  lege penală mai favorabilă ce trebuie aplicată în cauză.

Inculpatul a depus  înscrisuri în circumstanţiere aflate la filele 31-33 dosar instanţă. 

Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, declaraţia inculpatului  dată în conformitate cu  art. 375  şi art. 377 Cod procedură penală instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Potrivit art. 374 alin. 4  Cod procedură penală „în cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă, preşedintele completului de judecată pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al înscrisurilor prezentate de părţi, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă dispoz. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.”.

În cauza dedusă judecăţii instanţa constată îndeplinite condiţiile prev. de art. 374  alin. 4 Cod procedură penală  în sensul că  inculpatul a solicitat să fie judecat numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cerere dezbătută şi admisă de instanţă  la termenul de judecată din data de  18.01.2017.

Instanţa reţine că inculpatul în calitate de administrator la SC D I SRL B în perioada martie - decembrie 2011 a omis cu intenţie  să înregistreze şi să declare operaţiunile de livrări  a cantităţii de 414.144 Kg. deşeuri fier vechi  efectuate  către SC A C SRL C, cu consecinţa sustragerii de la plata sumei de 140.763 lei, impozit pe profit.

Această situaţie de fapt a fost recunoscută de  inculpat, inclusiv prejudiciul reţinut în rechizitoriu,  în condiţiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, situaţie de fapt care rezultă şi din  următoarele mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală: proces verbal de sesizare din oficiu, extras ONRC, raport de constatare nr. X/2015 din data de 11.03.2016 întocmit de inspectorii antifraudă  detaşaţi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, adresă nr. X / 11.07.2016 eliberată de Primăria B, procese verbale de aducere la cunoştinţă a drepturilor, declaraţii suspect / inculpat R D, documente de evidenţă contabilă, facturi, chitanţe.

Astfel, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, deoarece din toate aceste probe administrate în cursul urmăririi penale şi însuşite de către inculpat  rezultă existenţa infracţiunii de evaziune fiscală comisă de inculpatul  R D , instanţa va reţine că în drept fapta acestuia  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală privind  omisiunea de a înregistra în evidenţa contabilă facturile fiscale emise, cu scopul de a se  sustrage de la plata către bugetul de stat a sumelor datorate cu titlul de impozit pe profit, în formă continuată şi cu aplicarea art. 5 din Codul penal,  prev. de art. 9 alin. 1 lit.b  din legea  241/2005 cu aplic  art. 41  alin. 2  Cod penal  anterior şi  art.5 Cod penal  .

De la data săvârşirii infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei  a intrat în vigoare legea nr. 286/2009 privind Noul cod penal şi conform art. 5 alin. 1 din acest act normativ, aplicarea legii penale mai favorabile în cursul procedurii judiciare este obligatorie.

În acest sens prin decizia nr. 1470 din 08.11.2011 a Curţii Constituţionale s-a statuat că în măsura în care aplicarea concretă a unei norme la o speţă dedusă judecăţii, indiferent de ramura de drept căreia îi aparţine aduce o schimbare cu privire la  condiţiile de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de aplicare a pedepselor, aceasta va cădea sub incidenţa legii penale mai favorabile.

În aceeaşi decizie instanţa de control constituţional a  mai arătat că determinarea caracterului mai favorabil are în vedere o serie de elemente cum ar fi: cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Aşa fiind, criteriile de determinare penale mai favorabile au în vedere atât condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penală cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă, determinarea legii penale mai favorabilă trebuind realizată în concreto.

În cauza dedusă analizei, instanţa constată că infracţiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din legea 241/2005, astfel cum a fost modificată prin legea 255/2013 este sancţionată  cu pedeapsa închisorii de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi, pedeapsă prevăzută  de  legea specială la data săvârşirii infracţiunii, respectiv martie - decembrie 2011.

În ceea ce priveşte infracţiunea continuată, potrivit art. 36 alin. 1 din  Cod penal, aceasta se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită al cărui maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii,  reglementare  mai favorabilă faţă de dispoz. art. 41 alin. 2 din  cod penal anterior, care prevedea un spor facultativ de cel mult 5 ani  închisoare.

Cu toate acestea, având în vedere  modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei la care se va orienta instanţa, respectiv suspendarea condiţionată se reţine că regimul acestei modalităţi de individualizare este mai favorabil inculpatului în condiţiile codului penal de la 1969 ,(deoarece  efectul definitiv  al împlinirii termenului de suspendare este reabilitarea de drept).

Vinovăţia inculpatului sub aspectul infracţiunii astfel reţinute îmbracă forma intenţiei directe deoarece acesta a prevăzut rezultatul faptei şi a urmărit producerea lui  aşa cum rezultă  din  ansamblul probator administrate în faza de urmărire penală şi însuşit de inculpat.

Fiind îndeplinite condiţiile răspunderii penale,  prev. de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, deoarece instanţa a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta  există, constituie infracţiune de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin 1 lit b din legea 241/2005 în formă continuată şi a fost săvârşită de inculpatul R D, va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă principală cu închisoarea  având în vedere la individualizarea acesteia criteriile prev. de art. 72 Cod penal  anterior, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, fiind vătămate relaţiile sociale referitoare la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, legiuitorul urmând să asigure îndeplinirea acestora prin incriminarea acestor infracţiuni, conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal cu referire la atitudinea  sinceră de recunoaştere a faptei comise, angajamentul acestuia de a achita diferenţa de  prejudiciu, precum şi înscrisurile depuse în circumstanţiere din care rezultă că este cunoscut ca un bun cetăţean şi nu a creat probleme în oraşul unde locuieşte.

Astfel, instanţa va concluziona că fapta inculpatului prezintă un grad relativ ridicat  de pericol social, tocmai în raport de aspectele prezentate anterior, respectiv de modul în care acesta  a realizat în concret acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii de  evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin 1 lit. b din lege 241/2005, de împrejurările care o particularizează, caracterul şi importanţa obiectului material lezat, de urmarea produsă, respectiv prejudicierea bugetului de stat cu suma de 140.763 lei, dar şi de persoana inculpatului  care a recunoscut faptele şi care nu este  cunoscut  cu antecedente penale  şi a achitat o parte din prejudiciu, angajându-se că va achita şi diferenţa.

 Pentru toate aceste considerente, instanţa va dispune condamnarea inculpatului  la  o pedeapsă principală cu închisoarea  pentru infracţiunea de evaziune fiscală constând în omisiunea în tot sau în parte a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate,  în varianta prev. de art. 9 alin 1 lit b din legea 241/2005,  în formă continuată, orientată spre minimul special, cu aplicarea art. 396 alin 10 C.p.p.

Astfel în baza art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplic art. 41 alin 2 Cod penal anterior şi  cu aplic. art. 5 Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală va condamna inculpatul  R D  la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.

În ceea ce priveşte  modalitatea de individualizare judiciară  a executării  pedepsei închisorii,  instanţa va face aplicarea art. 81 din  cod penal anterior, constatând îndeplinite condiţiile textelor legale precizate în sensul că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii şi se apreciază că pedeapsa îşi va atinge scopul, chiar  fără executare efectivă  şi  în consecinţă va dispune suspendarea condiţionată  a executării pedepsei pe timp de 5  ani,  termen de încercare (din care 3 ani  pedeapsă şi 2 ani interval de timp), termen ce va fi calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. Se va atrage atenţia inculpatului asupra prev. art. 83 şi 84 Cod penal anterior cu art. 5 C.p..

Se va aplica inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin 1  lit. a teza a II a, lit. b şi lit. c C.p. anterior privind dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat  şi respectiv dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii,  pe o perioadă de 2 ani.

Potrivit prevederilor art. 71 Cod penal anterior instanţa va aplica inculpatului  pedeapsa accesorie,  interzicând cu acest titlu  exerciţiul  drepturilor civile, prev. de art.64 alin. 1 lit. a teza II-a, lit. b şi lit. c  Cod penal anterior, iar conform art. 71 alin. 5 Cod penal anterior pe durata suspendării condiţionate se  va suspenda executarea acesteia.

În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal se constată că în cursul judecăţii ANAF în calitate de reprezentant al Statului Român  D.R.F.P. C – AJFP O  s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 140.763  lei, reprezentând impozit pe profit şi a obligaţiilor fiscale accesorii calculate conform art. 119 -120 din OG. 92/2003 privind Codul de Procedură fiscală din ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la achitarea integrală a debitului principal şi solicită obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente, precum şi instituirea măsurii sechestrului asigurator pe bunurile inculpatului.

Analizând cererea formulată prin prisma  actelor şi lucrărilor dosarului a infracţiunii pentru care inculpatul  a fost trimis în judecată, fiind reţinută vinovăţia acestuia,  se constată  următoarele :

Temeiul răspunderii inculpatului  pentru prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului îl constituie răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie reglementată de art. 1357 Cod civil.

Acest temei al răspunderii obligă inculpatul la repararea prejudiciului integral, atât în ce priveşte dauna efectivă (lucrum cessans ) cât şi beneficiul nerealizat (damnum emergens).

În materia creanţelor fiscale beneficiul nerealizat prin plata  cu întârziere a unor obligaţii fiscale este cuantificat prin majorări de întârziere şi  nu prin penalităţi şi dobânzi, reglementarea  şi modul de calcul al acestora fiind cuprinse în art. 119 şi urm. Cod procedură fiscală.

Astfel, potrivit art. 21 alin. 2 lit. a din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală,  „impozitele , taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului de stat sunt creanţe fiscale principale iar majorările de întârziere stabilite conform legii, sunt obligaţii de plată accesorii”.

Art. 119 alin. 2 din acelaşi act normativ, prevede în mod expres că „nu se datorează majorări de întârzieri pentru sumele datorate cu titlul de obligaţii fiscale accesorii”.

Pe cale de consecinţă, instanţa va reţine că prin fapta inculpatului s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 140.763  lei, reprezentând impozit pe profit, valoarea acestuia fiind stabilită  prin raportul de constatare numărul X/2015 din data de 11.03.2016 întocmit de către inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei de Combatere a Fraudelor  detaşaţi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi recunoscut  de către inculpat cu ocazia audierii sale în faţa instanţei când a solicitat judecarea  după procedura simplificată.

Astfel că, fiind  îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prev. de art.1357 Cod civil şi art. 1372 Cod civil, reţinând existenţa unui prejudiciu produs bugetului de stat prin infracţiunea de evaziune fiscală comisă de către inculpat, în considerarea art. 19 alin. 1 Cod procedură penală şi art. 397 Cod procedură penală, va admite  acţiunea civilă exercitată de partea civilă  Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în calitate de reprezentant al Statului Român  prin Direcţia Regională a Finanţelor Publice C - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O  şi va obliga inculpatul R D în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D I SRL B la plata  sumei de  140.763 lei impozit pe profit precum şi la obligaţii accesorii aferente, calculate conform art.119-120 Cod procedură fiscală, din ziua imediat următoare a termenului de scadenţă şi până la achitarea efectivă a debitului principal. Se ia act că din această valoare a prejudiciului inculpatul a achitat suma de 1500 lei cu chitanţele nr. X/19.12.2016 şi  nr. X/17.01.2017 şi că mai are de achitat suma de 139.263 lei.

În ceea ce priveşte cererea privind instituirea  măsurii asiguratorii a  sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului , formulată de aceeaşi parte civilă, în baza art. 397 C.p.p. şi art. 249 C.p.p. se va respinge ca lipsită de obiect  întrucât din verificările efectuate de către organe de urmărire penală a rezultat că inculpatul nu deţine în proprietate bunuri mobile sau imobile asupra cărora să se poată institui măsura sechestrului asigurator.

Potrivit  art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri copia dispozitivului acesteia se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

Potrivit art. 4 şi 5 din Ordonanţa nr. 39/2015 privind cazierul fiscal o copie de pe prezenta hotărâre se va înainta la organele fiscale competente în administrarea contribuabilului.

În baza art. 274 alin. 1 C.p.p.  inculpatul va fi obligat la plata sumei de 11000 lei cheltuieli judiciare statului (9000 lei avansaţi la urmărirea penală).

Se virează din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Olt suma de 70 lei  reprezentând onorariu din oficiu conform delegaţiei  nr. X/2016

Data publicarii pe portal:12.05.2017

Domenii speta

Spete similare