Inadmisibilitatea contestatiei in anulare impotriva incheierii pronuntate de judecatorul de camera preliminara

Prin încheierea nr. X din data de 29.06.2016 pronunţată în dosarul nr. X/2015/a1 al Tribunalului Olt,  în baza art. 347 alin. 1 C.pr.pen.  s-a respins ca nefondată contestaţia formulată de  inculpatul T M, împotriva încheierii pronunţată la data de 25.04.2016 de  către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Slatina în dosarul nr. X/311/2015/a1 şi s-a menţinut dispoziţia din această încheiere, de începere a judecăţii privind pe acest inculpat, pentru fapta de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi prevăzută de art. 26 alin. 1 legea nr. 51/1995 rep.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 de lei către stat cu titlul de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această  încheiere, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Olt  a reţinut  că prin încheierea pronunţată  la data de 25.04.201 în dosarul nr. X/311/2016/a1 al Judecătoriei Slatina, judecătorul de cameră preliminară din cadrul acestei instanţe  a respins excepţiile formulate de inculpatul T M privind nelegalitatea actelor de urmărire penală, ca neîntemeiate.

În baza art. 346 alin. 1 C. proc. pen. a  constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul  nr. X/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind pe inculpatul T M, trimis în judecată în stare de libertate pentru infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi, faptă prevăzută de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 republicată, rap.la art. 348 C. pen., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

De asemenea, în temeiul art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 republicata, s-a dispus  sesizarea  Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 2 şi 3 art. 50 şi art. 60 alin. 2 şi 6, art. 113 alin. 1 şi 2 din Legea 51/1995 modificată, a prevederilor art. 17 din Legea 51/1995 M. rap.la prevederile art. 1 alin. 3 şi 5, art.16, art.20, art. 26, art. 32, art.40, art. 41, art. 45, art. 53, art. 124 şi art. 131 din Constituţie.

Totodată, s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul T M.

În acest sens  s-a reţinut că prin rechizitoriul nr. X/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova înregistrat sub nr.X/311/2015 pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 18.12.2015, a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul T M pentru infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi, faptă prevăzută de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 republicată rap. la art. 348 C. pen., în actul de sesizare reţinându-se în fapt, că  din anul 2009 până în prezent, inculpatul T M a exercitat profesia de avocat,  efectuând acte de asistenţă juridică sau reprezentare fără să îndeplinească condiţiile cerute de lege pentru exercitarea acelei profesii, situaţie de fapt dovedită  cu înscrisuri (sentinţe, decizii, împuterniciri avocaţiale, acte prin care se justifica pretinsa calitate de avocat), declaraţii martori M E, M B, B V, D I, F L, V G, D I I, D I I, R G, C I, P G L, M D, P G G, D A F, D A N, O I, O T, B V S, R I I,  declaraţie  inculpat.

S-a mai reţinut totodată că, rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrare juridică, la profilul moral şi de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, precum şi la dispoziţia de trimitere în judecată şi la cuantumul  cheltuielilor judiciare.

De menţionat, că pe parcursul procedurii de cameră preliminară,  respectiv la data de  25.03.2016 Consiliul Superior al Magistraturii a înaintat petiţia inculpatului T M cu referire la dosarul nr. X/311/2015, cu menţiunea că petiţionarului i-a fost adus la cunoştinţă  această împrejurare .

Judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a reţinut că în cuprinsul acestei  petiţii, inculpatul T M a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 2 şi 3, art. 50 şi art. 60 alin. 2 şi 6, prev. art. 113 alin. 1 şi 2 din Legea 51/1995 modificată, precum şi a prevederilor art. 17 din Legea 51/1995 modificată, pentru alte motive decât cele invocate în speţele anterioare, respectiv „regimuri nedemocratice de după Revoluţia din decembrie 1989”, menţionând că şi-a „format o atitudine corectă faţă de valorile ocrotite de lege şi cele stabilite de Constituţia României”.

Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că petentul nu invocă aspecte cu privire la legalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală şi a administrării probelor, ci „libertatea şi independenţa prev. de art. 1 alin. 1 din Legea 51/1995 modificată”,iar în opinia sa „această lege nu defineşte situaţia juridică a UNBR”, solicitând a se constata nulitatea tuturor actelor de urmărire penală.

S-a mai reţinut că la data de 18.01.2016, inculpatul a formulat o cerere „împotriva rechizitoriului din data de 11.12.2015 prin care s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru exercitarea profesiei de avocat solicitând să fie achitat pentru că fapta nu întruneşte elementele constitutive pentru care a fost trimis în judecată.” Astfel, în cererea formulată a arătat că în cauză există autoritate de lucru judecat, în raport cu decizia Curţii de Apel Craiova din data de 19.11.2015 din dosarul nr. X/311/2012, a invocat lipsa de imparţialitate a procurorului anchetator, faptul că a fost judecat într-un alt dosar, respectiv X/104/2011 şi s-a dispus recunoaşterea calităţii sale de avocat prin sentinţa nr. X/2012 a Tribunalului Olt, împrejurarea că a fost cercetat şi achitat pentru infracţiunea de exercitare fără drept a profesiei de avocat în dosar  nr.X/311/2012 şi cu toate acestea în mod nelegal organul de urmărire penală nu a ţinut cont de apărările sale, dispunând trimiterea sa în judecată.

Potrivit art.342 C.pr.pen.,,obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea,după trimiterea in judecata,a competentei si a legalităţii sesizării instanţei,precum si verificarea legalităţii administrării probelor si a efectuării actelor de către organele de urmărire penală,,.

Potrivit art.345 C.pr.pen. „daca s-au formulat cereri si excepţii ori a ridicat din oficiu excepţii, judecătorul de camera preliminară se pronunţă  asupra acestora, prin încheiere motivată, in cameră de consiliu, fără participarea procurorului si a inculpatului, la expirarea termenului prevăzut de art.344 alin. 4”.

În raport cu dispoziţiile legale evocate,  judecătorul de cameră preliminară din cadrul primei instanţe , a  constatat că actele de urmărire penală şi probele ce au fost administrate implicit în această fază, ca urmare a actelor procedurale întocmite, s-au făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, ce reglementează desfăşurarea procesului penal în faza de urmărire penală, iar părţile au avut cunoştinţă de actele procedurale şi procesuale efectuate şi  aducându-li-se la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile  procedurale, cu respectarea formalităţilor prevăzute de lege.

Judecătorul de cameră preliminară  a constatat de asemenea că, motivele invocate nu sunt de natură să aducă o vătămare intereselor inculpatului, în condiţiile în care excepţiile invocate în fapt vizează apărări de fond, ce ţin de acuzaţia şi învinuirea ce i se aduce şi nicidecum nu vizează legalitatea administrării probelor în faza de urmărire penală.

Astfel, potrivit art. 282 C.pr.pen. „încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prev. la art. 281 C.pr.pen. (nulităţile absolute) determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului”.

În raport de această dispoziţie, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că motivele invocate de inculpat nu au fost de natură să conducă la concluzia că urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea drepturilor lui procesuale, în condiţiile în care procurorul a întocmit actele procedurale şi procesuale în faza de urmărire penală cu respectarea dispoziţiilor procedurale în vigoare şi nu s-au produs vătămări ale drepturilor procesuale ale inculpatului.

Faţă de cererile înregistrate la dosarul cauzei la datele de 25.03.2016 şi de  11.04.2016 formulate de către inculpatul T M prin care a invocat exceptia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 2 si 3, art. 50 şi art. 60 alin. 2 şi 6, art. 113 alin. 1 şi 2 din Legea 51/1995 modificată, precum şi a dispoziţiilor art. 17 din Legea 51/1995 modificată, pentru alte motive decât cele invocate în speţele anterioare „motivat de faptul că jugul asupritor al regimurilor nedemocratice de după Revoluţia din decembrie 1989 ne-a strivit ca oameni, ca demnitate şi azi când după tragedia de la Colectiv avem un nou guvern, strigăm…”judecătorul de cameră preliminară a retinut ca textele de lege criticate fac parte din actele normative de reglementare primara, au legatura cu soluţionarea cauzei si nu au făcut anterior obiectul unei decizii a Curtii Constituţionale  de declarare a neconstituţionalităţii.

In consecinţă, constatând ca excepţiile invocate de inculpatul T M sunt admisibile potrivit art. 29 alin. 1-3 din Legea 47/1992 privind organizarea si funcţionarea Curţii Constituţionale, in baza alin. 4 din acelaşi text de lege, judecătorul de cameră preliminară a dispus  sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 2 si 3, art. 50 şi art. 60 alin. 2 şi 6, art. 113 alin. 1 şi 2 din Legea 51/1995 modificată, precum şi a dispoziţiilor art. 17 din Legea 51/1995 modificată, privind exercitarea profesiei de avocat în raport de dispoziţiile prevăzute de art. 1 alin. 3 şi 5, art. 16, art. 20, 26, 32, 40, 41, 45, 53 şi 131 din Constituţia României, urmând ca instanţei de contencios constituţional să-i fie înaintate în xerocopie cererile formulate de către acesta.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul pentru motivele expuse în forma scrisă,  ce privesc conduita domnului judecător D P care este după opinia contestatorului determinată de ură personală ca urmare a plângerilor pe  care acesta  le-a formulat împotriva magistratului-judecător.

 În acest sens  contestatorul  a făcut referire la dosarele menţionate în rechizitoriu în care arată  că  nu a fost acceptat să asiste ori să reprezinte  în instanţă ca avocat , că  în dosarul nr. X/311/2012 acest domn judecător  a respins în mod nejustificat cererea de recuzare a domnului judecător C L că în dosarele nr. X/311/2013 şi Y/311/2015 acesta  a respins plângerile adresate împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată în condiţiile în care a locuit şi locuieşte în blocul în care are  domiciliul actualul primar al comunei V M jud O şi  că a  avut o atitudine părtinitoare  în cursul şedinţelor din datele de 14.03.2015 şi 11.04.2015 în dosarul nr. X/311/2015. În continuare contestatorul a reprodus extrase din presa locală, precum „G N” şi „E O” dar şi  prevederi din normele din Convenţia EDO,din legislaţia română şi din jurisprudenţă.

Judecătorul de cameră preliminară  din cadrul Tribunalului Olt  a constatat că este nefondată contestaţia  astfel declarată şi motivată ,  că  încheierea atacată este temeinică şi legală,  reţinând că cererile şi excepţiile invocate în cursul procedurii de cameră preliminară  de către inculpat nu  reprezintă critici sancţionate cu nulitatea absolută ori relativă, de natură să atragă  excluderea probelor  administrate în cursul urmăririi penale, desfiinţarea actelor de urmărire penală ori constatarea că  sesizarea instanţei nu s-a făcut în condiţii de legalitate,în limita obiectului camerei preliminare aşa cum este stabilit de art. 342 C.pr.pen.

 În acest sens s-a apreciat  că  în cuprinsul cererilor şi excepţiilor prezentate  în cursul camerei preliminare , inculpatul a susţinut  excepţii precum cea a autorităţii de lucru judecat ori lipsa de imparţialitate a unui procuror , faptul că  i-a fost recunoscută calitatea de avocat în dosarul nr. X/104/2011, că a fost cercetat şi achitat pentru infracţiunea de exercitare a profesiei de avocat în dosarul nr. X/311/2012 şi pentru că  nu a comis infracţiunea de exercitare  fără drept a profesiei de avocat.

 Ori această excepţie a autorităţii de lucru judecat are  valoarea unei excepţii de fond iar celelalte critici se raportează la  situaţia de fapt şi la  probele  pe baza cărora se stabileşte aceasta ce ţin, toate,de modalitatea de soluţionare a acţiunii penale de către instanţa de judecată.

Aşa fiind,  în mod legal şi temeinic s-au  respins  excepţiile şi celelalte critici formulate de inculpat în cursul camerei preliminare, deoarece exced obiectului acesteia,  care  este limitat de  dispoziţiile art.342 C.pr.pen., respectiv legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Pe de altă parte, s-a reţinut că în conformitate cu prevederile legale menţionate şi cu conţinutul dosarului de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară, în mod justificat, nu a  constatat neregularităţi care să fie sancţionate cu nulitatea absolută  dintre cele limitativ prevăzute de art. 281  alin. 1 C. pr.pen. şi pentru care, conform art.281 alin.2 C.pr.pen. să existe  obligaţia  de a fi constatate  din oficiu.

 De asemenea,  în ceea ce  priveşte criticile şi trimiterile la norme de drept internaţional, intern ori din jurisprudenţă, menţionate în forma scrisă a contestaţiei, s-a reţinut că exced pentru aceleaşi argumente obiectului camerei preliminare iar în ceea ce priveşte atitudinea magistratului considerată ca părtinitoare de către contestator, s-a apreciat că acesta avea la îndemână mijloace procedurale  prevăzute de art. 67 C.p.p. şi următoarele rap.la art. 64  - 65 C.pr.pen. ce  reglementează cazurile de recuzare şi de incompatibilitate ale  judecătorului , procurorului şi altor autorităţi judiciare.

Impotriva acestei încheieri la data de 26.09.2016 a formulat contestaţie în anulare contestatorul T M,  prin care a solicitat desfiinţarea încheierii nr. X/29.06.2016 a Tribunalului Olt şi „judecarea apelului iar în apel  casarea încheierii instanţei de fond şi rejudecarea cauzei cu restituirea către parchet pentru că actele procurorului nu sunt legale, dispunându-se constatarea nulităţii acestora”.

In drept, a invocat dispoziţiile art. 426 lit. a, d , i C.p.p. rap. la art.6  C.p.p., art. 8 C.p.p., art. 346 alin. 3 lit. a C.p.p.,  la art. 345 alin. 2 şi art. 280 – 282 , la art. 6 alin. 1 din CEDO.

In motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a arătat că  aceasta se constituie într-o cale extraordinară de atac putând fi exercitată numai împotriva  hotărârilor penale definitive, fiind reglementată în partea specială titlul III capitolul V secţiunea 426-432 iar din coroborarea dispoziţiilor art. 431 cu cele ale art. 426 art. 427 şi art. 428 C.p.p.  rezultă că admiterea în principiu presupune „întrunirea următoarelor condiţii :  titularul cererii să fi fost parte  ori persoană vătămată în procesul soluţionat prin hotărârea atacată ori, să aibă calitatea de procuror (art. 427 alin. 1 C.p.p. ), cererea să fie introdusă în 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoştinţă de hotărârea a cărei anulare se cere, motivele pe care se sprijină contestaţia să fie dintre cele prevăzute la art. 426 C.p. şi în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar”.

In raport cu toate aceste condiţii contestatorul a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cazurile pe care se întemeiază fiind cele prevăzute de art. 426 lit. a, d, i C.p.p., în fapt, arătând că nu a fost citat la data de 27.06.2016, ora 9,00, (fiind incident art. 426 lit. a c.p.p.).

A mai arătat contestatorul că îşi fundamentează cererea formulată pe lipsa de imparţialitate şi independenţă a domnului judecător B G, în cuprinsul cererii sale regăsindu-se  o serie de articole din presa locală şi dispoziţii ale normelor europene.

Pentru soluţionarea contestaţiei în anulare a fost ataşat dosarul nr. X/311/2015 al Judecătoriei Slatina.

Analizând contestaţia în anulare în raport cu motivele de drept şi de fapt invocate, tribunalul prin judecătorul său de cameră preliminară reţine că aceasta este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a acesteia.

Astfel,  se reţine cu titlul de premisă, că prezenta cale de atac are caracter extraordinar putând fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţată cu  încălcarea normelor procesual penale, fiind o cale de atac de retractare, însăşi instanţa care a pronunţat hotărârea procedând la anularea acesteia în scopul înlăturării erorilor de procedură.

Potrivit art. 431 C.p.p., judecata contestaţiei în anulare, indiferent de motivul invocat presupune o primă etapă contradictorie, admisibilitatea în principiu, care nu vizează însăşi soluţionarea căii de atac, ci doar verificarea condiţiilor de exercitare a acesteia; în cazul verificării filtru a admisibilităţii în principiu, instanţa analizează  dacă sunt invocate motive de contestaţie în anulare dintre cele prevăzute de art. 426 C.p.p., dacă sunt depuse probe pentru dovedirea cazului de contestaţie, dacă hotărârea atacată este o hotărâre definitivă, dacă cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 428 C.p.p.  şi de către o persoană prev. de art. 427 C.p.p. şi dacă motivele şi probele în  baza cărora este formulată cererea nu a mai făcut obiectul unei contestaţii în anulare anterioară.

Aşa cum a statuat cu titlul obligatoriu pentru instanţele de judecată, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţiile unite prin decizia nr. X/2006 „admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de lege,  invocarea de motive care se sprijină pe cazurile prevăzute în codul de procedură penală, precum  şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, iar examinarea temeiniciei contestaţiei în  anulare nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilităţii în principiu. Prin urmare, dacă motivele invocate de contestator nu se încadrează în cazurile prevăzute în codul de procedură penală, nefiind îndeplinită una din  cerinţele de a căror îndeplinire cumulativă este condiţionată admiterea în principiu, contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă”.

In cauza dedusă analizei, contestatorul invocă ca şi temeiuri de drept dispoziţiile art. 426 lit. a C.p.p. cu următorul conţinut „când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost imposibilitatea de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate” arătând că la termenul din 27.06.2016 în dosarul nr. X/311/2014/a1 al Tribunalului Olt nu a fost citat, dispoziţiile art. 426 lit. d C.p.p. „când  instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate”, susţinând că magistratul judecător de cameră preliminară care a pronunţat încheierea  nr. X/29.06.2016 în acelaşi dosar al Tribunalului Olt ar fi fost incompatibil şi dispoziţiile art. 426 lit. i C.p.p., respectiv „când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă”.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu  motivele astfel invocate, tribunalul reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile necesare incidenţei vreuneia dintre acestea.

Astfel, punctual în ceea ce priveşte nelegala citare a contestatorului pentru şedinţa din camera de consiliu din  data de 27.06.2016 se reţine că pentru termenul respectiv contestatorul a depus motivele de contestaţie în scris având cunoştinţă de acest termen din perspectiva legalei sale citări pentru termenul anterior, 6 iunie 2016 (termen pentru care contestatorul a semnat personal pe dovada de primire a citaţiei )având aşadar termen în cunoştinţă, situaţie ce exclude citarea sa ulterioară în cadrul aceleaşi proceduri şi pe cale de consecinţă existenţa cazului de contestaţie în anulare astfel invocat.

Pe de alta parte, se constată că în dosarul nr. X/311/2015/1a1 al Tribunalului Olt nu ,,instanţa de apel ,,a pronunţat o hotărâre supusă cazurilor de contestaţie în anulare prevăzute de art. 426 C.p.p., ci un judecător de cameră preliminară, astfel că şi din această perspectivă nu poate fi primită solicitarea contestatorului de a fi îndeplinite condiţiile pentru admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art.426 lit. a C.p.p..

In ceea ce priveşte  existenţa unui caz de incompatibilitate invocat de contestator, conform art. 426 lit.d C.p.p.,  se reţine de asemenea, pe de o parte, împrejurare că acest caz de contestaţie în anulare vizează necompunerea, potrivit legii, a instanţei de apel, în cauză hotărârea contestată fiind o încheiere pronunţată de un organ judiciar cu altă competenţă funcţională şi anume un judecător de cameră preliminară.

Pe de altă parte, cazurile de incompatibilitate sunt expres prevăzute de dispoziţiile art.64 C.p.p. iar dovada existenţei unui astfel de caz se face în procedura de soluţionare a unei  cereri de recuzare a organului judiciar vizat ori, eventual, în cadrul soluţionării unei declaraţii de abţinere a acestuia.

În cauza dedusă analizei, nu există un astfel de înscris care să ateste existenţa cazului de incompatibilitate.

Pe cale de consecinţă, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare,nici din perspectiva cazului astfel invocat.

Cât priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 426 lit. i C.p.p. tribunalul, prin judecătorul de cameră preliminară reţine că pentru existenţa acestei împrejurări trebuie să existe două sau mai multe hotărâri definitive în care aceeaşi persoană să fi fost judecată pentru aceeaşi faptă materială (identitate de persoană şi de obiect).

La dosarul cauzei nu există probe în acest sens având în vedere că procedura de judecare a contestatorului inculpat în dosarul nr. X/311/2915 al Judecătoriei Slatina se află în curs de soluţionare, nefiind dată o hotărâre în primă instanţă asupra raportului juridic de conflict penal dedus judecăţii.

Faţă de toate aceste aspecte, se reţine că nu sunt îndeplinite  condiţiile pentru admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, conform art. 431 C.p.p.,  formulată de contestatorul inculpat T M,  împotriva încheierii nr. X din data de 29.06.2016 pronunţată  de către judecătorul de cameră preliminară în dosarul  nr. X/311/2015/a1 al Tribunalului Olt, motiv pentru care aceasta va fi respinsă ca inadmisibilă.

Fiind în culpă procesuală, întrucât a promovat o cale de atac cu neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, în baza art. 275 alin. 2 C.p.p.  va fi obligat contestatorul T M la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare statului

Data publicarii pe portal:12.05.2017

Domenii speta

Spete similare