Pretenţii

Prin cerere reconvenţională formulată de pârâta reclamantă X., şi însuşită prin administrator judiciar Y şi administrator judiciar Z, în cadrul dosarului X/104/2014 aflat pe rolul Tribunalului Olt- Secţia a II-a de Contencios Administrativ şi Fiscal,  a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună obligarea reclamantei-pârâte F, la restituirea sumei de 2.288.853,86 lei, reprezentând contravaloarea garanţiei de bună execuţie reţinute de reclamantă-pârâtă, cu plata  cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii arată că între X şi SF., s-a încheiat contractul de achiziţie publică de lucrări având ca obiect „Reabilitare şi Extindere Reţele de Apa şi Canalizare în oraşele S şi P". Arată că între X. şi D, s-a încheiat Acordul de asociere din data de 09.09.2009.

În art. 6.4. din Acordul de asociere, se menţionează "Lucrările pe care le va realiza fiecare parte se vor stabili, după câştigarea licitaţiei, printr-un act adiţional." în temeiul acestui articol, în data de 07.06.2010, între aceleaşi părţi, s-a încheiat Actul adiţional la Acordul de asociere, prin care asociaţii au stabilit ca întreaga lucrare „Reabilitare şi Extindere Reţele de Apa şi Canalizare în oraşele S şi P" să fie executată de către R SL.

În temeiul Acordului de asociere din data de 09.09.2009 şi a Actului adiţional la Acordul de asociere din data de 07.06.2010, D au executat lucrările aferente contractului de achiziţie publică încheiat cu SF.

Arată că, la data de 21.09.2012, reclamanta a notificat Asocierea cu privire la rezilierea Contractului, iar la data de 04.10.2012, F. a transmis adresa nr. X/130, prin care a adus la cunoştinţă că se consideră îndreptăţită să reţină întreaga valoare a garanţiei de bună execuţie, respectiv suma de 2.288.853,86 lei cu titlu de daune din reziliere.

Menţionează că până în prezent, S. nu a evaluat şi nu a dovedit pretinsele daune datorate rezilierii Contractului.

Conform art. 4.2 paragraf 4 din Condiţiile contractului (Condiţii Generale modificate prin Condiţii Speciale), Beneficiarul nu va formula nicio revendicare privind executarea Garanţiei de Bună Execuţie cu excepţia revendicării sumelor la care Beneficiarul este îndreptăţit potrivit prevederilor Contractului (...).

Mai mult, reclamanta-pârâtă având obligaţia de a respecta prevederile art. 91 din HG nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, ce dispun: "Autoritatea contractantă are dreptul de a emite pretenţii asupra garanţiei de bună execuţie, oricând pe parcursul îndeplinirii contractului, în limita prejudiciului creat, în cazul în care contractantul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contract. Anterior emiterii unei pretenţii asupra garanţiei de buna execuţie autoritatea contractantă are obligaţia de a notifica pretenţia contractantului, precizând obligaţiile care nu au fost respectate."

Arată că, în măsura în care se considera îndreptăţită să reţină garanţia de bună-execuţie, reclamanta avea obligaţia de a face dovada daunelor pretinse şi de a le cuantifica, astfel încât reţinerea să fie realizată în limita prejudiciului creat.

În drept, îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 209 şi urm. Cod proc. civ, art. 969 Cod civil în vigoare la momentul încheierii contractului de achiziţie publică şi pe OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

În probatoriu solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, cu expertiza tehnică specialitatea construcţii şi expertiza contabilă, precum şi pe orice probă se va dovedi a fi utilă în cursul dezbaterilor.

Prin încheierea 07 Octombrie 2014 pronunţată  în cadrul dosarului X/104/2014 aflat pe rolul Tribunalului Olt- Secţia a II-a de Contencios Administrativ şi Fiscal, s-a dispus disjungerea capătului 6 al cererii de chemare în judecată formulată de D, în nume propriu, precum şi în calitate de reprezentant al X, , în contradictoriu cu pârâta SC F, având ca obiect restituirea garanţiei de bună execuţie  în sumă de 2.371.249,61 lei

S-a format dosarul 2949/104/2014 aflat pe rolul Tribunalului Olt-Secţia a II-a de Contencios Administrativ şi Fiscal, în cadrul căruia s-a ataşat cererea de chemare în judecată a reclamantei. 

Prin încheierea nr.X/09.10.2014 pronunţată în dosarul X/104/2014 s-a dispus conexarea acestei cauze la dosarul nr. X/104/2014 aflat pe rolul aceleiaşi instanţe, reţinându-se cu privire la capătul 6 al cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, ce are ca obiect restituirea garanţiei de bună execuţie, că o asemenea cerere este formulată şi de către pârâta reclamantă X pe cale de cerere reconvenţională, împotriva aceeaşi părţi SC F în cadrul dosarului X/104/2014.

Prin încheierea de şedinţă din data de 15.10.2014 pronunţată de Tribunalului Olt-Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul X/104/2014,  s-a suspendat cauza conform art. 75 din  legea nr. 85/2014 privind pe reclamanta SC F  în contradictoriu cu pârâta SC X şi cererea de chemare în garanţie  formulată de X împotriva chematului în garanţie D având în vedere că pârâta X se află sub incidenţa Legii 85/2014.

S-a disjuns cererea reconvenţională formulată de pârâtă-reclamantă X împotriva societăţii  reclamante pârâte F şi a cererii de  chemare în judecată formulată de D, în nume propriu, precum şi în calitate de reprezentant al ASOCIERII împotriva pârâtei reclamante SC F.

Cererea a fost înregistrată sub nr. X/104/2014 privind pe reclamanţii SC X prin administratori judiciari şi reclamant F în nume propriu precum şi în calitate de reprezentant al asocierii, în contradictoriu cu  pârâta F, având ca obiect pretenţii-restituire contravaloare garanţie de bună execuţie.

Prin încheierea din data de 11.03.2015, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art.413 alin.1 pct.1 Noul Cod procedură civilă, până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului X/104/2014 aflat în curs de soluţionare pe rolul Tribunalului Olt-Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Pentru a pronunţa această încheiere s-a reţinut cu privire la cererea de suspendare că  aceasta este întemeiată, în speţa de faţă, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.  413 alin.1 pct.1 N.C.p.c., având în vedere că reclamanta a reuşit să facă dovada că între părţi se află în curs de soluţionare pe rolul Tribunalului Olt- Secţia a II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal dosarul nr. X/104/2014, litigiul care are ca obiect obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri ce derivă din modul de executare a contractului nr. 6255 privind „reabilitarea şi extindere reţele de apă şi canalizare în oraşele S si P”, în cadrul acelui litigiu urmând a fi analizate şi modul în care reclamantele şi-a executat obligaţiile asumate în raport cu clauzele contractuale, precum şi apărările acestora cu privire la întârzierile în efectuarea lucrărilor şi a imposibilităţii executării în termen a contractului, raportat la motivele în fapt dezvoltate în cererea de chemare în judecată, în timp ce obiectul prezentului dosar se referă la restituirea garanţiei de bună execuţie plătită în legătură cu derularea acestui contract.

Prin referatul întocmit de Serviciul arhivă la Tribunalului Olt la data de 13.06.2016 s-a adus la cunoştinţă faptul că dosarul X/104/2014 a fost soluţionat definitiv prin decizia nr.X/08.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel C.

Prin încheierea 19.10.2016 s-a menţinut măsura suspendării cauzei  dispusă prin încheierea de sedinţă din 11.03.2015.

S-a reţinut că, deşi  reclamanţii au fost citaţi cu menţiunea de a exprima poziţia procesuală în vederea repunerii cauzei pe rol ca urmare a dispariţiei motivului care a condus la suspendarea cauzei dispusă în baza art. 413 alin.1 cpt.1 c.p.c. prin încheierea de şedinţă din data de 11.03.2015, respectiv soluţionarea definitivă a cauzei ce a format obiectul dosarului X/104/2014, nu şi-au exprimat acordul în vederea reluării judecăţii şi ţinând cont şi de poziţia procesuală a pârâtei SC F SA care s-a opus repunerii cauzei pe rol, în vederea respectării principiului disponibilităţii a părţilor, instanţa a menţinut măsura suspendării.

La data de 20.12.2016 pârâta SC F, a invocat excepţia de perimare a cerilor de chemare în judecată formulate de S.C. X prin administratori judiciari, şi reclamant F S.L.V în nume propriu precum şi în calitate de reprezentant al asocierii.

În motivarea cererii se arată că, la data de 08.06.2016, cauza premisa a suspendării, dosarul nr. X/104/2014*, a fost soluţionat in mod definitiv prin pronunţarea deciziei nr. X/2016 de către Curtea de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ si Fiscal, hotărâre prin care a fost respins recursul formulat de către reclamantele din prezenta cauza, mentinandu-se soluţia de prima instanţa de respingere a cererii introductive.

Prin urmare de la aceasta data a incetat motivul de suspendare a cursului perimării prevăzut de art. 418 alin. 1 Cod Procedura Civila. De la acelaşi moment incepe sa curgă termenul de perimare al prezentei cauze, respectiv de la data de 08.06.2016.

Învederează faptul că pentru termenul din data de 19.10.2016 reclamantele au fost citate de către instanţa de judecata cu menţiunea de a-si exprima un poziţia procesuala cu privire la repunerea pe rol a prezentei cauze in vederea soluţionării acesteia, tocmai pentru a fi respectat principiul disponibilităţii, cauza fiind suspendata la cererea acestora.

Reclamantele nu si-au exprimat acordul cu privire la repunerea pe rol a cauzei, desi motivul suspendării invocat incetase, de unde rezulta ca, acestea manifesta in continuare o pasivitate vădita, cu toate ca interesul in soluţionarea prezentei cauze aparţine in primul rand reclamantelor.

Astfel, odată cu soluţionarea definitiva a dosarului X/104/2014*, premisa a suspendării prezentei cauze, reclamantelor le incumba obligaţia de a invedera instanţei de judecata faptul ca elementul care a condus la suspendarea cauzei a incetat.

Este evident faptul ca de la data de 08.06.2016 si pana la momentul formulării prezentei s-a scurs o perioada mai mare de 6 luni, iar, pe cale de consecinţa, in ceea ce priveşte prezenta cauza, operează o perimare de drept.

In drept, îşi întemeiază cererea în baza articolului 416 din Codul de procedura civila.

După comunicarea cererii de perimare şi fixarea termenului de judecată pentru data de 15.02.2017, reclamanta D în nume propriu precum şi în calitate de reprezentant al asocierii a formulat la data de 23.01.2017 cerere de repunere pe rol a cauzei.

Prin notele de şedinţă depuse la data de 15.02.2017 , reclamanta a solicitat respingerea excepţiei perimării invocată  de pârâta SC Compania de A O, motivat de faptul că, termenul de perimare de 6 luni începe să curgă începând cu data de 22.07.2016, dată la care i-a fost comunicată de către Curtea de Apel C, decizie nr.X/2016.

La termenul din 15.02.2017, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia perimării invocată de pârâtă SC F pe care urează să o admită pentru următoarele considerente:

Perimarea este o sancţiune procedurală care intervine în cazul nerespectării cerinţei de a exista continuitate între actele de procedură si constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseste, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, un anumit timp, prevăzut de lege.

Conform art. 416 C. pr. civ., această sancţiune operează împotriva oricărei cereri de chemare în judecată, chiar si împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni si începe să curgă de la data îndeplinirii ultimului act de procedură de către părţi sau instanţă. Cu toate acestea, termenul nu va curge în cazul în care actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, când cererea nu a ajuns la instanţa competentă din cauze neimputabile părţii sau când nu se poate fixa termen de judecată.

Din cele menţionate anterior rezultă, fără putinţă de tăgadă, că de esenţa acestei sancţiuni este culpa procesuală a părţii, buna administrare a justiţiei impune ca actele procedurale să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor cerute de lege şi să se succeadă, în timp, în ordinea şi cu respectarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de judecător.

În acest sens fiind şi dispoziţiile art. 10 alin.1 c.p.c care instituie obligaţie părţilor de a-şi îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite şi de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmarind, tot astfel, finalizarea acestuia.

Termenul de perimare este susceptibil de întrerupere si de suspendare.

Întreruperea cursului perimării este prevăzută de art. 417 C.pr.civ. conform căruia îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes întrerupe termenul de perimare.

Suspendarea perimării este reglementată de art. 418 C. pr. civ. prin care legiuitorul prevede trei cazuri de suspendare a termenului de perimare, printre acestea figurând şi cele prevăzut la art. 413 alin.1 pct.1 „Când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi” .

În situaţia în care instanţa apreciază că este necesară suspendarea judecăţii în temeiul cazului prevăzut de art. 413 alin.1 pct.1  C. pr. civ., termenul de perimare este suspendat până la momentul pronunţării unei hotărâri definitive în cauza care a provocat suspendarea judecăţii.

Din momentul pronunţării unei hotărâri definitive în cauza care a provocat suspendarea judecăţii va curge termenul de 6 luni, termen în care partea va trebui să sesizeze instanţa care a hotărât suspendarea în vederea continuării judecăţii.

În cauza de faţă, instanţa reţine că prin  încheierea din data de 11.03.2015, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art.413 alin.1 pct.1 Noul Cod procedură civilă, până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului X/104/2014 aflat în curs de soluţionare pe rolul Tribunalului Olt-Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Astfel, termenul de perimare a început să curgă de la data ramanerii definitive a hotararii în litigiul care a atras suspendarea, neavând relevanţă data comunicării hotararii având în vedere că, suspendarea facultativă a judecăţii, astfel cum dispune în mod expres art. 413 alin.2 n.c.p.c, dăinuie până când hotararea pronunţată în cauza ce a determinat suspendarea a devenit definitivă. Cu alte cuvinte, odată ce hotararea a ramas definitivă, suspendarea încetează, iar termenul de perimare îşi reia cursul său firesc. De aceea, spre a evita împlinirea termenului de perimare părţile sunt obligate să stăruie in continuarea judecăţii. Obligaţia părţilor de a manifesta interes faţă de activitatea judiciară poate fi dedusă chiar din formula din primul alineat, partea finală,  al art. 418 pct.1, care acordă efect suspensiv termenului de perimare, doar în măsura în care suspendarea nu este determinată de „ lisa de stăruinţă a părţilor din proces”.

Cum în cauza de faţă, cauza premisa a suspendării, dosarul nr. X/104/2014*, a fost soluţionat in mod definitiv la data de 08.06.2016  prin pronunţarea deciziei nr. X/2016 de către Curtea de Apel C, Secţia Contencios Administrativ si Fiscal, hotărâre prin care a fost respins recursul formulat de către reclamantele din prezenta cauza, mentinandu-se sentinţa nr.X/09.07.2015 a Tribunalului Olt, moment de la care începe sa curgă termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alineat 1 din Codul de procedura civila, raportat la data depunerii prin Oficiul Poştal a cererii de repunere pe rol 20.01.2017, instanţa constată că termenul de perimare s-a împlinit.

De altfel, deşi  reclamanţii au fost citaţi cu menţiunea de a exprima poziţia procesuală în vederea repunerii cauzei pe rol ca urmare a dispariţiei motivului care a condus la suspendarea cauzei dispusă în baza art. 413 alin.1 cpt.1 c.p.c. prin încheierea de şedinţă din data de 11.03.2015, respectiv soluţionarea definitivă a cauzei ce a format obiectul dosarului X/104/2014, nu şi-au exprimat acordul în vederea reluării judecăţii şi ţinând cont şi de poziţia procesuală a pârâtei SC F SA care s-a opus repunerii cauzei pe rol, în vederea respectării principiului disponibilităţii a părţilor, instanţa a menţinut măsura suspendării, prin încheierea de şedinţă din 19.10.016

În ceea ce priveşte onorariul avocaţial în cuantum de 50.592 lei, instanţa arată că potrivit prevederilor 451 pct.2 C.p.c, judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, ori de câte ori constată motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari faţă de valoarea sau complexitatea cauzei ori, cu activitatea desfăşurată de avocat.

Textul de lege sus citat reprezintă consacrarea prerogativei instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse, având în vedere că respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Ori, opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil. În sensul celor arătate, este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, investită fiind cu soluţionarea pretenţiilor de rambursare a cheltuielilor de judecata, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil(Costin împotriva României, publicată în M. Of. nr. 367 din 27 aprilie 2006, Hotărârea din 21 iulie 2005, definitivă la 30 noiembrie 2005, în Cauza Străin şi alţii împotriva României, publicată în M. Of. nr. 99 din 2 februarie 2006, Hotărârea din 23 februarie 2006 în Cauza Stere şi alţii împotriva României, publicată în M. Of. nr. 600 din 30 august 2007, Hotărârea din 19 octombrie 2006 în Cauza Raicu împotriva României, publicată în M. Of. nr. 597 din 29 august 2007, Hotărârea din 27 iunie 2006 în Cauza Petre împotriva României, publicată în M. Of. nr. 591 din 28 august 2007 etc.)

Ori, în speţa de faţă analizând dosarul X/104/2014 instanţa constată că dosarul a fost soluţionat ca urmarea a admiterii excepţiei perimării, cauza fiind de o complexitate redusă faţă de modul de soluţionare.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanţa constata ca onorariul solicitat de pârâta SC F SA în cuantum de 50.592 lei este nejustificat de mare, motiv pentru care urmează să admită în parte cererea privind cheltuielile de judecată şi să oblige pe reclamanţii X prin administratori judiciari şi reclamanta D în nume propriu precum şi în calitate de reprezentant al asocierii  la plata sumei de 2000 lei, astfel că numai în aceste limite cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat pot fi puse în sarcina reclamantei.

Data publicarii pe portal: 11.05.2017

Domenii speta

Spete similare