Litigiu funcţionari publici(Legea Nr.188/1999)

Sentinţă civilă 238 din 07.03.2017


Prin cererea înregistrată  sub nr. X/104/2016,  reclamanta  L D  a  chemat in judecată Inspectoratul Teritorial de Muncă şi Ministerul Muncii, Familiei , Protecţiei Sociale si Persoanelor Vârstnice , solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună  obligarea  acestora  la plata sumelor restante  reprezentând sporul de complexitate ca diferenţă  între 1 % si 25 %  aplicat  la salariul de bază brut lunar începând cu 15.04.2009  până in prezent şi in viitor, până la încetarea raportului de serviciu sau  intervenirea  unor alte cauze modificatoare,  actualizat cu indicele de inflaţie si dobânda fiscală .

In motivarea cererii, reclamanta arată că, prin decizia X/1.06.2006, emisă de ITM, a fost numită  in funcţia publică de auditor clasa I , grad profesional superior  treapta de salarizare 3, in cadrul Compartimentului audit intern al ITM şi s-a stabilit salariu de bază  la care s-a adăugat  sporul pentru complexitatea muncii de 25 % si sporul de vechime, beneficiind de drepturile salariale respective în perioada 1.06.2006-15.04.2009 .

Ulterior datei de 156.04.21009, prin decizia nr. X/30.04.2009 emisă de ITM, s-a diminuat  sporul pentru complexitatea muncii de la 25 % la 1%  aplicat  la salariul de bază  începând chiar cu data de 15.04.2009, pârâtul M.M.F.P.S. menţinând un caracter discriminatoriu pentru acest spor  comparativ cu  alte instituţii la care s-a păstrat respectivul spor, prin ordinul

605/29.04.2009,  anulat de I.C.C.J.

Susţine reclamanta că sporul pentru complexitatea muncii reprezintă un drept salarial şi in consecinţă nu poate face obiectul unei limitări unilaterale , ţinând cont si de art.1 din Protocolul adiţional 1 la CEDO  iar începând cu anul 2009 si pana in prezent se menţine un caracter discriminatoriu pentru personalul M.M.F.P.S. prin diminuarea sporului comparativ cu personalul din alte instituţii , existenţa dreptului  pentru acordarea sporului  respectiv fiind reglementată expres prin art. 20 alin.2 din legea cadru de salarizare nr. 284/2010 iar referitor la Ordinul X/2009 se arată că dispoziţiile acestuia au fost emise cu încălcarea actelor normative  .

In acest sens, arată reclamanta, de asemenea, că a contestat decizia nr. X/30.04.2009 in faţa Tribunalului Olt iar prin sentinţa pronunţată în dosar X/54/2014, s-a admis excepţia  de nelegalitate  a art.1 din Ordinul 605/29.04.2009  şi s-a constatat nelegalitatea dispoziţiilor acestuia  şi cu toate că instanţa a constatat in mod definitiv nelegalitatea dispoziţiilor privind diminuarea sporului de complexitate de la 25% la 1%, pârâţii refuză in continuarea acestor drepturi băneşti.

Prin întâmpinarea, I.T.M. a solicitat respingerea  cererii ca  neîntemeiate, cu motivarea că, în urma sentinţei X/17.04.2015 emise in dosarul X/54/2014 şi rămasă definitivă prin respingerea recursurilor, a fost admisă excepţia de nelegalitate a dispoz. art.1  din Ordinul X/29.04.2009 emis de M.M.F.P.S., instanţa constatând că acesta  a acţionat cu exces de putere  întrucât a exercitat dreptul de apreciere prin încălcarea dreptului personalului bugetar la plata salariului cuvenit , reducerea sporului pentru complexitatea muncii  de la 25% la 1% , nefiind in nici un fel motivată  în concret, arătându-se , de asemenea, că instanţa nu a stabilit însă si procentul ce trebuie acordat auditorului.

In această situaţie,  ITM s-a adresa MMFPS ca ordonator principal de credite , acesta răspunzând  că in situaţii similare  in care nu a fost stabilit procentul de către instanţele de judecată, a acordat un spot de 10 %  şi in consecinţă,  având calitatea de ordonator terţiar de credite , nu poate stabili singur ce procent se aplică salariului reclamantei, având in vedere dispoz. art. 6 alin.4 din legea 284/2010 .

Şi M.M.F.P.S.  a formulat întâmpinare , invocând  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive  în ceea ce o priveşte  întrucât în cadrul  acestui Minister  este organizată si Inspecţia Muncii  care  funcţionează  conform HG 1377/2009 , având personalitate juridică  iar in subordinea acesteia funcţionează în fiecare judeţ inspectorate teritoriale de muncă, de asemenea unităţi cu personalitate juridică, raporturile de muncă ale reclamantei  fiind încheiate cu I.T.M..

Pe fond ,  se arată că, a fost respectat si aplicat întocmai OUG 35/2009,  iar motivele ce au stat la baza  stabilirii procentului de 1 % conform dispoz. art. 1 alin.1 din Ordinul  605/29.04.2009,  sunt definite  in motivarea caracterului de urgenţă al OUG 35/2009,  actul administrativ  emis de ordonatorul de credite , fiind elaborat in conformitate cu  dispoz. legilor speciale iar plata  drepturilor băneşti realizându-se in limita fondurilor bugetare aprobate anual cu această destinaţie .

Se arată  că auditorii interni beneficiau de un spor pentru complexitatea muncii de 25 % iar prin modificarea  dispusă prin OUG 35/2009, s-a dat posibilitatea angajatorului să acorde procentul de la 1 % , in considerarea complexităţii muncii iar nu in considerarea calităţii de auditor , ulterior, prin art.20 din legea cadrul 284/2010,  dispunându/se că sporurile, indemnizaţiile …  care se acordă personalului bugetar  sunt prevăzute de anexele I-VIII , coeficientul de ierarhizare conţinând si sporul pentru complexitatea muncii , art. 30 din legea cadru  stabilind  posibilitatea contestării la angajator privind stabilirea salariului de bază iar instanţa neputând dispune ca  angajatorul să stabilească şi sporul pentru complexitatea muncii de care ar fi trebuit sa beneficieze reclamanta in temeiul art. 18 alin.3 din Legea 672/2002, privind auditul public intern , stabilirea procentului de 25 % ori a unui alt procent  făcându-se cu depăşirea competentelor puterii judecătoresti .

Menţionează pârâtul M.M.F.P.S. că sentinţa X/2015  stabileste nelegalitate dispoz. art. 1 alin.1  din  ordinul X/29.04.2016 , nu şi procentul sporului pentru complexitatea muncii, in plus instanţa respingând cele două capete de cerere , primul ca fiind prescris iar cel de-al doilea ca fiind neîntemeiat , asa încât  prin emiterea hotărârii Tribunalului Olt, se subînţelege că stabilirea procentului sportului pentru complexitatea muncii este stabilit de către conducătorii instituţiilor, in speţa de faţă de Inspecţia muncii .

La dosar au fost depuse  înscrisuri  referitoare la  solicitarea  reclamantei  de plată a diferenţei sporului de complexitate precum şi  decizia nr. X/1.03.2017 prin care s-a decis ca începând cu data de 10.12.2015 se acordă un spor de complexitate a muncii in procent de 10 % aplicat  la salariul de bază, lunar, pentru reclamantă , aceasta urmând sa beneficieze de un salariu de baza brut lunar de 4030 lei, sens in care , prin concluziile scrise  s-a susţinut că cererea reclamantei este rămasă fără obiect .

Referitor la excepţia  lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa a admis-o  la termenul de astăzi , constatând  că MMFPS nu are calitate procesuală pasivă in cauză  întrucât raporturile  de muncă  ale  reclamantei  se desfăsoară cu I.T.M., instituţie subordonata Inspecţiei Muncii şi care are personalitate juridică .

Examinând actele dosarului, in raport de dispoziţiile legale ,  Tribunalul constată că cererea reclamantei este neîntemeiată .

Prin cererea ce face obiectul cauzei de faţă, reclamanta L D a  chemat in judecată Inspectoratul Teritorial de Muncă şi Ministerul Muncii, Familiei , Protecţiei Sociale si Persoanelor Vârstnice , solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună  obligarea  acestora  la plata sumelor restante  reprezentând sporul de complexitate ca diferenţă  între 1 % si 25 %  aplicat  la salariul de bază brut lunar începând cu 15.04.2009  până in prezent şi in viitor, până la încetarea raportului de serviciu sau  intervenirea  unor alte cauze modificatoare,  actualizat cu indicele de inflaţie si dobânda fiscală .

Anterior , prin  cererea formulată la data de 05.02.2014 pe rolul Curţii de Apel C- Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal , aceeaşi reclamantă a chemat în judecată pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ şi INSPECŢTA MUNCII, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâtele să fie obligate la: 1) Acordarea, calcularea şi plata sporului de complexitate ca diferenţă între 1 şi 25% aplicat la salariul de bază lunar brut, aferent perioadei 15.04.2009-31.12.2010, actualizat cu indicele inflaţiei şi dobânda legală calculată conf.art.124 din Codul de procedura fiscală, precum şi 2) Modificarea actelor administrative începând cu Decizia nr.X/28.01.2011 şi următoarele referitoare la stabilirea salariului de bază în sensul de a fi reîncadrată începând cu data de 01.01.2011 în funcţia publică de execuţie de auditor, clasa I, grad profesional superior, cu salariul aferent ce va cuprinde sporul de complexitate în cuantum de 25%, (în aplicarea disp. art.30 alin 5 lit b) din Legea cadru nr. 330/2009) cu consecinţa firească a plăţii diferenţei de salariu ca urmare a introducerii sporului de complexitate de 25%, actualizată cu indicele inflaţiei şi dobânda legală.

Reclamanta a arătat că prin decizia nr. X/01.06.2006 emisă de ITM, a fost numită în funcţia publică de auditor, clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 3, în cadrul Compartimentului Audit Intern al ITM prin care i s-a stabilit salariul de bază al reclamantei, la care s-a adăugat sporul pentru complexitatea muncii de 25% şi sporul de vechime şi ca urmare a prevederilor legislative şi potrivit deciziei nr. X/01.06.2006 şi a următoarele  a beneficiat de sporul pentru complexitatea muncii de 25%, în perioada 01.06.2006-15.04.2009, ulterior acestei date -15.04.2009 prin Decizia nr. X/30.04.2009 emisă de pârâta ITM O, i s-a diminuat sporul pentru complexitatea muncii de la 25% la 1% aplicat la salariul de bază, începând chiar cu data de 15.04.2009.

Prin sentinţa civilă  X/17.04.2015, Tribunalul Olt- Sectia a II-a civilă , de contencios administrativ si fiscal a admis excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor  art. 1 din Ordinul 605/29.04.2009, emis de M.M.F.P.S. Cabinet Ministru,  invocată de reclamantă  şi a constatat nelegalitatea acestor dispoziţii , fiind respins capătul  de cerere ca fiind prescris extinctiv iar capătul 2 de cerere ca neîntemeiat .

Sentinţa respectivă a rămas definitivă prin respingerea recursurilor formulate de reclamanta L D si pârâtul M.M.F.P.S. , prin decizia nr. X/10.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel C in dosar X/54/2014*.

Se constată asadar că cererea  reclamantei  formulată in cauza de faţă- dosar X/104/2016,  se referă la aceleaşi drepturi solicitate de reclamantă, respectiv  plata diferenţei  de spor de complexitate între 25 %  şi 1% , perioada de timp pentru care s-au solicitat aceste drepturi suprapunându-se  cu perioada  solicitată şi în prima cerere adresată instanţei , respectiv pentru perioada  15.04.2009-31.12.2010 .

Se constată, de asemenea, că prin hotărârea anterioară, chiar dacă s-a constat nelegalitatea  dispoz. art.1 alin.1 din Ordinul 605/29.04.2009  emis de MMFPS –Cabinet Ministru, cererea reclamantei privind modificarea actelor administrative  începând cu  decizia nr. X/28.01.2011 si următoarele referitoare la  stabilirea  salariului de bază  in sensul reîncadrării  începând cu 1.01.2011  in funcţia publică de auditor  care să cuprinsă si sporul de complexitate in cuantum de 25 %  conform art. 30 alin.5  lit.b  din Legea 330/2009 , cu consecinţa plăţii diferenţei de salariu corespunzătoare, a fost respinsă ca neîntemeiată  cu motivarea că  instanţa nu se poate substitui angajatorului  care , conform dispoz. OUG 35/2009  are posibilitatea  de a stabili un spor de până la 25 % respectiv chiar mai mic de acest procent .

In acelaşi sens reţine instanţa şi in cauza de faţă  că nu există o hotărâre  din care să rezulte obligaţia  angajatorului  privind  plata sporului de complexitate de 25 % , aşa cum se susţine  pentru că, cu ocazia primei judecări  s-a constatat doar nelegalitatea dispoziţiilor  art.1 alin.1 din Ordinul 605/29.04.2009 dar nu s-a dispus obligarea  angajatorului să acorde  sporul de complexitate in cuantumul solicitat de 25 % , instanţa neputând dispune  asupra stabilirii  cuantumului respectiv .

Câtă vreme nu există o astfel de  hotărâre de obligare a angajatorului, în cauza de faţă se constată că nici instanţa  nu poate  să stabilească  cuantumul sporului respectiv, neputând să dispună nici plata  unor drepturi salariale , de natura sporului  şi in cuantumul solicitat , stabilirea cuantumului sporului respectiv  fiind atributul angajatorului  .

Instanţa reţine, de asemenea, că în cauză nu este vorba despre contestarea  vreunei decizii de stabilire  a  salariului cu sporurile aferente in condiţiile art. 7 din legea 285/2010, solicitându-se plata unor drepturi ce nu au fost stabilite prin vreo decizie de salarizare sau printr-o hotărâre judecătorească, situaţie care  fost reţinută şi in hotărârea 272/2015  pronunţată în dosar X/54/2014 în sensul că începând cu decizia nr. 15/28.01.2011  şi următoarele, dispoziţiile de reîncadrare  nu au fost contestate  conform dispoziţiilor legale anterior menţionate .

De altfel, se constată că, urmare a  pronunţării sentinţei 272/17.04.2015, in dosar X/54/2014, ITM a efectuat demersuri pentru clarificarea situaţiei reclamantei  iar in urma acestora a  emis decizia  nr. X/1.03.2017, prin care  a decis ca începând cu 10.12.2015- data pronunţării deciziei  X/2015 in soluţionarea recursurilor  faţă de respectiva sentinţă- privind  acordarea unui spor de complexitate a muncii in procent de 10 % aplicat la salariul de baza lunar pentru reclamanta  care are calitatea de auditor, clasa I , grad profesional superior, gradaţia 5, clasă de salarizare 64 in cadrul Compartimentului audit intern, salariul de baza brut lunar urmând a fi de 4030 lei . Emiterea acestei decizii însă, nu poate fi reţinută ca un  motiv de admitere a solicitării de constatare  a rămânerii fără obiect a cererii , având in vedere  cuantumul  sporului de complexitate fixat , de 10 % precum şi perioada pentru care a fost  emis , comparativ cu cuantumul si perioada pentru care se solicită  de către reclamantă în cererea  de chemare in judecată.

Având in vedere considerentele expuse, instanţa a respins cererea  faţă de  pârâta MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECTIEI SOCIALE SI PERSOANELOR VARSTNICE pentru lipsa calităţii procesuale pasive  şi a respins cererea reclamantei in contradictoriu cu pârâtul ITM, ca neîntemeiată.

Data publicarii pe portal: 10.05.2017