Autoritate de lucru judecat în materie civilă invocată în raport de sentinta penală. Nulitate absolută pentru frauda la lege.

Asupra apelului de faţă:

Constată că, prin sentinţa civilă nr. 533/C din data de 28.06.2016 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. xxx2/62/2014* s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat pentru petitul de constatare a nulităţii absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare nr. xx30/20.05.2002 şi restabilirea situaţiei anterioare încheierii acestuia.

S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D.G.R.F.P. B. în contradictoriu cu pârâtele S.C. X. SA, prin lichidator judiciar Y. S.P.R.L. şi S.C. Z. S.R.L. şi, în consecinţă:

S-a constatat nulitatea absolută a convenției încheiată la data de 06.08.2007 între S.C. X. S.A. și S.C. Z. S.R.L., consfințită prin sentința civilă nr. 1388/02.07.2009, pronunțată în dosarul nr. xxxx/62/2009 a Tribunalului Dolj, având ca obiect transferul dreptului de proprietate de la S.C. X. S.A. la S.C. Z. S.R.L. asupra următoarelor suprafețe de teren aparținând S.C. X. S.A., înscrise în CF xxx30 a localității C., sub nr. top xx41/1/1, xx42/1/2, xx42/1/4, xx42/1/6, xx42/1/7, xx42/1/8, xx42/1/9, xx42/1/10, xx42/1/108, xx42/1/113, xx42/1/105, xx42/1/214, xx42/1/237, xx42/1/243, xx42/1/246, xx42/1/248, xx42/1/249, xx42/1/110, xx42/1/34, xx42/1/40, xx42/1/74, xx42/1/71, xx42/1/67, xx42/1/175, xx42/1/261, xx42/1/264, xx42/1/207, xx42/1/138, xx42/1/62, xx42/1/58, xx42/1/248, xx42/1/143, xx42/1/56, xx42/1/270, xx42/1/154, xx42/1/24, xx42/1/19, în suprafață totală de 499.845,60 mp.

S-a dispus revenirea la situația anterioară încheierii acestei convenții.

S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D.G.R.F.P. B. în contradictoriu cu pârâtele S.C. X. S.A., prin lichidator judiciar Y. S.P.R.L. şi Q. ca urmare a admiterii excepţiei.

Fără cheltuieli de judecată.

În motivarea hotărârii se arată că:

Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta D.G.R.F.P. B. solicită constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare nr. xx30/20.05.2002, consfințit prin decizia nr. 361/R/27.11.2007 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul nr. xxx6/197/2006 și respectiv, a convenției încheiată la data de 06.08.2007 între S.C. X. S.A. și S.C. Z. S.R.L., consfințită prin sentința civilă nr. 1388/02.07.2009, pronunțată în dosarul nr. xxxx/62/2009 a Tribunalului Dolj, invocând incidența dispozițiilor art. 948, art. 966, art. 968, art. 1722, art. 1746, art. 1778 din vechiul Cod civil, în sensul că pârâta S.C. X. S.A. a dat dovadă de rea-credință, fraudând interesul reclamantei, urmărind un scop ilicit și anume încasarea unei sume de bani, fără a i se cuveni, actele încheiate având o cauză ilicită, ce se sancționează cu nulitatea absolută a actului juridic, precum şi pentru că vânzarea bunului de sub sechestru, în cunoștință de cauză este lovită de nulitate absolută, deoarece are la bază frauda și reaua-credință a vânzătorului și a cumpărătorului.

Potrivit art. 968 din vechiul Cod civil, cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.

Cu privire la situaţia de fapt incidentă în cauză, se reţine că, prin procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile încheiat la data de 13.12.2005 (fila 15), reclamanta D.G.R.F.P. B. a procedat la sechestrarea bunurilor imobile ale pârâtei S.C. X. S.A., respectiv: clădire în suprafață de 50891,12 mp și teren în suprafață de 81078,99 mp, situate în C., str. B nr. xx, judeţul  B..

Prin procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile încheiat la data de 01.11.2007 (fila 13), aceeași reclamantă a aplicat sechestru asupra terenurilor și construcțiilor proprietatea pârâtei S.C. X. S.A., situate în C., str. B. nr. xx, identificate în CF xxx30 C. sub nr. top xx42/1/1, xx42/1/2, xx42/1/3, xx42/1/4, xx42/1/44, xx42/1/287, xx42/1/288, xx42/1/289, xx42/1/290, xx42/1/291, iar prin procesul-verbal de sechestru încheiat la 19.11.2007 (fila 11), a fost aplicat sechestru asupra terenurilor și construcțiilor proprietatea aceleiași pârâte, situate în C., str. B. nr. xx, identificate în CF xxx30 C. sub nr. top xx42/1/293, xx42/1/294, xx42/1/295, xx42/1/296, xx42/1/297, xx42/1/298, xx42/1/299, xx42/1/300, xx42/2/1, xx42/2/2, xx42/2/19 și xx42/2/18/1.

Reclamanta a notat în CF xxx30 C. ipoteca legală asupra imobilelor de la A + 9 – 14, 16 – 18, 20 - 29, 31 – 47, 50 – 85, 87 - 290, conform art. 143 alin. 8 și 9 din O.G. nr. 92/2003, cu act nr. xx5/2006 și respectiv, cu act nr. xx962/2007, ipoteca legală asupra imobilelor de la A + 5, 6, 7, 8.

a). Cu privire la primul act (după data încheierii) a cărui nulitate se solicită în cauză, se reţine că, prin acțiunea formulată la data de 09.11.2006, S.C. Q., în calitate de reclamantă, a învestit Judecătoria Brașov cu o acțiune privind obligarea S.C. X. S.A. – în calitate de pârâtă, să încheie cu ea act autentic de vânzare-cumpărare a imobilului situat în localitatea C., str. B. nr. xx, judeţul B., în suprafață de 5950,29 mp, nr. top xx42/1/215, iar în cazul în care pârâta se opune, hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. În motivare, S.C. Q a arătat că la data de 20.05.2002 a încheiat cu S.C. X. S.A. un antecontract de vânzare-cumpărare nr. xx30 (fila 9 – 11, vol. II), achitând integral prețul imobilului, urmând ca ulterior, părțile să se prezinte la notariat, în vederea întocmirii unui act de intabulare asupra imobilului, însă pârâta a refuzat să se mai prezinte la notariat, în vederea perfectării convenției. Reclamanta a precizat acțiunea, în sensul că imobilul ce face obiectul litigiului este în suprafață de 13.749,94 mp., potrivit actului adițional nr. x/23.05.2002 încheiat de cele două părți și corespunde nr. top xx42/1/145 C..

Constatând ca fiind notată ipoteca legală conform art. 143 alin. 8, 9 din O.G. nr. 92/2003 în favoarea D.G.R.F.P. B. și respectiv, sechestrul conform art. 62 din O.U.G. nr. 51/1998, în favoarea AVAS, prin sentința civilă nr. 4098/03.05.2007, pronunțată în dosarul nr. xxx6/197/2006, Judecătoria Brașov a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. Q..  Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamanta, apelul acesteia fiind admis prin decizia civilă nr. 361/27.11.2007, rămasă definitivă prin nerecurare (fila 65 - 68) pronunțată în același dosar de Tribunalul Brașov, prin care a fost schimbată hotărârea instanței de fond, cu consecința admiteri acțiunii și obligări pârâtei S.C. X. S.A. să încheie cu reclamanta act autentic de vânzare-cumpărare a imobilului situat în C., str. B., nr. xx, în suprafață de 13.749 mp, înscris în CF xxx30 C., nr. top xx42/1/145, iar în caz de opunere, hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Pe parcursul judecăţii prezentului litigiu, prin sentinţa penală nr. 121/07.05.2015, pronunţată de Tribunalul Bihor, rămasă definitivă prin decizia nr. 575/21.09.2015 a Curţii de Apel Oradea, în dosarul nr. xxx3/111/2007, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat constatarea nulităţii absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare nr. xxxx/20.05.2002, consfințit prin decizia nr. 361/R/27.11.2007, pronunțată în dosarul nr. xxx6/197/2006 având ca obiect transferul dreptului de proprietate de la S.C. X. S.A. la Q., asupra imobilului aparținând S.C. X S.A., înscris în CF xxx30 a localității C. nr. top xx42/1/145 (filele 163-164 vol. I dosar Curtea de Apel Braşov), instanţa penală reţinând în sarcina inculpatei A., în calitate de administrator al Q., îndeplinirea în mod cumulativ a condiţiilor privitoare la răspunderea civilă delictuală, potrivit prevederilor art. 999, art. 1000 alin. 3 şi art. 1003 Vechiul Cod civil, cu consecinţa reparării prejudiciului şi a restabilirii situaţiei anterioare datei de 29.09.2000 pentru S.C. X. S.A..

Or, potrivit art. 22 alin. 1 din Codul de procedură penală „Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.”, astfel că, privitor la aspectele asupra cărora a statuat instanţa penală nu mai poate dispune instanţa civilă.

Aşadar, autoritatea hotărârii penale se manifestă asupra civilului cu privire la: a) existenţa faptei; b) persoana care a săvârşit-o; c) vinovăţia acesteia, aspecte care nu vor mai putea fi puse în discuţie pe calea unui proces civil, chiar şi în situaţia în care aceeaşi cerere este formulată de altă persoană, terţă faţă de procesul penal.

De aceea, în cauză, consecinţele procesuale ale excepţiei autorităţii de lucru judecat, invocată chiar de reclamantă, sunt acelea că instanţa civilă nu va analiza motivele de nulitate ale  antecontractului de vânzare-cumpărare nr. xx30/20.05.2002 şi cererea de repunere în situaţia anterioară încheierii acestuia, ci va respinge cerea cu privire la aceste petite ca urmare a admiterii excepţiei.

b). Referitor la al doilea act supus analizei în cauză, se reţine că, astfel cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 1388/02.07.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. xxxx/63/2009 (fila 59 vol. 1), la data de 06.08.2007, pârâtele S.C. X. S.A. și S.C. Z. S.R.L. au încheiat o convenție prin care au înțeles să stingă obligațiile de plată ale pârâtei S.C. X. S.A. față de pârâta S.C. Z. S.R.L., prin trecerea în proprietatea pârâtei din urmă a unor suprafețe de teren, în contul datoriei neachitate.

Întrucât deși notificată, pârâta S.C. X. S.A. nu s-a prezentat la notariat în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare, pârâta S.C. Z. S.R.L. a învestit instanța de judecată – Tribunalul Dolj, la data de 10.02.2009, cu o acțiune în constatarea transferului dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren înscrise în CF C. la nr. top descrise în convențiea încheiată de cele două societăți, solicitând totodată ca hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu consecința intabulării dreptului de proprietate în CF C. nr. xxx30.

Reținând că prin convenția din 06.08.2007, părțile s-au înțeles să stingă litigiul ce a generat o creanță de 6.037.277,98 lei, în favoarea S.C. Z. S.R.L., prin preluarea în proprietate de către aceasta a unor suprafețe de teren aparținând pârâtei debitoare, cât și incidența dispozițiilor art. 5 alin. 2 din titlul X din Legea nr. 247/2005, prin Sentința civilă nr. 1388/02.07.2009 pronunțată în dosarul nr. xxxx/63/2009, rămasă definitivă, prin nerecurare, Tribunalul Dolj a admis acțiunea formulată de S.C. Z. S.R.L., împotriva S.C. X. S.A. și a constatat valabilitatea convenției din 06.08.2007 încheiată de părți, având ca obiect transferul dreptului de proprietate de la pârâtă, la reclamantă asupra următoarelor suprafețe de teren aparținând pârâtei, înscrise în CF xxx30 C., sub nr. top xx41/1/1, xx42/1/2, xx42/1/3, xx42/1/4, xx42/1/6, xx42/1/7, xx42/1/8, xx42/1/9, xx42/1/10, xx42/1/108, xx42/1/113, xx42/1/105, xx42/1/214, xx42/1/237, xx42/1/243, xx42/1/246, xx42/1/248, xx42/1/249, xx42/1/110, xx42/1/34, xx42/1/40, xx42/1/74, xx42/1/71, xx42/1/67, xx42/1/73, xx42/1/94, xx42/1/88, xx42/1/17, xx42/1/105, xx42/1/181, xx42/1/189, xx42/1/255, xx42/1/258, xx42/1/127, xx42/1/132, xx42/1/134, xx42/1/167, xx42/1/175, xx42/1/261, xx42/1/264, xx42/1/207, xx42/1/138, xx42/1/62, xx42/1/58, xx42/1/143, xx42/1/56, xx42/1/270, xx42/1/154, xx42/1/24, xx42/1/19, în suprafață totală de 499.845,60 mp. Instanța a dispus totodată ca sentința civilă anterior menționată să țină loc de act autentic. Prin Sentința nr. 17/09.07.2009 pronunțată în dosarul nr. xxxx/63/2009 (fila 29 vol. II), Tribunalul Dolj a admis cererea formulată de S.C. Z S.R.L. și a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1388/02.07.2009, pronunțată de aceeași instanță, în același dosar, dispunându-se totodată și intabularea dreptului de proprietate al reclamantei, în CF C.. La data de 05.10.2009, pârâta S.C. Z S.R.L. și-a întabulat dreptul de proprietate asupra terenurilor menționate anterior.

Tribunalul reţine cu privire la convenţia din data de 06.08.2007 că, la momentul la care pârâta S.C.Z. S.R.L. a iniţiat acţiunea din dosarul nr. xxx/2009 (10.02.2009–fila 59 dosar Judecătoria Braşov vol. I) erau în vigoare dispoziţiile art. 64 din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, potrivit cărora „din momentul întocmirii procesului-verbal de sechestru potrivit art. 63, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Atâta timp cât durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu acordul AVAB. Nerespectarea acestei interdicţii atrage răspunderea, potrivit legii, a celui vinovat”.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 151 alin. 9 din O.G. nr. 92/2003 „(9) De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent.”

Chiar dacă încheierea acestei convenții a avut loc anterior întocmirii proceselor-verbale de sechestru din data de 01.11.2007 și 19.11.2007 și notării ipotecii în CF, în favoarea reclamantei D.G.R.F.P. B., se reţine că, la data încheierii convenţiei din 06.08.2007, exista procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. xxx59, încheiat la data de 13.12.2005 (fila 15 dosar Judecătoria Braşov vol. I), prin care reclamanta a procedat la sechestrarea bunurilor imobile ale pârâtei S.C. X. S.A., respectiv clădire în suprafață de 50891,12 mp și teren în suprafață de 81078,99 mp, situate în C., str. B. nr. xx, judeţul B., deci inclusiv a terenurilor vândute ulterior pârâtei Z. S.R.L..

Prin raportare la faptul că pârâta S.C. X. S.A. fusese înștiințată cu privire la datoriile pe care le are la reclamanta D.G.R.F.P. înainte de încheierea convenţiei din 06.08.2007 și la faptul că aceasta nu mai putea să înstrăineze respectivele bunuri care erau sechestrate de organul fiscal, este evident că tranzacția pe care a perfectat-o cu S.C. Z  S.R.L., s-a făcut cu rea-credinţă, cu scopul scoaterii bunurilor urmărite din patrimoniul debitoarei şi cu încălcarea legii.

Drept urmare, se reține că asupra convenţiei dintre pârâtele S.C. X. S.A. şi S.C. Z. S.R.L. devin incidente dispoziţiile art. 966 Vechiul Cod civil, potrivit cărora obligatia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect.

Chiar dacă convenţiei din 06.08.2007 a fost consfinţită prin Sentința civilă nr. 1388/02.07.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. xxxx/63/2009 (rămasă definitivă, prin nerecurare), motivele de nulitate absolută pot fi admise în cauză, deoarece nu au fost analizate de respectiva instanţă, reclamanta D.G.R.F.P. B. nefiind parte în respectiva judecată.

Raportat acestor considerente de fapt şi de drept, urmează a fi admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D.G.R.F.P. B. împotriva pârâtelor S.C. X. S.A. şi S.C. Z. S.R.L., în sensul că se va constata nulitatea absolută a convenţiei din 06.08.2007 şi se va dispune revenirea la situaţia anterioară încheierii acestui act.

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat de către reclamantă.

Împotriva acestei soluţii a declarat apel pârâta S.C. Z. S.R.L. aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului, anularea sentinţei apelate şi-n rejudecare respingerea cererii de chemare în judecată.

În expunerea motivelor de apel se arată că, prin sentinţa civilă nr.17/09.07.2009 Tribunalul Dolj a reţinut că transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor care au făcut obiectul convenţiei din 06.08.2007 poate opera, deşi reclamanta emisese încă din anul 2007 procese verbale de sechestru, astfel că Tribunalul Braşov a încălcat puterea de lucru judecat a sentinţei civile a Tribunalului Dolj. Se continuă că obiectul învestirii l-a constituit  nulitatea absolută a convenţiei încheiate la 06.08.2007 iar nu asupra transferului de dreptului de proprietate din 2009, conform sentinţei Tribunalului Dolj, astfel că instanţa s-a pronunţat greşit asupra valabilităţii transferului dreptului de proprietate care a operat în 2009, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare şi dreptul la proprietate.

Se continuă în sensul că, în ceea ce priveşte convenţia din 06.08.2007 instanţa de fond a analizat doar reaua credinţă a S.C. Z.  S.R.L., în condiţiile în care procesul-verbal de sechestru nu a fost înscris în CF la data semnării convenţiei, respectiv 06.08.2007, astfel că în mod greşit a fost analizată reaua-credinţă prin raportare la societatea vânzătoare S.C. X. S.A. 

În ceea ce priveşte aplicarea greşită a legii se învederează că art. 64 din O.U.G. nr. 51/1998 nu este incident în speţă întrucât reglementează instituirea sechestrului de către AVAS şi nu de către D.G.R.F.P., iar dispoziţiile art. 151 din O.G. nr. 92/2003 nu sunt aplicabile speţei, acestea fiind aplicabile bunurilor mobile, în cazul imobilelor, conform art. 154 din O.G. nr. 92/2003 sechestrul operând ca o ipotecă legală. Se conchide că D.G.R.F.P.B. nu are nici un interes legal în anularea convenţiei, întrucât ipoteca instituită prin cele două procese-verbale de sechestru emise în 2007 a rămas înscrisă în CF şi ulterior înstrăinării imobilelor către apelanta pârâtă.

În drept art. 466 şi urm. Cod procedură civilă.

În cauză a fost formulată întâmpinare de către intimata D.G.R.F.P.B., solicitând respingerea apelului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei întrucât vânzarea bunului de sub sechestru, în cunoştinţă de cauză, este lovită de nulitate absolută deoarece are la baza frauda şi reaua credinţă atât a vânzătorului cât şi a cumpărătorului, prevederile art. 966 statuând asupra efectelor unei obligaţii fără cauză, acesta în contextul în care S.C. Z. S.R.L. are calitatea de acţionar al pârâtei S.C. X. S.A..

În întâmpinarea formulată de către pârâta S.C. X. S.A. se solicită respingerea apelului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei apelate întrucât între modul de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare nr. xx30/20.05.2002 dintre S.C. X.  S.A. şi Q., anulat prin sentinţa penală nr. 121/07.05.2012, definitivă şi irevocabilă şi convenţia din 06.08.2007 exista identitate de raţiune, de transfer al dreptului de proprietate către proprii acţionari. Or, se continuă că existenţa unei indisponibilizări asupra bunului reprezintă interdicţie de vânzare şi este sancţionată cu nulitatea absolută.

Pe cale de excepţie, apelanta pârâta S.C. Z. S.R.L. a invocat autoritatea de lucru judecat faţă de sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr. xxx3/111/2007* întrucât, în cadrul acestuia, D.G.R.F.P. B.  s-a constituit parte civilă, prin care a solicitat anularea Convenţiei încheiate la 06.08.2007, iar prin dispozitivul sentinţei penale a fost respinsă cererea cu privire la anularea acestei convenţii. Aşa fiind, întrucât prin sentinţa penală pronunţată în dosarul nr. xxx3/111/2007* s-a respins cererea cu privire la anularea Convenţiei din 06.08.2007, în prezentul cadru procesual se impune admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat şi respingerea cererii de chemare în judecată.

Apelul pârâtei S.C. Z. S.R.L. este nefondat.

În raport de dispoziţiile art. 137 Cod procedură civilă, Curtea urmează să analizeze cu prioritate excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţie care nu se susţine, pentru raţiunile care urmează: constituirea de parte civilă formulată de către intimata D.G.R.F.P. B. la data de 18.04.2014 şi care a vizat anularea convenţiei din 06.08.2007 încheiată între S.C. X. S.A. şi S.C. Z. S.R.L. nu a fost supusă cercetării judecătoreşti în integralitate în dosarul penal nr. xxx3/111/2007*, în rejudecare. Aşa fiind, prin sentinţa penală nr. 121/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 575/A/2015 nu a fost respinsă cererea de restabilire a situaţiei anterioare, potrivit art. 256 Cod procedură penală cu privire la această convenţie, întrucât s-a procedat întemeiat doar la desfiinţarea “contractelor care au fost dovedite ca fiind încheiate în scopul fraudării intereselor S.C. X. S.A. B. şi S.C. W. S.A. O., urmând ca valabilitatea celorlalte contracte solicitate a fi desfiinţate, unde voinţa infracţională fie nu este dovedită explicit, fie nu ar exista o legătură de cauzalitate între infracţiunile din prezenta cauză şi urmarea produsă, să fie examinată într-un cadru procesual ulterior”.

Pe cale de consecinţă, autoritatea de lucru judecat poate fi invocată doar în raport de acele contracte pentru care instanţa a dispus restabilirea situaţiei anterioare, Curtea urmând să respingă excepţia autorităţii de lucru judecat pentru Convenţia din 06.08.2007 întrucât lipsa cercetării judecătoreşti cu privire la această convenţie nu echivalează cu o dispoziţie de respingere.

Împrejurarea că a fost dispusă anularea contractului nr. xx30/20.05.2002, faţă de care operează autoritatea de lucru judecat, cum corect a reţinut şi instanţa fondului, nu are acelaşi efect în ceea ce priveşte convenţia din 06.08.2007, în condiţiile în care nu exista o dispoziţie de respingere.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, arată intimata S.C. Z S.R.L. în motivele de apel că Tribunalul Braşov a încălcat puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 17/09.07.2009 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. xxxx/63/2009, prin care a fost validat transferul dreptului de proprietate la S.C. Z. SRL şi s-a dispus întabularea dreptului său de proprietate, fiind aplicabil totodată art. 296 Cod procedură civilă, întrucât, învestită fiind cu constatarea nulităţii absolute a convenţiei încheiate la data de 06.08.2007 între S.C. X. S.A. şi S.C. Z. S.R.L., instanţa de fond a făcut o judecată cu privire la transferul dreptului de proprietate care a operat în anul 2009.

Instanţa de fond nu a încălcat puterea de lucru judecat dată de sentinţa civilă nr. 17/09.07.2009 şi 1338/02.07.2009, ambele pronunţate în dosar nr. xxxx/63/2009 al Tribunalului Dolj, întrucât obiectul litigiului în cauză l-a constituit prestaţie tabulară iar obiectul cauzei în litigiul pendinte îl constituie constatarea nulităţii absolute a convenţiei încheiată la data de 06.08.2007, nefiind întrunită tripla identitate prevăzuta de art. 1201 Cod civil întrucât cauza şi părţile obiectului sunt diferite (reclamanta D.G.R.F.P. B. nu a fost parte în cauza de prestaţie tabulară soluţionată de către Tribunalul Dolj), pârâta S.C. Z. S.R.L. neputând opune efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, în raport de sentinţele civile nr. 17/09.07.2009 şi nr. 1338/02.07.2009 al Tribunalului Dolj.

Tribunalul Braşov s-a pronunţat asupra obiectului învestirii, convenţia încheiată în data de 06.08.2007 şi nu asupra transferului dreptului de proprietate din 2009, operat în baza hotărârilor judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Dolj, astfel că nu se fac aplicabile dispoziţiile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, care să conducă la anularea sentinţei apelate, instanţa de fond procedând la o judecată a fondului pricinii.

Motivarea instanţei de fond privitoare la nulitatea absolută care operează în privinţa convenţiei încheiată în data de 06.08.2007, întemeiată pe prevederile art. 151 alin. 9 din O.G.  nr. 92/2003 îşi găseşte raţiunea în faptul că prevederile art. 154 alin. 5 cu privire la bunurile imobile fac trimitere la aceasta iar potrivit art. 9 şi 10 din O.G. nr. 92/2003 existenta unei indisponibilizări a bunului reprezintă interdicţie la vânzare şi este sancţionată cu nulitatea absolută.

La data întocmirii convenţiei din 06.08.2007, procesul-verbal de sechestru nr. xxx659/13.12.2005 există iar buna-credinţă a S.C. Z. S.R.L. care nu avut cunoştinţă de existenţa procesului-verbal de sechestru anterior semnării convenţiei nu poate fi primită. Aceasta, întrucât potrivit extrasului de CF nr. xxx98 din 05.10.2009, procesul-verbal de sechestru nr. xxx659/13.12.2005 a fost înscris ca sarcina la data 05.01.2006, deci anterior încheierii convenţiei din 06.08.2007. Prin înscrierea dreptului de ipotecă pentru creanţe bugetare în cuantum de 14.665.591 lei, D.G.R.F.P. B. a realizat opozabilitatea faţă de terţi a procesului-verbal de sechestru astfel că ipoteca era opozabilă terților dobânditori, S.C. Z S.R.L. cunoscând situația juridică exactă a bunului dobândit.

Încheierea convenţiei din 06.08.2007 a permis abaterea de la dispoziţiile art. 969 Cod civil privind convenţiile legal încheiate între părţi, prin aceea că, prin încheierea sa, au fost eludate dispoziţiile art. 9 şi 10 din O.G. nr. 92/2003. Vânzarea bunului de sub sechestru, în cunoştinţă de cauză atât a vânzătorului cât şi cumpărătorului, cu scopul golirii de patrimoniu a S.C. X.  S.A., pentru a pune D.G.R.F.P. B. în imposibilitate de valorificare a privilegiilor deţinute asupra bunurilor mobile constituie fraudă la lege.

Convenţia din 06.08.2007 a constituit doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative, fiind întemeiată pe o cauză ilicită, fiind aplicabile dispoziţiile art. 966 Cod civil, cum corect a reţinut instanţa fondului. Pentru înstrăinarea activului era necesar acordul D.G.R.F.P. B., care însă nu a existat iar judecata acţiunii în prestaţie tabulară pentru obţinerea unui titlu apt de întabulare fără participarea procesuală a creditorului evidenţiază procedeul fraudulos prin care au fost eludate prevederi imperative ale legii.

Pentru aceste raţiuni de fapt şi de drept, Curtea, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de pârâta S.C. Z. împotriva sentinţei civile nr. 533/C/2016 pronunţată de judecătorul sindic în dosar xxx2/62/2014* al Tribunalului Braşov - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o va păstra ca temeinică şi legală.

Domenii speta

Spete similare