Ft

Prin rechizitoriul nr. (..) al Parchetului de pe lângă (...) a fost trimis în judecată inculpatul (...), cercetat sub aspectul comiterii infracţiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. și ped. de art. 335 alin. 1 Cod Penal şi conducerea unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, ambele infracțiuni cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul (...) sub nr. (...)

În actul de sesizare s-a reținut, în esență, că la data de (...), ora (...), inculpatul (...), fiind sub influența băuturilor alcoolice și fără a deține permis de conducere, a condus  pe DJ (...), pe raza localității (...), autoturismul marca (...), cu nr. de înmatriculare (...)

Starea de fapt astfel descrisă a fost stabilită pe baza următoarelor mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale: declarații inculpatului (...), buletin de analiză toxicologică nr. (...), adresa nr.  (...), a IJP (...) Serviciul Rutier, declarația martorei (...)

Prin încheierea din camera de consiliu din data de (...), judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecății.

La dosar a fost atașată fişa de cazier judiciar a inculpatului.

La termenul din data de (...), instanţa a dispus citirea rechizitoriului, iar inculpatul a arătat că recunoaște în totalitate fapta astfel cum a fost reţinută prin rechizitoriu, învederând că doreşte ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, înțelegând astfel să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin. 4 din C.proc.pen. privind judecata în cazul recunoaşterii învinuirii.

Instanţa a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei în procedura simplificată.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța constată că situația de fapt astfel cum a fost descrisă în cuprinsul actului de sesizare al instanței este una corectă și corespunde realității, fiind în concordanță cu criteriile de incidență ale legii penale şi procesual penale, procurorul de caz făcând o interpretare judicioasă a probelor administrate în cauză, stabilind o stare de fapt care rezultă din coroborarea acestor probe.

Astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă că la data de (...), ora (...) organele de poliție din cadrul Poliției (...), în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza (...), la intersecția DJ (...) cu str. (...) au oprit pentru control autoturismul marca (...), cu nr. de înmatriculare (...), care circula pe DJ (...) către DJ (...) și care era condus de către un bărbat. Organele de poliție au procedat la legitimarea conducătorului autoturismului oprit, stabilind că acesta se numește (...). Ulterior, au procedat la verificarea în baza de date a poliției, ocazie cu care au constatat că inculpatul (...) nu posedă permis de conducere.

Inculpatul (...) a fost apoi testat cu aparatul alcooltest, care a indicat o concentrație alcoolică de 0.62 mg/l alcool pur în sânge, după care a fost condus la Spitalul (...), unde i-au fost recoltate două probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Din conţinutul buletinului de analiză toxicologică nr(...), rezultă că inculpatul (...) a avut o alcoolemie de 1,56 g 0/00,alcool pur în sânge, la prima probă, recoltată la ora 16.00, respectiv 1,45 g 0/00,alcool pur în sânge, la a doua probă.

Din conținutul adresei nr. (...), a IJP (...) Serviciul Rutier, rezultă că inculpatul (...) nu figurează în evidența informatizată ca fiind posesor de permis de conducere eliberat de către autoritățile din România.

Inculpatul (...) a recunoscut că, în data de (...), ora (...),  fiind sub influența băuturilor alcoolice și fără a deține permis de conducere, a condus pe DJ (...), pe raza localității (...), autoturismul marca (...), cu nr. de înmatriculare (...), proprietate personală.

Faptul că, în data de (...), ora (...), inculpatul (...) fiind sub influența băuturilor alcoolice și fără a deține permis de conducere, a condus  pe DJ (...) pe raza localității (...), autoturismul marca (...), cu nr. de înmatriculare (...), proprietate personală, rezultă și din conținutul declarației martorei (...). Aceasta a mai susținut că, atunci când soțul său, inculpatul (...) a fost oprit de către organele de poliție în trafic, ea se afla în autoturism în calitate de pasageră. 

În faţa instanţei, inculpatul a recunoscut în integralitate săvârșirea infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia, solicitând ca judecarea cauzei să aibă loc în procedură simplificată.

În drept, fapta inculpatului (...) care, la data de (...), ora (...), fiind sub influența băuturilor alcoolice și fără a deține permis de conducere, a condus pe DJ (...), pe raza localității (...), autoturismul marca (...), cu nr. de înmatriculare (...) întruneşte elementele constitutive ale infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin.1 Cod penal şi de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.38 alin.2 Cod penal.

În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. 1 Cod penal, elementul material al acesteia s-a realizat prin conducerea, la data de (...), pe drumurile publice, a autoturismul marca (..), fără a poseda permis de conducere. Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice. Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei deoarece infracţiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere este o infracţiune de pericol abstract, simpla prezenţă a conducătorului auto în condiţiile mai sus descrise pe un drum public creând o stare de pericol, indiferent de distanța parcursă de acesta.

Cu privire la latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 Cod penal, elementul material este reprezentat de acțiunea inculpatului de a conduce în data de (...) autoturismul marca (...) pe drumul public, având, la momentul conducerii autoturismului, o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge. Urmarea imediată constă în atingerea adusă relaţiilor sociale referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice şi psihice, au o viteză de reacţie scăzută şi simţuri diminuate, ce le împiedică să răspundă prompt la situaţiile periculoase din trafic. Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă şi urmarea produsă rezultă din însăşi săvârşirea faptei (ex re).

În ceea ce priveşte locul săvârşirii, condiţie esenţială a acestor infracţiuni şi care le întregește conţinutul constitutiv, instanţa reţine conducerea autoturismului marca(...) pe DJ (....) din localitatea (...), drum public în accepțiunea prevăzută de art. 6 punctul 14 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (cale de comunicaţie terestră […] special amenajată pentru traficul rutier, […] deschisă circulaţiei publice).

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunile au fost săvârşite cu intenţie indirectă în sensul că, deşi inculpatul nu a urmărit crearea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic, acesta a acceptat posibilitatea creării unei asemenea stări virtual periculoase, decurgând din împrejurarea că a condus autovehiculul fără a poseda permis de conducere şi aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice.

În continuare, instanţa reţine că cele două infracțiuni analizate au fost săvârșite de aceeași persoană, prin aceeași acțiune și înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele. Pentru aceste considerente, în încadrarea juridică dată faptelor, instanța va reține și prevederile art. 38 alin. 2 Cod penal, referitoare la concursul formal de infracţiuni.

Potrivit art. 38 alin. 1 C.pen., există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.

În aceste condiții, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în cauză urmează a fi angajată răspunderea penală a inculpatului, întrucât faptele sale sunt prevăzute de legea penală, au fost săvârşite cu vinovăţie, fiind nejustificate şi imputabile acestuia.

Individualizarea pedepsei și modalitatea de executare:

Instanţa reţine că pedeapsa este o măsură de constrângere şi totodată o modalitate de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. În acest scop, instanţa va proceda la stabilirea pedepsei pentru infracțiunile reţinute în sarcina inculpatului, luând în considerare criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanţa va avea în vedere şi dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, care prevăd că atunci când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

În concret, la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa va avea în vedere gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea inculpatului, care se evaluează în funcție de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Raportat la aceste criterii, instanţa apreciază că fapta inculpatului prezintă un grad mediu de pericol social, având în vedere, pe de-o parte, împrejurarea că fapta de conducere pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală nu a produs un accident rutier. Instanţa are în vedere şi criteriile referitoare la persoana şi conduita inculpatului, respectiv: a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptei, colaborând cu organele judiciare ceea ce a condus la soluționarea cu celeritate a cauzei, este căsătorit, nefiind angajat în muncă.

Punând în balanță toate aceste criterii de individualizare judiciară a pedepsei, instanţa va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pentru faptele reţinute în sarcina sa, într-un cuantum orientat către minimul special prevăzut de lege, dar mai mare decât minimul general, şi anume: pedeapsa 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal; pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea  unui vehicul  sub influenţa alcoolului, prevăzută şi pedepsită  de  art. 336 al. 1 Cod penal.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie si cea complementară, instanța reține că potrivit dispozițiilor legale aplicarea acestora nu este obligatorie în cazul săvârșirii infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv infracțiuni de conducere a unui vehicul fără permis de conducere şi conducerea  unui vehicul  sub influența alcoolului şi nici nu apreciază că se impune aplicarea acestora.

În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an  şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate (1/3 din 1 an închisoare), în cuantum de 4 luni, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 10 luni închisoare.

De asemenea, instanța constată îndeplinite condiţiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 91 Cod penal, şi anume pedeapsa rezultantă aplicată nu este mai mare de 3 ani, inculpatul nu are antecedente penale, şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar în raport de persoana inculpatului instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă chiar şi fără executare acesteia, fiind necesară însă supravegherea conduitei acestuia pentru o perioadă determinată.

Perspectiva executării pedepsei închisorii în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni (care ar atrage incidenţa art. 96 Cod penal în sensul revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârşirea de noi infracţiuni de către inculpat, asigurându-se astfel eficienţa şi efectivitatea rolului preventiv şi educativ al pedepsei.

În consecinţă, în temeiul art. 91 Cod penal, instanța va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei şi va stabili un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. (1) Cod penal, va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune (...) la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) Cod penal, va inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune (..) sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, va impune inculpatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile.

În temeiul art. 91 alin. (4) Cod penal coroborat cu art. 96 Cod penal, va atrage atenţia inculpatului cu privire la conduita sa viitoare şi consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 32 alin. (4) din Legea nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune, va desemna ca organ cu atribuţii pentru efectuarea supravegherii inculpatului Serviciul de Probaţiune (...), căruia i se va comunica o copie a prezentei sentinţe la rămânerea definitivă a acesteia.

În baza art. 72 alin. (1) C.pen., va constata că inculpatul a fost reţinut în cauză, pe o perioadă de 24 ore, de la (...) ora (...) şi până la (...) ora (...)

Cu privire la cheltuielile din cursul cursul procesului penal, potrivit art. 272, 274 alin. 1 C.pr.pen. în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Cuantumul cheltuielilor judiciare la care va fi obligat inculpatul, în baza textului legal enunțat, este dat de suma de (...) lei (din care suma de (...) lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală).

Domenii speta

Spete similare