Actiune raspundere delictuala

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA

Secţia civilă

Operator de date cu caracter personal nr. 3185

DOSAR NR. ..../211/2017

SENTINŢA CIVILĂ NR. 9144/2018

Şedinţa publică din …

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ….

GREFIER: ….

Pe rol se află soluţionarea acţiunii civile formulată de  reclamantul LOA...., în contradictoriu cu pârâta S... SA PRIN SUCURSALA ....., având ca obiect acţiune în răspundere delictuală.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită cu părţile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Instanţa constată că dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2018, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea hotărârii  pentru  data de 13.12.2018 şi, ulterior pentru azi, 20 decembrie 2018.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 24.11.2017 sub nr. de mai sus, reclamantul ……, prin avocat …., a solicitat instanţei obligarea pârâtei ….. la plata sumei de 4.950 euro, echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data plăţii, reprezentând contravaloarea despăgubirii achitate numitului PP...., la care să se adauge penalităţi de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere calculate asupra debitului principal de la data expirării termenului de 3 luni prevăzut de art. 37 alin. 1 din Ordinul C.S.A. nr. 20/2008 – 20.11.2015, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că în data de ....2008 în municipiul .... a avut loc un eveniment rutier în care a fost implicat autoturismul proprietatea reclamantului, acesta aflându-se la volan. În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a numitului PP..... Cauza a făcut obiectul dosarului penal nr. ..../299/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 ...., reclamantul fiind trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă. Reclamantul a învederat că în data de 23.02.2015 a achitat în faţa unui notar public suma de 4.950 de euro, reprezentând acoperirea integrală a prejudiciului suferit de PP.... şi, având în vedere că părţile s-au împăcat, iar reclamantul a achitat întreg prejudiciul, aspecte consemnate în două declaraţii notariale, instanţa a dispus încetarea procesului penal.

Reclamantul a mai precizat că autoturismul său era asigurat la societatea pârâtă, poliţa RCA fiind valabilă până la data de ....2008. Astfel, reclamantul a început demersurile pentru recuperarea despăgubirii plătite, formulând o cerere la data de 20.08.2018, la care asigurătorul nu răspuns în niciun fel.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 55 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 136/1995, art. 36-37 din Ordinul C.S.A. nr. 20/2008.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2.204,33 lei (chitanţa la f. 20).

În dovedirea cererii, la dosar au fost anexate copii de înscrisuri (f. 7-14) şi s-a solicitat obligarea pârâtei să depună întreg dosarul de daună.

La data de 07.02.2018, pârâta, prin avocat …., a formulat întâmpinare (f. 25-27), prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantului, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea excepţiei prescripţiei, pârâta a învederat că sunt incidente dispoziţiile art. 2519 şi art. 2527 Cod civil, întrucât pretenţiile sunt născute din raportul de asigurare. Dreptul la acţiune al reclamantul s-a născut la data plăţii efectuate de reclamant – 23.02.2015, astfel că termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 23.02.2017, acţiunea fiind introdusă pe rolul instanţei la data de 22.11.2017.

Pe fond, pârâta a susţinut că, contrar susţinerilor reclamantului, instanţa penală a stabilit clar că acţiunea civilă a fost stinsă ca urmare a faptului că asigurătorul a achitat despăgubiri numitului PP...., conform contractului de tranzacţie depus la dosar, încheiat în 18.02.2015. Prin acest act, persoana vătămată a declarat să se consideră pe deplin despăgubită şi nu mai are nicio pretenţie, de nicio natură de la asigurător şi nici de la făptuitor, nici prezentă şi nici viitoare. Reclamantul a achitat suma pretinsă prin prezenta acţiune ulterior încheierii contractului de tranzacţie.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 C.p.c., art. 2519, 2527 Cod civil şi Legea nr. 136/1995.

În probaţiune, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului şi audierea martorului PP.....

La termenul din data de 26.04.2018, instanţa a unit cu fondul excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

La data de 30.05.2018, din dispoziţia instanţei, Judecătoria Sectorului 1 .... a comunicat dosarul penal nr. ..../299/2014.

La data de 15.06.2018, pârâta a comunicat copia dosarului de daună (f. 46-74).

La termenul din data de 21.06.2018, instanţa a încuviinţat proba cu interogatoriul pârâtului, care a fost administrată la termenul din data de 06.09.2018, răspunsurile pârâtului fiind consemnate şi ataşate la dosar (f. 78). De asemenea, s-a încuviinţat proba testimonială cu martorul PP.... şi audierea acestuia prin comisie rogatorie, constatându-se prin Încheierea din data de 28.11.2018 imposibilitatea audierii martorului de către Judecătoria Sectorului 5 .... (f. 83-86).

La termenul din data de 29.11.2018 au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei şi s-a dispus amânarea pronunţării hotărârii pentru data de 13.12.2018 şi, ulterior, pentru data de 20.12.2018.

La data de 11.12.2018, reclamantul, prin avocat, a formulat concluzii scrise.

În baza art. 248 alin. 1 C.p.c., analizând cu prioritate excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată prin întâmpinare şi unită cu fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:

În fapt, reclamantul pretinde prin prezenta acţiune suma de 4.950 de euro, achitată cu titlu de despăgubire în favoarea numitului PP...., conform declaraţiei autentificate sub nr. ..../23.02.2015 de notar public MR...(f. 7-8), în urma evenimentului rutier produs în data de ....2008.

Reclamantul LOA...a fost trimis în judecată în dosarul penal nr. ..../299/2014 al Judecătoriei Sectorului 1 .... pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă împotriva persoanei vătămate PP...., iar prin Sentinţa penală nr. 123/02.03.2015 (f. 10-11) s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul LOA...şi s-a constatat stinsă acţiunea civilă exercitată de partea civilă PP..... Instanţa a avut în vedere declaraţia părţii civile autentificată sub nr. ..../23.02.2015 de notar public MR...(f. 89 dos. penal) şi contractul de tranzacţie încheiat între partea civilă şi .... S.A. (f. 90-92 dos. penal).

Prin notificarea comunicată asigurătorului la data de 24.08.2015 (f. 12-14), reclamantul LOA...a solicitat plata sumei de 4.950 de euro achitată în favoarea lui PP...., invocând art. 55 din Legea nr. 136/1995 şi faptul că la data producerii evenimentului rutier deţinea poliţă valabilă de asigurare RCA  la pârâta .... S.A.

Prezenta cerere de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul acestei instanţe la data de 22.11.2017.

În drept, conform art. 41 din Legea nr. 136/1995, în vigoare la data producerii evenimentului rutier, „În asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii faţă de terţele persoane păgubite şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.”

Conform art. 44 din aceeaşi lege, „(1) Asigurătorul plăteşte despăgubirea nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat, despăgubire ce nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului. (2) Despăgubirea se plăteşte asiguratului în cazul în care acesta dovedeşte că a despăgubit pe cel păgubit.”

Conform aceleiaşi legi, „Art. 49 - Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, (…) Art. 50 – (1) Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri. (…)”

Potrivit art. 51 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, „Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 şi 50, se acordă şi în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul.”

Conform art. 55, „Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite. (…) Despăgubirile se plătesc asiguraţilor dacă aceştia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58. Odată cu încasarea despăgubirii, persoanele păgubite vor declara în scris că au fost despăgubite pentru pagubele suferite şi că nu mai au nici o pretenţie de la asigurătorul de răspundere civilă şi asigurat (persoana vinovată) în legătură cu paguba respectivă. (…)”

Conform art. 18 alin. 1 din Ordinul C.S.A. nr. 20/2008, în vigoare la data producerii evenimentului rutier, „Documentul de asigurare obligatorie RCA eliberat de un asigurător RCA în schimbul unei prime plătite de proprietarul sau utilizatorul unui vehicul garantează, pentru perioada de valabilitate înscrisă, despăgubirea prejudiciilor provocate prin accidente de vehicule produse în limitele teritoriale de acoperire, în conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispoziţiile legislaţiei privind asigurarea obligatorie RCA, în vigoare la data accidentului, a statului în care acesta s-a produs.”

Conform art. 2519 alin. 1 Cod civil, „Dreptul la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani.”

Conform art. 2527 Cod civil, „În cazul asigurării contractuale, prescripţia începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute de lege ori stabilite de părţi pentru plata primei de asigurare, respectiv pentru plata indemnizaţiei sau, după caz, a despăgubirilor datorate de asigurător.”

Prin urmare, cu privire la instituţia prescripţiei sunt aplicabile în cauză dispoziţiile Noului Cod civil în temeiul art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil.

În speţă, instanţa reţine că, astfel cum ambele părţi au fost de acord, termenul de prescripţie al dreptului material la acţiune al reclamantului pentru recuperarea de la asigurător a sumelor plătite cu titlu de despăgubire în favoarea persoanei prejudiciate prin accident s-a născut la data plăţii despăgubirii – 23.02.2015, conform art. 2527 Cod civil. Deşi formularea acestei dispoziţii este ambiguă, având în vedere că nu distinge, faţă de sintagma despăgubirilor datorate de asigurător, instanţa apreciază că este aplicabilă şi în prezenta cauză, fiind vorba de pretenţii constând în despăgubiri pretins datorate de asigurător. Chiar apreciind că art. 2527 nu ar fi aplicabil, devine incidentă regula generală prevăzută de art. 2523 Cod civil, fiind evident că dreptul la acţiune al reclamantului nu se putea naşte anterior efectuării plăţii, când nu exista vreo creanţă a acestuia împotriva asigurătorului.

Cu privire la termenul de prescripţie, instanţa apreciază că în cauză este aplicabil termenul de 2 ani prevăzut de art. 2519 alin. 1 Cod civil, pretenţiile reclamantului fiind născute din contractul de asigurare şi nu sunt întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, de altfel în niciun moment nu au fost invocate de către reclamant dispoziţiile privind răspunderea civilă delictuală. Legea nr. 136/1995 reglementa raporturile contractuale de asigurare, ceea ce reiese din toate dispoziţiile legale evocate în cele ce preced, iar acţiunea în regres formulate de persoana păgubită direct împotriva asigurătorului se fundamentează pe răspunderea civilă delictuală, situaţie în care termenul prescripţiei este de 3 ani.

Susţinerile reclamantului în sensul că în cauză ar fi aplicabil termenul de prescripţie de 3 ani sunt neîntemeiate. Ceea ce a încercat să inducă reclamantul, respectiv faptul că dacă ar fi încredinţat autoturismul pentru a fi condus de o altă persoană, terţă faţă de raportul de asigurare, nu s-ar fi aplicat termenul de 2 ani, nu are nicio relevanţă pentru prezenta cauză.

Este adevărat că art. 51 din Legea nr. 136/1995 prevedea că despăgubirile se acordă şi în cazul în care cel care a condus autoturismul asigurat şi a produs prejudiciul a fost o altă persoană decât asiguratul, însă acest articol face trimitere la art. 49 şi 50, care reglementează modalitatea de plată a despăgubirii de către asigurător către terţele persoane păgubite.

Or, în cauză nu este vorba de o astfel de situaţie, ci de situaţia reglementată de art. 55 alin. 3, respectiv art. 44 din Legea nr. 136/1995, ambele dispoziţii făcând referire numai la asigurat, întrucât numai acesta şi nu alte persoane care ar fi condus autovehiculul, pot pretinde plata despăgubirii de la asigurat, în temeiul raportului juridic existent între ei şi guvernat de contractul de asigurare.

Astfel cum a învederat şi pârâta, în cauză nu poate intra în discuţie ca fundament al acţiunii răspunderea civilă delictuală, întrucât acţiunea nu este formulată de persoana prejudiciată, or reclamantul, care este cel care a săvârşit fapta ilicită, nu invocă săvârşirea vreunei fapte ilicite faţă de el. Nu pot fi incidente în cauză nici gestiunea de afaceri sau îmbogăţirea fără justă cauză a asigurătorului. Pentru a exista gestiune de afaceri, trebuie ca actul juridic încheiat de gerant să fie oportun, util pentru interesele geratului, ceea ce evident nu este cazul în speţă, plata despăgubirii de către asigurat nu a fost nicidecum efectuată în interesul asigurătorului, ci având în vedere că din probele de la dosar nu reiese că suma de 4.950 de euro ar fi fost achitată pentru acoperirea vreunui prejudiciu material şi moral (prejudiciile fiind în totalitate acoperite de asigurător, conform contractului de tranzacţie), probabil pentru ca persoana vătămată să se împace în cadrul procesului penal cu inculpatul reclamant în prezenta cauză. Nici îmbogăţirea fără justă cauză nu este incidentă, reclamantul având la dispoziţie acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 55 alin. 3 din Legea nr. 136/1995 derivată din contractul de asigurare, pe care a şi exercitat-o. Iar acţiunea pentru îmbogăţirea fără justă cauză are caracter subsidiar şi poate fi exercitată numai în absenţa unui alt mijloc de recuperare a prejudiciului, astfel cum arată şi prof. Liviu Pop în tratatul la care a făcut referire reprezentantul reclamantului în dezbateri.

Prin urmare, faţă de faptul că dreptul la acţiune al reclamantului s-a născut la data de 23.02.2015, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 22.11.2017 şi chiar apreciind că notificarea emisă în data de 24.08.2015 (pentru care la dosar nu există însă dovada primirii) ar fi fost aptă să întrerupă prescripţia, în baza art. 2537 pct. 4 şi art. 1522 alin. 2 Cod civil, având în vedere dispoziţiile art. 2540 Cod civil, prescripţia nu a fost întreruptă întrucât cererea de chemare în judecată nu a fost introdusă în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere. Oricum, şi de la data notificării până la introducerea acţiunii s-a scurs un termen mai lung de doi ani.

În consecinţă, va fi admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantului şi va fi respinsă ca atare cererea de chemare în judecată , fără cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei întrucât nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul LOA...CNP …., cu domiciliul în …. şi domiciliul procesual ales în …prin avocat …, în contradictoriu cu pârâta .... S.A. …., cu sediul procesual ales la sediul reprezentantului convenţional avocat …. fiind prescris dreptul material la acţiune al reclamantului.

Ia act că pârâta nu solicită cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Cluj-Napoca.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 20.12.2018.

Domenii speta

Spete similare