Termenul de formulare a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive. Nerespectarea termenului. Consecinţe

Prin încheierea nr. 8 din data de 11.01.2017 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Suceava în dosar nr. 89/86/2017, s a admis propunerea formulată de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Suceava.

În baza art. 236 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 202 alin. 1, 3 şi 4 lit. e Cod procedură penală şi art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 14.01.2017 şi până la data de 12.02.2017, inclusiv, a măsurii arestării preventive luată prin încheierea nr. 183/16.09.2016 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi în dosarul nr. 4322/86/2016 al Tribunalului Suceava, şi prelungită succesiv, faţă de inculpatul S.A.E., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de introducere în ţară de droguri de risc şi mare risc, prev. de art. 3 alin. 1 si 2 din Legea nr. 143/2000 şi trafic de droguri de risc şi mare risc, prev. de art. 2 alin. 1 si 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art 38 alin. 1 Cod penal.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie inculpatul, pentru motivele pe larg expuse în partea introductivă a hotărârii.

Analizând contestația prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu prevederile art. 204 Cod procedură penală, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul instanței de control a constatat că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 235 alin. 1 Cod procedură penală referitoare la procedura prelungirii arestării preventive în cursul urmăririi penale, „Propunerea de prelungire a arestării preventive împreună cu dosarul cauzei se depun la judecătorul de drepturi şi libertăţi cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive.”

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 336/30.04.2015, publicată în Monitorul Oficial  nr. 342/19 mai 2015, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de S.V.B. în dosarul nr. 681/86/2015 al Tribunalului Suceava - Secţia penală şi s-a constatat că dispoziţiile art. 235 alin. 1 Cod procedură penală sunt constituţionale în măsura în care nerespectarea termenului „cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive” atrage incidenţa art. 268 alin. 1 Cod procedură penală.

În considerentele deciziei sus-menţionate s-au reţinut, în esenţă, următoarele:

„48. În concluzie, având în vedere toate cele arătate, ţinând cont de faptul că raţiunea termenului de depunere a propunerii de prelungire a duratei arestării preventive este aceea de a asigura respectarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului arestat şi de a elimina arbitrariul cât priveşte dispunerea prelungirii măsurii privative de libertate, Curtea constată că acest termen are natura juridică a unui termen peremptoriu. Aceasta este singura interpretare care poate determina compatibilitatea normelor procesual penale criticate cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul la apărare şi cu dispoziţiile constituţionale privind înfăptuirea justiţiei.

49. Prin urmare, Curtea reţine că nerespectarea termenului de depunere a propunerii de prelungire a arestării preventive la judecătorul de drepturi şi libertăţi „cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive” este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului arestat, aşa încât sunt incidente normele procesual penale ale art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, sancţiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea procurorului din exerciţiul dreptului de a depune propunerea de prelungire a duratei arestului preventiv şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen.”

Termenul de sesizare a judecătorului de drepturi şi libertăţi cu propunerea de prelungire a arestării preventive este un termen procedural de regresiune (care se calculează în sens invers curgerii timpului, având ca moment de început ziua în care expiră durata arestării preventive) şi imperativ, intrând sub incidenţa prevederilor art. 269 alin.2 Cod procedură penală.

Potrivit art. 269 alin.2 Cod procedură penală „la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte”. Alin. 1 al aceluiaşi articol prevede că: „la calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel”.

Dacă s-ar interpreta în sens contrar, respectiv că procurorul are la dispoziţie un termen substanţial de 5 zile pentru a sesiza judecătorul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, s-ar ajunge în situaţia depunerii acestei propuneri, ca în cazul de faţă, cu mai puţin de 5 zile pline înainte de expirarea măsurii preventive, astfel că scopul deciziei obligatorii a Curţii Constituţionale nu ar fi respectat. Or, sensul dispoziţiei „cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive” este acela că între data depunerii propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive şi data expirării duratei acesteia trebuie să existe un interval de minim 5 zile, în cadrul cărora nu se include data depunerii acestei propuneri. Altfel, cele 5 zile stipulate de art. 235 alin. 1 Cod procedură penală ar fi în fapt patru, aspect care, în cazul în care s-ar accepta o astfel de interpretare, ar conduce la încălcarea unei decizii general obligatorii, iar părţile ar fi private de termenul minim prevăzut de legiuitor în favoarea lor. În cazul în care legiuitorul ar fi avut în vedere termenul minim de 5 zile, nu ar fi folosit sintagma „cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive”, sintagmă din care rezultă că între momentul depunerii unei propuneri de prelungire a măsurii arestării preventive şi cel al expirării duratei precedentei măsuri trebuie să fie un interval plin de 5 zile.

Nerespectarea, de procuror, a termenului atrage decăderea sa din exerciţiul dreptului de a depune propunerea de prelungire a arestării preventive a unui inculpat şi nulitatea actului făcut peste termen.

Este real că, potrivit prevederilor art. 271 Cod procedură penală, „În calculul termenelor privind măsurile preventive (…) ora sau ziua de la care începe şi cea la care se sfârşeşte termenul intră în durata acestuia”.

Acest text prezintă o reglementare similară cu cel prevăzut de art. 188 Vechiul Cod procedură penală. Or, doctrina anterioară (dar şi prezentă) în materie (care face trimitere la toate dispoziţiile normative aplicabile în materia termenelor) este convergentă în sensul că regula aici stipulată se aplică calculului termenelor substanţiale (cu trimitere la durata măsurilor privative/restrictive de drepturi), chiar dacă interpretarea literală dată textului ar conduce la aplicabilitatea sa în cazul ambelor categorii de termene (atât substanţiale, cât şi procedurale).

Pe de altă parte, în minuta întâlnirii reprezentanţilor CSM cu preşedinţii secţiilor penale ale ÎCCJ şi curţilor de apel din data de 24-25 septembrie 2015, s-a reţinut, ca opinie majoritară, că, la modalitatea de calcul a termenului de 5 zile reglementat de art. 235 alin. 1 Cod procedură penală, trebuie avut în vedere că acesta reprezintă un „termen procedural de regresiune care se calculează pe zile pline, în sensul invers al curgerii timpului, concluzie ce rezultă din formularea folosită de legiuitor „cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive”, formulare similară cu aceea utilizată de Codul de procedură penală anterior pentru reglementarea termenului în care inculpatul trebuie să primească citația pentru termenul de judecată”.

Or, plecând de la exemplul la care s-a făcut aici trimitere (vezi şi Tratat de procedură penală, I. Neagu, ediţia 1997, pagina 377), este necesar ca, de la data formulării propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive a unui inculpat şi până la data expirării precedentei arestări preventive să existe minimum 5 zile pline.

În plus, atâta timp cât jurisprudenţa în materie este divergentă, în lipsa unui recurs în interesul legii sau a unei hotărâri preliminare pentru dezlegarea chestiunilor de drept pronunţate de ÎCCJ, se impune ca dispoziţiile legale privind calcularea termenului să fie interpretate în sensul avut în vedere în decizia Curţii Constituţionale arătată în cele ce preced, prin prisma scopului urmărit, respectiv asigurarea „dreptului fundamental la apărare al inculpatului arestat”.

În speţă, precedenta prelungire a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului S.A.E. a fost dispusă prin încheierea nr. 237 din data de 12.12.2016 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Suceava în dosar nr. 5986/86/2016, pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 15.12.2016 şi până la data de 13.01.2017, inclusiv.

Propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de  Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Suceava privind pe inculpatul mai sus arătat a fost depusă la Tribunalul Suceava la data de 09.01.2017.

În condiţiile în care măsura arestării preventive urmează să expire la finalul zilei de 13.01.2017, data la care procurorul ar fi trebuit să formuleze propunerea de prelungire a prezentei măsuri, calculând în regresiune, începând cu data de 13.01.2017, este cel mai târziu 08.01.2017 (pentru a se respecta astfel condiţia existenţei celor 5 zile pline/libere). Cum propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a fost depusă în cursul zilei de 09.01.2017 (deci cu depăşirea termenului de 5 zile la care s-a făcut trimitere în cele ce preced), judecătorul de drepturi şi libertăţi de la prezenta instanţă constată că aceasta a fost tardiv formulată.

Pentru considerentele arătate,  s-a constatat întemeiată contestaţia formulată de inculpat, în conformitate cu dispoziţiile art. 204 alin. 1,4 Cod procedură penală raportat la art. 203 alin. 5 Cod procedură penală.

S-a desfiinţat în totalitate încheierea atacată şi în rejudecare, s-a admis excepţia invocată de inculpat vizând tardivitatea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchet şi pe care, în temeiul art. 204 alin. 12 Cod procedură penală, în referire la art. 235 alin. 1 Cod procedură penală şi cu trimitere la art. 268 alin. 1 Cod procedură penală, care a fost respinsă ca tardiv introdusă.

Domenii speta

Spete similare