Ordin de protecţie

Hotărâre 657 din 02.02.2016


Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău reclamanta N P în contradictoriu cu pârâtul N D a solicitat emiterea ordinului de protecţie în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 25/2012 împotriva fostului soţ, pârâtul. Astfel reclamanta a solicitat obligarea pârâtului să  păstreze faţă de reclamantă, fiul reclamantei, minorul, o distanţă minimă de 100 de metri; să  păstreze faţă de locuinţa reclamantei şi a fiului reclamantei, situată în o distanţă minimă de 100 de metri, cât şi faţă de orice adresă viitoare; să  păstreze faţă de locul de muncă al reclamantei  o distanţă minimă de 100 de metri; interzicerea oricărui contact pârâtului, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu reclamanta; obligarea pârâtului la suportarea chiriei şi întreţinerii pentru locuinţa temporară unde reclamanta şi copilul locuiesc sau urmează să locuiască.

Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru în temeiul art. 272 alin. 2 din Legea nr. 217/2003 modificată prin Legea nr. 25/2012.

În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar înscrisuri şi a cerut încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale cu martorul Ai P. Reclamanta a renunţat la administrarea probei cu interogatoriul pârâtului în şedinţa din 02.02.2016.

Pârâtul nu s-a prezentat în faţa instanţei, nu a formulat întâmpinare dar a fost asistat de avocat din oficiu, potrivit art. 273 alin. 4 din Legea nr. 217/2003 modificată prin Legea nr. 25/2012.

În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri şi proba cu martorul Apetri Petrea.

Din probatoriul administrat în cauză instanţa reţine următoarele;

Reclamanta şi pârâtul au fost căsătoriţi în perioada 31.10.1999-21.08.2015, când prin s.c. nr.  pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr., rămasă definitivă la data de  21.08.2015, a fost declarată desfăcută căsătoria acestora. Din căsătoria părţilor a rezultat minorul Ni C

Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar () cu declaraţiile martorului AP rezultă că în data de 27.01.2016 reclamanta a fost lovită de pârâtul ND.

Potrivit înscrisului medico-legal mai sus invocat, la data de 28.01.2016 reclamanta prezenta echimoză violacee de 3 cm diametru pe gamba dreaptă, excoriaţie de 0,5 cm cu crustă hematică pe antebraţul drept, margine cubitală, acestea s-au putut produce prin loviri, fiind necesare 1-2 zile de îngrijiri medicale.

Din declaraţia martorului audiat în cauză, instanţa reţine că în urma incidentului din data de 27.01.2016 reclamanta s-a deplasat la spital pentru a-i fi acordate ingrijiri medicale, prezentând o vânătaie în zona cotului, având buzele umflate, acuza dureri în zona gâtului. Martorul declară că astfel de incidente au mai avut loc şi anterior, pârâtul a lovit-o, atras-o de păr pe reclamantă, iar în ceea ce priveşte atitudinea faţă de copil, acesta ţipă adesea la minor, iar din acest motiv coplul urinează  adesea pe el. Vocabularul pârâtului este greu de descris în cuvinte, în prezent prestează activităţi de cămătărie şi jocuri de noroc. Nu în ultimul rând pârâtul a ameninţat-o că vrea să o determine să se arunce de pe bloc sau în faţa trenului. Martorul a mai arătat ca fostul ginere o urmăreşte permanent pe reclamantă.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003, republicată, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri-obligaţii sau interdicţii:

a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;

b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;

c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;

d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;

e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;

f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;

g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;

h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.

Potrivit art. 3 alin.1 din acelaşi act normativ, violenţa în familie reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, iar potrivit alin.2 al aceluiaşi articol constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale.

Analizând dispoziţiile actului normativ mai sus menţionat, instanţa reţine că emiterea unui ordin de protecţie se poate dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) se constată comiterea unui act de violenţă, care conform art. 4 din Legea nr. 217/2003, poate fi:

- violenţă verbală, adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare” [art. 4 lit. a) din Legea nr. 217/2003]

- violenţă psihologică, impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu efect similar [art. 4 lit. b) din Legea nr. 217/2003];

 - violenţă fizică, adică o vătămare corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar  [art. 4 lit. c) din Legea nr. 217/2003];

 - violenţa sexuală, adică agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal  [art. 4 lit. d) din Legea nr. 217/2003];

- violenţă economică, adică interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acţiunea de sustragere intenţionată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune, refuzul de a susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor, precum şi alte acţiuni cu efect similar  [art. 4 lit. e) din Legea nr. 217/2003];

- violenţă socială, impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ, impunerea izolării prin detenţie, inclusiv în locuinţa familială, privare intenţionată de acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar [art. 4 lit. f) din Legea nr. 217/2003];

- violenţă spirituală adică subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare  [art. 4 lit. g) din Legea nr. 217/2003];

b) Actul de violenţă este de natură să pună în pericol viaţa, integritatea sau libertatea victimei;

c) Actul este unul de violenţă în familie (Legea nr. 217/2003 are în vedere prevenirea şi combaterea violenţei în familie), în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepţiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003: a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude; b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie; c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc; d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile faţă de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepţia celor care îndeplinesc aceste atribuţii în exercitarea sarcinilor profesionale.

d) Emiterea ordinului de protecţie să vizeze înlăturarea stării de pericol în care se află persona ce solicită aceasta.

Analizând condiţiile reţinute mai sus, cu incidenţă la speţă, instanţa reţine că acestea sunt îndeplinite. Astfel, din coroborarea probelor depuse la dosarul cauzei, declaraţia martorului Apetri Petrea şi a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei,  instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a constata calitatea de victimă în înţelesul Legii 217/2003 pentru N P şi N urmând a emite ordin de protecţie pentru acestea împotriva pârâtului. Situaţia de faţă durează din luna  martie 2014 aşa cum rezultă din plângerile care au fost adresate de reclamantă Secţiei 2 de Poliţie Bacău(fl. 11 dosar).

Prin urmare instanţa reţine că reclamanta, dar prin ea şi fiul acesteia,  sunt în stare de pericol, astfel că se impune emiterea pentru acestea a ordinului de protecţie prevăzut de art. 26 din  Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, modificată prin Legea nr. 25/2012, iar pârâtul urmează să respecte următoarele obligaţii şi interdicţii sub supravegherea organelor de poliţie:

1.să  păstreze faţă de reclamantă, fiul reclamantei, o distanţă minimă de 100 de metri;

2. să  păstreze faţă de locuinţa reclamantei şi a fiul reclamantei, o distanţă minimă de 100 de metri;

3.să  păstreze faţă de locul de muncă al reclamantei  o distanţă minimă de 100 de metri;

4.interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu reclamanta;

In ce priveşte  cererea privind obligarea pârâtului la suportarea chiriei şi întreţinerii pentru locuinţa temporară unde reclamanta şi copilul locuiesc sau urmează să locuiască, instanţa urmează a respinge această solicitare întrucât nu s-a făcut dovada încheierii unui astfel de contract, a contravalorii chiriei achitate, la dosar existând doar o procură de reprezentare autentică. Totodată instanţa reţine că reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtului să păstreze faţă de actuala sau orice altă locuinţă sau orice alt loc de muncă o distanţă minimă de 100 m. Vor fi respinse solicitările cu privire la orice altă locuinţă sau orice alt loc de muncă întrucât obiectul cererii nu este unul determinat/determinabil.