Divorţ

Deliberând asupra cauzei de faţă:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 07.03.2016, , reclamanta  a solicitat, in contradictoriu cu pârâtul, pronunţarea unei hotărâri prin care sa dispună desfacerea căsătoriei încheiata intre părţi din vina exclusivă a pârâtului, revenirea reclamantei la numele avut anterior, exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către reclamantă cu privire la minora, stabilirea domiciliului minorei la mamă şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere, fără cheltuieli de judecată.

In motivarea cererii, a arătat reclamanta că, la scurt timp după încheierea căsătoriei, au apărut neînţelegeri. Astfel,  pe fondul consumului de alcool, pârâtul a lovit-o pe reclamanta în repetate rânduri. Potrivit reclamantei, în data de 31.01.2016, pârâtul a provocat scandal şi a agresat-o mai întâi fizic , iar apoi verbal pe soţia sa. Cu acelaşi prilej a fost agresată şi fiica cuplului, de către tată în zona capului. În aceste condiţii , reclamanta a fost nevoită să se mute la mama sa împreună cu minora, totodată a solicitat emiterea unui ordin de protecţie, Judecătoriei Bacău.

Reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri,  martori.

Au fost ataşate înscrisuri (f. 7-11 ds.).

La data de  30.03.2016 pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională (f. 28 dosar) prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpă comună, revenirea la numele avut anterior căsătoriei, exercitarea autorităţii părinteşti în comun,stabilirea domiciliului minorei la mamă, încuviinţarea unui program de legături personale, la fiecare sfârşit de săptămână, sâmbăta în intervalul orar 10-18, cu luarea minorei la domiciliul pârâtului-reclamanat. În plus a solicitat cheltuieli de judecată.

În motivare, pârâtul–reclamant a arătat că între părţi a existat un conflict domestic, reclamanta locuind în prezent la familia ei din satul Spria, com. Coloneşti.. Pârâtul-reclamant a arătat că soţia sa este o fire critică, îi reproşa tot timpul că nu aduce suficienţi bani acasă. A susţinut că relaţia dintre părţi s-a deteriorat în urma decesului părinţilor pârâtului, recunoscând că a început să consume alcool. În ceea ce o priveşte pe minora, aceasta este iubită de ambii părinţi, care s-au ocupat îndeaproape de creşterea şi educarea acesteia.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 210 şi urm. C.pr.civ., art. 206 şi urm. C.pr.civ, art. 379-380 N.C.Civ.

În dovedire, s-a cerut încuviinţarea probei testimoniale, înscrisuri, anchetă socială.

Instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri, martori, ancheta socială.

Sub aspectul probatoriului a fost administrata in cauza în cadrul şedinţei de judecată din data de 21.06.2016 proba prin inscrisuri, ancheta sociala şi declaratia martorului. La termenul din 20.09.2016 a fost audiată martora F M.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Din relaţia părţilor, s-a născut la data de 18.10.2002 minora, conform actului de naştere  înregistrat la Bacău. 

Părţile in cauza s-au căsătorit la data de 30.10.1993, căsătoria fiind înregistrata in registrul stării civile al  Consiliului local C.

Retine instanţa ca reclamanta  solicitat desfacerea căsătoriei, in baza art. 373 lit.  b) C. civil, urmând a se analiza, in raport de probele administrate in cauza, daca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se putea dispune desfacerea căsătoriei precum si căruia dintre soţi ii aparţine culpa in destrămarea relaţiilor de căsătorie.

Din probele administrate în cauză rezultă faptul că între părţi au existat neînţelegeri de-a lungul căsătoriei, ce au culminat cu părăsirea domiciliului conjugal de către reclamantă,  la data de 31.01.2016, moment din care nu au mai avut  o locuinţă  comună, nu au mai gospodărit împreună şi nu şi-au mai îndeplinit îndatoririle de soţi. 

Se reţine în continuare faptul că în timpul convieţuirii reclamanta-pârâta  a fost cea care s-a ocupat atât de gospodărie cât şi de creşterea şi îngrijirea minorei.

Astfel, din declaraţia martorei O M rezultă faptul că între cei doi soţi existau neînţelegeri generate în principal de faptul că pârâtul –reclamat consuma excesiv alcool, acesta devenind violent atât fizic cât şi verbal. În data de 31.01.2016, pârâtul a lovit-o atât pe reclamantă cât şi pe fiica celor doi, motiv pentru care soţia pârâtului a fost nevoită să părăsească domiciliul comun împreună cu minora, stabilindu-se la mama sa. Comportamentul pârâtului faţă de minora este unul anormal, o jigneşte constant, numind-o „jigodie” .De asemenea, martora a arătat că pârâtul –reclamant avea o atitudine necorespunzătoare faţă de reclamanta-pârâtă,  aducându-i injurii. Aceleaşi aspecte au fost  afirmate şi de fiica celor doi soţi, minora A E (f. 40) cu prilejul ascultării în Camera de consiliu. Aceasta arată „tata consumă foarte mult alcool, mă loveşte… în trecut m-a făcut- jigodie- .. de tata imi este frică”.

Prin s.c. nr. pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.  a fost emis ordin de protecţie a reclamantei V L  şi minorei V A E  faţă de pârâtul din prezenta cauză pentru o perioadă de 4 luni, pârâtului i-au fost impuse de către instanţă o serie de obligaţii. Instanţa a reţinut că reclamanta a fost lovită de către  pârât, cu pumnul în zona capului şi apoi, în aceeaşi  modalitate, fiica minoră care a intervenit în conflictul dintre părinţi. Actele de agresiune ale pârâtului au vizat-o în continuare pe reclamantă, până într-un moment în care aceasta şi minora au reuşit să fugă din locuinţa comună.  Potrivit certificatului medico - legal nr. emis de SML B  reclamanta prezintă leziuni - traumatice - traumatism cranio - facial, produse prin lovire cu mijloace contondente, ce pot data din 31 ianuarie 2016 şi care necesită pentru vindecare un număr de 2- 3 zile îngrijiri medicale.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant în sensul de a fi desfăcută căsătoria din culpă comună, instanţa nu poate reţine în atitudinea reclamantei faţă de soţul acesteia vreo culpă. Susţinerea pârâtului conform căreia acesta nu a fost susţinut moral de soţie în urma decesului părinţilor săi, nu poate forma convingerea instanţei că reclamanta se face şi ea vinovată de destrămarea relaţiilor dintre soţi, în condiţiile în care pârâtul avea posibilitatea să apeleze la serviciile unui psiholog  în loc să consume alcool în exces,  aşa cum recunoaşte în cererea reconvenţională.

 Având în vedere cele reţinute anterior, instanţa constata ca intre soţi relaţiile sunt vătămate, nemaifiind posibila continuarea căsătoriei.

Fata de situatia de fapt reţinuta, instanţa apreciază ca raporturile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate, continuarea casatoriei nemaifiind posibila ( art. 373 lit. b C.Civ.), apreciind de asemenea ca paratul se face vinovat de destramarea relatiilor de casatorie, din probele administrate neputandu-se retine vreo vina a reclamantei pentru situatia in care au ajuns partile, astfel ca va admite cererea reclamantei –pârâte sub acest aspect si va dispune desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a sotului parat.

Pentru toate cele expuse anterior, constatând că relaţiile dintre soţi sunt grav şi iremediabil vătămate, instanţa va dispune desfacerea casatoriei incheiata intre parti, , , prin divort, din culpa exclusiva a paratului.

Referitor la capatul de cerere privitor la nume, in baza disp. art. 383 alin. 1 cod civil instanta va dispune revenirea reclamantei la numele purtat anterior incheierii casatoriei, acela de  OJOG.

În ceea ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa va  respinge  cererea formulata de pârâtul-reclamant şi va admite cererea formulată de reclamanta-pârâtă de exercitare în  mod exclusiv a autorităţii părinteşti, pentru următoarele considerente:

Art. 397 C. civ. prevede că autoritatea părintească revine ambilor părinţi si numai prin excepţie, în cazurile prevăzute la art. 398 si 507 C. civ., exercitarea autorităţii părinteşti  va fi exercitată de unul dintre părinţi, respectiv daca unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătoreasca, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau daca, din orice motiv, se afla in neputinţă de a-si exprima voinţa sau daca exista motive întemeiate, având in vedere interesul superior al copilului.

Art 398 cod civ prevede că atunci când există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi,.

Noul cod civil instituie deci regula  in sensul că după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi. Aceasta prevedere are la baza prezumtia ca este in interesul superior al copilului ca autoritatea parinteasca sa se exercite in în aceleaşi condiţii si in caz de divort al parintilor. Custodia comuna asigura dreptul copilului la grija parinteasca normala si permanenta din partea ambilor parinti precum si prezenta acestora in viata sa si dupa divort, părinţii avand aceeasi responsabilitate si posibilitate de a lua decizii referitoare la problemele importante din viaţa  copilului.

 Excepţia prevăzută de lege este atunci când, din motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi (părinte custodian).

Pentru a dispune exercitarea autorităţii părinteşti de către unul din părinţi nu este suficientă manifestarea de voinţă a unuia sau altuia dintre soţi, ci  instanţa trebuie să constate că există o situaţie excepţională sau  că riscul ca minorul să sufere ca urmare a continuării custodiei comune să fie atât de mare încât să nu poată fi acceptat. În plus, nu trebuie să existe nicio aşteptare ca problemele părinţilor să poată fi rezolvate în viitorul apropiat.

Potrivit art.  2 alin. 3  din Legea nr. 272/2004, principiul interesului  superior al copilului  va prevala în  toate demersurile  şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice  şi de organismele private autorizate, precum şi în  cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

 Instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor Noului Cod Civil  autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi. Părinţii căsătoriţi exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească. În cazul divorţului părinţilor autoritatea părintească se exercită potrivit dispoziţiilor din cod referitoare la efectele divorţului în raporturile dintre părinţi şi copii.

În aprecierea  interesului minorului,  prezintă importanţă nu numai  condiţiile materiale ale  unuia dintre părinţi ci şi alte  elemente precum  vârsta minorului, comportamentul părinţilor faţă de  copil, ataşamentul acestuia faţă de părinţi.

Analizând probatoriul administrat în cauză instanţa apreciază că modalitatea în care tatăl şi-a exercitat drepturile şi îndatoririle părinteşti, de natură a crea fiicei sale minore o stare de pericol, precum şi lipsa de cooperare dintre părţi, constituie un motiv întemeiat ca, cel putin pentru moment, autoritatea părintească să fie  exercitată exclusiv de reclamantă.

Astfel că, având in vedere continutul referatelor de anchetă psihosocială socială ataşate la dosar, depoziţiile martorilor audiaţi , raportat la vârsta si interesul superior al minorei, modul în care părinţii şi-au exercitat drepturile şi îndatoririle părinteşti, instanţa in temeiul art. 398 cod civ. va dispune ca autoritatea părintească cu privire la minora sus amintită să se exercite exclusiv de către reclamantă.

În ceea ce priveşte  cererea de stabilirea domiciliului minorei la reclamanta-pârâtă, instanţa o va admite, pentru următoarele considerente:

De la naştere minora  a locuit  în permanenţă cu mama sa.

Din referatul de ancheta psihosociala întocmit de către Serviciul Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei, rezultă că minorei i se asigura condiţii bune, locuinţa fiind corespunzătoare şi curat întreţinută (f. 26 ds.).

Aceste aspecte  nu au fost contestate de către pârât, care nu s-a opus cererii formulate de reclamanta-pârâtă.

Criteriile de apreciere pe care instanţa trebuie sa le aibă in vedere la luarea acestei hotărâri sunt  vârsta copilului, condiţiile materiale şi  morale pe care fiecare părinte le poate asigura pentru o bună dezvoltare intelectuală şi fizică, ataşamentul părintelui faţă de copil şi al copilului faţă de părinte, interesul şi grija manifestată de părinţi şi alte asemenea împrejurări legate de interesul copilului, fără ca vreun criteriu de apreciere să fie absolutizat, ori altul să nu fie luat în seamă.

Instanţa, având în vedere solicitările părţilor, concluziile anchetei sociale, precum şi dispoziţiile art. 400 alin.1 din Noul Cod civil şi art. 2 alin.3 din Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, dispoziţii prin care se consacră principiul interesului superior al copilului, care trebuie să prevaleze în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, va stabili domiciliul minorei la domiciliul reclamantei-pârâte, aceasta prezentând garanţii că va asigura copilului toate condiţiile pentru o bună creştere şi educare.

Astfel, reclamanta-pârâtă dispune de condiţii locative corespunzătoare pentru minoră, iar copilul are asigurat un climat familial de dezvoltare armonioasa si echilibrata.

In consecinţa, instanţa va stabili locuinţa  minorei  , la mama, reclamanta-parata.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect stabilirea contribuţiei pârâtului la cheltuielile legate de creşterea şi întreţinerea minorului, se reţin următoarele:

Reclamanta-pârâtă a solicitat stabilirea contribuţiei la cheltuielile de creştere si educare la o pătrime  din venitul obţinut de pârâtul-reclamat.

Se reţine în primul rând că ambii părinţi au aceleaşi drepturi si obligaţii fată de copii lor.

Astfel, aşa cum prevede art. 487 C. Civ, părinţii sunt obligaţi să crească copilul îngrijind de sănătatea si dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăţătura si pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu însuşirile lui.

Obligaţia legală de întreţinere este stabilită prin dispoziţiile art. 499 C. civ. conform căruia părinţii sunt obligaţi în solidar să dea întreţinere copiilor lor minori, asigurându-le acestora cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea  profesională.

Ţinând cont de soluţia ce urmează a fi dispusă în cauză cu privire la stabilirea locuinţei minorei, respectiv stabilirea la mama, aceasta fiind cea care va asigura întreţinerea zilnică a copilului pentru acordarea unui nivel de trai decent, se impune şi obligarea paratului-reclamant  de a contribui la cheltuielile ocazionate de întreţinerea minorei.

În ceea ce priveşte cuantumul pensei, art. 527 cod civil  stabileşte că întreţinerea este datorată potrivit cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, urmând a se tine seama si de starea de nevoie a creditorului obligaţiei de întreţinere – a minorului – iar  potrivit alin. 2 al art. 529 C.Civ., când întreţinerea este datorată de părinte ea se stabileşte până la o pătrime din venitul sau lunar net pentru un copil.

Având în vedere că pârâtul-reclamant  este înregistrat cu contract de muncă(f.42 dosar), instanţa va stabili contribuţia pe care o datorează minorului în raport de venitul realizat.

În ceea ce priveste modalitatea în care se va executa obligaţia, instanta o va stabili în bani.

Pârâtul-reclamant va fi obligat la plata cheltuielilor legale de creşterea minorei de la data introducerii acţiunii (07.03.2016) şi până la majoratul acesteia.

In ceea ce priveşte cererea formulată de către pârâtul-reclamant cu privire la stabilirea programului de vizitare, va pleca instanţa – in analiza acestei cereri - de la principiul interesului superior al copilului este cel care trebuie sa prevaleze in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice si organismele private autorizate, precum si in cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti, acest principiul fiind impus inclusiv in legătura cu drepturile si obligaţiile ce revin părinţilor copilului ( art. 2 alin. 2 si 3 din Legea nr. 272/2004).

Instanţa va  soluţiona această cerere prin raportare în primul rând la cele precizate de minora cu prilejul ascultării în Camera de consiliu de către instanţa. Astfel, aceasta afirmă ”tata consumă foarte mult alcool, mă loveşte…m-a făcut jigodie. De tata îmi este frică”. Aceleaşi aspecte au fost reţinute de Judecătoria Bacau  având ca obiect ordin de protecţie, prin care atât reclamanta cât şi minora  au beneficiat de protecţie împotriva atitudinii violente a pârâtului.  Chiar şi martora O M  aminteşte în depoziţia din data 21.06.2016 de violenţa manifestată de pârât în relaţiile de familie . Pentru aceste motive instanţa va respinge cererea pârâtului-reclamant privind dreptul de vizită.

Având în vedere culpa procesuală a pârâtului-reclamant, instanţa va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară şi timbru şi onorariu de avocat.

Domenii speta

Spete similare