Exequatur

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 7 martie 2014 sub nr. 2199/86/2014, reclamanta F. I. C., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul F. S. M., recunoaşterea faţă de autorităţile Statului Român a  sentinţei de divorţ pronunţată în dosarul JJDC – 67829 cu nr. 500-12-298820-097 de către Curtea Superioară (Secţia familie) a provinciei Quebec, Districtul Montreal - Canada la 24 septembrie 2009, definitivă la data de 25 octombrie 2009, conform certificatului de divorţ emis de aceeaşi instanţă la 6 noiembrie 2009.

În fapt a arătat că prin hotărârea a cărei recunoaştere se solicită, s-a desfăcut căsătoria încheiată între reclamanta F. I. C. şi pârâtul F. S.M. la data de 26.10.2004 în faţa stării civile din municipiul Suceava, jud. Suceava – certificat de căsătorie nr.882/26.10.2004.

În drept, a invocat disp.art.1101 (2) şi 1097 Cod pr.  civilă.

În dovedirea susţinerilor sale, a depus la dosar înscrisuri (f.7-19).

La data de 27 martie 2014, pârâtului F. S. M. i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată a reclamantei prin e-mail conform dispoziţiilor art.154 al. 6 Cod pr. civilă (f.35), iar acesta prin acelaşi procedeu a confirmat primirea înscrisurilor (f.36), comunicând că este de acord cu acţiunea promovată de F. I. C. (f.33).

Analizând cauza de faţă, tribunalul reţine următoarele:

Prin sentinţa de divorţ pronunţată în dosarul JJDC – 67829 cu nr. 500-12-298820-097 de către Curtea Superioară (Secţia familie) a provinciei Quebec, Districtul Montreal - Canada la data de 24 septembrie 2009, a fost desfăcută căsătoria încheiată între părţi la data de 26 octombrie 2004 în municipiul Suceava, la cererea pârâtului(f.15).

În cauza de faţă, se solicită recunoaşterea unei hotărâri străine de divorţ pronunţată într-un stat care nu este membru al Uniunii Europene.

Astfel, potrivit art. 1095 alin. 1,2 şi 3 din Cod de procedură civilă „Hotărârile referitoare la alte procese decât cele prevăzute la art. 1.094 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunţată;

b) instanţa care a pronunţat-o a avut, potrivit legii statului de sediu, competenţa să judece procesul fără însă a fi întemeiată exclusiv pe prezenţa pârâtului ori a unor bunuri ale sale fără legătură directă cu litigiul în statul de sediu al respectivei jurisdicţii;

c) există reciprocitate în ceea ce priveşte efectele hotărârilor străine între România şi statul instanţei care a pronunţat hotărârea. Dacă hotărârea a fost pronunţată în lipsa părţii care a pierdut procesul, ea trebuie să constate, de asemenea, că părţii în cauză i-a fost înmânată în timp util atât citaţia pentru termenul de dezbateri în fond, cât şi actul de sesizare a instanţei şi că i s-a dat posibilitatea de a se apăra şi de a exercita calea de atac împotriva hotărârii. Caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, decurgând din omisiunea citării persoanei care nu a participat la proces în faţa instanţei străine, poate fi invocat numai de către acea persoană”, iar potrivit art. 1096 din acelaşi cod „Recunoaşterea hotărârii străine poate fi refuzată pentru oricare dintre următoarele cazuri:

a) hotărârea este manifest contrară ordinii publice de drept internaţional privat român; această incompatibilitate se apreciază ţinându-se seama, în special, de intensitatea legăturii cauzei cu ordinea juridică română şi de gravitatea efectului astfel produs;

b) hotărârea pronunţată într-o materie în care persoanele nu dispun liber de drepturile lor a fost obţinută cu scopul exclusiv de a sustrage cauza incidenţei legii aplicabile conform dreptului internaţional privat român;

c) procesul a fost soluţionat între aceleaşi părţi printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanţelor române sau se află în curs de judecare în faţa acestora la data sesizării instanţei străine;

d) este inconciliabilă cu o hotărâre pronunţată anterior ei în străinătate şi susceptibilă de a fi recunoscută în România;

e) instanţele române aveau competenţa exclusivă pentru judecarea cauzei;

f) a fost încălcat dreptul la apărare;

g) hotărârea poate face obiectul unei căi de atac în statul în care a fost pronunţată.

Recunoaşterea nu poate fi refuzată pentru singurul motiv că instanţa care a pronunţat hotărârea străină a aplicat o altă lege decât cea care ar fi fost determinată de dreptul internaţional privat român, afară numai dacă procesul priveşte starea civilă şi capacitatea unui cetăţean român, iar soluţia adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române”.

Analizând hotărârea a cărei recunoaştere faţă de Statul Român se solicită, sub aspectul îndeplinirii criteriilor de recunoaştere în raport de dispoziţiile art. 1095 din Codul de procedură civilă, Tribunalul constată că hotărârea de divorţ pronunţată la data de 24 septembrie 2009 în dosarul JJDC – 67829 cu nr. 500-12-298820-097 de către Curtea Superioară (Secţia familie) a provinciei Quebec, Districtul Montreal - Canada poate fi recunoscută  în România, deoarece întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 1095 Cod de procedură civilă, sus citat.

Hotărârea de divorţ a cărei recunoaştere se solicită  precizează în final, că va intra în vigoare, deci îşi va produce pe deplin efectele, după 31 de zile de la pronunţare, când aceeaşi instanţă va elibera un certificat de divorţ (f. 15 dosar).

Or, acest certificat de divorţ, eliberându-se în data de 6 noiembrie 2009 şi menţionându-se în mod expres, în conţinutul lui, că divorţul părţilor îşi produce efectele  începând cu data de 25 octombrie 2009, caracterul definitiv al hotărârii de divorţ este neîndoielnic. Cu alte cuvinte, dovada caracterului definitiv a  hotărârii de divorţ, o reprezintă însăşi certificatul de divorţ nr. 500-12-298820-097 eliberat de Curtea Superioară din Montreal, după expirarea termenului de  31 de zile, în care părţile puteau uzita de căile de atac(f.17-ds.). 

Reclamanta a anexat cererii sale documentele prevăzute de art. 1099 Cod pr. civilă, în lb. engleză şi în traducere autorizată, au fost eliberate de autoritatea competentă, respectiv Curtea Superioară (Secţia familie) a provinciei Quebec, Districtul Montreal - Canada, nu există un alt înscris care să fie inconciliabil cu acestea, hotărârea nu încalcă ordinea publică de drept internaţional privat român, are caracter definitiv şi, în fine, nu intră în competenţa exclusivă a jurisdicţiei instanţelor române iar pârâtul nu a invocat caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, care, decurgând din omisiunea citării persoanei care nu a participat la proces în faţa instanţei străine, poate fi invocat numai de către acea persoană.

Dimpotrivă, prin cererea depusă prin arhivă în data de 27 martie 2014, pârâtul a fost de acord cu admiterea cererii de recunoaştere a hotărârii străine(f.33).

Prin urmare, în temeiul art. 1098 al.1 şi 1101 Cod pr. civilă, tribunalul va admite cererea şi va dispune recunoaşterea faţă de autorităţile Statului Român a sentinţei de divorţ pronunţată în dosarul JJDC – 67829 cu nr. 500-12-298820-097 de către Curtea Superioară (Secţia familie) a provinciei Quebec, Districtul Montreal - Canada la 24 septembrie 2009, definitivă la data de 25 octombrie 2009, conform certificatului de divorţ emis de aceeaşi instanţă la 6 noiembrie 2009. 

Domenii speta

Spete similare