Stabilire domiciliu minor

Prin Sentinţa civilă ,  pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ, s-a declinat cererea promovată de reclamantul T I  , în favoarea  Judecătoriei V i.

S-a reţinut în  considerentele hotărârii:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei, reclamantul  a chemat-o în judecată pe pârâta  solicitând ca autoritatea părintească cu privire la minor,  să fie exercitată în mod exclusiv de către reclamant, locuinţa minorului să fie stabilită la locuinţa lui şi obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere în cuantumul legal şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că a cunoscut-o pe pârâtă în urmă cu 7 ani, locuind împreună iniţial în casa părinţilor săi din satul O, apoi în P Nunde el a fost repartizat cu serviciul după ce a absolvit un curs de subofiţeri. In anul 2011, s-a născut minorul şi s-au mutat din nou la părinţii lui la O întrucât el a intrat în concediu pentru creşterea copilului deoarece pârâta nu avea un loc de muncă. In acest timp pârâta nu s-a comportat ca o bună gospodină, ci prefera să stea pe internet şi să socializeze cu prietenii. In acest context, pârâta 1-a anunţat că şi-a găsit de lucru la o firmă de videochat, lucru cu care el nu a fost de acord, de aici iscându-se primele discuţii contradictorii şi certuri. A lucrat la acest videochat timp de 2-3 luni, apoi s-au mutat din nou la P N întrucât i s-a terminat concediul.

Reclamantul a mai susţinut că pârâta a renunţat la cursurile şcolare după terminarea şcolii primare, astfel încât în anul 2013 a înscris-o la Şcoala nr. 5 din P N , iar în ianuarie 2014 aceasta a plecat în Germania la un curs de pregătire, costurile fiind suportate de şcoală, timp în care reclamantul a fost nevoit să-şi ia concediu de odihnă. După ce s-a întors din Germania, pârâta a dorit să plece iniţial în Olanda, apoi în Irlanda pentru a-şi găsi un loc de muncă, reclamantul fiind de acord. A împrumutat bani şi i-a dat reclamantei, dar plecarea ei şi conduita ulterioară au dus la destrămarea iremediabilă a relaţiei dintre ei. Ulterior, reclamantul a susţinut că a aflat că pârâta s-a căsătorit cu un cetăţean pakistanez, apoi a intrat într-o relaţie de concubinaj cu un român cu care locuieşte şi în prezent în Irlanda. în luna mai 2015, când a fost ultima oară în România, i-a spus că urmează să aibă un copil cu acest cetăţean român.

A adăugat reclamantul că, din anul 2014, de când a plecat în Irlanda, pârâta nu s-a mai interesat de soarta copilului, trimiţând doar uneori sume de bani nesemnificative, la insistenţele lui. În luna mai 2015, când a stat în România aproape două săptămâni, a petrecut foarte puţin timp cu minorul, fiind plecată mai mult cu concubinul ei actual.

Reclamantul a afirmat că s-a ocupat tot timpul de minor, acesta fiind foarte ataşat de el, în timp ce pârâta este tot mai dezinteresată de el, nu doreşte să ţină legătura cu el şi vorbeşte cu acesta numai din obligaţie.

A considerat că este în interesul superior al minorului ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de el, în condiţiile în care nu ştie care este adresa actuală a pârâtei, fiind evident că nu vor putea lua împreună hotărârile importante pentru copil.

În ceea ce priveşte locuinţa minorului, a susţinut că acesta a locuit dintotdeauna cu el.

In drept, şi-a întemeiat cererea pe art. 505 raportat la art.398, art. 496, art. 529 şi urm. din Codul civil, art. 451 alin. 1 şi 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

In dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtei şi proba testimonială.

Au fost anexate cererii, în copie, certificat de naştere al minorului, contract de închiriere nr. 8965 din 13.05.2015, adeverinţa nr. R26 din 22.05.2015.

La data de 12.11.2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând ca autoritatea părintească cu privire la minorul T A I , născut la data de 04.02.2011, să fie exercitată în mod exclusiv de către ea, locuinţa minorului să fie stabilită la locuinţa ei, obligarea reclamantului-pârât la plata pensiei de întreţinere pentru minor în cuantumul stabilit de lege raportat la veniturile sale nete. A solicitat respingerea acţiunii reclamantului şi a precizat că nu solicită cheltuieli de judecată.

Pârâta-reclamantă a solicitat repunerea în termenul de formulare a întâmpinării şi cererii reconvenţionale deoarece a luat cunoştinţă de cerere după ce a solicitat la arhivă copii de pe aceasta şi deoarece este în ultimul trimestru de sarcină ceea ce a necesitat supraveghere constantă şi vizite repetate la medicul curant din Irlanda.

In motivarea în fapt a cererii, pârâta-reclamantă a arătat că reclamantul-pârât  nu mai locuieşte în P N  de la data de 17.09.2015, când a plecat în Anglia pentru a-şi găsi un loc de muncă, prezentându-şi demisia din cadrul U  M  . A susţinut că reclamantul a promovat cererea cu rea-credinţă, arătând domiciliul ei din ţară, cu care figurează numai în cartea de identitate, ştiind că ea domiciliază în Irlanda.

A arătat că era minoră când s-a mutat împreună cu reclamantul, avea puţin peste 15 ani, nu avea studii, era o fată simplă de la ţară, dar a fost o mamă în adevăratul sens al cuvântului deoarece şi-a alăptat copilul până la 18 luni, iar acesta s-a dezvoltat armonios avându-i alături pe părinţi.

Pârâta-reclamantă a arătat că au locuit la părinţii pârâtului, în comuna Oi, jud. B, aproape de liziera unei păduri, având probleme cu furnizarea de curent electric deoarece era capăt de linie, astfel încât nu avea în niciun caz acces la internet, afirmaţia reclamantului-pârât în sensul că ea a lucrat la un videochat fiind calomniatoare.

A susţinut că minorul a locuit la părinţii reclamantului cât timp a fost ea plecată, iar nu cu reclamantul în P N, scopul acestuia fiind să obţină pensie de întreţinere raportat la veniturile sale din Irlanda. A afirmat că minorul va locui în continuare tot la părinţii reclamantului în cazul în care i se va da câştig de cauză.

Pârâta-reclamantă a mai arătat că s-a înscris singură la şcoală, iar când s-a întors din Germania i-a dat reclamantului banii rămaşi. A primit o ofertă de muncă în Germania, dar a refuzat-o dorind să se întoarcă acasă. A mai arătat că reclamantul era nemulţumit de veniturile ei şi a început să consume din ce în ce mai mult alcool, îşi aducea prietenii acasă până târziu, vorbeau tare şi urât, în condiţiile în care minorul era în casă, şi o umilea.

Reclamantul a devenit tot mai agresiv, venea în fiecare seară beat şi ţipa, spărgea bunuri din locuinţă, lovea cu pumnii în piept sau muşca din pahare, muşca din telefon. Din cauza presiunii psihice 1-a rugat pe tatăl ei, care locuia în Olanda, să o ajute, dar fratele ei care locuia în Irlanda din 2007 a chemat-o la el, spunându-i că dacă ştie limba engleză la nivel mediu îi va fi mai bine în Irlanda. Astfel, la 19.07.2015, a plecat în Irlanda cu gândul să nu se mai întoarcă, dar a vorbit frumos cu reclamantul pentru a putea ţine legătura cu copilul. A susţinut că a fost acasă de cinci ori pentru a-şi vedea copilul, dar acesta era la bunicii lui la care nu o primeau pe ea în casă, iar reclamantul a refuzat să i-l dea la telefon de ziua lui şi să primească pachetele de la ea, spunând că băiatul are nevoie de bani, nu de hainele ei second hand. In mai 2015, când a venit în România, 1-a găsit pe minor foarte bolnav, cu plămânul inflamat, reclamantul dându-i medicamente fără a consulta un pediatru. Pârâta a susţinut că 1-a dus pe minor la pediatru şi i s-a prescris antibiotic injectabil, plătind o asistentă să vină acasă să îi facă tratamentul, timp în care reclamantul şi prietenul lui consumau băuturi alcoolice în bucătărie şi se amuzau.

Pârâta-reclamantă a susţinut că martorul propus de reclamant a fost de foarte puţine ori la ei în casă, necunoscând situaţia dintre ei. A afirmat că reclamantul are în prezent o relaţie cu altă femeie.

A adăugat că locuieşte cu Al Gl în Irlanda, urmând a avea un copil împreună, iar acesta s-a arătat dispus să crească amândoi copiii împreună.

A mai susţinut că reclamantul urmăreşte doar să o rănească pe ea, nu este interesat de minor, acesta având pe corp urme de violenţă, plângându-se că a fost bătut şi de bunici. în septembrie 2015, când a fost să-1 vadă pe minor, la bunicii paterni, bunicul i-a solicitat bani.

Pârâta a precizat că nu a putut rămâne în România din cauză că era însărcinată şi avea termen de naştere pe 12.12.2015, dar 1-a lăsat pe minor în grija unor persoane de încredere cu care ţine legătura constant, fiind anunţată şi autoritatea tutelară din comuna T, jud. V, unde se află fiul său care a fost abandonat de tată, acesta plecând din ţară. A arătat că minorul a fost dus la psiholog şi se află în grija unei prietene vechi, M R I, care are două fetiţe, de 5 ani şi de l an, vorbeşte foarte des la telefon şi pare să fie foarte fericit. Minorul a refuzat să mai meargă la bunicii paterni, făcând crize de plâns atunci când a fost întrebat.

In fine, pârâta a adăugat că, în luna mai 2015, şi-a înfiinţat o societate de traduceri română-engleză, , iar partenerul ei lucrează la o companie de închirieri auto, având un salariu decent din care se pot întreţine.

Pârâta a susţinut că i-a pregătit minorului în Irlanda o cameră, ea locuind cu partenerul ei într-o casă cu 5 dormitoare, 4 băi, bucătărie, sufragerie, curte.

În drept, a invocat art. 505 raportat la art. 398, art. 496, art. 529 din Codul civil şi art. 205 şi art. 209 şi urm. din Codul de procedură civilă.

In dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantului-pârât, efectuarea anchetei sociale şi proba testimonială.

A anexat, în copie, carte de identitate, certificate de naştere, raport de expertiză - opinie de specialitate extrajudiciară în materia psihologiei clinice şi judiciare, factura, bilete de avion, înscrisuri în limba engleză, documente de transfer Western Union.

Cererea a fost  înregistrată sub nr.  10/333/2016. 

Reclamantul T Ioţ a invocat  necompetenţa teritorială a Judecătoriei V, cu motivarea că minorul  locuieşte la părinţii săi în sat O,  judeţul B .

Instanţa a reţinut:

In fapt, minorul T A născut la data de 04.02.2011, rezultat din relaţia de concubinaj a părţilor, locuieşte în sat O, comuna judeţul B

In drept, instanţa a constat că, potrivit art. 114 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită." Potrivit art. 106 alin. 1 din Codul civil, „ Măsurile de ocrotire - (1) Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială anume prevăzute de lege."

S-a apreciat că este incidentă  ipoteza în care ambii părinţi îşi dispută autoritatea părintească exclusivă cu privire la minorul din afara căsătoriei,ca atare este o cerere în materia ocrotirii minorului prin părinţi, dată de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie.

S-a  concluzionat că minorul are, la acel moment reşedinţa în sat Oi, comuna judeţul B ca atare,  astfel încât Judecătoria Bacău este competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza de faţă.

In consecinţă, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei V şi, în aplicarea art. 132 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, a declinat în favoarea Judecătoriei Bacău competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

La Judecătoria Bacău a fost înregistrat prezenta cauză din 16.03.2016.

Pentru lămirirea cauzei sub toate aspectele, pentru termenul din data de 10.05.2016, instanţa a dispus din oficiu efectuarea unui supliment la ancheta socială la locuinţa actuală a minorului.

Potrivit relaţiilor oferite de Primăria com. O (fl. 16 dosar Judecătoria Bacău), instanţa reţine că la data de 08.06.2015, când a fost sesizată Judecătoria P-N, minorul  , la data de locuia „în locuinţa sa de domiciliu până în data de 27.09.2015 când a fost luat de mama sa” .

Din contractul de închiriere reiese că reclamantul  TI locuia la momentul sesizării Judecătoriei Piatra-Neamt în Str. P, nr. , ap. -mun. P-

 În baza art.114 C.p.c., cerereile privind ocrotirea persoanei fizice date în competenţa instanţei de tutelă şi familie, se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită. Cum la momentul sesizării instanţei (Judecătoriei Piatra-Neamţ) minorul locuia împreuna cu tatăl acestuia, instanţa urmează a admite excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Bacău. Faptul ca la data de 27.09.2015 minorul a fost luat de mama sa, şi lăsat în grija unor cunoştinţe pe raza jud. Vaslui, ulterior dus la bunici în com. O, nu are nicio înrâurire asupra competenţei instanţei deja sesizate, aceasta fiind stabilită în funcţie de locuinţa minorului la momentul introducerii cerereii de chemare în judecată.

Potrivit art 133pct 2 cod proc civ există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

În condiţiile în care atât Judecătoria Bacău cât şi Judecătoria Piatra-Neamt şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a prezentei cauze, constatând intervenit conflictul negativ de competenţă instanţa, în baza art. 135 cod proc civ, va dispune trimiterea cauzei la instanţa imediat superioară comună, Curtea de Apel Bacău, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În temeiul art. 134 CPC va suspenda judecata cauzei

Domenii speta

Spete similare