Partaj bunuri comune

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.  16829/ 180 / 20.11.2013 pe rolul Judecătoriei Bacău reclamanta  A  a solicitat în contradictoriu cu pârâtul  B ca instanţa să  dispună partajul bunurilor comune dobândite în timpul concubinajului şi căsătoriei, în cote de 1/ 2 pentru fiecare.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 martie 2014, dată în soluţionarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de respingere a ajutorului public judiciar din 03.03.2004, reclamanta a fost scutiră de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 2283,33 lei.

 În motivare reclamanta a arătat în esenţă că în anul 2004 a început o relaţie de concubinaj cu pârâtul,locuind şi gospodărind împreună în oraşul macerata - Italia, că în data de 03.06.2006 din această relaţie s-a născut copilul minor X, întrucât părţile doreau să se căsătorească, ceea ce s-a şi întâmplat în anul 2008, au hotărât să  achiziţioneze o suprafaţă de teren pe care să construiască o casă, bunurile urmând să devină proprietate comună, că în anul 2006, cu banii dobândiţi la botezul  copilului, la care s-a adăugat o sumă de 500 euro primită de la mama sa şi altă sumă de 500 euro, primită de la fratele pârâtului, acesta s-a deplasat în România şi a negociat cumpărarea unei suprafeţe de tern, că invocând faptul că dumneaei nu era în ţară, pârâtul a împuternicit-o pe V, soţia fratelui dânsei,. să cumpere  terenul pe numele său; astfel,prin contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub numărul 2817/21 a cumpărat suprafaţa de 1518 mp teren intravilan, cu număr cadastral  M nr. înregistrare B la ANCPI - OCPI Bacău, că deşi cumpărat anterior căsătoriei pe numele pârâtului,la momentul dobândirii voinţa părţilor a fost să dobândească în coproprietate acest teren, că pe acest teren soţii au început construirea unei case de locuit şi a unei împrejmuiri, conform autorizaţiei de construire nr.A din 17.07.2009,deşi autorizaţie a fost eliberată pe numele pârâtului, consecinţă a faptului că ternul era înscris la numele său, finanţarea construcţiilor s-a făcut cu bani comuni, iar acestea urmau să aibă acelaşi regim juridic ca şi terenul, respectiv să devină bunuri comune. A specificat reclamanta  că solicită să se constate calitatea de bun comun şi să dispună partajarea următoarelor bunuri: suprafaţa de 1518 mp teren intravilan, situat în sat N, dispus astfel: 271 mp teren arabil sola 16, parcela 719/1, 421 mp teren vie sola 16, parcela 719, 835 mp teren arabil sola 16,parcela 717, că valoarea terenului este de 3082,90 lei; o casă construită din cărămizi, tip BCA, cu 5 încăperi ( două camere, hol,baie , bucătărie, sufragerie ),acoperită cu tablă Lindab, tâmplărie exterioară şi interioară din PVC termopan ş grajd împrejmuitor, în valoare de 40152 lei; două sobe, un frigider mare marca Arctic, o maşină de spălat rufe marca Bosh, un aragaz cu patru ochiuri marca Beko, un recamier, o vitrină, un covor, un pat, o bibliotecă, o a doua bibliotecă şi că în prezent toate bunurile menţionate în acţiune sunt în posesia şi folosinţa exclusivă a pârâtului.

În drept au fost invocate dispoziţiile art 36 cod fam, 375 cod civ şi 194 cod proc civ.

În probaţiune a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, cu martorii X şi Y şi că expertize de evaluare a terenului, construcţiilor şi bunurilor mobile.

Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională  ( fl 103 - 104) în termenul stabilit de instanţă conform  art 201 al 1 cod proc civ. prin care a solicitat respingerea capătului de cerere formulat de reclamantă referitor la suprafaţa de 1518 mp teren intravilan situat în B; reţinerea în sarcina sa a unei cote majorate de contribuţie din bunul imobil casă având o valoare de 46 620 lei,cu obligarea dumnealui la plata sultei în favoarea reclamantei -pârâte, atribuirea în lotul său a imobilului casă dat fiind accesiunea imobiliară, terenul pe care este construită fiind bun propriu, reţinerea în favoarea sa a unei cote de contribuţie de 80 % din bunurile mobile: două sobe, un frigider mare marca Arctic, o maşină de spălat rufe marca Bosh, un aragaz cu patru ochiuri marca Beko, cu obligarea sa la plata unei sulte către reclamantă.

  În motivare a arătat în esenţă că s-a căsătorit cu reclamanta  în 12.07.2008 însă sunt despărţiţi în fapt din vara anului 2013, că în acţiune în mod nereal reclamanta susţine că ar avea o contribuţie la cumpărarea terenului în suprafaţă de 1518 mp intravilan situat în comuna B, în condiţiile în care terenul a fost cumpărat de dumnealui în baza  antecontractului de vânzare - cumpărare  nr. A, apoi ca bun propriu prin contractul de vânzare - cumpărare  nr. B, că părţile s-au căsătorit în anul 2008, că uniunea consensuală a două persoane sau concubinajul nu este reglementată ca tare în dreptul civil român, drept urmare regimul juridic al bunurilor dobândire de către soţi, proprietatea în devălmăşie, nu este aplicabil şi concubinilor indiferent de durata convieţuirii acestora, că prezumţia comunităţii de bunuri prevăzută de art 30 cod fam nu este aplicabilă decât soţilor, că mai mult decât atât, în speţa dedusă judecăţii nu se poate vorbi de de dispoziţiile codului familiei în condiţiile în care se aplică dispoziţiile art 6 al 6 cod civ, că împrejurarea unei relaţii de concubinaj a părţilor nu conduce automat la concluzia că bunurile dobândite de unul din concubini au regimul juridic de bunuri dobândite în indiviziune şi celălalt concubin este îndreptăţit la a le pretinde şi a i se recunoaşte un drept de proprietate asupra acestora, motiv pentru care solicită scoaterea terenului de la masa de partaj, că nu rezultă din nici un înscris achiziţionarea bunului în comun, iar mijloacele de probă propuse de reclamantă nu primează înscrisului autentic. A mai arătat reclamantul că la dobândirea bunurilor a contribuit cu o cotă majorată întrucât a fost singurul care a adus venituri în casă, că actele necesare pentru construirea casei şi contractele privind utilităţile sunt pe numele dumnealui şi că trebuie avute în vedere dispoziţiile art 577 cod civ cu privire la succesiunea imobiliară artificială.

În drept au fost invocate dispoziţiile art 205 coroborat cu art 209 cpc, 979 cpc, 339, 356, 357, 577 cod civ.

În probaţiune pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri,interogatoriul reclamantei, martorii X şi Y şi expertiză tehnică construcţii.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 mai 2014 pârâtul a fost scutit de plata taxei judiciare de timbru aferente cererii reconvenţionale şi de la plata onorariilor pentru expertizele ce vor fi stabilite în sarcina sa.

Reclamanta a depus  întâmpinare la cererea reconvenţională  ( fl 123 ) prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.

În motivare a arătat în esenţă că terenul a fost cumpărat cu mijloace materiale comune, în perioada concubinajului ( recunoscut şi de pârât ) cu intenţia şi voinţa declarată ca acesta să devină bun comun la căsătorie, că apărarea pârâtului este inexactă, iar în cauză este util şi pertinent orice mijloc de probă, cu atât mai mult cu cât la data achiziţionări bunului erau concubini,aveau un copil, locuiau şi gospodăreau în comun intenţionând să legalizeze relaţia, ceea ce s-a şi întâmplat ulterior, că nu se pune problema încheierii vreunui act juridic cu privire la condiţiile dobândirii proprietăţii ( actul de vânzare fiind încheiat de sora fratelui dumneaei, B, în calitate de procurator al pârâtului, întrucât acesta fusese în România la acel moment în condiţiile în care dânsa rămăsese să aibă grijă de copil ), că solicită respingerea cererii pârâtului de constatare a unei cote majorate  la dobândirea casei sau de constare a accesiunii imobiliare, întrucât şi acest bun a fost dobândit cu mijloace materiale comune,pârâtul având şi la acea dată o situaţie materială precară, refuzând să presteze o muncă care să asigure condiţii materiale corespunzătoare familie sale, că solicită atribuirea bunurilor coproprietarului acre are mai mare nevoie de ele, că dumneaei are în întreţinere copilul rezultat din relaţia de concubinaj, astfel încât urmează a fi apreciate în favoarea dânsei criteriile de atribuire şi că în contraprobă solicită audierea martorilor A şi B

Părţile au fost legal citate.

Reclamanta a împuternicit să în vederea reprezentării în faţa instanţei pe X cu procură specială  autentificată sub numărul A în faţa BNP .

Prin încheierea de admitere în principiu  din data de 27.04.2015 a fost admisă în principiu şi în parte cererea principală de partaj  bunuri comune, în principiu şi în parte cererea reconvenţională de partaj bunuri comune, s-a constat că părţile au avut o relaţie de uniune consensuală începând cu anul 2004, până la data de 12 iulie 2008, data încheierii căsătoriei acestora, s-a constat că  în această perioadă părţile  au achiziţionat în cote  părţi de 50%  fiecare următorul bun imobil în suprafaţa de 1518 mp teren intravilan situat în sat B şi că părţile au avut calitatea de soţi,  s-a constata că în timpul căsătoriei următoarele bunuri  imobile o casă cu împrejmuire situată în comuna B şi mobile în cote de contribuţie de 50%  pentru fiecare parte.

Au fost efectuate expertize de specialitate în cauză: construcţii, topocadastru şi bunuri mobile..

Expertiza  construcţii întocmită de domnul expert N  ( fl 246 - 288 ) a fost contestată de  reclamantă ( fl 303 ), prima obiectiune fiind respinsă,iar a doua, referitoare la atribuire,calificată drept apărare de fond  ( prin încheierea de şedinţă din 7 decembrie 2015, fl 325 )

Expertiza bunuri mobile întocmită de doamna expert Vrabie Elena  ( fl 289 - 293 ) nu a fost contestată de părţi

Expertiza topocadastru întocmită de doamna expert M ( fl 309 - 324 ) nu a fost contestată de părţi

Din actele si lucrările dosarului instanţa retine ca:

Părţile au avut calitatea de soţi  căsătoria acestora încheiată la data de M fiind desfăcută prin sentinţa civilă  de divorţ nr.  5633 din 20 octombrie 2014 pronunţata de Judecătoria B în dosarul nr. 16841/180/2013, definitivă cu privire la divorţ în data de 20.10.2014.

Prin încheierea de admitere în principiu  din data de 27.04.2015 instanţa a reţinut că anterior căsătoriei acestea au avut o relaţie de concubinaj, din care a rezultat minorul A,.

La interogatoriul ce i s-a luat ( întrebările 1 şi 7, fl 159 ) pârâtul a indicat drept an de debut al relaţiei de concubinaj 2005, cu precizarea că în acelaşi an au părţile au fost despărţite câteva luni, spre deosebire de soţia sa care a plasat începutul relaţiei de uniune consensuală în anul 2004.

În sensul celor arătate de reclamantă au declarat martorii X ( fl 204-205 ) şi Y ( fl 206 - 207 ), specificând că părţile s-au cunoscut în anul 2003 , că în anul 2004 au început  o relaţie de concubinaj, convieţuirea nefiind întreruptă până la momentul căsătoriei.

Martorul V ( fl 202 ) a arătat însă că nu cunoaşte dacă în momentul achiziţionării terenul de către pârât convieţuia sau nu cu reclamanta sau dacă aveau un copil, necunoscând nici momentul în care soţii s-au căsătorit. Nici cel de-al doilea martor al pârâtului nu a putut  furniza detalii legat de perioada de convieţuire a părţilor, de veniturile acestora sau de bunurile achiziţionate  de acestea.

În consecinţă, instanţa a apreciat ca fiind probate susţinerile reclamantei în sensul începerii relaţiei de concubinaj a părţilor în anul 2004 şi derulării acesteia în mod continuu, până la data căsătoriei.

In acest interval de timp, prin antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul N încheiat între promitentul - vânzător M şi promitentul - cumpărător  J s-a promis vânzarea, respectiv cumpărarea unei suprafeţe de teren de 1632 mp situată în comuna B sola 16,parcelele 717, 719/1 şi 719. S-a specificat în act că la data  autentificării promitentul - cumpărător a primit preţul de 5000 lei, urmând ca diferenţa de 3000  lei să fie achitată până la data de 22.12.2006, dată la care s-a stipulat că se va încheia contractul de vânzare - cumpărare.

Deşi prin întâmpinare pârâtul nu a contestat existenţa  relaţiei de concubinaj anterior amintite, făcând referire doar la natura bunurilor dobândite în perioada legăturilor de uniune consensuală, pe parcursul cercetării judecătoreşti acesta a lăsat să se înţeleagă că în perioada achiziţionării terenului părţile erau separate în fapt, aspect nerecunoscut însă de reclamantă.

Astfel, prin modalitatea de redactare a întrebărilor nr. 3 şi 4 ale interogatoriului luat reclamantei ( fl 158 )  pârâtul a sugerat faptul că în momentul încheierii antecontractului de vânzare - cumpărare, deşi reclamanta era însărcinată, între părţi nu mai exista o relaţie, convieţuirea fiind reluată la aproximativ trei săptămâni după încheierea actului. Întreruperea convieţuirii nu a fost recunoscută de reclamantă. În acelaşi sens a fost şi răspunsul pârâtului la interogatoriul luat de reclamantă ( întrebările 9 şi 13 ), ocazie cu care a arătat că atunci când a cumpărat pământul copilul nu era născut.

Instanţa a reţinut că din actele dosarului a rezultat însă o altă situaţie de fapt decât cea prezentată de pârât, respectiv că fiul părţilor s-a născut  în data de M, deci anterior încheierii atât antecontractului ( 25.08.2006 ), cât şi contractului de vânzare - cumpărare ( 21 decembrie 2006 )

Cu referire intenţia părţilor  la dobândirea acestui bun, poziţiile acestora sunt total opuse. Astfel, reclamanta a susţinut în mod constant, atât în cererea de chemare în judecată cât şi la interogatoriu ( întrebarea  nr. 2, fl 158 ) că părţile au avut reprezentarea achiziţionării în coproprietate a imobilului teren, în timp ce pârâtul a subliniat că a intenţionat, cu banii strânşi de dânsul din munca desfăşurată pe teritoriul Italiei, să dobândească în proprietate exclusivă  un teren ( întrebările 1,2 ale interogatoriului luat reclamantei, fl 158).

Martorul X ( fl 206 )a specificat  că după naşterea copilului părţile au cumpărat un teren în M,  dânsa fiind desemnată împuternicit al pârâtului întrucât  reclamanta nu putea veni în ţară, copilul  fiind mic.

Pârâtul  a susţinut faptul că imobilul a fost achiziţionat cu venituri proprii şi cu bani împrumutaţi de la şeful său, N ( întrebarea 6, fl 158 ), în timp ce reclamanta a arătat că bunul a fost cumpărat cu banii dobândiţi la botezul  copilului, la care s-a adăugat o sumă de 500 euro primită de la mama sa şi altă sumă de 500 euro, primită de la fratele pârâtului.

Cu referite la acest aspect martorul Y ( fl 204 )a relatat că în toamna anului 2006 pârâtul a venit în ţară pentru a cumpăra un teren în comuna B, în apropierea locuinţei dumneaei, acesta comunicându-i personal că banii pentru achiziţionarea bunului proveneau din suma încasată la botezul copilului şi din veniturile încasate de părţi în Italia. Această depoziţie se coroborează cu cea a martorului X, mandatarul reclamantului, care a specificat la rândul său că banii de achiziţie a terenului erau de la botezului copilului( în jur de 1500 - 2000 euro ),  de la părinţi ( 500 euro ) şi din veniturile părţilor. A mai arătat acest din urmă martor că, deşi părţile nu erau căsătorite, administrau veniturile în comun.

Martorii X ( fl 202 ) şi Y au specificat că nu cunosc  sursa banilor de achiziţie a ternului în litigiu.

În data de 21 decembrie 2006, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul M  ( fl 12 ) a fost achiziţionată de către cumpărătorul F,necăsătorit, prin mandatar J,  de la vânzătorul M , suprafaţa de 1518 mp teren intravilan situat în sat B,  dispus astfel: 271 mp teren arabil sola 16, parcela 719/1, 421 mp teren vie sola 16, parcela 719, 835 mp teren arabil sola 16,parcela 717. S-a menţionat în contract că preţul terenului, de 5000 lei, a fost primit integral mai înainte de încheierea actului.

Desemnarea în calitate de mandatar a cumnatei reclamantei ( sora fratelui acestuia ) pentru încheierea actului de vânzare  a fost justificată de pârât la interogatoriul ce i s-a luat prin aceea că nu avea rude în ţară, iar mandatarul era din acelaşi sat ( întrebarea 17, fl 160 ). La întrebarea nr. 15 a aceluiaşi interogatoriu ( fl 160 ) pârâtul a recunoscut însă că figurează doar dânsul în calitate de cumpărător în act întrucât numai dumnealui a venit în România şi a dat mandatarului procură să cumpere terenul.

Pe acest teren, după căsătoria părţilor, acestea au edificat în comun o locuinţă, aspect necontestat de vreuna din părţi.

Instanţa a reţinut că regimul juridic al bunurilor dobândite de către soţi, anume proprietatea în devălmăşie, nu este aplicabil şi concubinilor, indiferent de durata convieţuirii acestora. Prezumţia comunităţii de bunuri prevăzută de art. 357 cod civil nu se aplică decât soţilor, nefiind posibil a se extinde sfera acesteia. Astfel, în situaţia concubinilor, în ceea ce priveşte relaţiile patrimoniale dintre aceştia, avem de-a face cu situaţia eventuală a coproprietăţii relativ la fiecare bun dobândit împreună, fiind necesar a se demonstra, în cadrul unui partaj, contribuţia fiecăruia pentru fiecare bun individual.

Specifică relaţiilor patrimoniale dintre concubini este proba contribuţiei pentru fiecare bun în parte şi, cumulativ, intenţia acestora de a dobândi în comun bunurile.

 Proprietatea comună pe cote părţi este acea modalitate a dreptului de proprietate care se caracterizează prin aceea că un bun aparţine concomitent mai multor titulari, fiecare din ei având o cotă parte ideală din acest drept. În raporturile dintre concubini izvorul coproprietăţii  poate fi convenţia părţilor, fie ea expresă sau tacită, însă doar cu condiţia ca să fie neechivocă.

Existenta unei convenţii de dobândire în comun a terenului de către părţile în proces nu trebuie să fie demonstrată, în principal, prin existenţa unui instrument probator respectiv a unui înscris (presupunându-se, în mod justificat, că relaţia apropiată dintre părţi a împiedicat, din punct de vedere moral, preconstituirea unor acte), ci prin dovada certă şi de netăgăduit că părţile au intenţionat să achiziţioneze în proprietate comună aceste bunuri.

Totodată, întocmirea actelor de vânzare-cumpărare doar prin menţionarea pârâtului ca unic proprietar achizitor nu ar putea fi, în sine, o dovadă absolută a proprietăţii  exclusive asupra imobilului, dacă probele administrate dovedesc existenţa prealabilă a intenţiei de dobândire în comun a bunurilor.

In ceea ce priveste inadmisibilitatea administrarii probei cu martori in dovedirea de catre reclamantă a contributiei personale la achizitionarea imobilului, invocată  de pârât, instanta a reţinut că deşi de principiu, potrivit art 309 al 5 cod proc civ proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris şi nici despre ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii lui, chiar dacă legea nu cere forma scrisă pentru dovedirea actului juridic respectiv,  există situaţii de excepţie prevăzute la alin. (4) al aceluiaşi articol, în speţă fiind incidente cele de la pct 1, referitoare la imposibilitatea morală sau materială de a se întocmi un înscris.

Totodată, legat de puterea doveditoare a unui act autentic instanţa a reţinut că exced autenticităţii şi prezumţiei de validitate declaraţiile părţilor cuprinse în înscrisul autentic, întrucât  agentul instrumentator nu poate controla sau asigura corespondenţa acestora cu realitatea, ci doar ia act de prezentarea  lor în mod public. Conţinutul declaraţiilor acestora (valoarea de adevăr a celor declarate de parte, voinţa sub care s-a realizat declaraţia etc.) face probă în faţa instanţei numai până la dovada contrara, dovadă care trebuie cerută de partea care contestă realitatea sau valabilitatea declaraţiei. Tot până la dovada contrară fac dovada şi menţiunile din înscris care sunt în directa legătură cu raportul juridic al părţilor, fără a constitui obiectul principal al actului (astfel, menţiunea că preţul a fost deja plătit de cumpărător; valabilitatea consimţământului exprimat de părţi în faţa agentului etc ).

Ori, în contextul anterior amintit, intenţia părţilor de achiziţionare în proprietate comună a terenului a rezultat din probatoriul administrat în cauză, atâta timp cât bunul a fost achiziţionat la interval de doi ani de la debutul relaţiei de concubinaj, după ce părţilor li s-a născut un copil, majoritar din banii dobândiţi în urma botezului fiului, printr-un mandatar cumnat cu reclamanta, neindicarea în act a reclamantei  fiind justificată prin motive obiective. Sunt argumente în acelaşi sens şi faptul că ulterior părţile s-au căsătorit, iar pe acest teren au construit o locuinţă în proprietate devălmaşă.

În privinţa cotelor de achiziţie a acestui bun, instanţa a avut  în vedere pe lângă cele anterior prezentate, cu referire la provenienţa banilor de achiziţie a terenului, şi depoziţia martorului Bucătaru Cristina ( fl 206 ) care a arătat că, până ca reclamanta să rămână însărcinată au lucrat ambele părţi, ulterior aceasta stând în concediu de creştere copil doi ani şi jumătate. A specificat însă că activitatea lucrativă a reclamantei s-a desfăşurat continuu, în timp ce pârâtul  a stat o perioadă acasă fiind bolnav.

În consecinţă, instanţa a apreciat că foştii concubini au achiziţionat bunul în cote de contribuţii egale.

Ulterior, în data de 12 iulie 2008 părţile s-au căsătorit.

În timpul căsătoriei părţile au dobândit  următoarele bunuri

•imobile:

o casă cu împrejmuire situată în B, edificată potrivit autorizaţiei de construire nr. N emisă de Consiliul Local M( fl 13, 14 ) urmare a cererii adresate de pârâtul X

•mobile

 un frigider Arctic, o maşină de spălat rufe, un aragaz cu patru ochiuri marca Beko, un recamier, o vitrină, un covor, un pat, două biblioteci.

Pentru a reţine aceste bunuri instanţa a avut în vedere cererea de chemare în judecată şi cererea reconvenţională  coroborate cu înscrisurile depuse la dosar,  răspunsurile părţilor la interogatoriu şi depoziţiile martorilor audiaţi în cauză.

Imobilul casă cu împrejmuiri a fost reţinut la masa de partaj luând în considerare conţinutul autorizaţiei de construire nr. N emisă de Consiliul Local M,  poziţiile părţilor şi depoziţiile martorilor audiaţi.

Astfel, la interogatoriul ce i s-a luat ( întrebarea nr. 21, fl 161 ) pârâtul a recunoscut edificarea acestui bun în cadrul comunităţii, din mijloace comune soţilor.

Si martorii X , Y şi Z , audiaţi la solicitarea ambelor părţi, au relatat că pe ternul cumpărat  în comuna B, după căsătorie, soţii au început să edifice o locuinţă.

X ( fl 202 -203) a arătat  în plus că  în perioada căsătoriei ambii soţi lucrau în Italia, dar reveneau alternativ în România participând la lucrările casei.

Aceste lucrări au fost efectuate de o echipă de muncitori coordonată de un fratele  reclamantei, după cum a arătat atât martorul sus amintit cât şi B ( fl 204 -205 ).  Fratele reclamantei, X s-a ocupat şi de achiziţionarea materialelor de construcţie, aspect arătat de martorii X ( fl 204 -205 ) şi  Y ( fl 206 -207 ).

Toţi martorii anterior amintiţi au specificat însă  lucrările si materialele necesare ridicării casei au fost finanţate din veniturile soţilor care lucrau în Italia.

Cu referire la bunurile mobile instanţa a constatat  că a fost solicitată reţinerea acestora la masa de partaj prin acţiunea principală.

La interogatoriul ce i s-a luat ( fl 162, întrebarea nr. 35 )  pârâtul a recunoscut că a dobândit în timpul căsătoriei parte din aceste bunuri, respectiv: un frigider mare marca Arctic, un aragaz cu patru ochiuri marca Beko, un recamier, o vitrină, un covor, o bibliotecă, o a doua bibliotecă.

Despre maşina de spălat rufe marca Bosh acesta a arătat că a primit-o cadou de la fratele său din Italia în anul 2006, iar dobândirea unui pat nu a recunoscut-o.

Martorii X ( fl 204 )  şu  Y ( fl 206 ) au menţionat însă printre bunurile  achiziţionate de soţi obiecte de mobilier şi maşină de spălat, motiv pentru care  bunurile contestate de pârât au fost reţinute la masa de partaj.

Instanţa nu a reţinut  cele două sobe ca fiind bunuri mobile, întrucât acestea deservind un imobil  fac parte integrantă din construcţie şi vor fi evaluate ca atare.

În privinţa cotelor de contribuţie instanţa a reţinut următoarele:

Întinderea drepturilor soţilor se stabileşte în raport de contribuţia fiecăruia la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, soţii neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune, fiind astfel necesară administrarea de probe prin care să se determine aportul fiecăruia la dobândirea lor.  Conform art 357 al 2 cod civil până la proba contrară se prezumă că soţii au avut o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune.

Pentru stabilirea cotelor de contribuţie ale soţilor instanţa a avut în vedere mai multe criterii, precum veniturile realizate de soţi în gospodărie, măsura în care soţii alocă cheltuielilor comune veniturile realizate, munca depusă în gospodărie, ajutorul părinţilor etc.

Reclamanta a solicitat reţinerea  unor cote egale de contribuţie la dobândirea bunurilor comune, în timp ce pârâtul a apreciat propria contribuţie ca fiind de 80%, în considerarea faptului că a fost singurul care a adus venituri în casă.

Instanţa a  reţinut pentru început că potrivit depoziţiilor martorilor audiaţi  ( X, Y şi Z ) ambii soţi au lucrat în Italia pe parcursul căsătoriei. Reclamanta s-a aflat în concediu de îngrijire copil aproximativ doi ani şi jumătate ( potrivit depoziţiei martorului Xa ), după care minorul a fost adus în România şi lăsat în grija unui frate al soţiei, părţile continuând să lucreze deopotrivă în Italia ( conform declaraţiei martorei X ). Aceste depoziţii se coroborează cu recunoaşterea pârâtului la interogatoriu ( fl 161, întrebările  24 şi 25 ), împrejurare în care a arătat că  în perioada 2008 - 2010 fiul părţilor  a fost crescut în sat N în familia fratelui reclamantei, X,  pentru ca ambii soţi să poată munci şi să acumuleze veniturile necesare terminării casei.

Pârâtul a probat cu înscrisuri ( fl 167 - 182 ) că în perioada  2007 - 2010 a avut  calitatea de salariat.

Cu referire la cuantumul veniturilor câştigare de soţi  martorul X a  arătat că erau apropiate, pârâtul lucrând  la un patron cu carte de muncă, iar  reclamata ca îngrijitoare,  în acea perioadă câştigând cam şase euro pe oră.

Ceilalţi martori nu au putut face referiri la venitul net încasat de soţi lunar.

Dincolo de situaţia veniturilor părţilor instanţa a avut în vedere şi sprijinul familiei reclamantei pentru realizarea lucrărilor de supraveghere la ridicarea a construcţiei şi pentru creşterea copilului minor al părţilor,  ajutor care în lipsă de dovadă contrară se prezumă că a fost dat în favoarea acesteia  şi reprezintă un aport la achiziţionarea bunurilor comune.

Conform recunoaşterii pârâtului la interogatoriu ( fl 161, întrebările 31, 32 şi 33 ) în perioada 2010 - 2013 soţii au locuit în N, perioadă în care însă  reclamanta  a lucrat şase luni în Italia, în 2011 şi 2013, iar soţul acesteia  a lucrat în sat cu ziua.

În concluzie, raportat la situaţia de fapt reţinută, instanţa a reţinut că nu s-a dovedit existenţa unor discrepanţe majore între soţi în privinţa aportului de ordin material ( venituri ) sau a muncii prestate in gospodarie. Astfel că,  faţă de cele anterior menţionate, luând în considerare şi sprijinul dat soţilor de familia reclamantei, instanţa a apreciat că  probatoriul administrat în cauză  nu a fost de natură a răsturna prezumţia de contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune.

Au fost efectuate expertize de specialitate în cauză construcţii şi auto pentru identificarea şi evaluarea bunurilor reţinute la masa de partaj.

În cauză au fost efectuate expertize de specialitate.

Expertiza  construcţii întocmită de domnul expert M  ( fl 246 - 288 ) a fost contestată de  reclamantă ( fl 303 ), prima obiecţiune fiind respinsă, iar a doua, referitoare la atribuire, fiind calificată drept apărare de fond.

Locuinţa cu împrejmuire reţinută la masa de partaj a fost evaluată de expertul desemnat  la suma de 63 966 lei urmare a abordării prin costuri.

Potrivit lucrării sus amintite imobilul, cu regim de înălţime P, are o suprafaţă construită de 78,57 mp, iar împrejmuirea din ţeavă şi plasă de sârmă este de 68 mp. Accesoriu clădirii au fost identificate următoarele imobile care îl deservesc: platforme  betonate curţi ( de 337 mp, beci din beton neacoperit, de 12 mp, cămin exterior aferent hidroforului, bazin vidanjabil.

Prin expertiza bunuri mobile întocmită de doamna expert V  ( fl 289 - 293 ) au fost identificate şi evaluate bunurile reţinute la masa de partaj,valoarea acestora fiind stabilită în sumă de 2917,9 lei.

Potrivit lucrării sus amintite patul matrimonial şi salteaua  erau lipsă, iar una din bibliotecile reţinute a fost identificată ca fiind mobilier copil.

Prin expertiza topocadastru întocmită de doamna expert G ( fl 309 - 324 ) a fost identificată şi evaluată suprafaţa de 1518 mp teren intravilan situat în sat B. Valoarea suprafeţei de tern sus amintite a fost stabilită de expert la suma 2948,3 lei.

În privinţa atribuirii bunurilor instanţa reţine că împărţirea bunurilor comune ale soţilor trebuie făcută de regulă în natură, numai în situaţia în care nu este posibilă atribuirea de bunuri către fiecare copartajant urmând să fii compensate în bani drepturile lor.

La formarea loturilor instanţa are în vedere criteriile stabilite de art. 988 C.pr.cv, şi anume acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul sau ocupaţia părţilor,  etc.

Reclamanta a solicitat atribuirea casei şi a terenului în lotul său ( conform variantei 1 a expertizei construcţii şi variantei 1 a expertizei topocadastru ). Bunurile mobile  a solicitat a fi partajate conform expertizei întocmite în cauză. A argumentat această solicitare prin aceea că i s-a încredinţat copilul prin hotărârea de divorţ, situaţie în care trebuie să-i asigure un spaţiu de locuit.

La rândul său pârâtul a  solicitat atribuirea casei şi a terenului în lotul său ( conform variantei 2 a expertizei topo şi a primei variante a expertizei construcţii ). Bunurile mobile  a solicitat a fi partajate conform expertizei întocmite în cauză.

Cu referire la imobilul construcţie reţinut la masa de partaj  au fost efectuate prin expertiza construcţii întocmită de domnul expert M  ( fl 206 - 226) mai multe variante de lotizare, respectiv  în sensul atribuirii imobilului integral în lotul părţilor, respectiv în sensul atribuiri de părţi din construcţie.

Prin expertiza bunuri mobile întocmită de doamna expert V  ( fl 289 - 293 ) a fost propusă o variantă de lotizare a bunurilor mobile, în sensul atribuirii acestora în natură, în două loturi,unul în valoare de 1400 lei iar altul de 1517,9 lei.

Prin expertiza topocadastru întocmită de doamna expert G ( fl 309 - 324 ) a efectuat două variante de lotizare, cu atribuirea terenului integral în lot unei părţi,  nerecomandând fragmentarea bunului din cauza conformaţiei terenului, a existenţei construcţiei pe acesta  şi a accesului la teren.

Instanţa reţine că  prin sentinţa civilă nr. 5633/20 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 16841/180/2013  urmare a desfacerii căsătoriei părţilor s-as stabilit ca autoritatea părintească cu privire laminorul X, născut în data de B să se exercite exclusiv de reclamantă iar locuinţa copilului a fost stabilită la mamă în Italia, .

Analizând criteriile prevăzute de dispoziţiile art 988 cod proc civ  instanţa reţine că părţile au cote de contribuţie egale atât la bunul dobândit în cadrul concubinajului cât şi la cele dobândite în timpul căsătoriei. Totodată, niciunul dintre ei nu realizează venituri, ambii beneficiind pe parcursul procesului de ajutor public judiciar. Nu s-a probat nici faptul că  părţile au alte locuinţe în proprietate sau că vreuna dintre acestea ar ocupa cu caracter de continuitate  imobilul care face obiectul litigiului.

În consecinţă, în condiţiile sus amintite, instanţa apreciază că mai mare nevoie de bun are reclamanta , în condiţiile în care trebuie să asigure copilului său un spaţiu de locuit.

Astfel că instanţa urmează a atribui bunurile astfel:

- în lotul reclamantei -pârâte următoarele bunuri

•suprafaţa de 1518 mp teren intravilan situat în sat X,  dispus astfel: 271 mp teren arabil sola 16, parcela 719/1, 421 mp teren vie sola 16, parcela 719, 835 mp teren arabil sola 16,parcela 717,achiziţionat prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul N, în valoare de 2948,3 lei.

•o casă cu împrejmuire situată în N N, edificată potrivit autorizaţiei de construire nr. 7 / 17.07.2009 emisă de Consiliul Local N judeţul B ( fl 13, 14 ) urmare a cererii adresate de pârâtul X, în valoare  de 63 966 lei

•următoarele bunuri mobile: frigider Arctic, aragaz Beko, recamier, mobilier copil ( biblioteca ), în valoare de 1400 lei

Valoarea lotului atribuit reclamatei este de 68 314, 3  lei.

- în lotul pârâtului - reclamant următoarele bunuri mobile

•maşină de spălat rufe,  vitrină, covor ( traversă ), pat matrimonial şi saltea, bibliotecă, în valoare de 1517,9lei

Valoarea lotului atribuit pârâtului este de 1517,9 lei.

Pentru egalizarea loturilor  va obliga reclamanta - pârâtă la plata către pârâtul - reclamant cu titlu de sultă a sumei de 33 398,2 lei.

În consecinţă, pentru aceste motive, în temeiul art 355 alin. 1 C.civ a art. 6 alin. 6 raportat la art..  983, 978  C.pr. civ. instanţa va admite acţiunea,  va dispune ieşirea părţilor din starea de devălmăşie şi  va atribui bunurile conform celor menţionate anterior.

În condiţiile în care fiecare din părţi a beneficiat de ajutor public judiciar ( reclamata pentru taxa de timbru de 3491,56 lei ,  conform încheierii de şedinţă din data de 19 martie 2015 şi dispoziţiilor instanţei de la termenul din 11 ianuarie 2016  iar pârâtul pentru de 50 lei taxă de timbru şi sumele de 565 lei reprezentând onorariu expertiză construcţii, 250 lei onorariu expertiză bunuri mobile, 400 lei  onorariu expertiză topocadastru,  conform încheierii de şedinţă din data de 19 mai 2015 şi dispoziţiilor instanţei de la termenul din 11 ianuarie 2016 ), iar prin prezenta hotărâre au dobândit bunuri  sau drepturi a căror valoare depăşeşte cuantumul ajutorului public acordat ( fiecare fiind îndreptăţit la a primi bunuri sau drepturi în valoare de 34 916,1 lei ), în baza  art 50.2 din OUG 51 / 2008 va  dispune ca  la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii să restituie către stat ajutorul public judiciar acordat.

În baza art 453 cod proc civ va compensa onorariile de avocat şi onorariile expertizelor efectuate în cauză.

Va compensa restul cheltuielilor de judecată ( taxă judiciară de timbru ) până la limita sumei de 50 lei şi obligă pârâtul - reclamant la plata către reclamanta -pârâtă a sumei de 1720,78 lei cheltuieli de judecată  suportate în plus de aceasta. pentru a stabili astfel instanţa a avut în vedere că în total s-a achitat taxă judiciară de timbru de 3541, 56 lei şi că potrivit cotelor de contribuţie fiecare parte trebuie să suporte cheltuieli in sumă de 1770,78 lei. ca atare, pârâtul - reclamant va fi obligat  la plata către reclamanta - pârâtă a sumei de 1720,78 lei cheltuieli de judecată  suportate în plus de aceasta.

Domenii speta

Spete similare