Divorţ

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. XXX pe rolul Judecătoriei Bacău, reclamantul J.V.  a solicitat în contradictoriu cu pârâta J.A. desfacerea căsătoriei din culpa pârâtei, autoritatea părintească să fie exercitată în comun, stabilirea locuinţei minorilor J.G.I., J.G.A., G.D. la domiciliul reclamantului, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere pentru cei trei minori raportată la venitul minim pe economie.

Cererea  a fost  legal timbrată cu taxă de timbru de 100 lei.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esenţă că s-a căsătorit cu pârâta  la data de XX, din căsătoria lor au rezultat cei trei minori, care în prezent se află în grija reclamantului şi a concubinei sale. La început, relaţiile dintre părţi erau normale, însă ulterior au apărut neînţelegeri datorate comportamentului pârâtei. Cu timpul, certurile s-au agravat, convieţuirea dintre părţi fiind practic imposibilă. În anul XXX, pârâta a părăsit domiciliul conjugal, revenind periodic  pentru scurte perioade de timp, sub pretextul că ar vrea să vadă copiii.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 373 lit. b, art. 379 alin. 1, art.383 alin. 3, art. 396, art. 397 Cod civil.

 În probaţiune reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, depunând acte de stare civilă, martori.

Pârâtul legal citat , nu a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.

În cauză s-a efectuat anchetă psihosocială la domiciliul părţilor

Au fost audiat minorii J.G.A. J.G.I., declaraţiile acestora fiinc consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

A fost audiată martora Bucur Bianca Petronela declaraţiile acesteia fiind consemnate şi depuse la dosarul cauzei .

S-au depus înscrisuri, respectiv  acte de stare civilă.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Cu privire la desfacerea căsătoriei

La data de 22 septembrie 2001, părţile s-au căsătorit în localitatea Buhoci, judeţul Bacău, căsătoria acestora fiind transcrisa si înregistrata în registrul stării civile  la nr.26/2001 .

Din căsătoria părţilor au rezultat 3 copii minori la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv J.G.I., născut la data de XXX, JG.A., născut la data de XXX şi J.G.D., născută la data de XXX.

În cauză s-au depus înscrisuri,  a fost efectuată anchetă psihosocială la domiciliul părţilor şi a fost audiat martora B.B.P.

Reclamantul a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că, pe fondul neînţelegerilor dintre părţi pârâta pleca des de acasă iar ulterior revenea la domiciliul comun unde rămânea cam o săptămână pe an. Relaţia părţilor s-a deteriorat definitiv pârâta părăsind definitiv domiciliul conjugal în cursul anului XXX.

În consecinţă, instanţa va reţine că raporturile dintre părţi sunt grav şi iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă, reţinând culpa pârâtei în destrămarea relaţiilor de familie, astfel că în baza art. 373 lit b cod civil va dispune desfacerea căsătoriei din culpa pârâtei.

Cu privire la numele părţilor:

Instanţa va dispune revenirea pârâtei la numele avut aterior căsătoriei, acela de XXX.

Cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti

 Instanţa reţine pe baza referatelor de anchetă psihosocială efectuate în cauză că minorii locuiesc alături de tată în fostul domiciliu comun al părţilor din XXX, într-un imobil aparţinând părinţilor reclamantului, format din două camere, locuinţa fiind bine îngrijită cu igiena adecvată, luminozitate şi căldură.

Minorii sunt elevi la XXX.

Reclamantul a solicitat ca autoritatea părintească cu privire la minorii rezultaţi din căsătoria părţilor să se exercite în comun de ambii părinţi.

Potrivit art.  2 alin. 3  din Legea nr. 272/2004, principiul interesului  superior al copilului  va prevala în  toate demersurile  şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice  şi de organismele private autorizate, precum şi în  cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

 Instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor noului cod civil  autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi. Părinţii căsătoriţi exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească. În cazul divorţului părinţilor autoritatea părintească se exercită potrivit dispoziţiilor din cod referitoare la efectele divorţului în raporturile dintre părinţi şi copii.

În aprecierea  interesului minorului,  prezintă importanţă nu numai  condiţiile materiale ale  unuia dintre părinţi ci şi alte  elemente precum  vârsta minorului, comportamentul părinţilor faţă de  copil, ataşamentul acestuia faţă de părinţi.

Art 397 din noul cod civil, prevede că după divorţ autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, în afară de cazul în care instanţa decide astfel.

Art 398 cod civ prevede că atunci când există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, celălalt părinte păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.

Noul cod civil instituie deci regula  in sensul că după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi. Aceasta prevedere are la baza prezumtia ca este in interesul superior al copilului ca autoritatea parinteasca sa se exercite in în aceleaşi condiţii si in caz de divort al parintilor. Custodia comuna asigura dreptul copilului la grija parinteasca normala si permanenta din partea ambilor parinti precum si prezenta acestora in viata sa si după divort, părinţii avand aceeasi responsabilitate si posibilitate de a lua decizii referitoare la problemele importante din viaţa  copilului.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile legale menţionate anterior, precum şi solicitarea reclamantului ca exercitarea autorităţii părinteşti să se realizeze în comun de ambii părinţi, instanţa va dispune exercitarea în comun a autorităţii părinteşti cu privire la minorii sus menţionaţi.

Cu privire la locuinţa minorilor

Instanţa reţine că în temeiul art. 31 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 272/2004, ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său.

Atunci când stabileşte locuinţa copilului minor instanţa trebuie să ia în considerare o serie de criterii precum: disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a implica pe celălalt părinte cu privire la deciziile legate de copii, disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a permite celuilalt părinte accesul în locuinţa sa, situaţia locativă a fiecăruia dintre cei doi părinţi, istoricul îngrijirii copilului, dorinţa exprimată de minor cu privire la stabilirea locuinţei sale la reşedinţa unuia sau altuia dintre părinţi, apropierea locuinţelor fiecăruia dintre cei doi părinţi de şcoală  şi respectiv grădiniţă, concluziile raportului autorităţii tutelare cu privire la locuinţele celor doi părinţi, dorinţa exprimată de fiecare dintre cei doi părinţi cu privire la stabilirea locuinţei minorului la reşedinţa lor.

Instanţa reţine că din momentul separării în fapt a soţilor copiii minori au locuit alături de tatăl lor, frecventând o unitate de învăţământ situată în apropierea domiciliului acesteia.

În consecinţă, pe baza analizei criteriilor sus amintite şi a probatoriului administrat instanţa apreciază că nevoia  de stabilitate şi continuitate a copiilor este asigurată cel mai bine în condiţiile stabilirii domiciliului acestuia alături de tată.

În considerarea celor anterior precizate, în baza art 400 din noul cov civ va stabili locuinţa minorilor sus amintiţi alături de  reclamant.

Cu privire la obligaţia de întreţinere:

Intrucat potrivit art. 499 cod civ .intre parinti si copii exista o obligatie legala de intretinere care se stabileste conform art. 529 cod civ., potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati, instanta, în baza art 402 al 1 cod civ , va obliga pârâta să plătească reclamantului în favoarea minorilor o pensie lunară de întreţinere în procent total de 50 % ( câte 16,66 % pentru fiecare dintre minori) din venitul minim net pe economia naţională, începând cu data introducerii acţiunii (9.12.2015)  şi până la majoratul fiecăruia dintre aceştia.

Cu privire la cheltuieli de judecată 

În baza art 453 cod proc civ va pârâta la plata către reclamant a sumei de 1220 lei reprezentând cheltuielile de judecată, respectiv: taxă de timbru 100 lei, onorariu curator avocat P.S. 520 lei, onorariu avocat ales 500 lei.

Domenii speta

Spete similare