Stabilire domiciliu minor

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bacău sub nr. 3181/180/16.03.2016 din  reclamantul A a chemat in judecata pe pârâta B pentru pronunţarea unei hotărâri prin care să  se dispună:

•modificarea modalităţii de executare a obligaţiei de întreţinere datorată minorelor  M şi N, în sensul executării plăţii pensie de întreţinere în natură

•modificarea programului de vizită stabilit în favoarea sa în sensul că solicită suplimentarea acestuia cu o săptămână ( a doua ) din vacanţa de iarnă

Acţiunea a fost timbrată cu taxă de timbru de 40 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat în esenţă că prin sentinţa civilă nr. 263 / 28.09.2011 pronunţată în dosarul nr. 11085/180/2011 s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor, minorele au fost încredinţate mamei spre creştere şi educare,  iar dumnealui a fost obligat la plata unei pensii lunare de întreţinere de 33% din venitul net realizat, câte 16,5 % pentru fiecare minoră, că a fost încuviinţat şi un drept de legături personale  cu minorele astfel: primul şi al treilea sfârşit de săptămână al fiecărei luni,  de sâmbătă ora 09,0 până duminică ora 19,00, două zile de Crăciun în ani impari şi două zile de Paşti în anii pari, precum şi două săptămâni în vacanţa de vară, în fiecare an, că deşi achită unar pensia de întreţinere pe parcurs au apărut diferite discuţii şi tensiuni cu privire la modul în care fosta soţie înţelege să gestioneze şi să cheltuie aceşti bani în interesul copiilor, că au fost situaţii în care a solicitat ca banii să fie folosiţi pentru a rezolva probleme medicale ale fetelor,  pentru a le cumpăra diferite obiecte ori pentru activităţi extraşcolare însă s-a izbit de un refuz al pârâtei, că modalitatea de executare în bani a pensiei de întreţinere nu oferă nicio garanţie că aceste venituri sunt folosite în acord cu necesităţile minorelor, cu atât mai mult cu cât comunicarea devine tot mai dificilă cu cealaltă parte, că în literatura de specialitate se susţine tocmai faptul că modul de utilizare a banilor proveniţi de la părintele necustodian nu este supus niciunui control astfel că părintele custodian poate deturna aceşti bani de la nevoile copilului spre alte nevoi,în detrimentul acestuia, că se obligă să întocmească în mod regulat u raport de cumpărături pe care să îl transmită părintelui custodian, pentru ca aceasta din urmă să poată controla îndeplinirea de către dumnealui a îndatoririle ce îi revin, că în acest fel ar exista un control mai bun al modului de folosire al banilor în sensul că aceştia să fie utilizaţi în interesul minorilor, că în aceste condiţii s-ar ocupa mai bine de rolul său în creşterea şi educarea fetelor,având dreptul să investească în acele activităţi educative şi recreative care sunt conforme cu viziunea sa asupra nevoilor copiilor, că minorele ar fi expuse unei imagini mai echilibrate cu privire la rolul comun pe care ambii părinţi îl au în oferirea de sprijin material copiilor,evitându-se crearea unei înţelegeri greşite pe care fetele şi-ar putea-o construi cu privire la rolul mai şi al tatălui în viaţa de familie şi că solicită modificarea modalităţii de executare a pensiei de întreţinere. În privinţa celei de-a doua cereri  a arătat în esenţă că dreptul său de a avea legături personale cu minorele poate viza şi perioada vacanţei de iarnă, care  durează două - trei săptămâni şi că programul prezent cuprinde doar două zile, fiind insuficient pentru a păstra  o legătură cât mai apropiată de copiii săi.

În drept au fost invocate dispoziţiile art 403, 531, 401 cod civ.

În probaţiune a solicitat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtei şi cu martorii  X şi Y.

Pârâta a formulat întâmpinare ( fl 36 - 41) prin care a invocat excepţiile  nulităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa motivării în fapt, iar pe fond, respingerea acţiunii.

În motivare a arătat, sub aspectul excepţiei invocate,  că deşi prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicită ca obligaţia să fie executată în natură, nu indică în concret prestaţiile la care solicită a fi obligat, că obligaţia de întreţinere presupune a pune la dispoziţia copilului minor cele necesare traiului zilnic, asigurarea situaţie locative, să suporte cheltuielile de educaţie etc, pretenţii care nu au fost cuantificate de reclamant. Pe fondul cauzei a arătat în esenţă, sub aspectul primului capăt de cerere  că modificarea modalităţii de executare a obligaţiei de întreţinere nu este posibilă din punct de vedere obiectiv întrucât reclamantul nu locuieşte alături de cei doi copii, că prestaţia în natură impune şi existenţa unor obligaţii locative pe care le asigură doar dumneaei, întrucât locuieşte cu minorele, că această obligaţie este una complexă iar legiuitorul a avut în vedere că obligaţia de întreţinere se execută în natură atâta timp cât părintele locuieşte cu minorul, că prin executarea în natură nu se poate restrânge obligaţia la a asigura  hrană, haine ci trebuie urmărit interesul copilului, că în cazul în care părintele nu locuieşte cu copilul obligaţia se transformă în bani , că relaţiile dintre părţi sunt tensionate, dovadă fiind existenţa prezentului litigiu precum şi a a unuia de partaj bunuri comune, că este gerau de presupus că ar cădea de acord  asupra nevoilor cotidiene ale minorelor,  că reclamantul nu este o prezenţă stabilă şi interesată de nevoile copiilor,  că din  decembrie 2011 până în  iulie 2012 a fost ameninţată de către reclamant şi actuala soţie în sensul că vor intra în casă şi vor distruge bunurile din locuinţă, , că în aceste condiţii a formulat plângere la Postul de Poliţie din comuna S şi că minorele sunt criticate de actuala soţie a reclamantei atunci când îşi vizitează tată. A mai arătat pârâta că  nu s-a schimbat situaţia de fapt ce a stat la baza pronunţării sentinţei civile nr. 263/28.09.2011 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 1105/18072011, că nu există nicio suspiciune reală cu privire la modul de administrare  de către dumneaei a banilor primiţi cu titlu de pensie de întreţinere, că reclamantul are sentimentul că pensia de întreţinere este un drept al mamei, că numai pentru programul „after school” al uneia dintre minore costă 396, că dumneaei realizează venituri de 1773 lei şi primeşte ajutor financiar de la părinţi pe care l-a investit în principal pentru nevoile minorelor, că după pronunţarea sentinţei civile 263/2011  nu au existat discuţii contradictorii referitoare al gestionarea veniturilor,astfel că prezenta acţiune este neîntemeiată, că minorele au fost însoţite la control medical doar de către dumneaei, iar atunci când au fost  internate în spital reclamantul nici nu le-a vizitat şi nici nu a sunat să se intereseze de starea lor de sănătate, deşi fusese informat despre starea copiilor, că reclamantul nu s-a implicat în procurarea obiectelor necesare studiului ori activităţilor extraşcolare, toate materialele fiind procurate de dumneaei la începutul anului şcolar, că tot dumneaei suportă costul activităţilor extraşcolare,  că minora M face parte din Ansamblul Bobocul, iar deplasările acesteia şi achiziţionarea costumelor populare au fost suportate de dumneaei,că reclamantul nu s-a implicat în aceste activităţi şi că solicită respingerea acestei cereri. Sub aspectul celui de-al doilea capăt de cerere pârâta a arătat în esenţă că nu este de acord cu modificarea programului de vizită, că a doua săptămână din vacanţa de iarnă include în mod cert Revelionul iar în unii ani şi Crăciunul, că acesta are deja dreptul la vizită în prima şi a doua zi de Crăciun în anii impari, că ar fi anormal ca de fiecare revelion minorele să fie la reclamant, că acesta nu a fost la nicio şedinţă cu părinţii, că relaţiile dintre minore şi actuala soţie a tatălui nu este bună, aceasta aducându-le des reproşuri şi că solicită respingerea acestei cereri,.

În drept au fost invocate dispoziţiile art 205 cod proc civ.

În probaţiune pârâta a solicitat proba cu înscrisuri şi cu martorii X şi Y

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare ( fl 141 ).

 În motivare a arătat în esenţă că  în fiecare an de când a divorţat a petrecut vacanţe la mare şi la munte cu fiicele sale pe cheltuiala sa, că de fiecare dată când copii doresc să meargă în tabără fosta soţie îi îndeamnă să-i ceară tot dumnealui bani, că întrucât plăteşte pensie alimentară nu îşi mai permite şi alte cheltuieli, că fosta soţie le spune însă copiilor că dumnealui nu vrea să le dea bani pentru distracţie, că pensia alimentară medie plătită în ultimul an a fost de 2 280 lei, că nu doreşte să se sustragă de la plata acestei obligaţii, că să fie direct responsabil de modul în care sunt cheltuiţi banii viraţi lunar, că acuzaţiile pârâtei nu au fost dovedite, dosarul fiind clasat, că  referitor la chitanţa de la fila 78 arată că din iunie 2012 minora nu a mai fost la acea grădiniţă întrucât a început şcoala în septembrie 2012, la o situaţie similară este şi în privinţa chitanţei de la fl 76, fiica sa nu a mai mers la after school întrucât  a trecut în clasa a V-a, că la dosar apar mai multe buletine de analize făcute la clinica Regina Maria, însă dumnealui plăteşte lunar către această clinică două asigurări medicale private, de 200 lei, pe numele M şi  AN din care sunt susţinute toate analizele menţionate, că banii primiţi de pârâtă de la părinţi sunt folosiţi pe cheltuieli de amenajare a casei şi că solicită respingerea excepţiei  nulităţii cererii de chemare în judecată întrucât din conţinutul cererii rezultă motivele de fapt.

La data de 02.06.2016 reclamantul a formulat cerere completatoare a cererii de chemare în judecată ( fl 150 - 151 ) prin care a solicitat scutirea sa de la plata pensiei de întreţinere pe care o datorează minorelor pentru o lună de zile( de ex luna august ).

În motivare a arătat în esenţă că prin sentinţa civilă 263/2011a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere de 33 % din venitul net realizat ( câte 16,5 % pentru fiecare copil )  şi i s-a încuviinţat un drept de legături personale  în primul şi al treilea sfârşit de săptămână al fiecărei luni, de sâmbătă ora 09,0 până duminică ora 19,00, două zile de Crăciun în anii impari, două zile de Paşti în ani pari şi două săptămâni în vacanţa de vară, că pentru perioada în care minorele sunt sub directa sa îngrijire şi întreţinere, în timpul programului de vizită, solicită să fie scutit de plata acestei pensii de întreţinere, că la cele două săptămâni din vară se adaugă 24 week- end - uri, totalizând 62 zile, pentru care solicită să fie scutit de plata pensie pentru o lună; a mai arătat că solicită respingerea excepţiei  nulităţii cererii de chemare în judecată întrucât din cuprinsul acesteia rezultă motivele de fapt pe acre se întemeiază şi că noţiunea de prestare în natură cuprinde un ansamblu de îndatoriri referitoare la alimentaţie, tratament medical,îmbrăcăminte,vacanţe, tabere şcolare,activităţi extraşcolare, asupra cărora nici legiuitorul nu detaliază şi că solită acoperirea necesităţilor celor două minore la un cost care să se ridice în total la 25 % din venitul său lunar.

Pârâta a formulat precizări ( fl 153 - 156 ).

În motivare a arătat în esenţă, cu referire la cererea completatoare, că nu este de acord cu această solicitare,  că reclamantul confundă obligaţia de întreţinere cu dreptul de legături personale, că obligaţia de întreţinere se stabileşte în favoarea persoanei aflate în stare de nevoie,neputându-se întreţine din muncă sau bunurile sale, că mai mult, reclamantul nu respectă întotdeauna programul de legături personale stabilit prin hotărâre judecătorească şi că prin sentinţa civilă 263/2011 s-a stabilit cu putere de lucru judecat că programul de vizită nu presupune o incompatibilitate cu plata pensiei de întreţinere. A mai arătat  că cererea de chemare în judecată este nulă pentru lipsa motivări în fapt, că reclamantul nu indică în mod concret şi nici nu cuantifică  prestaţiile necesare celor două minore şi la care solicită a fi obligat, că acesta nu explică cum ar putea să achite obligaţia de întreţinere în natură constând în menajul zilnic al minorelor şi nici cum să acopere nevoile locative ale acestora, că în condiţiile în care se apreciază că cererea este motivată în fapt solicită a se consta că este lipsită de obiect, că o cerere trebuie să aibă un obiect determinat conform art 194 cod civ iar reclamantul nu a indicat în concret prestaţiile în natură şi câtimea lor şi că înţelege să invoce excepţia lipsei unui obiect determinat. Cu referire la întâmpinarea depusă de reclamant a arătat că sumele achitate de reclamant cu titlu de pensie de întreţinere nu au acoperit întotdeauna necesităţile minorelor, că pentru acoperirea integrală a acestora a fost ajutată financiar şi de părinţi, că nu a îndemnat niciodată copiii să ceară bani de la tatăl lor, că reclamantul a fost la mare cu minorele doar în anul 2013, iar in 2015 a fost la munte şi la mare, că nevoile copiilor raportat la anul 2012 - 2013 au crescut, că indic ă cu titlu de exemplu următoarele:  suportă cheltuielile participării minorei Anamaria la Ansamblul Bobocul, că minorele merg în excursii  pentru lărgirea orizonului şi dezvoltarea relaţiilor sociale, că acestea au nevoie de rechizite, culegeri, caiete auxiliare, bani pentru pachet,transport etc, că participă şi la activităţi recreative, sportive, că reclamantul este nemulţumit şi formulează prezenta cerere ca urmare a creşterii veniturilor sale, însă minorele nu pot fi private de drepturile legale ce le sunt recunoscute, că faptul că au crescut posibilităţile reclamantului nu face decât să le dea copiilor o şansă în plus,acestora fiindu-le alocate resurse suplimentare, că dumneaei asigură în principal dezvoltarea normală a copiilor şi poate gestiona resursele, că nevoile minorelor sunt în continuă creştere  ca urmare a înaintării lor în vârstă, că pensie de întreţinere se datorează în raport de posibilităţile debitorului şi nevoile copiilor, că efectuarea unor liste cu nevoile minorelor înseamnă a grevare inutilă a persoanei sale în dauna timpului ce trebuie să îl acorde copiilor, că prin aceste cereri reclamantul nesocoteşte faptul că dumneaei asigură singură necesităţile cotidiene ale copilo: mesaj, dus - întors de la şcoală, cercuri de instruire, efectuare de cumpărături, etc, că minorul rezultat din actuala căsătorie a reclamantului învaţă la o grădiniţă cu taxe foarte mari,ori copiii trebuie să beneficieze de tratament egal. A mai arătat pârâta că contribuţia reclamantului către Clinica Regina Maria se referă la facilităţi oferite pentru întreaga familie,nereflectând interesul special al acestuia pentru starea de sănătate a copiilor, că în permanenţă a echilibrat emoţional copii când reveneau acasă întrucât după programul de vizită reveneau cu emoţii negative din cauza situaţilor neplăcute în care se aflau în timpul vizitelor la domiciliul tatălui, că a încercat să le insufle înţelegere, fără a pune accent pe vina adultului care le-a provocat suferinţa, că minorele îi spun că reclamantul le impune o anumită atitudine faţă de actuala soţie, ceea ce le prilejuieşte o stare de  disconfort, că nu se poate reduce procentul de pensie datorat de 25 5 întrucât pentru trei copii legea prevede un procent de 1 / 2 din venituri şi că solicită respingerea acţiunii.

Instanţa din oficiu a dispus efectuarea de anchete psihosociale la domiciliile părţilor ( fl 135 - 136; 159 - 160 )

Părţile au fost legal citate.

Prin încheierea de şedinţă din data de 04.07.2016 au fost respinse excepţiile nulităţii cererii de chemare în judecată pentru  neinvocarea motivelor de fapt şi excepţia lipsei obiectului cererii de chemare în judecată.

Pârâta a depus concluzii scrise.

Analizând actele si lucrările dosarului instanţa retine următoarele:

Din căsătoria părţilor s-au năsut minorele M şi N

Prin sentinţa civilă nr. 263 CC/28 septembrie 2011 a Judecătoriei Bacău pronunţată în dosarul nr. 11085/180/2011 a fost desfăcută căsătoria părţilor, cei doi copii au fost încredinţaţi mamei spre creştere şi educare, tatăl a fost obligat  la plata unei obligaţii lunare de întreţinere, în cuantum de 33 % din venitul net realizat ( câte 16,5 % pentru fiecare minoră ), până la majorat şi a fost încuviinţat un drept de legături personale al acestuia cu minorele, conform următorului program: primul şi al treilea sfârşit de săptămână al fiecărei luni, de sâmbătă de la ora 09,00 până duminică ora 19,00; două zile de Crăciun în anii impari, două zile de paşti în anii pari, precum şi două săptămâni în vacanţa de vară a fiecărui an.

Prin prezenta cerere, astfel cum a fost completată,  reclamantul a solicitat  modificarea modalităţii de plată a pensiei de întreţinere  ( în natură ), scutirea de la plata acestei obligaţii pentru o perioadă de o lună, cu diminuarea procentului stabilit de prima instanţă, precum şi lărgirea dreptului de legături personale cu fiicele sale.

Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acestor cereri.

Asupra cererii de modificare a modalităţii de plată a pensiei de întreţinere  instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 263 CC/28 septembrie 2011 a Judecătoriei Bacău,  urmare a înţelegerii foştilor soţi reclamantul a fost obligat în favoarea minorelor la plata unei pensii de întreţinere în bani, în cotă procentuală, în  raport de venitul net realizat.

Argumentele invocate de reclamant în sprijinul solicitării sale vizează în esenţă modalitatea de gestionare a sumelor sus amintite de către reclamantă precum  şi percepţia copiilor asupra sprijinului material pe care dumnealui îl oferă.

A arătat astfel că,  deşi a insistat ca banii din pensie fie folosiţi pentru a rezolva problemele medicale ale copiilor sau să fie direcţionaţi în activităţi extraşcolare, a fost refuzat de pârâtă. În concret, după cum a specificat  martorul X, nemulţumirile dumnealui au fost legate de faptul că ar fi trebuit să suporte costurile unui aparat dentar,  unor lecţii de înot sau a unor tabere şcolare.

Interogată sub acest aspect ( fl 180) pârâta a negat formularea de solicitări către fostul soţ pentru plata unor sume de bani în plus de cele stabilite prin hotărâre judecătorească. A arătat că aparatul dentar a fost montat în iunie 2016 pe cheltuiala sa ( fl 176 ) la finalul anului şcolar,  în urma unei înţelegeri cu  fiica dumneaei, pentru ca aceasta să se poată obişnui cu dispozitivul medical ( întrebarea 2, fl 180 ). Cu referire la tabere şcolare a menţionat că, în condiţiile în care a refuzat deplasarea fiicei mai mari în afara ţării de teama atentatelor, copilul a ales să-i ceară bani tatălui.

Instanţa remarcă faptul că nici probatoriul administrat în cauză ( depoziţii de martori, înscrisuri, interogatorii )şi nici ancheta psihosocială efectuată la domiciliul minorelor nu au evidenţiat deficienţe în gestionarea veniturilor de către mamă, astfel că nu au fost dovedire susţinerile reclamantului din cererea formulată în sensul că necesităţile copiilor au rămas neacoperite.

Deşi prin acţiunea formulată reclamantul şi-a justificat pretenţiile şi prin aceea că ar avea dreptul să investească în activităţi recreative şi educative care sunt conforme cu viziunea sa asupra nevoilor copiilor, instanţa remarcă faptul că acest argument vizează modalitatea în care părinţii îşi exercită drepturile şi obligaţiile în cadrul exerciţiului comun a autorităţii părinteşti, neputând constitui fundament pentru executarea obligaţiei de întreţinere în natură.

Cert este însă, astfel cum rezultă din poziţiile părţilor exprimate în cererile formulate  şi la interogatorii, dar şi din depoziţiile martorilor audiaţi, că între foştii soţi există persistă încă o stare de tensiune. Acesta este practic contextul în care este formulată cererea reclamantului şi în care urmează a fi analizată de către instanţă.

Potrivit dispoziţiilor noului cod civil, regula în materia obligaţiei de întreţinere este aceea a executării în natură. Îndeplinirea obligaţiei în această modalitate presupune ca fiecare dintre părinţi să pună la dispoziţia copilului alimente,  îmbrăcăminte şi alte produse, conform nevoilor rezonabile, ceea ce necesită o bună cooperare între părinţi, în sensul de a conveni asupra celor necesare copilului şi a modului în care fiecare dintre ei urmează să le furnizeze.

Cu referire la modalitatea concretă de executare a îndatoririi care face obiectul litigiului, reclamantul a arătat prin cererea formulată că se obligă să întocmească regulat un raport de cumpărături pe care să-l transmită celuilalt părinte. Nu a furnizat alte elemente de detaliu, mărginindu-se  a specifica că înţelege  să asigure fiicelor sale cele necesare traiului ( alimentaţie, tratament medical, îmbrăcăminte, tabere şcolare, activităţi extraşcolare ). Această soluţie nu a fost primită însă de către pârâtă ( fl 180, întrebarea 5 ).

Alineatul al doilea  al art. 530 NCC stipulează că dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere, stabilită în bani.

Argumentele reclamantului se circumscriu în principal ideii de comunicare dificilă cu pârâta, în condiţiile în care  viziunea dumnealui asupra nevoilor copiilor este diferită de cea a fostei soţii. Acest tip de comunicare a rezultat de altfel şi din probatoriul administrat în cauză.

Raţiunea instituirii posibilităţii de plată a pensiei de întreţinere a fost aceea de a forţa comunicarea între părinţi, decizia luându-se în comun. Deopotrivă, este adevărat că părinte care face o astfel de plata apare  fiind implicat în toate ariile legate de îngrijirea copiilor,  nu doar în partea recreativă.

Cu toate acestea, pentru a se respecta regula dictată de art. 530 alin. (1), în situaţiile în care nu există comunicare între părinţi, cum este cazul de faţă, ar trebui indicat, în plus faţă de plafonul stabilit, şi modalitatea în care se concretizează efectiv contribuţia în natură. Solicitarea concretă a reclamantului de  a întocmi un raport de cheltuieli nu se circumscrie însă acestor exigenţe. O dispoziţie de natura celei solicitate de reclamant, pe lângă faptul că ar fi greu de pus în executare, ar da naştere unor noi conflicte, aspect care ar contraveni interesului superior al minorilor.

În aceste condiţii apreciind asupra argumentelor avute în vedere de părţi pentru executarea în natură a obligaţiei, luând în considerare  specificul raporturilor de familie, concretizat în dificultăţi de comunicare între foştii soţi, faptul că nu s-a probat  o gestionate defectuoasă de către pârâtă a veniturilor rezultate din pensia de întreţinere precum şi modalitatea concretă de plată indicată de reclamant, instanţa apreciază  că executarea în continuare în natură a obligaţiei de întreţinere nu corespunde interesului minorilor, pensia de întreţinere urmând a fi plătită în continuare în bani.

Asupra cererii de completatoare privind a scutirea reclamantului de la plata a pensiei de întreţinere pentru o perioadă de  o lună de zile şi stabilirea pentru ambele minore a unei obligaţii de întreţinere de 25 % din venitul său lunar  instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă  263 CC/28 septembrie 2011 a Judecătoriei Bacău a fost stabilită în sarcina reclamantului, prin acord cu fosta soţie,  obligaţia de plată a unei pensii de întreţinere în cuantum de 33 % din venitul net realizat ( câte 16,5 % pentru fiecare minoră ).

La stabilirea obligaţiei de întreţinere s-a avut în vedere faptul că reclamantul realiza venituri din muncă şi avea în întreţinere doi copii.

Prin cererea de faţă se solicită practic diminuarea a acestui procent la un total de 25 % din venitul net realizat, la care să se adauge scutirea de plata obligaţiei pentru o perioadă de o lună de zile.

Potrivit art. 499 al 1  cod civ “ tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului,precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională” iar al 4 al aceluiaşi art. prevede că “ în caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere,  felul  şi modalităţile executării,precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă”.

Art 524 cod civil prevede că are drept la întreţinere numai cel care se află în nevoie,  iar art 529 cod civ  stipulează că întreţinerea este datorată porivit cu nevoia celui care a cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.

Potrivit art 520 al 2 cod civ  Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii.

Conform art 531 cod civ  “ dacă se iveşte vreo schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei”

În ceea ce priveşte mijloacele materiale ale debitorului, instanţa reţine potrivit anchetei psihosociale efectuate în cauză că pârâtul are calitate de salariat la SC Bucureşti, realizând lunar un salariu net de 8000 lei.

În întreţinerea sa se află trei copii minori, respectiv  minorele rezultate din căsătoria cu reclamanta  dar şi fiul  R, rezultat dintr-o căsătorie ulterioară.

În ceea ce priveşte cota ce va fi avută în vedere, instanţa apreciază că în interesul minorilor este de a stabili pensia de întreţinere înspre plafonul maxim, copiii trebuind să se bucure de condiţii materiale corespunzătoare. Cum în întreţinerea reclamantului sunt trei copii,  în interiorul plafonului de 1 / 2 din venitul net realizat, stabilit de dispoziţiile art 529 al 2 cod civ, instanţa apreciază că o pensie lunară de întreţinere de 33% din venitul net lunar realizat de reclamant ( câte 16,5 % pentru fiecare dintre minorele M şi N ) este de natură a satisface necesităţile  copiilor săi. Reţinând acest procent instanţa a avut în vedere vârsta celor două fiice, nevoile acestora raportat la stadiul dezvoltării lor, precum şi  veniturile pârâtei, inferioare  atât reclamantului cât şi soţiei acestuia. Pentru aceste motive, instanţa va respinge cererea sus amintită. 

Cu probatoriul administrat nu a evidenţiat diminuarea nevoilor celor doi copii ai reclamantului din prima căsătorie, ci dimpotrivă, sporirea acestora, nu se justifică nici acordarea unei scutiri  reclamantului de la plata obligaţiei de întreţinere pentru  o perioadă determinată pe parcursul unui an, împrejurare ce ar echivala cu o reducere a pensiei  întreţinere stabilită sentinţa civilă  263 CC/28 septembrie 2011 a Judecătoriei Bacău.

Cu referire la cererea de modificare a programului de legături personale instanţa reţine următoarele:

Programul de legături personale stabilit în favoarea  reclamantului prin sentinţa civilă nr. 263 CC/28 septembrie 2011 este în sensul următor: primul şi al treilea sfârşit de săptămână al fiecărei luni, de sâmbătă de la ora 09,00 până duminică ora 19,00; două zile de Crăciun în anii impari, două zile de paşti în anii pari, precum şi două săptămâni în vacanţa de vară a fiecărui an.

Prin prezenta cerere  reclamantul a solicitat suplimentarea acestui program cu o săptămână ( a doua ) în vacanţa de iarnă.

Conform art. 401 cod civ şi dispoziţiilor Legii nr. 272/2004, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul la legături personale cu acesta , iar copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.

Acest drept se poate exercita în diferite moduri  ca de exemplu, vizitarea copilului la domiciliul celuilalt părinte, lăsarea copilului la locuinţa părintelui căruia nu i-a fost încredinţat, corespondenţă ori altă formă de comunicare. Textele anterior menţionate  nu stabilesc modalitatea concretă de realizare a acestui drept, însă din reglementarea existentă rezultă implicit că exercitarea dreptului devenit litigios trebuie făcută într-o asemenea modalitate , încât să nu se ajungă la îngrădirea lui,  ambii părinţi trebuind să se implice activ în toate aspectele vieţii copilului, revenind instanţei de judecată obligaţia de a stabili timpul şi modalitatea în care se poate exercita menţionatul drept, ţinând seama că drepturile părinteşti trebuie exercitate numai în interesul copilului .

Raportat la dispoziţiile legale anterior enunţate şi având în vedere neînţelegerile dintre foştii soţi instanţa constată că prezenta acţiune este întemeiată, apreciind că interesul superior al copiilor  presupune ca acesta să menţină contactul cu tatăl cât mai mult timp posibil,  legăturile personale între părinte şi copilul său reprezentând un element fundamental al vieţii de familie chiar dacă relaţiile dintre părinţi s-au rupt, de natură a contribui la crearea unui mediu socio-familial în care copilul să se poată dezvolta din punct de vedere emoţional, educativ şi social.

La stabilirea programului de vizită, instanţa va ţine seama, însă de  circumstanţele specifice prezentei cauze:

Astfel, instanţa va avea în vedere că dreptul de legături personale stabilit de către instanţă a fost efectiv realizat de către reclamant. În concret, cei doi copii s-au deplasat la domiciliul tatălui, petrecând timp alături de acesta şi actuala sa familie (  fiul minor R şi  soţia O ).

Deşi din probatoriul administrat în cauză se desprinde existenţa unei relaţii fireşti între tată şi fiice, instanţa constată că minorele nu au reuşit încă să stabilească o bună relaţie de comunicare cu soţia acestuia, ceea ce  creează copiilor  disconfort emoţional pe parcursul şederii alături de acest părinte. Această împrejurare rezultă din conţinutul întâmpinării formulate de pârâtă care se coroborează cu depoziţia martorului x ( fl 184 ) dar şi cu menţiunile anchetei psihosociale efectuate la domiciliul reclamantului ( fl 135 - 136).

În aceeaşi ordine de idei au foste exprimate şi poziţiile celor doi copii ascultaţi în camera de consiliu. Întrucât aceştia se află la vârstă la care  discernământul nu este încă format iar percepţia  despre lumea înconjurătoare este influenţată în primul rând de persoanele alături de care copii convieţuiesc, opţiunea minorilor, nu lipsită de importanţă, este analizată de instanţă luând în considerare factorii de influenţă anterior menţionaţi. Instanţa remarcă astfel dorinţa celor doi copii de a petrece timp  exclusiv alături de tată întrucât  percepţia lor este în sensul că accesul la părinte le este îngrădit prin prezenţa soţiei acestuia.

De principiu, instanţa reţine că trebuie găsită modalitatea care să permită ambilor părinţi şi copilului să aibă legături fireşti cât mai mult timp posibil, având în vedere că numai astfel pot veghea la creşterea şi educarea copilului. Pe de altă parte derularea legăturilor personale cu minorii  trebuie sa se faca in conditii care sa nu îi influenteze negativ si sa nu le puna in primejdie cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala.

În cazul de faţă,  fără a contesta legăturile de ataşament dintre tată şi copii precum şi preocuparea faţă de aceştia în perioada în care petrec timp în domiciliul său, instanţa apreciază că, solicitarea reclamantului nu poate fi admisă decât în parte acordându-i-se posibilitatea de a lua copii  în vacanţa de iarnă, in intervalul  29 decembrie - 30 decembrie, în anii pari.

Cererea nu a fost admisă integral în modalitatea solicitată de reclamant întrucât ceea ce s-a urmărit este a se asigura minorelor confort şi stabilitate emoţională, acestea nefiind adaptate suficient  în acest moment la mediul oferit de tată în actuala familie.

În baza art 453 al 2 cod proc civ,având în vedere admiterea în parte a pretenţiilor părţilor, va admite în parte cerererile acestora referitoare la cheltuielile de judecată.

Va compensa cheltuielile de judecată până la limita sumei de 20 lei şi va obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei  de 980 lei cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare