În cazul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu se acordă daune materiale sau morale.

Art. 290 Cod penal

Prejudiciul pretins de partea civilă nu reprezintă un prejudiciu produs prin fapta inculpatei de întocmire a înscrisurilor falsificate, ci reprezintă obligația contractuală care revine inculpatei ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

În ceea ce privește daunele morale  s-a apreciat că nu există legătura de cauzalitate între prejudiciul moral pretins de partea civilă şi fapta penală săvârşită de inculpată.

Astfel, faptul că inculpata nu şi-a onorat obligaţia contractuală de achitare a preţului terenului cumpărat de la partea civilă nu are legătură cu infracţiunea săvârşită deoarece acele consecinţe pretins a fi rezultatul infracţiunii se produceau chiar dacă nu se falsificau acele înscrisuri.

Mai exact, problemele financiare ale părţii civile au apărut în primul rând din cauza negestionării cumpătate a resurselor lor financiare sau calculării în mod greşit a posibilităţilor financiare de suportare a ratelor la creditul contractat. Apoi, se pare că, la divorţ, s-a ajuns şi datorită lipsei de compatibilitate şi rezistenţă a cuplului  la greutăţi financiare.

Pe de altă parte, bolile contactate de partea civilă nu sunt rezultatul presiunii create prin săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, care este o infracţiune  de pericol şi nu de rezultat, ci de motive care ţin de alte cauze decât stres.

Oricare ar fi cauzele apariţiei acestor boli, se consideră că apariţia lor, nu poate fi asociată cu săvârşirea faptei penale pentru care a fost condamnată inculpata, deoarece nemulţumirea părţii civile a fost neplata preţului în contractul încheiat cu inculpata, fapt care s-a petrecut chiar şi dacă nu se săvârşea fapta penală, problemele financiare la care a fost supusă partea civilă, intervenind deci doar datorită şi, în primul rând, pentru că inculpata şi soţul său nu şi-au onorat obligaţia contractuală de plată a preţului ceea ce, în acest caz, nu are legătură cu dosarul penal în discuţie.

Prin sentinţa penală nr.574/27.06.2016 Judecătoria Miercurea Ciuc a dispus următoarele:

În baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatei L. L. M. din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată  prevăzută de art. 290 alin.l C. pen. 1969 în aceeaşi infracţiune săvârşită  în formă continuată, cu aplicarea art. 42 C. pen. 1969 (3 acte materiale).

În temeiul art. 396 alin. (l) - (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 Cod penal, a condamnat-o pe inculpata L. L.M., născută la data de xxx, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin.l cu aplicarea art. 42 C. pen. 1969 (3 acte materiale) şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b C. pen. 1969, respectiv dreptul de a a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 81 C. pen. 1969, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare conform art. 82 C. pen. 1969. În temeiul art. 71 alin.5 C. pen. 1969, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., i-a pus în vedere inculpatei consecinţa revocării suspendării condiţionate în cazul săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19 C. proc. pen., art. 1349, 1357 şi 1385 Cod civil, a admis în parte acţiunea civilă şi obligă inculpata la plata sumei de 30.000 lei către partea civilă N. D., cu titlu de daune morale. A respins ca neîntemeiată acţiunea privind daune materiale şi restul pretenţiilor părţii civile.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desfiinţarea totală a înscrisurilor intitulate “declaraţie” datată 07.08.2008, “proces verbal” datat 24.12.2008 şi “chitanţă” datată 23.06.2010, aflate în plicul de la fila 220 din dosarul de urmărire penală.

În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata la plata sumei de 2.700 lei către persoana vătămată N. D., cu titlu de cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (200 lei în cursul urmăririi penale şi 500 lei în cursul judecăţii).

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a menţinut măsura asigurătorie dispusă prin Încheierea de şedinţă din data de 13.04.2016.

Se reţin următoarele:

 Prin rechizitoriul din data de 23.10.2015 în dosarul nr. 2245/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc a fost trimisă în judecată inculpata L. L.M., fiica lui xxx, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată faptă prev. de art. 290 alin. 1 din Cp. 1968 cu aplicarea art.5 C.pen..

Prin Încheierea de cameră preliminară din data de 16.12.2015, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii.

La primul termen de judecată partea civilă N. D. a depus la dosar constituire de parte civilă, la care a ataşat înscrisuri.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 13.04.2016 s-a admis în parte cererea formulată de partea civilă şi s-a dispus luarea măsurii asigurătorii prin instituirea sechestrului asupra bunurilor imobile ale inculpatei, până la concurenţa sumei de 35.140 lei, pentru garantarea reparării pagubei produse prin infracţiune, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Sub aspectul probatoriului:

- au fost audiaţi inculpata, partea civilă, martorii G. A. şi L. I;

- s-au administrat probe cu înscrisuri emise de către OCPI, primărie, DFP – cu privire la sechestrul asigurător, acte depuse de către părţi. 

S-au depus concluzii scrise de către inculpată şi partea civilă, prin avocaţi.

În fapt, s-a reţinut că inculpata în conţinutul a trei înscrisuri sub semnătură privată intitulate „Declaraţie” din data de 07.08.2008, „Proces-verbal” din data de 24.12.2008 şi „Chitanţă” din data de 23.06.2010, la rubrica „Am primit” a contrafăcut semnătura persoanei vătămate N.D., iar la data de 14.10.2011 le-a depus la organele de cercetare penală în vederea soluţionării dosarului cu nr. 1733/P/2011.

În susţinerea acuzaţiei sunt prezentate probele administrate în cursul urmăririi penale: declaraţii parte civilă N. D., ordine de plată depuse la dosar în vederea efectuării expertizei grafice, proces-verbal şi copii e-mail conţinând convorbirile dintre persoana vătămată şi inculpată din data de 05.05.2011 cu ataşamentele intitulate "angajament" şi "gândurile mele", redarea convorbirii dintre persoana vătămată şi inculpat purtate pe Messenger Yahoo, din data de 05.05.2011, în conţinutul căreia inculpata recunoaşte datoria faţă de persoana vătămată, CD conţinând înregistrarea purtată între persoana vătămată şi inculpată din data de 25.05.2011 şi proces-verbal de redare a conţinutului convorbirilor, Raport de constatare criminalistică grafic nr. 265.790 din 03.11.2014, Raport de expertiză criminalistică nr. 38 din 17.03.2014, Raport de expertiză criminalistică nr. 106 din 30.06.2014, copia declaraţiei inculpatei L. L. M. din data de 14.10.2011 în care se menţionează depunerea actelor "Declaraţie: din data de 07.08.2008”, „Proces verbal" din data de 24.12.2008 şi "Chitanţă" la dosarul penal nr. 1733iP/2011, precum şi cea prin care se menţionează depunerea ordinelor de plată atestând achitarea acestor sume (f.193-194), copii acte din dosarul penal cu nr. 1733/P/2011, respectiv declaraţie G. A., declaraţie L. I., declaraţie prin care se atestă primirea sumei de 3.500 Euro, copii ordin de plată, copii din dosarul civil nr. 2161/258/2012, respectiv sentinţa penală nr. 906/2012, copii din dosarul civil nr. 3880/258/2013 al Judecătoriei Miercurea Ciuc, respectiv întâmpinare, note de şedinţă,  Adresa Waberers România nr. \VE15 - 008 din 22.01.2015 şi actele anexate din care rezultă că martorul L. I. nu era angajat al societăţii în data de 07.08.2008, 24.12.2008 şi 23.06.2010, declaraţie martora G. A., Adresa nr. 406005/07.08.2015 prin care au fost restituite inculpatei înscrisurile originale folosite ca model de comparaţie, Dovada de ridicare a înscrisuri original, procură generală de administrare şi reprezentare în instanţă, copie contract de vânzare cumpărare a imobilului situat în xxx  autentificat prin încheierea nr. 413 a BNP E. I. din data de 16 septembrie 2008, copie declaraţie L. I., declaraţie făptuitoare L. L.M., declaraţie făptuitor L. I., declaraţie suspectă L.L. M., declaraţie inculpată L. L.M., trei înscrisuri sub semnătură privată intitulate "Declaraţie" din data de 07.08.2008, "Proces verbal" din data de 24.12.2008 şi "Chitanţă” din data de 23.06.2010.

In cursul anului 2008, persoana vătămată N. D. împreună cu soţia lui de la vremea respectivă, N. A. (actualmente G. A.) au înstrăinat numiţilor L. I. şi L.L. M. un teren de 11,8 ari situat în intravilanul com. xxx, sens în care au încheiat contractul de vânzare autentificat din data de 16 septembrie 2008 pentru suma de 3.350 euro.

În realitate, părţile contractante s-au înţeles la preţul de 4.500 lei/ar, iar ca modalitate de achitare a preţului au stabilit plata sumei de 10.000 lei cu titlu de avans, restul sumei urmând a fi achitată în termen de doi ani de la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare.

Ulterior, prin plângerea depusă la IPJ Harghita, înregistrată cu nr. 1733/P/2011, persoana vătămată N. D. a solicitat tragerea la răspundere penală a numiţilor L. I. şi a inculpatei L. L.M., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. În cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale, soluţie ce a fost confirmată prin sentinţa penală nr. 906/2012 a Judecătoriei M-Ciuc prin care a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de către petentul N. D. în temeiul art.278 ind.1 alin.8 lit.a Vechiul C.p.p.

În cursul cercetărilor efectuate în dosarul penal nr.1733/P/2011 martorul L. I. şi inculpata L. L. M. au susţinut că au achitat restul de preţ, sens în care inculpata la data de 14.10.2011, a depus trei înscrisuri sub semnătură privată intitulate "Declaraţie: din data de 07.08.2008”, "Proces verbal" din data de 24.12.2008 şi "Chitanţă" din data de 23.06.2010, în conţinutul cărora care la rubrica "Am primit", aceasta a falsificat semnătura persoanei vătămate. Cele trei înscrisuri sub semnătură privată au fost depuse de către inculpata L. L.M. la dosarul penal nr. 1733/P/2011 aspect menţionat şi în sentinţa penală nr. 906/2012 în dosar nr. 2161/258/2012.

Din copia declaraţiei inculpatei L. L. M. din data de 14.10.2011 rezultă depunerea actelor "Declaraţie: din data de 07.08.2008”, „Proces verbal" din data de 24.12.2008 şi "Chitanţă" la dosarul penal nr. 1733/P/2011 (f.193 - 194 dos. u.p.) .

Prin plângerea penală formulată în cauza de faţă persoana vătămată N. D. a declarat că nu el semnat actele sus menţionate, semnăturile lui fiind falsificate.

În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei constatări criminalistice de natură grafică la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Harghita - Serviciul Criminalistic, iar potrivit Raportului de constatare criminalistică grafic nr. 265.790 din 03.11.2014, concluzia specialistului criminalist fiind că: "Semnăturile olografe în litigiu depuse la rubrica "Am primit", pe Declaraţia din data de 07.08.2008, Procesul verbal din 24.12.2008 respectiv pe Chitanţa din 23.06.2010, nu au fost executate grafic de către numitul N. D.". Totodată se concluzionează că aceste semnături au fost realizate de aceeaşi persoană care a executat semnăturile olografe depuse pe facturile fiscale DT. 98/29.08.2008 şi 447/16.02.2009 (completate cu datele de identificare ale inculpatei L. L. M.) (f. 88 dos. u.p.).

Potrivit concluziilor Raportului de expertiză criminalistică nr. 38 din 17.03.2014 a Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Braşov: semnăturile existente la rubricile "Am primit" de pe înscrisurile "Declaraţie” datat 07.08.2008, "Proces verbal" datat 24.12.2008 şi "Chitanţă" datat 23.06.2010 nu au fost executate de către N.D.; iar semnăturile existente la rubricile "Am primit" de pe înscrisurile menţionate mai sus sunt contrafăcute prin imitaţie liberă, şi au fost realizate prin contactul direct al instrumentului scriptural cu hârtia suport (f. 107 dos. u.p.).

Inculpata a solicitat efectuarea unei noi expertize grafice de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, iar urma expertizei solicitate, concluziile Raportului de expertiză criminalistică nr. l06 din 30.06.2014 al I.N.E.C. fiind identice cu cele ale raportului efectuat anterior (f. 125 dos. u.p.).

În faţa instanţei inculpata a declarat că nu a falsificat semnăturile pe cele trei acte, semnăturile aparţin părţii civile care efectuează semnături diferite în funcţie de ce act semnează. Nu avea niciun interes să prezinte înscrisurile la poliţie dacă ar fi falsificat semnăturile. A încheiat cu persoana vătămată contractul de vânzare – cumpărare la notar şi a achitat integral preţul terenului.

Cu privire la modalitatea în care a remis sumele de bani a relatat că prima tranşă de 3.500 euro a plătit-o înainte de încheierea contractului la domiciliul persoanei vătămate unde era de faţă soţul ei şi soţia persoanei vătămate şi au întocmit înscrisul intitulat declaraţie din 07 august 2007. A doua tranşă de 3.500 euro a plătit-o la sfârşitul lunii decembrie 2008, la sediul societăţii unde lucra împreună cu persoana vătămată, ocazii cu care a fost de faţă doar soţul ei şi au întocmit înscrisul intitulat proces – verbal. A treia tranşă de 3.000 euro a plătit-o în anul 2010, la sediul societăţii, ocazie cu care nu au fost de faţă alte persoane şi au întocmit înscrisul intitulat chitanţă. Toate cele trei înscrisuri au fost redactate de inculpată, în două exemplare şi au fost semnate de persoana vătămată. Persoana vătămată nu a vrut să fie alte persoane de faţă pentru a nu şti soţia lui.

A precizat că preţul contractului a fost de 10.000 euro pe parcursul a 2 ani, fără a stabili numărul şi cuantumul ratelor.

A mai menţionat că după data de 23.06.2010 nu a mai comunicat cu persoana vătămată prin messenger (f. 58 – 59).

Raportat la declaraţiile date de inculpată în cursul urmăririi penale s-a constatat că subzistă contrazicerile reţinute în rechizitoriu între conţinutul declaraţiilor acesteia, dintre care cele mai evidente sunt următoarele:

În declaraţia din data de 03.04.2014 inculpata a arătat că "..am convenit împreună cu numitul N. D. ca anterior să-i achit un avans în valoare de 10.000 lei, bani pe care i-am dat personal la domiciliul acestuia în prezenţa fostei soţii". Prin declaraţia dată în calitate de suspect, la data de 23 ianuarie 2015, aceasta a declarat că "în data de 07.08.2008, eu fiind însoţită de soţul meu L. I., am scos de la Raiffeisen Bank suma de 3.500 euro ...bani pe care i-am dat în mâna lui N. D., de faţă fiind doar eu, soţul meu şi N. D. ... după câteva ore, împreună cu soţul la casa din xa familiei N., unde în prezenţa noastră, dl. N. i-a dat banii soţiei sale".

De asemenea, în declaraţia din data de 03.04.2014, inculpata a arătat că "la achitarea sumei de 10.000 lei nu am întocmit nici un act sub semnătură privată, ulterior la data de 24.12.2008 când i-am dat numitului N. D.  suma de 3500 euro, reprezentând a doua tranşă, am completat două înscrisuri respectiv o declaraţie pe care am consemnat suma de 3500 euro din data de 07.08.2008 si un proces verbal cu suma de 3500 euro din data de 24.12.2008 ... document fiind semnat personal de către N. D., la rubrica "Am primit", de faţă nefiind prezente alte persoane". Prin declaraţia dată în calitate de suspect, la data de 23 ianuarie 2015, fiind întrebată cu privire la întocmirea unui document care atestă achitarea avansului de 10.000 lei, aceasta a declarat că "Da am întocmit un document intitulat declarație si datat 07.08.2008 pe care eu personal l-am redactat la calculatorul firmei CCC Blue Telecom la unul dintre cele două trei calculatoare existente la firmă, unde aveam funcţia de contabil, dar conţinutul acelui document a fost dictat de către N. D. în prezenţa soţului meu, declar că de faţă nu mai erau alte persoane” (f. 199, 207 dos. u.p.).

În declaraţia dată în faţa instanţei partea civilă a precizat că are o singură semnătură. A recunoscut că a semnat contractul de vânzare – cumpărare cu menţiunea că preţul de 3.350 lei era achitat integral, dar în realitate preţul a fost stabilit verbal la 4.500 lei/ar, în total cca. 52.000 lei. A primit de la inculpată în avans suma de 10.000 lei în luna august 2008 şi suma de 10.000 lei în cursul anilor 2009 - 2010, de aceea solicită diferenţa de 33.100 lei.

Cu privire la modalitatea în care a primit sumele de bani a relatat că prima tranşă a primit-o la domiciliul inculpatei în prezenţa soţilor părţilor, iar a doua tranşă la sediul societăţii, ocazii cu care nu au întocmit niciun înscris (f. 60).

Declaraţia părţii civile este consecventă cu cele date în cursul urmăririi penale, în care a mai precizat că firma avea sediul pe x, ulterior mutându-se pe Aleea x, locaţie în care i s-a interzis accesul începând cu data de 10.04.2010 (dată anterioară întocmirii ultimului document, intitulat "Chitanţă" şi datat 23.06.2010)  (f. 39 - 41, 43, 47-51 dos. u.p.).

Declaraţiile părţii civile referitoare la discuţiile cu inculpată cu privire la datorie se coroborează cu conţinutul corespondenţei e-mail dintre acesta şi inculpată din data de 05.05.2011 cu ataşamentele intitulate "angajament" şi "gândurile mele'" şi convorbirea purtată dintre cei doi pe Messenger Yahoo, înregistrare efectuată de către persoana vătămată (f.53 – 59 dos. u.p.).

Martora G. A. a declarat că în anul 2008 era soţia părţii civile şi a consimţit să vândă terenul în suprafaţă de 11.8 ari situat în com. x familiei L. pentru suma de 53.000 lei, eşalonat pe 2 ani, fără a stabili numărul şi cuantumul tranşelor. Au încheiat contractul cu un preţ mai

mic pentru a se plăti taxe notariale reduse, partea civilă având încredere în inculpată fiind colegi de serviciu. Cumpărătorii au plătit iniţial suma de 10.000 lei, apoi partea civilă i-a spus că a mai primit 10.000 lei, iar restul nu a mai fost plătit. A precizat că niciodată nu s-a discutat cu cumpărătorii plata preţului în euro.

Cu privire la modalitatea în care s-au primit sumele de bani a relatat că a fost de faţă la plata primei tranşe dar nu s-a întocmit niciun înscris. La a doua tranşă nu cunoaşte să se fi întocmit vreun înscris şi nici despre cele falsificate nu ştia, aflând acest lucru ulterior de la partea civilă. Acesta i-a arătat o înregistrare video pe telefonul mobil din anul 2011, în care îi reproşa inculpatei neplata datoriei iar aceasta dădea răspunsuri evazive spunând că trebuie să discute cu soţul ei.

La data de 24.12.2008, soţul ei nu putea semna actul intitulat proces – verbal întrucât nu a plecat de la domiciliu. În acea zi – ajunul Crăciunului – s-au mutat din Miercurea Ciuc în x, ocazie cu care au transportat bagaje şi au avut musafiri. Nu au fost de faţă inculpata sau soţul ei.

A precizat că datorită neachitării preţului terenului nu au putut achita ratele la bănci şi au pierdut casa ipotecată, acesta fiind şi unul dintre motivele divorţului (f. 70 – 71).

Declaraţia martorei este consecventă cu cea dată în cursul urmăririi penale (f. 171 - 174 dos. u.p.).

Martorul L.I., soţul inculpatei, a declarat că cele trei înscrisuri nu sunt falsificate, a fost de faţă la întocmirea şi semnarea primelor două înscrisuri în lunile august 2007 şi decembrie 2008, la sediul firmei la care părţile erau angajaţi.

Ulterior a declarat că prima tranşă s-a plătit în lei, iar cu ocazia plăţii celei de a doua tranşe (în seara Ajunului Crăciunului) s-au aflat la locuinţa persoanei vătămate, pentru ca în final să revină declarând că primele două tranşe s-au plătit în euro (f. 72 – 73).

Având în vedere contradicţiile flagrante din declaraţia martorului şi între aceasta şi declaraţia dată în cursul urmăririi penale, în contextul în care procurorul de şedinţă s-a sesizat din oficiu pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, declaraţia martorului va fi înlăturată pentru lipsă vădită de obiectivitate.

Din actele înaintate de BCPI Miercurea Ciuc rezultă că imobilul situat în com. . a fost înscris in CF pe numele soţilor L. în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat prin încheierea nr. 413 a BNP E. I. din data de 16 septembrie 2008 (f. 88 – 97).

Din fişa consultaţii medicale a părţii civile rezultă că acesta a suferit un accident ischemic cerebral la data de 11.10.2011 şi fost diagnosticat cu Parkinson la data de 25.10.2012. Anterior nu figura cu afecţiuni medicale. (f. 88 – 97).

În concluziile scrise depuse de inculpată s-a solicitat în principal achitarea, respectiv aplicarea Codului penal ca lege penală mai favorabilă şi amânarea aplicării pedepsei. Pe latura civilă s-a solicitat respingerea pretenţiilor materiale şi a daunelor morale în totalitate, ca nefondate, desfiinţarea sechestrului asigurător.

S-a susţinut că inculpata nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii. Contractul autentic de vânzare – cumpărare în prezent se bucură de aparenţa de legalitate şi autenticitate, diferenţa de sumă la care face referire partea civilă şi pe care i-a solicitat-o potrivit înregistrărilor video şi mesajelor e-mail se referă la o suprafaţă de teren care nu este cuprinsă în contractul de vânzare – cumpărare, reprezentând cale de acces, aflată şi în prezent în litigiu.

Cât priveşte legătura cu problemele financiare, familiale şi îmbolnăvirea părţii civile se apreciază că afirmaţiile acestuia nu sunt reale. Chiar în condiţiile în care inculpata nu ar fi achitat vreo sumă de bani partea civilă nu putea achita creditul mare contractat. În opinia apărării problemele financiare ale părţii civile s-au datorat unor insuccese investiţionale, divorţul acordului comun, iar boala Parkinson îndatorării excesive.

Referitor la constatarea şi expertiza grafologică s-a opinat că acestea nu au forţă probatorie datorită bolii Parkinson de care suferea partea civilă.

Cu privire la falsificarea chitanţelor s-a arătat că inculpata nu avea interes să facă acest lucru în condiţiile în care deţinea contractul autentic şi a dovedit cu extrasele de cont depuse că deţinea resursele financiare necesare achitării datoriei.

În concluziile scrise depuse de partea civilă se susţine temeinicia acuzaţiei, se subliniază concluziile ştiinţifice ale expertizelor şi se precizează calculul prejudiciului pretins.

Conform fişei de cazier judiciar a inculpata nu are antecedente penale (f. 219 dos. u.p.).

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpata L. L. M. a contrafăcut semnătura persoanei vătămate N.D. în conţinutul a trei înscrisuri sub semnătură privată intitulate „Declaraţie” din data de 07.08.2008, „Proces-verbal” din data de 24.12.2008 şi „Chitanţă” din data de 23.06.2010, la rubrica „Am primit”, iar la data de 14.10.2011 le-a depus la organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Harghita în vederea soluţionării dosarului cu nr. 1733/P/2011.

S-a conchis că, în drept, fapta inculpatei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată faptă prevăzută de art. 322 Cod penal (art. 290 alin.1 C. pen. 1969).

S-a arătat:

- Sub aspectul laturii obiective, inculpata a realizat elementul material al infracţiunii atât prin acţiunea de atestare în cuprinsul înscrisurilor a unor fapte necorespunzătoare adevărului (plata unor sume de bani la datele menţionate) cât şi prin contrafacerea subscrierii (semnăturii persoanei vătămate), urmate de folosirea înscrisurilor falsificate în vederea producerii unei consecinţe juridice (atestarea unor plăţi).

- Existenţa falsului rezultă fără echivoc din concluziile rapoartelor de constatare şi de expertize criminalistice. Susţinerile inculpatei referitoare la faptul că inculpatul efectuează semnături diferite şi că evoluţia bolii Parkinson ar fi putut afecta rezultatul expertizelor, nu sunt fondate din următoarele considerente:

- Actele în litigiu erau datate în anii 2008 şi 2010, pe când scriptele de comparaţie datează din toţi anii din perioada 2008 – 2012. Acestea din urmă din punct de vedere al constatării criminalistice au fost încadrate în limitele de variabilitate ale scrisului de mână şi semnăturii. De asemenea, concluziile ştiințifice ale expertizelor care indică „fir grafic cu întreruperi şi reluări în litigiu, cursiv la comparaţie”, „viteza şi siguranţa sunt mai mari la semnăturile de comparaţie faţă de semnăturile în litigiu” nu pot fi în mod logic combătute cu argumentele invocate.

- Cu privire la săvârşirea faptei de către inculpată, apărarea formulată în sensul inexistenţei unui mobil sau scop de a săvârşi infracţiunea nu are fundament logic. Astfel, inculpata afirmă că respectivul contract autentic de vânzare – cumpărare, în care se menţionează că preţul a fost plătit, se bucură de aparenţa de legalitate şi autenticitate, iar diferenţa de sumă discutată cu partea civilă s-ar referi la o suprafaţă suplimentară de teren reprezentând cale de acces. Această ipoteză însă nu putea explica plata sumei totale de 10.000 euro, în condiţiile în care terenul s-a vândut cu preţul de 3.350 euro conform contractului. În fapt, văzând evoluţia cursului euro din perioada respectivă se observă că suma respectivă corespunde cu echivalentul în lei al diferenţei între preţul real şi avansul de 10.000 lei menţionate de partea civilă şi martoră.

- De asemenea, declaraţia inculpatei dată în cursul urmăririi penale în sensul că i-a dat persoanei vătămate suma de 3.500 Euro, echivalentul a 10.000 lei reprezentând avansul, este contrazisă atât de declaraţiile părţii civile şi martorei dar şi de realitatea obiectivă, în condiţiile în care cotaţia euro de la data respectivă era de peste 3,56 lei.

Totodată, ordinele de plată prezentate de inculpată care indică faptul că avea disponibil bănesc nu atestă achitarea acestor sume către partea civilă, pentru a pune la îndoială caracterul fals al înscrisurilor întocmite. De altfel, nu există nicio probă că s-a prevăzut sau acceptat ulterior plata preţului în euro.

- Întrucât falsificarea nu putea fi executată simultan asupra tuturor înscrisurilor, rezultă că a fost săvârşite succesiv, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv. Nu se pot stabili intervalele de timp între actele materiale, însă acestea s-au concretizat în întocmirea unor acte juridice distincte, a căror datare nu este certă. În final, înscrisurile au fost folosite la o dată ulterioară cunoscută. Ca urmare, sunt incidente prevederile art. 35 alin. (1) Cod penal privind infracţiunea continuată.

- Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acţionat cu intenţie directă, calificată prin

 scop, întrucât a urmărit producerea unei consecinţe juridice prin folosirea înscrisurilor pe care iniţial le-a falsificat.

-Fapta este deci săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de lege, este nejustificată şi imputabilă inculpatei.

Ca urmare instanţa a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpată.

S-a  reţinut ca lege penală mai favorabilă Codul penal în vigoare la data săvârşirii infracţiunii, având în vedere limitele de pedeapsă mai reduse (închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă) dar şi modalităţile mai favorabile de individualizare a executării unei pedepse.

La stabilirea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. 1969, astfel:

 - gradul de pericol social al faptei săvârşite este mare, datorită  atingerii însemnate aduse relațiile sociale privind încrederea acordata puterii probante a înscrisurilor sub semnătura privată, numărului de înscrisuri falsificate şi consecinţelor urmărite a se produce;

- persoana inculpatei prezintă o periculozitate redusă, având în vedere studiile şi ocupaţia acesteia, lipsa antecedentelor penale;

- nu se reţin circumstanţele atenuante sau agravante ale răspunderii penale.

În raport de criteriile stabilite, instanţa a stabilit o pedeapsă cu închisoare, orientată spre jumătate între limitele legale.

Cu privire la individualizarea aplicării şi executării pedepselor, raportat la infracţiunea comisă şi persoana infractorului pedeapsa trebuie aplicată, dar în situaţia inculpatei scopul preventiv este mai important decât rolul punitiv. Ca urmare instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Constatând caracterul fals al celor 3 înscrisuri întocmite de către inculpată, instanţa a dispus desfiinţarea totală a acestora.

Pe latura civilă, persoana vătămată N. D. prin constituirea de parte civilă a solicitat obligarea inculpatei la plata contravalorii prejudiciului suferit de pe urma infracţiunii săvârşite, respectiv pretenţii civile materiale şi morale constând în:

1. prejudiciu material în sumă de 33.100 lei, indexată la zi cu dobânda legală bancară începând cu data de 16 septembrie 2010 şi până la plata efectivă a acesteia, reprezentând diferenţa sumei ce urma să fie achitată în termen de 2 ani de la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare (16 septembrie 2008) privind suprafaţa de 1180 mp;

2. daune morale în valoare de 100.000 lei, constând în prejudiciul adus vieţii personale, fiind grav afectat psihic şi fizic de cele întâmplate.

De asemenea, s-a solicitat obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare constând în onrariul avocaţial şi contravaloarea expertizei în sumă de 900 lei. S-au anexat înscrisuri privind creditul imobiliar şi executarea silită, Decizia civilă nr. 95/2011 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, Fişa de consultaţii şi acte medicale, Ordonanţa din 17.12.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc  (f. 42 – 57).

S-a constatat că în susţinerea pretenţiilor materiale persoana vătămată a arătat că a primit de la inculpată în avans suma de 10.000 lei şi ulterior suma de 10.000 lei, de aceea solicită diferenţa de 33.100 lei.

S-a arătat că cererea de acordarea a daunelor materiale este neîntemeiată, întrucât prejudiciul pretins, reprezentând parte din preţul pe care inculpata îl datora conform contractului de vânzare – cumpărare al imobilului, nu este cauzat prin săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Persoana vătămată pretinde un prejudiciu creat prin neexecutarea clauzelor contractuale şi nu se poate reţine că dacă nu s-ar fi săvârşit infracţiunea datoria nu ar mai fi existat. De altfel, soluţionarea litigiului civil face obiectul dosarului nr. 3880/258/2013, proces suspendat până la soluţionarea prezentei cauze.

Cu privire la daunele morale, s-a arătat că datorită faptului că inculpata nu şi-a onorat obligaţia de plată partea civilă a fost în imposibilitatea de a-şi onora angajamentul de plată a unui credit bancar şi astfel locuinţa i-a fost vândută silit. Datorită acestor probleme soţia a divorţat. Pierderea casei, destrămarea familiei, stresul permanent i-a creat probleme de sănătate.

S-a reţinut că actele depuse la dosar confirmă susţinerile părţii civile. Deşi desfacerea căsătoriei s-a pronunţat prin divorţ de comun acord aceasta nu înseamnă că, dacă nu au fost dezbătute, printre motivele divorţului nu ar fi fost şi situaţia personală a părţii civile. Este de altfel plauzibil ca faptul deteriorării situaţiei financiare, culminând cu pierderea locuinţei familiei, să fie una dintre cauzele unui astfel de deznodământ nefericit.

De asemenea, faptul îmbolnăvirii părţii civile este dovedit de actele medicale depuse la dosar. Din fişa medicală rezultă că la data de 11.10.2012 a suferit un accident ischemic cerebral iar la data de 25.10.2012 a fost diagnosticat cu Parkinson. Cum din punct de vedere ştiinţific cauza exactă a afectării celulelor nervoase în cazul acestei boli nu se cunoaşte, este plauzibil că manoperele dolosive ale inculpatei se numără printre cauzele de natură a produce afectarea sau agravarea stării de sănătate a persoanei vătămate, fără antecedente medicale până în perioada care coincide cu cea a epuizării activităţii infracţionale.

Este semnificativă în acest sens declaraţia martorei G.A., care pe timpul căsătoriei cu partea civilă nu a avut cunoştinţă despre simptome ale bolii Parkinson.

Ca urmare, în contextul în care partea civilă avea încredere în inculpată fiind colegi de serviciu, acţiunile infracţionale ale acesteia din urmă dacă nu se poate reţine că au produs un prejudiciu material direct, au fost de natură să producă un prejudiciu moral însemnat.

Prima instanţă a constatat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale,  respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile. Prin fapta ilicită, constând în infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei s-a produs un prejudiciul moral real, efectiv şi personal.

Partea civilă a solicitat o despăgubire în valoare de 100.000 lei, sumă pe care instanţa a apreciat-o excesivă şi nejustificată. Deşi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de persoana vătămată în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării. Toate aceste criterii se subordonează aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale.

Cum prejudiciul moral nu poate fi „reparat” în adevăratul sens al cuvântului,  acordarea unor despăgubiri sugestive poate constitui o satisfacţie care să compenseze suferinţa încercată. Ca urmare, instanţa a apreciat că o despăgubire justă şi echitabilă o constituie o sumă având ca referinţă o valoare apropiată de cea pe care partea civilă şi-a reprezentat-o ca fiind un prejudiciu material suferit.

Împotriva hotărârii menţionate au declarat, în termen legal, apel persoana vătămată (parte civilă) N. D. şi inculpata L. L. M.

Partea civilă a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatei şi obligarea acesteia la despăgubiri materiale şi morale solicitate în faţa primei instanţei.

Inculpata a solicitat achitarea sa în baza art.16 alin.1 lit. c Cod procedură penală şi respingerea tuturor pretenţiilor civile formulate.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi potrivit art.417 Cod procedură penală instanţă de control judiciar,  a reținut următoarele:

 Starea de fapt, astfel a fost reţinută şi dovedită, este corectă. Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că în cursul anului 2008 persoana vătămată N. D. şi soţia lui au încheiat, în calitate de vânzători, un contract de vânzare-cumpărare cu numiţii L. I. şi L. L. M., în calitate de cumpărători, obiectul contractului fiind un teren în suprafaţă de 11,8 ari, preţul fiind de 3350 euro.

Ulterior, persoana vătămată N. D. a formulat plângere penală împotriva soţilor L. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, întocmindu-se în acest sens dosarul nr.1733/P/2011.

În cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale soluţie confirmată prin hotărâri judecătoreşti. În dosarul nr.1733/P/2011 s-au depus de către inculpata apelantă trei înscrisuri sub semnătură privată intitulată „Declaraţie” din data de 07.08.2008, „proces-verbal”din data de 14.12.2008 şi „chitanţă” din data de 23.06.2010 în conţinutul cărora la rubrica „am primit” a fost falsificată semnătura persoanei vătămate N. D. care a susţinut că semnătura de pe aceste acte nu îi aparţine.

În urma efectuării constatărilor criminalistice de natură grafică, întocmite de IPJ Harghita -  Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Braşov s-a concluzionat că, semnăturile de la rubrica sus menţionată, de pe înscrisurile arătate mai sus, nu aparţin persoanei vătămate N. D., ci au fost realizate prin contrafacere prin imitaţie liberă. În acelaşi sens s-a pronunţa şi Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti. Din probele administrate în cauză a rezultat că numai inculpata putea să falsifice semnătura părţii civile pentru că doar aceasta s-a ocupat de întocmirea  acestor înscrisuri, doar inculpata a fost în posesia acestora şi ea a fost cea care a şi depus aceste înscrisuri la dosarul penal nr.1733/P/2011.

Încadrarea juridică dată acestei fapte săvârşită succesiv în forma a trei acte materiale considerăm că este corectă şi  nu se impune reconsiderarea acesteia.

Astfel, latura obiectivă constă în aceea că, inculpata a realizat elementul material al infracţiunii prin atestarea în cuprinsul înscrisurilor menţionate a unor fapte necorespunzătoare adevărului (respectiv plata unor bani la datele menţionate) şi prin contrafacerea subscrierii, respectiv a semnăturii persoanei vătămate, urmate de folosirea înscrisurilor falsificate în vedere producerii unei consecinţe juridice: atestarea unor plăţi.

În ce priveşte latura subiectivă reţinem că, inculpata a acţionat cu intenţie directă, calificată prin scop, a urmărit producerea unor consecinţe juridice prin folosirea înscrisurilor pe care iniţial le-a falsificat.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate, modalitatea de executare a pedepsei apreciem că, prima instanţă a făcut o corectă aplicare a art.72 din Cod penal din 1969, respectiv s-a ţinut seama de criteriile de individualizare care privesc: gradul de pericol social al faptei săvârşite constând în atingerea adusă relaţiilor sociale care privesc încrederea acordată puterii probante a înscrisurilor sub semnătură privată şi consecinţelor acestora; persoana inculpatei  care nu are antecedente penale, are o ocupaţie stabilă, este căsătorită şi se bucură de stabilitate familială.

Pedeapsa stabilită, respectiv 1 an închisoare, s-a apreciat că este în măsură să conducă la conştientizarea inculpatei cu privire la consecinţele faptelor sale, dar şi la atingerea scopului preventiv, coercitiv şi educaţional al pedepsei.

Modalitatea de executare l-a care s-a oprit prima instanţă, respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei, am apreciat că s-a făcut cu respectarea disp.art.81 Cod penal din 1969, în sensul că raportat la persona inculpatei şi fapta săvârşită rezultă că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia în regim de detenţie.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei s-a apreciat că soluţia primei instanţe este doar parţial corectă.

Astfel, s-a considerat că, neacordarea daunelor materiale de către prima instanţă este întemeiată, deoarece prejudiciul pretins de partea civilă nu reprezenta un prejudiciu produs prin fapta inculpatei de întocmire a înscrisurilor falsificate, ci reprezenta obligația contractuală care revenea inculpatei ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare la care s-a făcut referire mai sus.

În ceea ce privește daunele morale acordate de prima instanţă, s-a apreciat că, nu există legătura de cauzalitate între prejudiciul moral pretins de partea civilă şi fapta penală săvârşită de inculpată.

Astfel, faptul că inculpata nu şi-a onorat obligaţia contractuală de achitare a preţului terenului cumpărat de la partea civilă nu are legătură cu infracţiunea săvârşită deoarece acele consecinţe pretins a fi rezultatul infracţiunii se produceau chiar dacă nu se falsificau acele înscrisuri.

Mai exact, problemele financiare ale soţilor N. şi A. au apărut în primul rând din cauza negestionării cumpătate a resurselor lor financiare sau calculării în mod greşit a posibilităţilor financiare de suportare a ratelor la creditul contractat. Apoi, se pare că, la divorţ, s-a ajuns şi datorită lipsei de compatibilitate şi rezistenţă a cuplului  la greutăţi financiare.

Pe de altă parte, bolile contactate de partea civilă nu sunt rezultatul presiunii create prin săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, care este o infracţiune  de pericol şi nu de rezultat, ci de motive care ţin de alte cauze decât stres.

Astfel, accidentul ischemic cerebral putea apărea, conform studiilor medicale, datorită unui cheag de sânge, care blochează o arteră ce irigă creierul, iar acest cheag de sânge poate apărea datorită problemelor cardiace, circulației sangvine  deficitare, celulelor tumorale etc. Maladia Parkinson, este determinată, în primul rând, de factori genetici sau utilizarea anumitor medicamente pe o perioadă îndelungată.

Oricare ar fi cauzele apariţiei acestor boli, considerăm că apariţia lor, nu poate fi asociată cu săvârşirea faptei penale pentru care a fost condamnată inculpata, deoarece nemulţumirea părţii civile a fost neplata preţului în contractul încheiat cu inculpata, fapt care s-a petrecut chiar şi dacă nu se săvârşea fapta penală, problemele financiare la care a fost supusă partea civilă, intervenind deci doar datorită şi, în primul rând, pentru că inculpata şi soţul său nu şi-au onorat obligaţia contractuală de plată a preţului ceea ce, în acest caz, nu are legătură cu dosarul penal în discuţie.

În ceea ce privește măsura asigurătorie luată de prima instanţă prin încheierea penală din 13.04.2016 şi menţinută prin hotărârea atacată arătăm următoarele:

Potrivit art.249 Cod procedură penală instanţa poate lua măsuri asigurătorii pentru a servi la garantarea, în acest caz, a despăgubirii părţii civile. Prima instanţă a luat această măsură pentru a se garanta executarea pagubei de 35.140 lei, reprezentând despăgubiri  materiale, nu şi a prejudiciului moral pretins.

Cum nu s-au acordat despăgubiri materiale şi, cu atât mai puţin, nu se vor  acorda despăgubiri morale, am apreciat că nu este întemeiată luarea măsurii sechestrului asupra bunurilor imobile ale inculpatei, fiind lipsită astfel de obiect cererea părţii civile.

În consecinţă, în baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală a fost admis apelul inculpatei L. L. M.  împotriva sentinţei penale nr.574/27.06.2016 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, a fost desființată  parţial hotărârea atacată şi s-a rejudecat în următoarele limite cauza:

S-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă a părţii civile N. D. de acordare de daune morale şi s-a menținut dispoziţia privind respingerea, ca neîntemeiată, a acţiunii privind daunele materiale şi restul pretenţiilor civile.

S-a  respins cererea părţii civile N. D. de instituire a măsurii asigurătorii dispusă prin încheierea penală din 13.04.2016 şi menţinută prin hotărârea atacată şi s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asupra bunurilor imobile ale inculpatei L. L. M.

S-au menținut din hotărârea atacată celelalte dispoziţii care nu erau contrare prezentei.

În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală a fost respuins, ca nefundat, apelul părţii civile  N. D. împotriva hotărârii atacate.

Domenii speta

Spete similare