Drepturi salariale. Prescripția dreptului material la acțiune. Art. 268, al. 1, lit. c, e Codul muncii Art. 171al.1Codul muncii Art. 160 Codul muncii

În cauza de faţă, era aplicabil termenul de prescripție de 3 ani şi nu termenul de 6 luni, pentru că reclamanții solicitau acordarea unor drepturi salariale care se supun termenului de 3 ani, prevăzut de art. 268 lit. c din Codul muncii, în condițiile în care termenul de 6 luni, prevăzut la art. 268 lit. e din Codul muncii, este aplicabil în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, dar cu precizarea că neexecutarea contractului colectiv de muncă nu cuprinde şi neacordarea drepturilor salariale ale angajaților.

Prin Sentinţa civilă nr. 1326 din 6 10 2016 a Tribunalului Harghita, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de către pârâta S. N. a Sării S.A. – Sucursala S. P. şi, în consecinţă:

- s-a respins acţiunea formulată de reclamantul S. L. S. P., în reprezentarea membrilor de sindicat, evidenţiaţi la pct. I. al cererii de chemare în judecată, precum şi de reclamanţii F. D. s.a…., în contradictoriu cu pârâta S. N. a Sării S.A. – Sucursala S.P., ca fiind prescrisă;

- s-a respins acţiunea formulată de către intervenienţii K. J. şi I. I., în contradictoriu cu pârâta S. N. a Sării S.A. – Sucursala S. P., ca fiind prescrisă.

 În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că, prin prisma prevederilor art. 248 alin. 1 din Codul muncii, acțiunea formulată de reclamanți este prescrisă, considerându-se că reclamanții aveau posibilitatea legală de a solicita drepturile în litigiu în termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, termen care se aplică în toate situațiile care vizează acordarea drepturilor salariale, în opinia instanței de fond.

 Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat apel S. L. S.P., reclamanții F. D., s.a…. şi intervenienta K. J., solicitând admiterea căii de atac formulate, cu consecința anulării sentinței atacate în urma respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea apelului, anularea sentinţei în urma respingerii excepției  prescripției dreptului material la acțiune şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii formulate.

În memoriul de apel se arată că hotărârea atacată este nelegală pentru că în cauză nu este aplicabil termenul de 6 luni al prescripției speciale, ci termenul de 3 ani al prescripției generale, avându-se în vedere că se solicită plata diferențelor dintre salariul de bază ce se acorda pentru munca prestată în baza unui contract individul de muncă şi nu obligarea la alte drepturi bănești prevăzute exclusiv prin contractul colectiv de muncă.

Apelantul subliniază că în cauză  nu se solicită acordarea de sporuri, premii sau adaosuri, ci drepturi salariale neacordate, fiind aplicabile prevederile art. 268 alin 1. lit. c din Codul muncii şi nu cele de la litera e.

S-au invocat, de asemenea, şi prevederile art. 171 alin. 1 din Codul muncii, precum şi prevederile art. 160 din Codul muncii, precizând în acest sens şi practica judiciară.

Intimata S. N.  Sării SA, Sucursala S. P., în întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea apelului declarat şi menținerea hotărârii atacate.

 Examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, se constată că este fondat, urmând a se admite, avându-se în vedere următoarele considerente:

Reclamanții, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 9.02.2016, au solicitat acordarea drepturilor salariale aferente perioadei 1.02.2013 – 21.08.2014, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efective încasate şi cele cuvenite reclamanților, în considerarea actualizării salariului de bază minim brut raportat la creșterea salariului  minim brut pe economie.

Reclamanţii au mai solicitat indexarea, majorarea şi actualizarea cu rata inflației a diferențelor salariale, plata dobânzii aferente sumelor solicitate, cu cheltuieli de judecată.

Având în vedere obiectul cauzei, respectiv recalcularea drepturilor salariale în funcție de creșterea cuantumului salariului minim brut pe ţară, instanţa consideră aplicabile prevederile art. 268 din Codul muncii, care prevăd că:

 „(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:

c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator;

e) în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.

(2) În toate situaţiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului.”

Instanța de apel a apreciat că, în cauza de faţă, era aplicabil termenul de prescripție de 3 ani şi nu termenul de 6 luni, pentru că reclamanții solicitau acordarea unor drepturi salariale care se supun termenului de 3 ani, prevăzut de art. 268 lit. c din Codul muncii, în condițiile în care termenul de 6 luni, prevăzut la art. 268 lit. e din Codul muncii, este aplicabil în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, dar cu precizarea că neexecutarea contractului colectiv de muncă nu cuprinde şi neacordarea drepturilor salariale ale angajaților, despre care s-a făcut vorbire anterior în același text de lege.

 Era necesar a se sublinia prevederea legală separată cu invocarea deosebirii regimului juridic pentru drepturile salariale ale angajaților în acest text de lege.

 Pentru drepturile salariale ale angajaţilor legiuitorul a făcut vorbire la lit. c al art. 268 din Codul muncii, iar pentru neexecutarea contractelor colective de muncă s-a făcut vorbire la lit. e, aşa încât, în opinia instanței de apel, în speța dedusă judecății, este aplicabil termenul de 3 ani de prescripție şi nu termenul de 6 luni avut în vedere de către instanța de fond, Tribunalul Harghita şi, ca urmare, a fost respinsă excepția prescripției invocată la instanța de fond, iar cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Harghita ca instanță de fond.

 Aplicând prevederile art. 480 pct. 3 Cod procedură civilă,  s-a procedat la admiterea căii de atac formulate, cu consecința trimiterii dosarului spre rejudecare instanței de fond, aşa cum s-a solicitat în apelul declarat de către reclamanți.

Domenii speta

Spete similare