Litigii de muncă-Drepturi băneşti

Drepturi salariale. Acordare spor de noapte. Nerespectarea de către angajator a programului de lucru stabilit pentru lucrătorul său, conform dispoziţiilor art.125 lit.c şi 126 C.muncii, ce trebuie interpretate coroborat. Nerespectarea efectivă a dispoziţiilor art.126 lit.a C.muncii, de vreme ce angajatorul, deşi reduce tura de noapte cu o oră, stabileşte pentru tura de zi un program de lucru de 13 ore.

Tribunalul Mehedinţi-sentinţa din 26.04.2016

Prin acţiunea înregistrată la data de 24.08.2015 pe rolul Tribunalului Mehedinţi - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, reclamantul R. C.  a chemat în judecată pe pârâta SC Vigilent Security SRL  solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând: spor de noapte pentru orele lucrate pe timp de noapte, spor de vechime, orele suplimentare prestate în afara programului normal de muncă şi în zilele de sâmbăta, duminica şi  sărbători legale pe  perioada 01.06.2012-08.07.2013 ,31.12.2013-01.06.2015, conform contractului individual de muncă nr. 3092/07.06.2011, nr.4257/27.12.2013 şi a actelor adiţionale; obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente sumei cu titlu de drepturi salariale; obligarea pârâtei la plata contribuţiilor sociale către CJP Mehedinţi,  cu cheltuielile de judecată.

In fapt, reclamantul a arătat că  a fost angajatul pârâtei în perioada 08.06.2011-08.07.2013, ocupând funcţia de paznic şi în perioada 31.12.2013-01.06.2015 ocupând funcţia de agent de securitate conform menţiunilor din C.I.M.

A menţionat că, potrivit  locului de munca şi activităţii desfăşurate inegal trebuia să beneficieze de diverse sporuri şi drepturi salariale prevăzute în mod special şi în contractul individual de muncă, astfel: drepturile salariale pentru orele suplimentare efectuate peste programul de 40 ore/săptămână ( lit.H pct.1 CIM) şi cele prestate în  zilele de sâmbăta şi duminica şi de sărbători legale, respectiv spor de noapte.

A susţinut că,  programul pe care l-a lucrat efectiv era de 12/12, lucrând astfel cel puţin 90 ore pe lună  fără a beneficia de zile libere şi nici plătite.

Apreciază că pârâta a încălcat dispoziţiile art.40 alin.2 C.M., potrivit cărora angajatorul are obligaţia de a acorda toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil şi din contractele individuale de munca, precum şi dispoziţiile art.243,269 alin.1 si 2 Codul muncii.

În drept, îşi  întemeiază cererea pe dispoziţiile art.120 CM., art.142, art.248 alin.3 CM., art.269 alin.l si 2 CM., contractele individuale de muncă şi actele adiţionale.

În susţinerea acţiunii reclamantul a depus la dosar în copie următoarele acte:  contractul individual de muncă nr. 3092/07.06.2011,  contractul individual de muncă nr.4257/27.12.2013 şi actelor adiţionale nr. 1/29.03.2014 , nr.2/01.07.2014, nr.4/01.10.2014, nr.5/01.01.2015, nr.6/30.01.2015, nr. 7/01.03.2015, nr.8/01.05.2015.

La data de 07.09.2015, reclamantul şi-a precizat acţiunea , în sensul că renunţă la capătul de cerere reprezentând sporul de vechime.

În apărare pârâta SC Vigilent  Security SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.

În motivare pârâta a arătat că,  reclamantul a fost angajatul societăţii în funcţia de paznic, pe perioadă nedeterminată, din data de 08.06.2011 potrivit contractului individual de muncă nr. 3092/07.06.2011, până la data de 08.07.2013, când acesta a încetat potrivit art. 55 lit. b) din Codul Muncii, în baza Deciziei nr. 572/18.06.2013, potrivit cererii nr. 571/18.06.2013.

De asemenea, a fost angajatul societăţii în funcţia de agent de securitate, pe perioadă determinată de 3 luni, din data de 31.12.2013 - 29.03.2014 potrivit contractului individual de muncă nr. 4257/27.12.2013, perioadă ce a fost prelungită prin Actele adiţionale încheiate la contract cu nr. 1/29.03.2014, 2/01.07.2014, 4/0110.2014, 5/01.01.2015, 6/30.01.2015, 7/01.03.2015, 8/01.05.2015, până la data de 01.06.2015, când acesta a încetat potrivit art. 56 lit i) Codul Muncii, în baza Deciziei nr. 253/01.06.2015.

 În perioada 04.03.2015 - 15.03.2015 salariatul s-a aflat în concediu fără plată la solicitarea acestuia potrivit cererilor şi deciziilor de suspendare nr. 695/02.03.2015 şi nr. 160/06.03.2015, respectiv nr. 950/16.03.2015 şi 167/16.03.2015.

Având în vedere cererea de chemare în judecată şi perioada pentru care se solicită diferenţele de drepturi salariale "01.06.2012-08.07,2013' şi "31.12.2013 -01.06.2015", prin raportare la momentul în care s-a înregistrat cererea de chemare în judecată - 24.08.2015, pârâta a invocat  prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 01.06.2012 - 23,08.2012, potrivit art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii.

În  ceea ce priveşte acordarea sporului de noapte pentru perioadele în litigiu,  a arătat că reclamantului i s-au aplicat dispoziţiile legale ale art. 126 alin, 1 lit. a) din Codul Muncii, acesta nefiind îndreptăţit la acordarea vreunui spor de noapte, deoarece programul de lucru al acestuia a fost stabilit potrivit art. 38 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 894/ 30.01.2012 în concordanţă cu art. 126 alta. 1 lit a) din Codul Muncii care prevede faptul că salariaţii care lucrează pe timpul nopţii beneficiază fie de un spor la salariu, fie de "program de lucru redus cu  o oră faţă de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puţin  3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază.

Având în vedere modalitatea programului de lucru prevăzută de Codul Muncii, de Contractul colectiv de muncă la nivel de societate, stabilit astfel în concordanţă cu dispoziţiile legale în materie în vigoare, cât şi cu acordul I.T.M. potrivit adresei nr. 4243/14.06.2011 în mod cert pentru perioada în litigiu a orelor de noapte lucrate nu se impune aplicarea niciunui fel de spor de noapte

Cu referire la acest program de lucru şi la legalitatea aplicării art.126 alin.1 lit.a Codul muncii, pârâta a invocat excepţia puterii de lucru judecat cu privire la considerentele sentinţei civile nr.11779/03.10.2012 pronunţată de către Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr.850/318/2012  definitivă şi irevocabilă, prin care s-a statuat  că „prevederile Codului muncii referitoare la munca de noapte au fost respectate” de către societate, aspect care determină în mod cert pentru perioada ianuarie 2013 – iunie 2013 neaplicarea sporului de noapte.

Referitor la această excepţie pârâta a arătat că este raportată la  prevederile art.430 alin.1, 2 Cod pr. civ care dispune că excepţia există dacă este vorba de „o chestiune deja tranşată”, inclusiv în „considerentele pe care aceasta se sprijină”, invocând în acest sens şi disp. art.431 alin.2 Cod pr. civ.,  ceea ce este în concordanţă şi cu respectarea principiului securităţii raporturilor juridice prevăzut de dreptul comunitar.

În ceea ce priveşte  petitul privind contravaloarea orelor lucrate sâmbăta, duminica şi sărbători legale  pârâta a solicitat respingerea ca nefondat, deoarece aceste ore au fost compensate în condiţiile art.137, art.142 alin.2 Codul muncii având în vedere că activitatea de pază  are caracter continuu, acordându-se pentru repausul săptămânal spor la salariu negociat, prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar pentru orele lucrate în zilele de sărbători legale s-a acordat timp liber în compensare sau un spor la salariu potrivit art.141 raportat la art.142 alin.1 Codul muncii.

A menţionat că, potrivit art. 137 alin. 3 din Codul Muncii în cadrul Contractului colectiv de muncă nr. 9696/15.12.2010 modificat prin Actul adiţional nr. 3487/ 17.05.2011, la art. 41, s-a stabilit un spor adăugat la salariu pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal de 0, 1%, apoi de 0,01%, spor care a fost acordat salariaţilor, aspect ce reiese din statele de plată şi fişele de realizări.

Referitor la acordarea dobânzii legale la aceste drepturi alături de actualizarea cu indicele de inflaţie menţionează că, s-ar afla în situaţia unei duble impuneri, în aplicarea unor penalităţi la penalităţi, între natura juridică a instituţiei indicelui de inflaţie şi a instituţiei dobânzii legale fiind o clară diferenţă, respectiv prima este valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii daune compensatorii, iar ultima este o "sancţiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată..", în acest sens fiind inclusiv practica judiciară în materie (Tribunalul Mehedinţi, Sentinţa nr. 1509/13.03.2014).

De asemenea, în ceea ce  priveşte plata contribuţiilor şi impozitelor aferente diferenţelor salariale stabilite arată că este o obligaţie ce incumbă societăţii şi care se aplică în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, fiind efectul imediat următor a eventualei stabiliri de diferenţe de drepturi salariale, aplicarea sancţiunii pentru neplata acestora căzând în sarcina altor organe ale statului.

În dovedirea celor susţinute pârâta a depus la dosar în copie contractul individual de muncă nr. 3092/07.06.2011,cererea de demisie nr. 571/18.06.2013;decizia nr. 572/18.06.2013; referatele  şefului de obiectiv din 27.11.2012; contractul individual de muncă nr. 4257/27.12.2013 şi actele adiţionale; decizia nr. 253/01.06.2015; cererea nr. 695/02.03.2015 ; decizia nr. 160/06.03.2015; cererea nr. 950/16.03.2015; decizia nr. 167/16.03.2015;state de plată pentru perioada ianuarie 2012 - iunie 2013 şi decembrie 2013 -iunie2015; pontajele pentru perioada august 2012 - iunie 2013 şi decembrie 2013 - iunie 2015; Adresa nr. 452/26.01.2015 de înregistrare a Actul adiţional nr. 2/2014 la CCM;  Act adiţional nr. 1 la  Contractul colectiv de muncă nr. 2/22.01.2014; răspunsul ITM la cererea  nr. 536/22.01.2014; copie CCM, răspunsul ITM Mehedinţi la cererea nr. 874/05.02.2013 referitor la Actul adiţional la CCM nr. 3/31.01.2012; Act adiţional nr. 1 la CCM nr. 3/31.01.2012; CCM nr. 3/31.01.2012;Adresele nr. 1681/17.05.2011 şi nr. 4243/14.06.2011; Sentinţa civilă definitivă şi irevocabilă nr. 11779/3.10.2012 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu; procese-verbale de predare-primire a postului de pază ianuarie 2014- iunie 2015.

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că perioada pentru care solicită drepturile salariale este 24.08.2012-08.07.2013; 31.12.2013-01.06.2015.

La termenul din data de 06.11.2015 reclamantul şi pârâta prin apărători, au solicitat încuviinţarea probei testimoniale,  iar prin încheierea din aceeaşi dată instanţa a încuviinţat proba testimonială.

În cauză au fost audiaţi în calitate de martori numiţii M. M., şi M. N..

La termenul din data de 18.12.2015, reclamantul prin apărător a depus precizare de  acţiunea prin care a solicitat actualizarea sumelor reprezentând drepturi salariale, rezultate din expertiză, cu indicele de inflaţie de la data introducerii cererii şi până la data plăţii efective.

Prin încheierea din data de 12.02.2016, în urma reiterării de către apărătorii părţilor de încuviinţare a efectuării în cauză a probei cu expertiza contabilă, instanţa a admis proba cu expertiza contabilă cu următoarele obiective: 

-să se verifice şi stabilească c/val.  orelor suplimentare  lucrate peste programul normal de lucru, în zilele de sărbători legale şi repaus săptămânal în perioada 24.08.2012-08.07.2013; 31.12.2013-01.06.2015;

-să se verifice dacă reclamantul a efectuat ore suplimentare, dacă au fost plătite, dacă au fost compensate cu timp liber corespunzător;

-să se verifice şi stabilească c/val orelor de noapte în perioada 24.08.2012-08.07.2013; 31.12.2013-01.06.2015, dacă a beneficiat de reducerea corespunzătoare a programului de lucru sau de sporul de 25% prevăzut de lege;

-să se calculeze indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data plăţii efective;

-să se calculeze dobânda legală de la data scadenţei până la data plăţii efective.

În cauză a fost desemnat expert I. R., fiind încuviinţată şi cererea formulată de pârâtă privind participarea experţilor aleşi în persoana expertului A. V., în baza art.330, pct.5 C.proc.civ.

Expertiza contabilă şi opinia expertului asistent au fost depuse la dosar cu respectarea termenului prevăzut de art.336 C.proc.civ..

La expertiza depusă la dosar, reclamantul a formulat obiecţiuni, instanţa apreciind  întemeiată una singură, cea cu privire la aplicarea indicelui de inflaţie la sumele rezultate din raport. Astfel, pentru primele 5 obiecţiuni, instanţa reţine, în esenţă, că expertul a evidenţiat înscrisurile şi documentele, atât cele aflate la dosarul cauzei, cât şi cele puse la dispoziţie de pârâtă, care au stat la baza efectuării expertizei dispuse în cauză, respectiv contractele individuale de muncă şi actele adiţionale la acestea, foile colective de prezenţă, fluturaşii de salarii şi procesele verbale de predare-primire pe perioada din litigiu(din care rezultă fără echivoc programul de lucru al reclamantului).

De asemenea, a invocat şi legislaţia avută în vedere la calculul dobânzii legale, respectiv OG13/2011 şi a arătat că aceasta s-a aplicat la sumele brute rezultate din expertiză, iar cu privire la sporul privind munca prestată în zilele de repaus săptămânal a menţionat că l-a calculat conform disp. art.41 din CCM la Nivel de Unitate aplicabil, respectiv de 0,1%(adică 1 leu/lună).

Cu privire la obiecţiunea referitoare la omisiunea expertului de a calcula valoarea contribuţiilor aferente drepturilor către Casa Judeţeană de Pensii, instanţa constată că acesta nu a constituit obiectiv fixat de către instanţă, şi prin urmare nu poate fi avut în vedere de către expert.

Din suplimentul de expertiză depus la dosar ca răspuns la obiecţiunea admisă de instanţă, reiese modul de calcul al indicilor preţurilor de consum, extraşi de la INS.

La solicitarea instanţei a fost depusă şi anexa 4 cu indicii lunari a preţurilor de consum pentru perioada august 2012-ianuarie 2016.

Pârâta a formulat şi depus concluzii scrise.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:

Reclamantul  R. C. a fost angajatul societăţii pârâte în funcţia de agent de pază, potrivit contractului individual de muncă nr. 3092/07.06.2011, contract încheiat pe perioadă nedeterminată, până la data de 08.07.2013 când în baza deciziei 572/18.06.2013 a încetat raporturile de muncă în temeiul art.55 lit.b C.muncii, ulterior reluând activitatea în cadrul societăţii tot în funcţia de agent de securitate potrivit contractului individual de muncă nr.4257/27.12.2013, contract încheiat pe perioadă determinată de 3 luni, perioadă ce a fost prelungită prin actele adiţionale încheiate la acest contract, respectiv nr.1/2014,2/2014,4/2014,5/2015,6/2015,7/2015 şi 8/2015, până la data de 01.06.2015 când i-au încetat raporturile de muncă prin decizia nr.253/01.06.2015, decizie emisă în temeiul art.56 lit.i, C.muncii.

În perioada în care acesta a avut calitatea de salariat al societăţii a beneficiat de concediu fără plată, conform cererilor acestuia şi a deciziilor de suspendare a raporturilor de muncă nr.695/02.03.2015, 160/06.03.2015, 950/16.03.2015 şi 167/16.03.2015.

Din cuprinsul contractului individual de muncă încheiat de reclamant cu pârâta se constată că durata muncii era de 8 ore/zi respectiv 40 ore/săptămână însă specificul activităţii societăţii pârâte fiind unul de pază presupunea desfăşurarea unei activităţi de pază în regim de lucru în ture de 12/24, precum şi, datorită caracterului continuu, a unei activităţi desfăşurate în timpul nopţii, potrivit susţinerilor atât ale reclamantului cât şi ale pârâtei, susţineri confirmate şi de procesele verbale de predare primire a serviciului, a pontajelor, a graficelor de lucru.

Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă instanţa urmează a o respinge pentru următoarele considerente:

 În ceea ce priveşte modalitate de lucru cu privire la programul de noapte, pârâta a invocat în baza art. 430 cod proc civilă excepţia puterii de lucru judecat cu privire la considerentele din sentinţa civilă 11779/3.10.2012 prin care s-a statuat că „ prevederile codului muncii referitoare la munca de noapte au fost respectate de către societatea pârâtă”.

Într-adevăr, din considerentele sentinţei civile 11779/3.10.2012 a Judecătoriei Târgu-Jiu, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 252/26.02.2013 a Tribunalului Gorj, rezultă că prevederile codului muncii referitoare la munca de noapte au fost respectate de societate, întrucât aceasta a înştiinţat ITM cu referire la faptul că salariaţii societăţii prestează ore de noapte şi li se aplică prevederile art. 126 lit. a Codul Muncii.

Astfel că, începând cu luna mai 2011, pentru orele de noapte lucrate, salariaţii beneficiază de program de lucru redus cu 1 oră faţă de durata normală a unei zile de lucru, pentru zilele în care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază. Această modalitate de lucru a fost inserată şi în Decizia nr. 1559/5.05.2011 şi în Regulamentul Intern nr. 1555/5.05.2011, art. 2, precum şi în CCM la nivel de unitate, prin art. 40 ind.1.

În cauză nu operează autoritatea de lucru judecat întrucât nu există tripla identitate prevăzută de art. 430 alin.3, respectiv oricare dintre părţi poate opune lucru anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, ori în speţa  de faţă, hotărârea la care se face referire statuează asupra legalităţii stabilirii unui program de lucru la un alt punct de lucru al societăţii decât cel în care şi-a desfăşurat activitatea reclamantul, iar verificările efectuate prin sondaj nu privesc şi modalitatea în care a prestat activitate reclamantul, în cuprinsul hotărârii nefăcându-se referire în nici un fel la programul de lucru al acestuia, nici pe timp de zi şi nici pe timp de noapte.

Cu privire la fondul pretenţiilor instanţa constată şi reţine următoarele:

Referitor la petitul prin care reclamantul solicită plata orelor suplimentare efectuate în perioada 24.08.2012-07.07.2013 şi 31.12.2013-01.06.2015 instanţa îl constată întemeiat urmând a-l admite pentru următoarele considerente:

Din procesele verbale de predare-primire a postului de pază aflate la dosar, din foile colective de prezenţă precum şi din situaţia salariilor încasate de reclamant în  perioada 24.08.2012-07.07.2013 şi 31.12.2013-01.06.2015, analizate şi de expertul numit în cauză cu efectuarea expertizei rezultă  că, reclamantul a efectuat ore suplimentare peste programul de lucru în ture ca agent de pază 12/24 ore, având un program de lucru inegal datorită specificului postului acestuia şi a specificului activităţii societăţii, ce implică o activitate continuă şi un program de lucru în ture, existând şi situaţia depăşirii numărului de ore lucrătoare normate în lună.

Potrivit conţinutului raportului de expertiză şi a suplimentului la raport,  în perioada dedusă judecăţii reclamantul a prestat un nr. de 112 ore suplimentare neplătite şi necompensate cu timp liber corespunzător, respectiv un număr de 16 ore rezultate din statul lunii noiembrie 2012 în care se face menţiunea plăţii orelor suplimentare, valoare care însă nu se regăseşte în salariul brut, un număr de 16 ore aferente lunii decembrie 2012, un număr de 3 ore/ noiembrie 2014, un număr de 19 ore/decembrie 2014, un număr de 19 ore/ianuarie 2015, un număr de 8 ore/februarie 2015, un număr de 11 ore/martie 2015 şi un număr de 32 ore/mai 2015,  din care un nr. de 12 ore au fost plătite în regim de ore suplimentare în luna aprilie şi respectiv luna mai.

Faptul că, reclamantului nu i-au fost acordate recuperări pentru orele suplimentare prestate şi nici c/val. acestora reiese din conţinutul lucrării efectuate în cauză în urma verificării actelor dosarului şi a actelor contabile aflate la sediul pârâtei din care rezultă că deşi a prestat ore suplimentare acestea nu au fost compensate cu timp liber corespunzător şi nici plătite neregăsindu-se în cuantumul salariului brut.

Conform prevederilor art. 120-124  Codul muncii, CCM valabil la nivel de unitate pe anii 2012-2014,  munca suplimentară efectuată este prevăzută a se compensa cu ore libere plătite în următoarele 60 zile calendaristice după efectuarea acestora , iar în situaţia  în care nu este posibilă compensarea cu ore libere plătite, se va proceda la plata acestor ore prin adăugarea la salariu de bază a unui spor ce nu poate fi mai mic  de 75%.

Astfel, din probatoriul administrat coroborat cu  concluziile raportului de expertiză şi a suplimentului la acesta, instanţa reţine că în perioada  dedusă judecăţii reclamantul a prestat activitate în ture inegale, conform specificului activităţii societăţii şi a unui program prestabilit, fapt menţionat şi de către pârâtă, însă din documentele  societăţii pârâte ce au fost puse la dispoziţia expertului din care nu au reieşit date privind evidenţa orelor suplimentare pe perioada dedusă judecăţii, a rezultat efectiv că orele suplimentare prestate de reclamant , un număr de 112 ore, nu au fost compensate şi nici plătite în următoarele 60 de zile, procedându-se  de către  expertul contabil la calcularea  sporului legal prevăzut de actele normative sus arătate pentru aceste ore suplimentare efectuate de reclamant, rezultând  suma netă  şi actualizată şi cu dobânda legală de 334  lei.

Referitor la petitul prin care reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata orelor lucrate în zile de repaus săptămânal şi sărbători legale, din acelaşi raport de expertiză rezultă că reclamantul a efectuat ore suplimentare pe perioada în litigiu şi în zilele de repaus săptămânal şi sărbători legale datorită programului de lucru în ture, însă acestea i-au fost compensate doar  parţial cu timp liber corespunzător, existând situaţii când nr. orelor lucrătoare a fost depăşit şi nu s-a acordat compensarea cu timp liber.

Deşi pârâta a prevăzut prin contractele colective încheiate la nivelul societăţii acordarea de sporuri la salariu pentru activitatea desfăşurată în  zilele de repaus săptămânal, din statele de plată şi fişele de realizări coroborate cu lucrarea de specialitate efectuată în cauză se constată, că în perioada 24.08.2012-07.07.2013 şi 31.12.2013-01.06.2015 pârâta a plătit efectiv reclamantului contravaloarea sporului de 0,1% pentru activitatea desfăşurată respectiv câte un leu lunar.

Astfel, în urma recalculării orelor prestate în perioada de repaus săptămânal prin acordarea sporurilor prevăzute de CCM la nivel de unitate, pentru perioada dedusă judecăţii, reclamantul a beneficiat pentru numărul de 1154 prestate de c/val. a 1 leu lunar la salariu.

Pentru activitatea desfăşurată în zilele de sărbători legale, respectiv un nr. de 157 ore în perioada noiembrie 2012- mai 2015, pârâta, conform conţinutului raportului de expertiză nu a acordat reclamantului nici compensarea cu ore libere plătite în următoarele 30 de zile şi nici nu le-a plătit prin acordarea unui spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100%, astfel că reclamantul a fost prejudiciat cu suma netă şi actualizată şi cu dobânda legală de 615 lei, astfel că în raport de prevederile art.142 C.muncii pârâta, nefăcând dovada compensării cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile a orelor astfel prestate, va fi obligată la plata sumei arătate reprezentând spor de 100% din salariul de bază.

Trebuie menţionat că, în ceea ce priveşte drepturile astfel stabilite prin raportul de expertiză, respectiv ore suplimentare, ore în timpul repaosului săptămânal şi ore desfăşurate în sărbătorile legale, au fost însuşite şi de expertul parte al societăţii pârâte.

În ceea ce priveşte petitul privind acordarea sporului de noapte de 25%, instanţa îl constată întemeiat urmând a-l admite pentru următoarele considerente:

Potrivit pontajelor, a proceselor verbale de predare-primire a turei,  foile colective de prezenţă şi situaţia salariilor pentru perioada dedusă judecăţii, reclamantul a desfăşurat activitate în program de noapte un nr. de 1384 ore pentru care nu  i-a fost plătită nici o  sumă de bani cu titlu de spor ore noapte.

Prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate, pârâta a procedat la modificarea acestora în sensul punerii în concordanţă cu prevederile art.126 lit.a C.muncii, respectiv  reducerea programului de lucru cu 1 oră faţă de tura normală, însă din actele întocmite de însăşi societatea pârâtă şi depuse la dosarul cauzei, această prevedere nu a fost  aplicată prin punerea în acord practic astfel că se impune aplicarea prevederilor C.muncii privind plata orelor de noapte prin acordarea unui spor la salariu de bază respectiv art.126 li.b. 

Trebuie menţionat că, susţinerile pârâtei privind reducerea programului de noapte cu o oră, reducere care  justifica neaplicarea  unui spor pentru orele prestate în timpul nopţii, instanţa le constată nefondate, întrucât  chiar dacă programul de muncă în timpul nopţii a fost de doar 11 ore în loc  de 12 ore,  programul desfăşurat în tura de zi era de 13 ore, respectiv de la orele 7,00 la orele 20,00, astfel că  reclamantului nu i-a fost  redus programul de lucru, conform actelor întocmite de pârâtă, cu o oră  faţă de durata normală a zilei de muncă.

Astfel, potrivit conţinutului raportului de expertiză contabilă, cât şi din foile colective de prezenţă depuse la dosar rezultă cu certitudine faptul că salariatul nu au beneficiat de nici o compensare a efortului suplimentar prin reducerea turei de noapte, deoarece, tura de zi a fost mai mare, respectiv de 13 ore, ceea ce presupune  faptul că, în realitate, programul de lucru nu a fost redus.

Mai mult, ceea ce nu a avut în vedere pârâta în calitate de angajator a fost faptul că dispoziţiile art. 126 lit. a prevăd un „program de lucru redus cu o oră faţă de durata normală a zilei de muncă”, iar noţiunea de durată normală a timpului de lucru este clar definită la art. 125 alin. (3) din Codul muncii astfel: „durata normală a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depăşi o medie de 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referinţă de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul săptămânal”.

Câtă vreme programul de muncă stabilit a depăşit durata normală a timpului de lucru ,,rezultând din expertiză faptul că au fost prestate lunar ore suplimentare, nu se poate vorbi despre aplicarea efectivă a dispoziţiilor art. 126 lit. a din Codul muncii. Stabilirea prin actul adiţional la contract colectiv de muncă  a unui mod de organizare a activităţii în ture inegale nu poate înlătura aplicarea dispoziţiilor legale imperative ale art. 126 din Codul muncii. Mai mult, din examinarea dispoziţiilor art. 401 din contractul colectiv de muncă, se constată că prin negociere nu s-a stabilit în vreun fel  un program concret, ci au fost reluate parţial dispoziţiile legale  prevăzute la art. 125 şi 126 din Codul muncii.

În speţă pentru perioada dedusă judecăţii  pentru cele 1384  ore prestate în program de noapte şi neplătite de angajator, reclamantului i se cuvine suma netă şi actualizată şi cu dobânda legală  de 1280  lei, sumă rezultată în urma aplicării unui spor de 25% conform prevederilor  art.126 lit.b C.muncii, spor care, aşa cum s-a arătat mai sus, a fost aplicat urmare a nerespectării de către pârâtă a prevederilor art.126 lit.a C.muncii, prevederi pe care de altfel pârâta le inserase în CCM la nivel de unitate.  . 

În consecinţă, instanţa va obliga pârâta să plătească reclamantului contravaloarea orelor  lucrate în timpul nopţii.

Cu privire la acordarea diferenţelor de drepturi salariale susmenţionate în cuantum reactualizat, precum şi  la plata dobânzii legale  în raport de scadenţa fiecărui drept restant până la data plăţii efective, solicitată de reclamant, instanţa apreciază  că se impune această modalitate de plată având în vedere că  dobânda  reprezintă o sancţiune – daune moratorii pentru  neexecutarea obligaţiei de plată, iar actualizarea cu rata inflaţiei reprezintă valoarea reală  a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii, daune compensatorii.

In ceea ce priveşte susţinerea pârâtei că acordarea dobânzii alături de actualizarea cu indicele de inflaţie ar duce la o dublă impunere, instanţa nu le poate primi întrucât indicele de inflaţie reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piaţă şi prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere  a valorii banilor  aflaţi în circulaţie, aduşi astfel la actuala lor putere de cumpărare, iar dobânda legală reprezintă câştigul, folosul pe care l-ar fi obţinut reclamantul din investirea banilor dacă aceştia ar fi fost calculaţi şi plătiţi  la termen, respectiv lunar, fiind astfel admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea  obligaţiei cu rata inflaţiei, întrucât nu se ajunge la o dublă impunere.

Referitor la petitul privind obligarea pârâtei la plata contribuţiilor şi impozitelor aferente diferenţelor salariale cuvenite reclamantului instanţa îl constată neîntemeiat urmând a-l respinge întrucât pe de o parte, chiar dacă art.40 alin.2 lit.f C.muncii prevede obligaţia angajatorului să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii, această obligaţie incumbă angajatorului pentru drepturile salariale cuvenite şi acordate în baza contractului individual de muncă aflat în derulare, ori drepturile ce fac obiectul cauzei deduse judecăţii sunt drepturi de natură salarială nerecunoscute şi neacordate de angajator.

Pe de altă parte, obligaţia de plată a contribuţiilor şi impozitelor este o obligaţie ce incumbă societăţii la momentul efectuării plăţii acestor diferenţe, diferenţe ce au fost stabilite prin hotărârea judecătorească de faţă neputându-se reţine la acest moment existenţa culpei angajatorului în neîndeplinirea acestei obligaţii.

Având în vedere cele arătate mai sus instanţa urmează  a admite în parte acţiunea şi precizarea de acţiune, va respinge  excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă, va lua act de renunţarea la judecată a reclamantului cu privire la petitul privind sporul de vechime şi va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 2229 lei, sumă netă actualizată şi cu dobânda legală reprezentând diferenţe drepturi salariale cuvenite şi neacordate, din care: 1280 lei reprezentând c/val. spor noapte pe perioada 24.08.2012-08.07.2013 şi 31.12.2013-01.06.2015; 334 lei reprezentând c/val. orelor suplimentare lucrate peste timpul normal de lucru în perioada 24.08.2012-08.07.2013 şi 31.12.2013-01.06.2015; 615 lei reprezentând c/val. ore lucrate în zilele de sărbători legale pe perioada 24.08.2012-08.07.2013 şi 31.12.2013-01.06.2015, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie precum şi dobânda legală la data plăţii efective.

Va respinge petitul privind obligarea pârâtei la plata contribuţiilor aferente drepturilor de mai sus.

Văzând şi prevederile art. 453 alin. 1 cod proc civilă, va obliga pârâta la plata sumei de 1600 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamant reprezentând c/valoare onorariu expert şi c/valoare onorariu avocat, apreciind că nu se impune reducerea acestora, raportat la complexitatea şi circumstanţele cauzei, precum şi la activitatea desfăşurată de avocat(valoarea cauzei şi prezenţa avocatului la 10 termene de judecată).

Această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea apelului pârâtei conform deciziei nr.3684/01.09.2016 a Curţii de Apel Craiova.

Domenii speta

Spete similare