Litigiu privind funcționarii publici. Anulare dispoziție plata eșalonată a unor drepturi de natură salarială

CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Litigiu privind funcționarii publici. Anulare dispoziție plata eșalonată a unor drepturi de natură salarială

- art. 39 din OUG nr. 114/2018

Chiar dacă sumele menționate în dispoziția contestată în cauză reprezintă în fond drepturi de natură salarială, în opinia instanței de recurs dispozițiile art. 39 din OUG nr. 114/2018 nu vizează drepturi bănești stabilite în împrejurări precum cele care au fost analizate în dosarul nr. (…), respectiv care decurg din anularea unui act administrativ individual emis în legătură cu un raport de serviciu. Norma în discuție vizează drepturi de natură salarială stabilite prin hotărâri judecătorești în favoarea unui număr mare și, totodată, nedefinit de angajați în sectorul bugetar, în vederea egalizării salariilor și înlăturării inechităților de natură salarială rezultate din interpretarea și aplicarea de către instituțiile publice angajatoare a legilor cadru sau anuale de salarizare, întrucât doar în raport cu acestea s-ar putea reține că sunt stabilite în favoarea ”personalului din instituții și autorități publice”, și că eșalonarea plății este justificată întrucât executarea lor ar afecta echilibrul bugetar al instituției, sustenabilitatea finanțelor publice și ar avea un impact negativ semnificativ asupra bugetului general consolidat.

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 294 din 17 iunie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, Curtea a constatat următoarele:

1.Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. (...)/CA din 05.12.2019 pronunțată de Tribunalul (...) s-a respins ca neîntemeiată excepția tardivității acțiunii invocată de pârâți, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul (R), în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului (...) și Municipiul (...), s-au anulat art. 3, art. 4 și art. 5 din Dispoziția nr. (...)/27.06.2019 privind propunerea de reîncadrare și stabilire a drepturilor salariale ale domnului (R) începând cu 01.10.2017 și s-a respins ca inadmisibilă cererea privind obligarea pârâților la plata într-o singură tranșă a diferențelor salariale, indexate, majorate și recalculate, precum și a celorlalte drepturi legale cuvenite, începând cu 01.10.2017 și până la data reîncadrării reclamantului în funcția publică de șef serviciu grad II. Au fost obligați pârâții la plata, în solidar, către reclamant a sumei de 1300 lei cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că prin Sentința nr. (...)/CA/2018, pronunțată de Tribunalul (...) la data de 29.10.2018 în dosarul nr. (...)/2017, definitivă prin Decizia Curții de Apel (...) nr. (...)/CA/2019-R din data de 06.05.2019, s-a dispus:

- anularea Dispoziției Primarului Municipiului (...) nr. (...)/05.10.2017 privind stabilirea drepturilor salariale ale reclamantului (R);

- obligarea pârâților Primarul Municipiului (...) și Municipiul (...) la reîncadrarea reclamantului în funcția publică de conducere de șef de serviciu, gradul II, cu stabilirea salariului de bază lunar brut de 6400 lei, precum și acordarea celorlalte drepturi legale cuvenite aferente funcției publice de conducere de șef serviciu, gradul II;

- obligarea pârâților la plata către reclamant, a diferențelor salariale indexate, majorate și recalculate, precum și a celorlalte drepturi legale cuvenite, începând cu data de 01.10.2017 și până la data reîncadrării efective. A se vedea filele 7-12 și 17-23.

În executarea sentinței judecătorești, Primarul Municipiului (...) a emis Dispoziția nr. (...)/27.06.2019, prin care a dispus:

-reîncadrarea reclamantului în funcția publică de conducere de șef de serviciu, gradul II, și stabilirea salariului de bază lunar brut de 6400 lei începând cu data de 01.10.2017 (art. 1);

-stabilirea diferențelor salariale indexate, majorate și recalculate, cuvenite reclamantului începând cu data de 01.10.2017 și până la data reîncadrării efective, respectiv 01.06.2019, în sumă totală brută de 26842 lei (art. 2);

-plata eșalonată a sumei de 16083 lei, reprezentând diferențe salariale nete, în temeiul art. 39 din OUG nr. 114/2018, astfel: în anul 2019, 5%, 504 lei; în anul 2020, 10%, 1608 lei; în anul 2021, 25%, 4021 lei; în anul 2022, 25%, 4021 lei; în anul 2023, 35%, 5629 lei (art. 3);

-actualizarea sumelor de la art. 3 cu indicele prețurilor de consum (art. 4);

-acordarea dobânzii legale remuneratorii la sumele actualizate (art. 5).

Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul a solicitat anularea art. 3, art. 4 și art. 5 din dispoziție și obligarea pârâților la plata într-o singură tranșă a diferențelor salariale, indexate, majorate și recalculate, și a celorlalte drepturi cuvenite, reținând prevederile art. 39 din OUG nr. 114/2018.

Instanța a considerat că art. 39 din OUG nr. 114/2018 nu este aplicabil în cazul reclamantului.

S-a reținut că potrivit Sentinței nr. (...)/29.10.2018, definitivă la 06.05.2019, pârâții au fost obligați la plata către reclamant a diferențelor salariale urmare a faptului că acesta a fost încadrat în mod greșit începând cu data de 01.07.2017, în temeiul Legii nr. 153/2017, în funcția de șef serviciu gradul I, în loc de șef serviciu gradul II. S-a constatat că diferențele de salariu reies din greșita încadrare în funcție a reclamantului făcută de Primarul Municipiului (...). Or, Sentința nr. (...)/29.10.2018 presupune o intrare în legalitate. S-a precizat că art. 37 din Legea nr. 153/2017 prevede o procedură caracterizată prin celeritate care să îndrepte eventualele erori ale autorităților/instituțiilor publice în aplicarea Legii nr. 153/2017, iar alin. 4 al art. 37 prevede că instanța se pronunță de urgență și cu precădere. Instanța a apreciat că acordarea eșalonată a acestor drepturi salariale pe o perioadă de 5 ani ar contraveni scopului art. 37 din Legea nr. 153/2017.

Un alt argument pentru care instanța a considerat că art. 39 din OUG nr. 114/2018 nu este aplicabil în speță, îl reprezintă dispozițiile alin. 6 din articolul respectiv, text legal care face referire la faptul că procedura de efectuare a plății eșalonate a titlurilor executorii va fi stabilită prin ordin al ordonatorilor principali de credite. În speță, ordonator principal de credite este primarul, iar actele emise de primar nu se numesc ordine, ci dispoziții. Față de acest aspect, instanța a considerat că art. 39 din OUG nr. 114/2018 nu se aplică administrației publice locale.

Instanța a considerat de asemenea că eșalonarea plății drepturilor salariale ale reclamantului pe o perioadă de 5 ani încalcă dreptul la proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din CEDO.

Astfel, s-a precizat că dacă se face raportare la criteriile prevăzute de paragraful 40 din decizie, instanța reține că diferențele de salariu provin din încadrarea greșită a reclamantului în funcție efectuată de autoritatea publică. Suma de acordat este de 26842 lei brut (16083 lei net). Totodată, s-a precizat că nu sunt informații că există un număr mare de hotărâri judecătorești care să afecteze bugetul Municipiului (...). De asemenea, s-a menționat că bugetul municipiului, prin plata acestor drepturi salariale, nu s-ar afla într-o situație de dezechilibru important care să pună în pericol integritatea financiară a comunității locale.

Referitor la solicitarea reclamantului privind obligarea pârâților la plata într-o singură tranșă a diferențelor salariale, indexate, majorate și recalculate, precum și a celorlalte drepturi cuvenite, instanța a considerat că este inadmisibilă.

Astfel, în speță, s-a apreciat că instanța nu are competența de a stabili în sarcina administrației modalitatea de executare a hotărârii judecătorești. Există o hotărâre judecătorească executorie care trebuie executată conform dispozitivului hotărârii. În caz de neexecutare, în domeniul contenciosului administrativ, art. 24 din Legea nr. 554/2004 prevede procedura de urmat.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei Sentințe au formulat recurs recurenții-pârâți Primarul Municipiului (...) și Municipiul (...), solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii în totalitate.

În motivare, recurenții au apreciat ca fiind nelegală hotărârea instanței de fond, precizând că Dispoziția nr. (...)/27.06.2019 a fost emisă de Primarul Municipiului (...) având la bază Sentința nr. (...)/CA/2018 pronunțată de Tribunalul (...), care a fost recurată de către Municipiul (...) și Primarul Municipiului (...), însă prin Decizia nr. (...)/CA/2019-R, pronunțată de Curtea de Apel (...) a fost respins recursul.

Astfel, s-a precizat că pentru punerea în aplicare a celor dispuse prin hotărârile judecătorești, Primarul Municipiului (...) a emis Dispoziția nr. (...)/27.06.2019, prin care a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția publică de conducere de șef serviciu - gradul II cu salariul aferent, precum și plata eșalonată a diferențelor salariate indexate, majorate și recalculate, precum și a celorlalte drepturi legale cuvenite, începând cu data de 01.07.2017 și până la data reîncadrării efective.

Această dispoziție a fost emisă ținând seama de prevederile Legii nr. 153/2017, a H.G nr. 937/2018, precum și în temeiul art. 39 din O.U.G. nr. 114/20018.

S-a apreciat ca fiind eronată motivația instanței de fond cum că, prevederile art. 39 din O.U.G. nr. 114/2018 nu sunt incidente în cauză fiind în contradicție cu prevederile art. 37 din Legea nr. 153/2017, solicitându-se a se observa faptul că acest articol nu are legătură cu speța, deoarece, acest articol prevede procedura de soluționare a contestațiilor administrative, care se soluționează de către ordonatorii de credite.

Totodată, s-a solicitat a se avea în vedere și prevederile cuprinse în Codul fiscal unde sunt definite drepturile salariale.

Astfel, s-au reținut prevederile art. 76 alin. (1) și (2) din Codul fiscal, precizând că veniturile brute din salarii sau considerate asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relații contractuale de muncă, raport de serviciu, act de detașare precum și orice sume de natură salarială primite în baza unor statute speciale prevăzute de lege, indiferent de perioada la care se referă.

Recurenții au precizat că în urma reîncadrării intimatului cu un salariu mai mare decât cel avut anterior prin dispoziția anulată rezultă și o diferență matematică mai mare, însă, s-a solicitat a se avea în vedere că și acea diferență reprezintă tot un drept de natură salariată.

De asemenea, s-a precizat că această sumă nu reprezintă altceva decât salariul indexat și recalculat la care s-au adăugat și alte drepturi legale cuvenite funcției pe care intimatul a fost reîncadrat, toate acestea fiind componente ale salariului, și prin urmare toate reprezintă drepturi de natură salariată.

În consecință, contrar celor reținute de către instanța de fond, s-a apreciat că rezultă că în speță sunt aplicabile prevederile art. 39 din O.U.G. nr. 114/2018.

Pe de altă parte, s-a menționat că în controlul exercitat asupra actului administrativ dedus judecății, instanța este obligată să verifice conformitatea acestuia cu legea, iar din conduita autorității emitente, să rezulte justul echilibru între dreptul subiectiv sau interesul legitim privat pretins vătămat și interesul public pe care autoritățile publice sunt chemate să îl ocrotească.

În concluzie, s-a precizat că raportat la cele expuse, emiterea Dispoziției Primarului nr. (...)/27.06.2019 s-a făcut cu respectarea tuturor condițiilor de legalitate impuse de normele legale în vigoare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 544/2004 și O.U.G. nr. 114/2018.

3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare intimatul-reclamant (R) a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.

În motivare, intimatul a arătat că măsura dispusă prin dispoziția contestată este nelegală, întrucât nu-i sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 114/2018 referitoare la plata eșalonată a unor drepturi de natură salarială câștigate prin hotărâri judecătorești.

Intimatul a precizat că se află în altă situație juridică decât cea a personalului bugetar care a obținut în justiție drepturi suplimentare, deoarece titlurile sale executorii vizează drepturi salariale și nu drepturi de natură salarială.

S-a învederat faptul că anulându-se dispoziția privind stabilirea unui salariu aferent gradului profesional l, și nu 2 cum era legal, drepturile sale sunt drepturi ce decurg din lege, respectiv salariul ce i se cuvine potrivit gradului profesional 2. Ori, persoanele care au câștigat în instanță drepturi salariale, după ce instanța de judecată a stabilit că măsura dispusă prin dispoziția atacată a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal nu se află în situația avută în vedere de OUG nr. 114/2018.

Consecințele juridice ale aplicării sancțiunii nulității actului, constau, pe de o parte, în lipsirea actului de efectele contrarii normelor ce ar fi trebuit avute în vedere la încheierea sa, și, pe de altă parte, în restabilirea legalității.

Astfel, s-a precizat că restabilirea legalității, ca efect al nulității, implică restabilirea situației anterioare, aceasta presupunând ca persoana în cauză, să ajungă la situația de a-și recupera toate drepturile de care a fost deposedat prin actul nelegal, respectiv recuperarea statutului, a funcției cuvenite, a salariului, retroactiv, cu titlu de despăgubiri, precum și a tuturor celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat.

Prin urmare, s-a învederat faptul că situației sale particulare nu îi pot fi opuse prevederile OUG nr. 114/2018

În drept a invocat prevederile art. 483 și următoarele Cod procedură civilă, art. 205 Cod procedură civilă, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999 și art. 6, art. 1 Protocolul 1 CEDO.

4. Soluția instanței de recurs

 Analizând recursul prin prisma motivului de recurs invocat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța a reținut următoarele:

Intimatul-reclamant (R) a supus controlului de legalitate, în condițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, Dispoziția nr. (...)/27.06.2019, emisă de Primarul Municipiului (...), în ceea ce privește plata eșalonată, în perioada 2019 - 2023, a sumei de 16083 lei, reprezentând diferențe salariale nete, calculate în baza Sentinței nr. (...)/CA/2018, pronunțată de Tribunalul (...) la data de 29.10.2018 în dosarul nr. (...)/2017, definitivă prin Decizia Curții de Apel (...) nr. (...)/CA/2019-R din data de 06.05.2019, precum și actualizarea acestor sume cu indicele prețurilor de consum și acordarea de dobânzi legale remuneratorii la sumele actualizate.

Soluția primei instanțe, de anulare a dispozițiilor mai sus menționate, a fost criticată de recurenții-pârâți din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, invocându-se, în esență, că în privința sumelor de bani cuvenite intimatului-reclamant, conform unei hotărâri judecătorești definitive, sunt aplicabile dispozițiile art. 39 din OUG nr. 114/2018, cu luarea în considerare a definiției drepturilor salariale, cuprinsă la art. 76 alin. 1 și 2 din Codul fiscal.

Criticile au fost apreciate ca nefondate, soluția primei instanțe fiind menținută pentru considerentele prezentate în continuare.

Art. 39 din OUG nr. 114/2018, privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, stabilește că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, precum și daunele interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a drepturilor de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, se va realiza pe parcursul a 5 ani, începând cu anul în care hotărârea a devenit executorie, legiuitorul stabilind, totodată, și procentul din valoarea titlului executoriu care se achită în fiecare an.

Curtea a constatat că în mod corect a concluzionat judecătorul fondului că aceste dispoziții nu sunt incidente cu privire la sumele de bani pe care recurenții-pârâți trebuie să le plătească intimatului-reclamant potrivit Sentinței nr. (...)/CA/2018, pronunțată în dosarul nr. (...)/2017, definitivă prin Decizia Curții de Apel (...) nr. (...)/CA/2019-R din data de 06.05.2019.

Instanța de control judiciar a reținut că dosarul anterior menționat, în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească avută în vedere de recurentul Primarul Municipiului (...) la emiterea dispoziției contestată în prezenta cauză, a avut ca obiect anularea dispoziției Primarului Municipiului (...) nr. (...)/05.10.2017 privind stabilirea drepturilor salariale ale reclamantului, începând cu 01.10.2017, și obligarea instituției să-l reîncadreze în funcția publică de conducere de șef serviciu, gradul II, cu stabilirea și acordarea diferențelor salariale corespunzătoare, indexate și majorate, acțiune ce a fost admisă în totalitate. În motivarea sentinței s-a reținut, în esență, că drepturile salariale ale reclamantului au fost stabilite în mod nelegal, respectiv fără a se emite în prealabil o dispoziție de reîncadrare a acestuia pe funcția corespunzătoare prin raportare la criteriile de evaluare stipulate în Legea nr. 153/2017 și potrivit HCL nr. 842/28.09.2017.

Având în vedere împrejurările litigiului mai sus menționat, Curtea a constatat că prin acțiunea dedusă judecății în acel dosar nu s-a urmărit eliminarea unor discrepanțe rezultate din neaplicarea în integralitate a prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 ori a altor inechități de natură salarială rezultate din interpretarea și aplicarea de către instituțiile publice angajatoare a legilor cadru sau anuale de salarizare.

Raportat la obiectul litigiului din dosarul (...)/2017, instanța de control judiciar a constatat că sumele de bani la plata cărora au fost obligați recurenții-pârâți Primarul Municipiului (...) și Municipiul (...) în favoarea intimatului-reclamant, au fost acordate de instanță potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, respectiv în vederea reparării integrale a prejudiciului produs acestuia din urmă prin actul administrativ individual ce a fost anulat ca nelegal.

Chiar dacă sumele menționate în dispoziția contestată în prezenta cauză reprezintă în fond drepturi de natură salarială, în opinia instanței de recurs dispozițiile art. 39 din OUG nr. 114/2018 nu vizează drepturi bănești stabilite în împrejurări precum cele care au fost analizate în dosarul nr. (...)/2017, respectiv care decurg din anularea unui act administrativ individual emis în legătură cu un raport de serviciu, ci vizează drepturi de natură salarială stabilite prin hotărâri judecătorești în favoarea unui număr mare și, totodată, nedefinit de angajați în sectorul bugetar, în vederea egalizării salariilor și înlăturării inechităților de natură salarială rezultate din interpretarea și aplicarea de către instituțiile publice angajatoare a legilor cadru sau anuale de salarizare, întrucât doar în raport cu acestea s-ar putea reține că sunt stabilite în favoarea ”personalului din instituții și autorități publice”, și că eșalonarea plății este justificată întrucât executarea lor ar afecta echilibrul bugetar al instituției, sustenabilitatea finanțelor publice și ar avea un impact negativ semnificativ asupra bugetului general consolidat.

Opinia instanței se întemeiază atât pe aspecte din preambulul OUG nr. 114/2018, unde se arată că ”pentru păstrarea echilibrelor bugetare sunt necesare unele măsuri menite să mențină volumul cheltuielilor bugetare la un nivel care să permită respectarea condiționalităților asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar”, precum și faptul că ”ținând cont că neadoptarea în regim de urgență a măsurilor fiscal-bugetare propuse ar genera un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanțelor publice”, cât și pe faptul că măsuri similare au fost cuprinse în multe acte normative anterioare OUG nr. 114/2018, ce au și fost supuse controlului de constituționalitate, iar din considerentele deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională rezultă că plata eșalonată a vizat drepturi salariale stabilite într-un număr substanțial de cauze, respectiv în favoarea unui număr mare de angajați din sectorul bugetar, și nicidecum drepturi acordate în situații singulare sau restrânse.

Pentru toate aceste motive, Curtea a constatat că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, astfel că recursul declarant de recurenții-pârâți a fost respins ca nefondat.

În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a recurenților, Curtea i-a obligat să plătească intimatului cheltuieli de judecată în recurs în cuantum de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat justificat cu chitanța depusă la dosar.

Domenii speta

Spete similare