Spor de toxicitate prevăzut în ccm

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13.06.2017, reclamantul G M C a chemat în judecată pe pârâta U  DIN CRAIOVA, solicitând obligarea pârâtei la plata sporului de toxicitate în cuantum de 15%, din salariul de bază, începând cu anul 2014, până în prezent, a c/valorii orelor suplimentare realizate din 2014-în prezent şi la plata diferenţelor salariale actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a  arătat că este angajat în cadrul unităţii pârâte - Universitatea din Craiova cu contract individual de muncă, desfăşurând activitate în cadrul Departamentului de Horticultură şi Ştiinţa Alimentului al Facultății de Horticultură.

Cu privire la prima solicitare, reclamantul arată că trebuia să beneficieze de un spor de toxicitate încă din mai 2011, în conformitate cu disp. art.26 al. 1 lit. f) şi al.2 lit.e), art. 27 al.2 lit.b şi c, art.28, art.75 al.6 şi art.77 al.2 din C.C.M. anterior şi cel în vigoare înregistrat la I.T.M. Dolj cu nr. 123/14.08.2015, însă pârâta a refuzat achitarea acestor drepturi, fiind astfel prejudiciat prin neplata acestui spor.

A menţionat că sporul de toxicitate se regăseşte în Actul adiţional la C.I.M. din 01.10.2007 şi este menţinut în toate actele adiţionale ulterioare, până în prezent, iar conform fişei postului, în exercitarea atribuţiilor încredinţate, intră în contact permanent cu numeroase substanţe nocive care emană vapori toxici pentru sănătatea sa.

Referitor la a două solicitare, arată că o lungă perioadă de timp a prestat în cadrul pârâtei ore suplimentare în regim "plata cu ora", pentru care nu a fost remunerat de pârâtă în mod corespunzător, ore care erau inserate chiar în fişa postului.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri şi cea cu expertiză contabilă şi  a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri, în copie: carte de identitate,  state de funcţii pentru anii 2014-2017, fişele de post pentru anii academici 2014-2016, contractul individual de muncă şi actul adiţional la acesta.

Pârâta U din Craiova, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acțiune de 3 ani, prev. de art. 268 al. 1 lit. c) C Muncii, privind sporul de toxicitate şi orele suplimentare aferente perioadei 01.01.2014-13.06.2014, în raport de data formulării cererii de faţă-13.06.2017, solicitând respingerea acţiunii ca prescrisă pentru acest interval.

Pe fond, solicită respingerea acţiunii ca nefondată, privind perioada 13.06.2014-în prezent, motivând că în intervalul 15.01.2017-15.01.2018, reclamantul a fost în concediu fără plată, având contractul de muncă suspendat, iar potrivit art.49 al.2 C. Muncii, nu este îndreptăţit la plata drepturilor salariale.

Cu privire la perioada 13.06.2014-15.01.2017, arată că, referitor la sporul de toxicitate acesta s-a acordat salariaţilor din sectorul bugetar în baza art.6 Cap.II Anexa 5-Legea 63/2011, salariaţii care îşi desfăşoară activitatea în condiţii periculoase sau vătămătoare pot primi un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului efectiv la locurile de muncă respective, iar reclamantul a lucrat efectiv în aceste condiţii doar 308 ore, în intervalul 01.01.2014-31.12.2016, conform adresei nr. 626/2017, întocmită de F  de H .

Referitor la solicitarea privind plata orelor lucrate în regim " plata cu ora", arată că pentru a fi remunerată această activitate, era obligatoriu ca reclamantul să întocmească lunar fişe de plată cu ora, iar neîntocmirea şi nedepunerea acestora la D.R.U. din cadrul Universităţii duce automat la neplata acestor drepturi, reclamantul depunând doar parţial aceste fişe, pe lunile oct-dec. 2014, februarie 2015, martie şi oct. 2016, pentru care a şi fost plătit.

Solicită proba cu înscrisuri şi depune, în copie, un set de acte: Decizia nr. 1328A, emisă de rectorul universităţii, prin care s-a aprobat cererea de concediu fără plată, răspunsurile pârâtei la solicitările reclamantului, fişele de plată depuse de reclamant la DRU.

În cauză, a fost încuviinţată proba cu înscrisurile depuse de ambele părţi, iar instanta din oficiu a dispus emiterea unei adrese către pârâtă, pentru a depune la dosar orarul semestrial şi structura anilor universitari 2014-2017, procedura care prevede întocmirea lunară a fişelor pentru plata cu ora şi înscrisuri din care să rezulte plata drepturilor salariale recunoscute în cuprinsul întâmpinării şi anume, 308 ore lucrate în condiţii vătămătoare, precum şi orele lucrate în sistem plata cu ora în perioada octombrie-decembrie 2014 şi februarie 2015, U din Craiova depunând răspuns cu adresa nr. 8111/22.11.2017, la care a ataşat actele solicitate.

În şedinţa din data de 15.01.2018, instanţa a admis excepţia dreptului material la acţiune pentru perioada 01.01.2014-12.06.2014, invocată prin întâmpinare, având în vedere data depunerii acţiunii, respectiv 13.06.2017, termen la care a încuviinţat proba cu expertiza contabilă solicitată de reclamant, apreciind-o necesară şi utilă în prezenta cauză, fiind desemnat prin tragere la sorţi de pe lista de experţi comunicată de BLET Dolj, expertul Vuta Ion.

La data de 24.04.2018, expertul Vută Ion a depus raportul de expertiză la dosar, iar ulterior, a depus răspunsul la obiecţiunile formulate de pârâtă şi încuviinţate de instanţă.

Reclamantul a mai depus ca practică judiciară o sentinţă judecatorească dată într-o cauză similară.

Analizând acte şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin (1) C. proc. civ, "instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâta Universitatea din Craiova, Tribunalul urmează să o admită, pentru următoarele considerente :

Având în vedere că petitul principal al cererii îl reprezintă acordarea diferenţelor de salariu începând cu data de  01.01.2014 şi în continuare, reactualizat în funcţie de indicele de inflaţie la data plăţii efective, Tribunalul apreciază că în cauză îşi găsesc aplicare dispoziţiile articolului 268 alin.1 lit.c din Codul Muncii, în conformitate cu care cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat se poate formula în termen de 3 ani de la naşterea dreptului.

În speţă, în ipoteza recunoaşterii îndreptăţirii salariatului la plata sumelor solicitate, faţă de data înregistrării prezentei acţiuni ( 13.06.2017), se constată că termenul prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c era împlinit la data promovării acţiunii pentru perioada 01.01.2014-12.06.2014, astfel că sunt îndeplinite condiţiile de admitere a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi de respingere a cererii ca fiind prescrisă pentru această perioadă.

Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:

Reclamantul G M C este angajat al pârâtei U DIN CRAIOVA, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 14941/01.10.2007, desfăşurând activitate în cadrul Departamentului de Hă şi Şt A al F de H, contractul individual de muncă  fiind modificat ulterior prin actul adiţional nr. 3767/25.02.2008.

În perioada 01.01.2017-14.01.2017, reclamantul a fost în concediu de odihnă, iar în perioada 15.01.2017-15.01.2018, potrivit Deciziei nr. 1328 A, emisă de rectorul universităţii, s-a aprobat acestuia concediu fără plată.

În actul adiţional la contractul de muncă, între sporurile de care reclamantul beneficiază ca salariat la pârâtei, la art. 2 se regăsește și ”sporul de toxicitate” de 15%, pe care aceasta susține că nu l-ar mai fi primit în perioada dedusă judecăţii, iar potrivit art. 75 alin. 6.1 din contractul colectiv de muncă 2015/2017, personalul nedidactic din cadrul UCV beneficiază de un spor pentru condiții vătămătoare, cu respectarea dispozițiilor legale privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. 

Cuantumul sporului este prevăzut la art. 77 alin 2 din contractul colectiv de muncă 2012/2014, respectiv din contractul colectiv de muncă nr. 123/14.08.2015, de maxim 15% din salariul de bază, așa cum este prevăzut și de art. 21 din Legea nr. 284/2010, rap. la art. 14 alin.1 din Anexa II Secțiunea 2 lit.  B.

Instanța va mai reține și aplicabilitatea dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c Codul Muncii, conform cărora angajatorul este obligat să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, precum şi disp. art. 159 din Codul Muncii, conform cărora salariatul are dreptul la plata salariului corespunzător activității sale pentru munca prestată, în baza unui contract individual de muncă valabil încheiat.

Instanța constată astfel că sporul de toxicitate din salariul de bază a fost acordat reclamantului în condițiile prevăzute de lege, așa cum a fost negociat în contractul de muncă de la nivelul unității de învățământ superior, fiind inclus în contractul individual de muncă încheiat de părți,  în procent fix, de 15%, fără alte clauze care să condiționeze acordarea acestuia, în raport de  timpul lucrat la locul de muncă respectiv, fiind prestate de către acesta un număr de 308 ore în aceste condiţii în perioada 01.01.2014-31.12.2016, contravaloarea acestora nefiind plătită reclamantului, aşa cum rezultă din adresele nr. 626/31.07.2017 şi nr. 8111/22.11.2017, emise de pârâtă.

În privinţa aplicabilităţii disp. H.G. nr. 582/10.08.2016, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 31 alin. (2), (3) şi (8), se constată că  art. 28 alin. 2 lit. e, invocat de pârâtă, prevede că personalul didactic auxiliar din învăţământul superior/universitar beneficiază începând cu luna august 2016 şi de alte drepturi salariale, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, după cum urmează: alte elemente ale sistemului de salarizare - spor pentru condiţii de muncă de care a beneficiat salariatul, sume acordate din venituri proprii pentru stabilirea salariilor diferenţiate cu o creştere de până la 30%, spor pentru control financiar preventiv şi alte sporuri prevăzute de lege - se menţin la acelaşi nivel pentru aceeaşi funcţie, nivel de studii, grad/treaptă profesională şi gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă pentru personalul didactic auxiliar cu cel ce se acordă pentru anul universitar 2015 - 2016, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, până la 31 decembrie 2016.

 Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că sunt avute în vedere condiţiile în care personalul îşi desfăşoară activitatea  până la 31 decembrie 2016, neavând relevanţă juridică faptul că în luna iulie 2016, fiind perioadă de vacanţă, reclamantul nu a desfăşurat activitate în condiţii grele de muncă, potrivit adresei nr. 883/08.12.2017, emisă de Facultatea de Horticultură, susţinerea pârâtei fiind astfel nefondată, instanţa constatând, din coroborarea raportului de expertiză cu înscrisurile emise de pârâtă, faptul că reclamantul a lucrat în perioada 13.06.2014-31.12.2016 un număr de 244 ore în condiţii vătămătoare, pentru care sporul de toxicitate este în cuantum de 403 lei.

În ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, având ca obiect plata contravalorii orelor suplimentare prestate în regim de plata cu ora, instanţa reţine că potrivit art. 82 alin.2 din C.C..M aplicabil pârâtei, acoperirea prin plata cu ora a posturilor vacante se va face în condiţiile legii, prin decizie a rectorului. Posturile vacante din statele de funcţii se suplinesc în sistem plata cu ora. Cadrele didactice titulare sau asociate care suplinesc sunt numite prin decizia conducerii Universităţii, decizia fiind unica modalitate de reglementare juridică a relaţiilor de muncă.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert Vuta Ion, în perioada 13.06.2014-31.12.2016, la facultatea de Horticultură a fost aprobată efectuarea de către reclamant a unui număr de ore în regim de plata cu ora la disciplinele Proiectare spaţii verzi, construcţii ornamentale în peisagistică şi Horticultură tropicală, pârâta întocmind fişe de pontaj ce atestă desfăşurarea activităţii şi fiind depuse în acest sens de către reclamant, lunar, fişe de plată cu ora, avizate de conducerea facultăţii, pentru un număr de 92 ore.

Obligația principală a angajatorului era aceea de plată a salariului, a contraprestației pentru munca îndeplinită de salariat, în caz de nerespectare a obligației asumată prin contractul de muncă, salariatul interesat fiind îndreptățit să solicite instanței obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale.

Instanța constată astfel că cererea reclamantului privind plata sporului de toxicitate de 15% şi plata contravalorii orelor prestate în regim de plata cu ora pentru perioada 13.06.2014-31.12.2016 este întemeiată şi având în vedere că prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite reclamantul a suferit un prejudiciu constând, pe de o parte, în contravaloarea drepturilor salariale, iar pe de altă parte în devalorizarea monedei naționale, dar și în lipsa de folosință a sumelor cuvenite, instanța va obliga pârâta  și la actualizarea sumei cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, precum și cu dobânda legală aferentă, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală.

Pentru considerentele expuse, instanța va admite în parte acţiunea şi va obliga pârâta să-i plătească reclamantului suma de 2617 lei brut, stabilită potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, sumă ce reprezintă contravaloarea sporului de toxicitate şi a orelor prestate în sistem de plată cu ora, aferente perioadei 13.06.2014-31.12.2016, actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.

Domenii speta

Spete similare