Acordare spor de doctorat. Plată sume compensatorii si dobânzi.

Prin decizia în interesul legii nr. 21/21.11.2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că: „În interpretarea ?i aplicarea dispozi?iilor art. 30 alin. (6) si art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 330/2009, art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) din Ordonan?a de Urgentă a Guvernului nr. 1/2010, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 ?i art. 8 din Anexa nr. 5 a Legii nr. 63/2011, au dreptul la sume compensatorii persoanele care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009.

În motivarea acestei decizii s-a reţinut în esenţă în ceea ce priveşte cadrele didactice că prin art.8 din Anexa nr.5 a Legii nr. 63/2011 s-a prevăzut că persoanele care la data de 31 decembrie 2009 beneficiau de un spor pentru titlul ştiinţific de doctor beneficiază de o compensaţie tranzitorie calculată prin aplicarea procentului de 15% din salariul de bază.”

Pentru cei care beneficiau de titlul ştiinţific de doctor la data de 31 decembrie 2009 soluţia legislativă a fost aceea de a introduce cuantumul acestui spor, nu procentual, ci ca sumă compensatorie.

Aşadar, legiuitorul nu a operat o abrogare veritabilă şi efectivă, ci a instituit o natură juridică nouă pentru sume ce recompensează angajatul care îşi perfecţionează pregătirea profesională prin obţinerea titlului ştiinţific de doctor.

Prin includerea acestei sume în salariul de bază, un drept salarial secundar a devenit parte a salariului ca drept fundamental recunoscut şi apărat de lege. Altfel spus, dreptul a supravieţuit chiar dacă a cunoscut o evoluţie în planul reglementării şi a dobândit o nouă denumire: „sumă compensatorie”, fiind inclus în salariul de bază.

Existenţa mai multor acte normative adoptate succesiv într-un interval scurt de timp, în baza cărora s-a intenţionat salarizarea unică a bugetarilor, nu poate constitui un temei legal pentru instituirea unui tratament diferenţiat şi pentru nesocotirea principiului egalităţii de tratament, faţă de toţi salariaţii şi presupune plată egală pentru muncă de valoare egală.

Art.5 din O.G. nr. 83/2014

Art.I pct.6 din Legea nr. 71/2015

Legea nr. 193/2016

Decizia ÎCCJ în interesul legii nr. 21/21.11.2016

Prin cererea înregistrată sub nr. …/118/2015*,  reclamanta [...] a chemat în judecată pe pârâta Şcoala Gimnazială [...], solicitând obligarea acesteia la acordarea sporului de doctorat în cuantum de 15% din salariu, ca şi spor tranzitoriu, actualizat cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, precum şi la emiterea unei decizii de reîncadrare conform statutului său de doctor în geografie. 

În motivarea ac?iunii, reclamanta a arătat că a susţinut teza de doctorat pe data de 28.09.2012 şi a obţinut titlul de doctor în geografie în baza ordinului de ministru al MECTS NR. …/20.02.2013. De la data emiterii ordinului şi până în prezent nu a fost reîncadrată corespunzător şi nici remunerată. Reclamanta a arătat că în alte judeţe din ţară, colegii săi care au titlul de doctor beneficiază de acest spor.

Reclamanta a precizat că s-a adresat pârâtei cu două cereri, înregistrate sub nr. …/07.07.2015 şi …/27.11.2015, prin care a solicitat acordarea sporului de doctorat, dar nu a primit răspuns din partea pârâtei.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 5 din OG nr. 83/2014 şi ale Legii nr. 71/2015.

Prin sentinţa civilă nr.767/11.04.2016, pronunţată în dosarul nr…./118/2015*, Tribunalul Constanţa a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta [...], în contradictoriu cu pârâta Şcoala Gimnazială [...] Constanţa.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamanta este angajata pârâtei în funcţia de profesor învăţământ primar. La data de 20.02.2013, prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 3250, reclamantei i s-a conferit titlul ştiinţific de doctor în domeniul geografie. 

Pentru situa?ia particulară a personalului didactic ?i didactic auxiliar din învă?ământ a fost adoptată Legea nr. 63/2011, aplicabilă începând cu data de 13-05-2011. De?i ini?ial această lege trebuia să se aplice doar până la data de 31-12-2011, prin art.II din Legea nr.283/2011 de modificare a art.1 alin.3 ?i 4 din OUG 80/2010, prin art.2 din OUG nr. 84/2012, prin art.1 alin.3 ?i 4 din OUG nr. 103/2013 ?i apoi prin art.1 alin.9 din OUG nr. 83/2014, s-a stabilit că în anii 2012-2015,  în ceea ce prive?te salarizarea personalului didactic ?i didactic auxiliar din învă?ământ, se aplică tot prevederile Legii nr. 63/2011.

Astfel, conform art.1 alin.4 din Legea nr. 63/2011, sporurile, indemniza?iile, compensa?iile ?i celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul didactic ?i didactic auxiliar, precum ?i metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute în anexa nr. 5 a legii. Iar prin art.8 din Capitolul I ?i prin art.5 al Capitolului II ale acestei anexe se prevede expres că persoanele care la data de 31-12-2009 beneficiau de un spor pentru titlul ?tiin?ific de doctor beneficiază de o compensa?ie tranzitorie calculată prin aplicarea procentului de 15% la salariul de bază stabilit potrivit legii. Cu toate acestea, Legea nr. 63/2011 nu prevede acordarea sporului pentru titlul ?tiin?ific de doctor ?i persoanelor ce nu aveau acest spor în plată la data de 31-12-2009.

Tratamentul diferen?iat este evident ?i nu se poate sus?ine că acesta decurge din aplicarea în timp a legilor, căci acesta decurge chiar din legile nr.330/2009, 284/2010 ?i 63/2011. Altfel spus, sub imperiul aceleia?i legi sporul de doctorat se acordă numai persoanelor care au ob?inut titlul ?tiin?ific de doctor anterior datei de 01-01-2010. Rezultă deci că criteriul de diferen?iere este cel al momentului la care a fost ob?inut titlul ?tiin?ific de doctor, iar prin aplicarea acestui criteriu se ajunge la încălcarea principiului plă?ii egale pentru muncă de valoare egală, fără ca acest tratament diferit să fie justificat obiectiv de un scop legitim.

Instan?a nu neagă dreptul legiuitorului de a suprima acordarea unui spor la salariu, însă această anulare a unui drept trebuie făcută cu respectarea principiul egalită?ii la condi?ii egale. Dacă inten?ia ini?ială a legiuitorului, re?inută ?i de Curtea Constitu?ională prin decizia nr.594/2012, a fost aceea ca sumele acordate cu titlu de compensa?ii tranzitorii să reprezinte o măsură tranzitorie până la până la intrarea în vigoare, în totalitate, a prevederilor legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în fapt s-a dovedit că legiuitorul nu a pus în aplicare nici până la data de 01.01.2016 noile dispozi?ii de salarizare.

Altfel spus, în fapt persoanele care au beneficiat de sporul pentru titlul de doctor până la data de 31-12-2009 au continuat să beneficieze de acesta, sub titulatura de sumă compensatorie, chiar dacă formal acest spor a fost eliminat.

Cum tribunalul nu are competen?e în a anula situa?ia discriminatorie creată, dat fiind că aceasta rezultă din lege, iar prin decizia nr. 818/2008 a Cur?ii Constitu?ionale s-a statuat că prevederile art.27 alin.1 din OUG nr. 137/2000 sunt neconstitu?ionale, în măsura în care din acestea se desprinde în?elesul că instan?ele judecătore?ti au competen?a să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, ?i să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, instan?a nu ar putea decât acorda despăgubiri reclamantei. Reclamanta nu a formulat însă un astfel de capăt de cerere, solicitând doar acordarea sporului de doctorat.

Sub acest ultim aspect, tribunalul a reţinut că legiuitorul pare a fi recunoscut existen?a unui tratament discriminatoriu în salarizarea personalului plătit din fonduri publice prin Legea nr.71/2015 pentru aprobarea OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015. Astfel, la art.5 din OUG nr. 83/2014 se introduce prin această lege un nou alineat, 11, potrivit căruia „prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării”.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 63/2011, gestiunea sistemului de salarizare a personalului din instituţiile de învăţământ preuniversitar şi universitar de stat se asigură de ordonatorii principali de credite şi de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (2) Ordonatorii principali de credite şi angajatorii au obligaţia să stabilească salariile de bază, sporurile şi alte drepturi salariale stabilite potrivit prezentei legi, să asigure promovarea personalului în funcţii, grade şi trepte profesionale, în condiţiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu. Astfel cum reiese din aceste dispoziţii legale, atribuţia stabilirii nivelului de salarizare în plată pentru funcţiile similare revine ordonatorilor principali de credite şi Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, care emite ordinele de salarizare corespunzătoare. Or, pentru obligarea angajatorului la acordarea sporului de doctorat, trebuie să existe un ordin de salarizare în acest sens sau o obligaţie de emitere a unui astfel de ordin, prin care să se stabilească nivelul salariului şi sporurile cuvenite. Deşi reclamanta invocă existenţa unui refuz nejustificat din partea angajatorului, în cadrul acestui litigiu nu se poate constata un astfel de refuz, cu consecinţa obligării instituţiei de îndeplinire a unei obligaţii administrative, vizând emiterea ordinului de salarizare, în acord cu prevederile Legii nr. 71/2015, cu atât mai mult cu cât reclamanta nici nu a formulat un astfel de capăt de cerere. Instanţa a apreciat că prevederile Legii nr. 71/2015 nu impun direct în sarcina angajatorului obligaţia acordării unui anumit spor, care a fost eliminat începând cu 1.01.2010, ci stabileşte ce se înţelege prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare, astfel încât nu poate fundamenta obligarea angajatorului la recunoaşterea şi acordarea unui anumit spor, în absenţa unei obligaţii corelative de emitere a unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 5 alin. 1 ind.1 din O.U.G. nr. 83/2014.

Având în vedere considerentele expuse, instanţa a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.

 La data de 29.04.2016, împotriva sentinţei civile nr. 767/11.04.2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa, a declarat apel reclamanta [...].

În motivarea cererii de apel, reclamanta a invocat următoarele:

Compensaţia tranzitorie de 15% pentru sporul de doctorat conform deciziei Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice nr. …/DSRU/19.04.2016, cu despăgubirea aferentă pentru neacordarea acestei compensaţii se datorează pentru perioada 20.02.2013 - prezent şi este în valoare de 19.188 lei. Cuantumul acestui spor este lunar de 492 lei şi a fost privată de această remunerare timp de 39 luni, în acest fel resimţind discriminare în salarizarea sa faţă de alţi colegi din cadrul şcolii doctorale, care au fost remuneraţi corespunzător. Se putea lua în calcul decizia Curţii Constituţionale nr. 594/2012 în vederea aplicării unor compensaţii salariale tranzitorii – spor de doctorat. OUG nr. 57/2015 din 09.12.2015, alin.1, 2, art.4 prevede ca salarizarea să se efectueze la nivelul de salarizare pentru funcţii similare. De asemenea, prin nivel de salarizare în plată pentru funcţii similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse după data de 31.12.2009 sumele aferente salariului de încadrare şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul încadrat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii…şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. În această instituţie de învăţământ îşi desfăşoară activitatea din 01.09.2009, având studii superioare din anul 2003 şi gradul didactic I din 2010. La data înscrierii la Şcoala doctorală din cadrul Universităţii Bucureşti – 01.10.2010, îndeplinea condiţiile enunţate anterior. Acelaşi lucru este menţionat şi la art.5 din OUG nr. 83/2014.

Art.4 din Legea nr. 63/2011 menţionează că angajatorii au obligaţia să stabilească salariile de bază, sporurile şi alte drepturi salariale stabilite potrivit legii.

De asemenea, decizia MENCS nr. 346/2016 prevede că în situaţia în care nu există funcţii similare în plată în cadrul instituţiei, aşa cum e cazul Şcolii Gimnaziale [...], fiind la momentul actual singurul cadru didactic cu acest titlu ştiinţific, modalitatea de salarizare a personalului didactic trebuia să se facă conform Legii nr. 63/2011 şi prevederilor OUG nr. 57/2015 art. 4 alin. 5, iar punerea în aplicare a prevederilor legale mai sus invocate trebuia făcută de angajator – unitatea de învăţământ este cea care îndeplineşte atribuţiile legale pentru salarizarea personalului.

Prin încheierea din 14.06.2016, Curtea a dispus suspendarea judecăţii apelului potrivit art. 520 al.4 Cod procedură civilă până la soluţionarea dosarului nr. …/1/2016 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru motivele expuse în această încheiere.

Ulterior, prin încheierea din 13.12.2016, Curtea a dispus repunerea pe rol a cauzei, reţinând că nu mai subzistă motivul suspendării, fiind pronunţată hotărârea în considerarea căreia s-a dispus suspendarea.

Analizând sentinţa apelată din prisma criticilor formulate, Curtea a apreciat că acestea sunt fondate în parte, pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată la Tribunalul Constanţa, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata retroactivă a sporului de doctorat în valoare de 15% din salariu ca şi spor tranzitoriu, întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art.5 din OG nr. 83/2014, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015 şi Legea nr. 71/2015.

Prin concluziile orale pe fondul cauzei, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sporului de doctorat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, respectiv începând cu 09.04.2015.

Prin cererea de apel, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei compensatorii de 15% pentru sporul de doctorat începând cu 20.02.2013, în valoare de 19.188 lei.

În conformitate cu prevederile art.478 alin. 3 Cod procedură civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.

Prin această normă se consacră principiul efectului devolutiv al apelului care semnifică faptul că instanţa de apel nu poate verifica decât aspectele cu care prima instanţă a fost sesizată.

Este inadmisibilă în apel formularea unor pretenţii noi. Sintagma „pretenţii noi” din cuprinsul alin. (3) al normei analizate, vizează, printre altele şi cererile care diferă de cele formulate în faţa primei instanţe prin obiectul lor, prin întinderea pretenţiilor formulate.

La instanţa de fond reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei compensatorii de 15% pentru sporul de doctorat începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.71/2015, respectiv începând cu 09.04.2015, iar prin cererea de apel a formulat pretenţii noi, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei compensatorii de 15% pentru sporul de doctorat începând cu 20.02.2013, în valoare de 19.188 lei.

Interdicţia formulării de noi pretenţii în apel derivă din rolul instanţei de apel de-a examina regularitatea hotărârii primei instanţe cu privire la pretenţiile care au fost deduse în faţa sa.

Această interdicţie nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, întrucât nimic nu împiedică părţile în proces să formuleze noi pretenţii pe calea unei alte acţiuni civile.

În ceea ce priveşte cerere reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei compensatorii de 15% pentru sporul de doctorat începând cu data de 9.04.2015, astfel cum s-a solicitat la fond, Curtea a reţinut următoarele:

Prin decizia în interesul legii nr.21/21.11.2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că: „În interpretarea ?i aplicarea dispozi?iilor art. 30 alin. (6) ?i art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 330/2009, art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) din Ordonan?a de Urgen?ă a Guvernului nr. 1/2010, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 ?i art. 8 din Anexa nr. 5 a Legii nr. 63/2011, au dreptul la sume compensatorii persoanele care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009.

În motivarea acestei decizii s-a reţinut în esenţă în ceea ce priveşte cadrele didactice că prin art.8 din Anexa nr.5 a Legii 63/2011 s-a prevăzut că persoanele care la data de 31 decembrie 2009 beneficiau de un spor pentru titlul ştiinţific de doctor beneficiază de o compensaţie tranzitorie calculată prin aplicarea procentului de 15% din salariul de bază.”

Pentru cei care beneficiau de titlul ştiinţific de doctor la data de 31 decembrie 2009 soluţia legislativă a fost aceea de a introduce cuantumul acestui spor, nu procentual, ci ca sumă compensatorie.

Aşadar legiuitorul nu a operat o abrogare veritabilă şi efectivă ci a instituit o natură juridică nouă pentru sume ce recompensează angajatul care îşi perfecţionează pregătirea profesională prin obţinerea titlului ştiinţific de doctor.

Prin includerea acestei sume în salariul de bază, un drept salarial secundar a devenit parte a salariului ca drept fundamental recunoscut şi apărat de lege. Altfel spus, dreptul a supravieţuit chiar dacă a cunoscut o evoluţie în planul reglementării şi a dobândit o nouă denumire: „sumă compensatorie”, fiind inclus în salariul de bază.

Prin art.I pct.6 din Legea nr.71/2015 de aprobare a OUG 83/2014 a fost completat art.5, clarificându-se conceptul de „nivel de salarizare în plată pentru funcţii similare”, după cum urmează: „prin nivel de salarizare în plată pentru funcţii similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

Legea nr.193/2016, în vigoare de la 5 noiembrie 2016 a statuat:

Art.I Legea cadru nr.264/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice cu modificările ulterioare, se completează după cum urmează:

1. După articolul 19 se introduce un nou articol, articolul 191, cu următorul cuprins:

„Art.191 – (1) Personalul care deţine titlul de doctor, indiferent de data obţinerii acestuia, beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază/solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază/indemnizaţia de încadrare, dacă îndeplineşte următoarele condiţii:

a) îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care posedă titlul ştiinţific sau conducătorul instituţiei apreciază că pregătirea doctorală este utilă compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea persoana respectivă;

b) nu a beneficiat de acordarea acestui spor sau nu i-a fost introdus în salariul de bază, potrivit reglementărilor legale anterioare, ca sumă compensatorie.”

Existenţa mai multor acte normative adoptate succesiv într-un interval scurt de timp, în baza cărora s-a intenţionat salarizarea unică a bugetarilor, nu poate constitui un temei legal pentru instituirea unui tratament diferenţiat şi pentru nesocotirea principiului egalităţii de tratament, faţă de toţi salariaţii şi presupune plată egală pentru muncă de valoare egală.

 Criteriul temporal sau acela al unor reglementări diferite nu poate justifica diferenţe de salarizare între persoane care exercită aceeaşi funcţie şi care au aceeaşi pregătire profesională.

Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art.480 al.2 Cod procedură civilă, Curtea a admis apelul formulat şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul admiterii în parte a acţiunii.

Curtea a obligat pârâta la plata către reclamantă a unei sume compensatorii lunare echivalente cu sporul de doctorat în procent de 15% începând cu 09.04.2015, astfel cum s-a solicitat de către reclamantă la instanţa de fond, până la 05.11.2016 (data intrării în vigoare a Legii 193/2016).

Pentru acoperirea prejudiciului de care reclamanta a fost lipsită ca urmare a neachitării în termen a sumelor compensatorii, potrivit art.1535 Cod civil, Curtea a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente sumelor corespunzătoare începând de la data de la care erau datorate până la data plăţii.

Domenii speta

Spete similare