Furt cu card

Constată că prin Rechizitoriul din data de 20.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, emis în dosarul nr. 2165/P/2013 şi înregistrat pe rolul acestei instanţe în data de 26.06.2014 sub nr. dosar 1899/289/2014, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului F M C, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt, faptă prevăzută de art. 228 alin.1 Cod penal şi art. 250 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

 În actul de sesizare s-a reţinut că în data de 05.10.2013, în jurul orelor 7,00, inculpatul F M C, care îşi desfăşoară activitatea în municipiul Reghin ca taximetrist pe autoturismul VW Golf cu numărul de înmatriculare MS-05-BYE, a fost solicitat de către persoana vătămată S A M să o transporte din localitatea Petelea până în localitatea Ruşii-Munţi. După ce a ajuns la destinaţie persoana vătămată a achitat contravaloarea cursei, a coborât, şi-a luat bagajele din autoturism însă şi-a uitat pe bancheta din spate portmoneul care conţinea suma de 200 lei, actul de identitate şi cardul BRD.

După ce inculpatul s-a întors în municipiul Reghin, a observat pe bancheta autoturismului portmoneul din care a luat suma de bani, cardul bancar care avea ataşat pe un bilet codul PIN, iar după aceea s-a deplasat la ATM-ul Agenţiei BRD Groupe Societe Generale de pe strada Mihai Viteazul de unde cu ajutorul Codului PIN a retras de pe cardul acesteia suma de 500 lei din bancomat, iar actul de identitate şi portmoneul le-a abandonat în parcarea magazinului Kaufland de pe strada Gării.

După aproximativ două ore soţul persoanei vătămate a fost apelat pe telefonul mobil de către o persoană necunoscută care i-a spus că a găsit portmoneul cu actul de identitate însă fără cardul bancar şi suma de bani pe care i l-a remis.

Persoana vătămată S A M a formulat pretenţii civile în sumă de 700 lei, reprezentând sumele însuşite de către inculpat în împrejurările descrise (f.12).

În actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul a recunoscut faptele, în declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale, coroborându-se cu plângerea, declaraţiile persoanei vătămate şi procesul verbal de vizionare a înregistrării imaginilor camerelor de supraveghere amplasate în zona ATM-ului agenţiei de pe strada Mihai Viteazul care l-au surprins pe inculpat în timpul efectuării operaţiunii de retragere a sumei de bani cu cardul persoanei vătămate între orele 8,27-8,31 (f.14).

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

În data de data de 05.10.2013, în jurul orelor 7,00, inculpatul F M C, în calitatea sa de taximetrist, a transportat-o cu autoturismul pe persoana vătămată S A M din localitatea Petelea până în localitatea Ruşii-Munţi, iar după ce persoana vătămată a achitat a coborât din autoturism, inculpatul a observat că persoana vătămată şi-a uitat pe bancheta din spate a autoturismului său portmoneul care conţinea suma de 200 lei, actul de identitate şi cardul BRD care avea ataşat pe un bilet codul PIN. Inculpatul a luat din autoturism suma de 200 de lei şi portmoneul care conţinea actul de identitate şi cardul BRD şi s-a deplasat la ATM-ul Agenţiei BRD Groupe Societe Generale de pe strada Mihai Viteazul, de unde, cu ajutorul codului PIN găsit ataşat la card, a retras de pe cardul persoanei vătămate suma de 500 lei din bancomat, iar actul de identitate şi portmoneul le-a abandonat în parcarea magazinului Kaufland de pe strada Gării.

Instanţa reţine astfel că faptele descrise în actul de sesizare al instanţei au fost recunoscute de către inculpat, iar vinovăţia inculpatului rezultă din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, respectiv: proces verbal de consemnare a plângerii (f.8); declaraţie persoană vătămată (f.9-10,12); proces –verbal (f.14); planşe fotografice (f.15-17); adresă BRD – Groupe Societe Generale – Sucursala Tg-Mureş (f.18); lista de operaţiuni efectuate cu cardul (f.19); declaraţie inculpat (f.27).

Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de furt, instanţa reţine că elementul material constă în acţiunea de luare din posesia persoanei vătămate a unei sume de bani şi a unui portmoneu care conţinea acte de identitate. Acţiunea inculpatului, care a luat suma de bani şi portmoneul aparţinând persoanei vătămate, realizează elementul material al infracţiunii de furt (conform vechiului Cod penal – furt calificat), urmarea imediată constând în atingerea adusă relaţiilor sociale create în jurul proprietăţii persoanelor, valoare socială ocrotită penalmente. În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, instanţa reţine că elementul material constă în acţiunea de retragere de numerar prin folosirea la ATM a cardului bancar al persoanei vătămate, fără a avea consimţământul persoanei vătămate – titularul cardului, utilizând astfel în mod fraudulos instrumentul de plată electronică.

Sub aspectul laturii subiective, în ceea ce priveşte infracţiunea de furt, instanţa reţine că inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 16 alin. 3 lit. a din noul Cod penal (respectiv art. 19, alin. 1, pct. 1, lit. a din vechiul Cod penal), întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea rezultatului prin săvârşirea faptei. Şi în ceea ce priveşte infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, instanţa reţine că inculpatul a săvârşit şi această infracţiune cu intenţie directă, prevăzând rezultatul faptei sale şi urmărind producerea acestuia.

În consecinţă, instanţa constată că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptelor pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului.

Din analiza fişei de cazier a inculpatului (f. 28 d.u.p.) rezultă că acesta nu are antecedente penale.

Instanţa reţine că în data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare Legea nr. 135 din 01.07.2010 privind noul Cod de procedură penală, precum şi Legea nr. 187 din 24.10.2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind noul Cod penal.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal „În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

În speţa analizată, fiind incident textul legal anterior arătat, instanţa urmează să determine care este legea penală mai favorabilă inculpatului, prin compararea celor două legi penale succesive, respectiv cea din momentul comiterii faptelor (vechiul Codul penal şi Legea nr. 365/2002, în vigoare la data comiterii faptelor) şi cea din momentul judecării faptelor (Legea nr. 286/2009 privind noul Codul penal).

Având în vedere dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014, instanţa urmează să analizeze separat, în ansamblu şi fără combinarea dispoziţiilor penale din legile succesive, prevederile din cele două legi penale succesive în ceea ce priveşte încadrarea juridică, individualizarea pedepsei şi modalitatea de executare a pedepsei ce urmează a fi aplicată, având în vedere şi prevederile referitoare la recidivă, pentru a determina care dintre aceste legi este mai favorabilă inculpatului.

Astfel, analizând speţa dedusă judecăţii în baza prevederilor vechiului Cod penal şi ale Legi nr. 365/2002, instanţa reţine că la individualizarea pedepsei pe care o va aplica inculpatului, trebuie să ţină seama de criteriile generale prevăzute de art.72 din vechiul Cod penal şi care privesc dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în legea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea sa penală.

Conform prevederilor vechiului Cod penal, pedeapsa se poate aplica inculpatului pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209, alin. 2 lit. b  este situată între limitele speciale cuprinse între 3 şi 15 ani, reduse cu o treime în urma aplicării dispoziţiilor referitoare la procedura recunoaşterii vinovăţiei (respectiv o pedeapsă între 2 şi 10 ani). În acelaşi timp, art. 27, alin. 1 din Legea nr. 365/2002 prevedea o pedeapsă cuprinsă între 1 şi 12 ani, care, în urma reducerii cu o treime, în urma aplicării dispoziţiilor referitoare la procedura recunoaşterii vinovăţiei, urmează să fie situată între limitele de 8 luni şi 8 ani. 

Or, având în vedere gravitatea relativ redusă a infracţiunilor săvârşite de inculpat şi faptul că acesta nu are antecedente penale, instanţa apreciază că pedepsele care urmează a i se aplica acestuia se vor situa la limita inferioară prevăzută de lege.

Conform vechiului Cod penal, în urma aplicării dispoziţiilor referitoare la procedura recunoaşterii vinovăţiei, inculpatului urmează a i se aplica o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209, alin. 2 lit. b din vechiul Cod penal şi o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos. 

 Instanţa mai reţine că, potrivit prevederilor noului Cod penal, inculpatului urmează a i se aplica o pedeapsă de minim 1 an şi 8 luni pentru infracţiunea prevăzută de art. 250, alin.1 Cod penal (redusă cu o treime în urma aplicării dispoziţiilor referitoare la procedura recunoaşterii vinovăţiei) şi o pedeapsă de 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt.

În urma aplicării prevederilor din legile succesive privind concursul de infracţiuni, conform prevederilor vechiului Cod penal, inculpatului urmează a i se aplica o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, iar conform prevederilor noului Cod penal, inculpatului urmează a i se aplica o pedeapsă de 1 an şi 10 luni închisoare, legea nouă fiind mai favorabilă din acest punct de vedere.

În acelaşi timp însă, având în vedere prevederile legilor succesive privind modalitatea de executare a pedepsei şi apreciind că pedeapsa ce urmează a i se aplica inculpatului îşi va atinge scopul şi fără executarea în regim de detenţie, având în vedere şi lipsa antecedentelor penale şi faptul că inculpatul a restituit persoanei vătămate o parte din banii însuşiţi pe nedrept, instanţa urmează să dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform prevederilor vechiului Cod penal, reţinând astfel că legea veche îi este mai favorabilă inculpatului. Aceasta deoarece instanţa apreciază că în cauză nu se impune a se renunţa la aplicarea pedepsei şi nici a se amâna aplicarea pedepsei, conform prevederilor noului Cod penal, având în vedere că infracţiunile săvârşite au totuşi un anumit grad de gravitate şi pentru a atrage atenţia inculpatului asupra pericolului social al conduitei sale şi în vederea descurajării acestuia de a săvârşi în viitor fapte de acest gen. În ceea ce priveşte cealaltă modalitate de executare a pedepsei prevăzută de noul Cod penal, respectiv suspendarea sub supraveghere a pedepsei, instanţa reţine că aceasta este mai împovărătoare pentru inculpat, cuprinzând obligaţii suplimentare pentru acesta, faţă de vechiul Cod penal, inclusiv obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de minim 60 de zile.

Or, din acest punct de vedere, instanţa apreciază că legea veche îi este mai favorabilă inculpatului, astfel că, în baza prevederilor art. 386 Cod procedură penală şi a art. 5, alin. 1 din noul Cod penal, instanţa urmează să schimbe încadrarea juridică a infracţiunilor de săvârşirea cărora a fost găsit vinovat inculpatul, astfel: din infracţiunile de furt prevăzută de art. 228, alin. 1 din noul Cod penal şi efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 250, alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 38, alin. 1 din noul Cod penal, în infracţiunile de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209, alin. 2 lit. b din vechiul Cod penal, cu reţinerea art. 5, alin. 1 din noul Cod penal şi de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 27, alin. 1 din Legea nr. 365/2002, cu reţinerea art. 5, alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 33, alin. 1, lit. a din vechiul Cod penal. 

În consecinţă, instanţa reţine că în drept, fapta inculpatului F M C de a sustrage un portmoneu care conţinea suma de 200 de lei şi acte de identitate aparţinând părţii vătămate S A M, în scopul însuşirii pe nedrept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209, alin. 2 lit. b din vechiul Cod penal, cu reţinerea art. 5, alin. 1 din noul Cod penal.

Fapta inculpatului F M C de a retrage numerar prin utilizarea cardului bancar aparţinând persoanei vătămate S A M la ATM, fără consimţământul persoanei vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 27, alin. 1 din Legea nr. 365/2002, cu reţinerea art. 5, alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 33, alin. 1, lit. a din vechiul Cod penal. 

Ţinând seama de aceste considerente, precum şi de principiul gradării pedepsei, instanţa, în baza prevederilor art. 208 alin. 1, art. 209, alin. 2 lit. b din vechiul Cod penal, cu reţinerea art. 5, alin. 1 din noul Cod penal şi cu aplicarea art. 396, alin. 10 din noul Cod de procedură penală, va condamna pe inculpatul F M C la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 71 din vechiul Cod penal, instanţa va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a 2-a şi lit. b din vechiul Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 27, alin. 1 din Legea nr. 365/2002, cu reţinerea art. 5, alin. 1 din noul Cod penal şi cu aplicarea art. 396, alin. 10 din noul Cod de procedură penală, instanţa va condamna pe inculpatul F M C la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos. 

În baza art. 71 din vechiul Cod penal, instanţa va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a 2-a şi lit. b din vechiul Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza prevederilor art. 33, alin. 1, lit. a şi 34 alin. 1 lit. b din vechiul Cod penal, instanţa va contopi pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre şi îi va aplica inculpatului F M C pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 din vechiul Cod penal, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a 2-a şi lit. b din vechiul Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art.81 din vechiul Cod penal, instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat conform dispoziţiilor art. 82 din vechiul Cod penal.

Instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 din vechiul Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei alte infracţiuni.

În temeiul art.71 alin.5 din vechiul Cod penal, va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzute de art.64 lit. a teza a 2-a şi lit. b din vechiul Cod penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de persoana vătămată S A M, instanţa reţine că aceasta a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 700 de lei, din care suma de 200 de lei reprezentând suma de bani însuşită de inculpat din portofelul acesteia, iar suma de 500 de lei reprezentând suma însuşită de inculpat în urma retragerii acesteia de la ATM prin intermediul cardului bancar aparţinând persoanei vătămate. Instanţa reţine că inculpatul, prin infracţiunile de a căror săvârşire a fost găsit vinovat, a produs părţii civile un prejudiciu constând în suma de 700 de lei de care aceasta a fost deposedată, legătura de cauzalitate dintre faptele săvârşite de inculpat şi prejudiciul produs prin săvârşirea acestora părţii civile fiind evident. În acelaşi timp însă, instanţa va avea în vedere faptul că, din suma de 700 de lei, inculpatul i-a restituit părţii civile suma de 400 de lei în data de 22 octombrie 2014, la primul termen de judecată fixat în cauză, rămânând astfel neachitat prejudiciul de 300 de lei.

În consecinţă, în baza prevederilor art.346 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art.19, alin.5 Cod procedură penală şi a art. 1357, alin. 1 Cod civil, instanţa va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă S A M şi va obliga inculpatul F M C la plata către partea civilă a sumei de 300 lei.

În temeiul art. 274, alin. 1 Cod procedură penală, văzând culpa procesuală a inculpatului, care a fost condamnat, instanţa va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cauză în cuantum total de 288 lei, din care suma de 28 de lei este aferentă fazei de urmărire penală. Suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în faza de judecată, avansată de stat, rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare