Acord recunoastere vinovatie - marturie mincinoasa

Sentinţă penală 184 din 11.10.2016


Deliberând asupra cauzei penale de față reține următoarele:

La data de 23 august 2016 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Reghin sub nr. dosar 2611/289/2016 acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin cu inculpata M T A, cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art. 273 alin. (1) și (2) lit. d) Cod penal, obiect al dosarului penal nr. 694/P/2016. 

S-a reţinut în esenţă, prin acordul de recunoaştere a vinovăţiei, că la data de 25.03.2016, cu ocazia audierii în calitate de martor în dosarul penal nr.622/P/2016, în care este cercetat în calitate de inculpat numitul M M, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie calificată, a făcut afirmaţii mincinoase în legătură cu împrejurări esenţiale cauzei, declarând că 1-a sunat pe inculpat, nu a spus nimic şi a lăsat telefonul deschis pentru a auzi că H V încearcă să întreţină relaţii sexuale cu aceasta, contrar voinţei sale, în realitate inculpata, a expediat un mesaj sms către numitul M M cu textul „ 9 „ , prin care îl anunţa pe acesta de camera în care se află.

Totodată s-a reţinut că situaţia de fapt anterior expusă a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declaraţia inculpatei M T A, declaraţiile martorilor M I, B S, T S I, G S R, declaraţiile numitului H V, raportul de analiză asupra listingurilor telefonice nr. 3536402/20.04.2016.

În acordul de recunoaştere a vinovăţiei cu care a fost sesizată instanţa s-a menţionat şi faptul că inculpata M T A  a declarat expres că recunoaşte comiterea faptei şi este de acord cu încadrarea juridică dată faptei pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale la data de 11.06.2015, de asemenea s-a  menţionat şi felul şi cuantumul pedepsei stabilite în sarcina inculpatei, respectiv s-a stabilit pedeapsa de 2 ani închisoare, ajungându-se la un acord între procuror şi inculpată cu privire a amânarea aplicării pedepsei, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

Totodată a fost înaintat instanţei dosarul de urmărire penală nr. 694/P/2016.

Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 - 482 Cod procedură penală.

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei dedus judecăţii are ca obiect recunoaşterea comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă de către inculpata M T A, aceasta acceptând încadrarea juridică a acesteia, şi anume, art. 273 alin. (1) și (2) lit. d) Cod penal, pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală (fila 4 d.u.p.) şi priveşte felul (închisoare) cât şi şi cuantumul pedepsei (2 ani) precum şi forma de executare a acesteia (amânarea aplicării acesteia).

Totodată, se constată că acordul de recunoaştere a vinovăţiei a fost încheiat cu privire la o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 5 ani iar din probele administrate, rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatei. Deasemenea, acordul a fost încheiat în prezenţa apărătorului ales al inculpatei.

Instanța reține și faptul că efectele acordului de recunoaştere a vinovăţiei au fost supuse avizului procurorului ierarhic superior, conform disp. art.478 alin. (2) Cod procedură penală (filele 83, 87 d.u.p.).

Analizând temeinicia acordului de recunoaştere a vinovăţiei dedus judecăţii, în conformitate cu dispozițiile art.485 Cod procedură penală, instanţa reţine următoarele :

În fapt, la data de 25 martie 2016, cu ocazia audierii inculpatei M T A în calitate de martor în dosarul penal nr. 622/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, dosar în care este cercetat inculpatul M M, arestat în cauză, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) și f) Cod penal, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani, a făcut afirmații mincinoase în legătură cu împrejurările esențiale ale cauzei.

Astfel, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt: la data de 25 martie 2016, cu ocazia audierii în calitate de martor în dosarul nr. 622/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, inculpata M T A a declarat faptul că la data de 23 martie 2016, împreună cu inculpatul M M s-a deplasat la restaurantul Monte Carlo din municipiul Reghin, loc unde s-au întâlnit cu persoana vătămată H V. Inculpata a mai arătat faptul că ulterior s-a deplasat împreună cu persoana vătămată la hotel Parc din municipiul Reghin, unde au închiriat o cameră, iar persoana vătămată H V, contrar voinței sale a încercat să întrețină relații sexuale cu ea, a bruscat-o, motiv pentru care l-a sunat pe inculpatul M M pentru ca acesta să intervină în sprijinul ei, declarații pe care le-a menținut și cu ocazia audierii din data de 13 mai 2016 (filele 43-45, 53-55)

Instanţa a reţinut situaţia de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în faza urmăririi, respectiv: declarația inculpat M T A, declarațiile martorilor M I, B S, T S I, G S R, H V, precum și mențiunile raportul de analiză asupra listingurilor telefonice nr. 3536402/20.04.2016.

Astfel, inculpata M T A a declarat faptul declarațiile date în calitate de martor  la data de 25 martie 2016 în dosarul penal nr. 622/P/2016 nu corespund adevărului, dar a declarat aspecte neadevărate datorită faptului că la data de 24 martie 2016 a fost contactată de către inculpatul M M care i-a cerut ca în cazul în care va fi contactată de organele de poliție să declare că numitul H V a încercat să o violeze și că l-a sunat și a lăsat telefonul pe speaker pentru a auzi cum numitul H V încearcă să o violeze, trântind-o de ușile dulapului.  Inculpata a arătat faptul că numitul H V nu a încercat să o violeze, nu a lovit-o și nu l-a sunat pe inculpatul M M ci doar i-a transmis un mesaj cu numărul camerei de hotel în care se aflau (filele 31-33).

Declarațiile inculpatei se coroborează cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 34-72),  precum și cu mențiunile raportului de analiză asupra listingurilor telefonice nr. 3536402/20.04.2016 (filele 74-79).

În drept, fapta inculpatei M A T  care la data de 25 martie 2016, cu ocazia audierii în calitate de martor în dosarul penal nr. 622/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, în care este cercetat în calitate de inculpat M M, arestat în cauză, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) și f) Cod penal  pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani, a făcut afirmaţii mincinoase în legătură cu împrejurări esenţiale cauzei, a susţinut că l-a sunat pe M M, că nu a spus nimic, a lăsat telefonul deschis pentru ca acesta să audă ce se întâmplă, pentru a auzi că H V încearcă să întreţină relaţii sexuale cu aceasta, contrar voinţei sale, în realitate aceasta a expediat un mesaj către M M cu numărul camerei în care se afla, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art. 273 alin. (1) și  (2) lit. d) Cod penal.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 273 Cod penal, instanţa reţine că elementul material constă în acţiunea de a  face afirmații mincinoase sau de a nu se spune tot ceea ce se știe asupra împrejurărilor esențiale într-o cauză în care se ascultă martori. Acţiunea inculpatei M T A, care, cu ocazia audierii în calitate de martor în dosarul penal nr. 662/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, a făcut afirmații mincinoase, respectiv relatări nesincere, în neconcordanță cu cele știute, manifestare de natură a induce în eroare organele de cercetare penală, realizează elementul material al infracţiunii de mărturie mincinoasă. Urmarea imediată a acțiunii inculpatei a constat în periclitarea desfășurării în bune condiții a activității de înfăptuire a justiției, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă din însăși materialitatea faptei săvârșite.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, întrucât inculpata a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei.

În consecință se constată faptul că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatei, maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatulei în cuprinsul actului de inculpare este mai mic de 15 ani închisoare, acordul de recunoaştere a vinovăţiei a fost încheiat în formă scrisă, conține mențiunile prevăzute de art. 482 Cod procedură penală, iar cu ocazia încheierii acestuia inculpata M T A a fost asistată de avocat ales  M M cu împuternicire avocaţială seria MS nr. 0103335/2016 depusă la dosarul de urmărire penală (fila 11).

Față de aceste considerente, și apreciind cuantumul pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpata M T A ca fiind suficient pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei în baza art. 485 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală, raportat la art. 396 alin. (2)  Cod procedură penală, va admite acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin cu inculpata M T A, cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art. 273 alin. (1) și (2) lit. d) Cod penal, obiect al cauzei penale nr. 694/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin.

În temeiul art. 273 alin. (1) și (2) lit. d) Cod penal va stabili pedeapsa de doi ani  închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

Întrucât din probele administrate în cauza penală de faţă rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiunea prevăzută  şi pedepsită de art. 273 alin. (1) și (2) lit. d) Cod penal şi a fost săvârşită de inculpată, instanţa constată că soluţia de stabilire a unei pedepse cu amânarea aplicării acesteia, asupra căreia procurorul şi inculpatul au convenit este legală şi temeinică, fiind incidente dispoziţiile art. 396 alin. (4) Cod procedură penală.

Deasemenea, se constată că la alegerea felului şi cuantumul pedepsei precum şi la stabilirea formei de executare a acesteia au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, raportate asupra cauzei penale de faţă, respectiv gravitatea infracţiunii şi periculozitatea inculpatei, prin aplicarea următoarelor criterii:  împrejurarile şi modul de comitere a infracţiunii precum şi mijloacele folosite,  starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite, natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmarit,  conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal respectiv nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănatate, situaţia familială şi socială.

Astfel,  instanţa va avea în vedere faptul că inculpata este în vârstă de 21 de ani şi se află la primul conflict cu legea penală (fila 21 d.u.p.), precum și aspectele subiective care au determinat-o să săvârşească infracţiunea, astfel că pedeapsa închisorii, stabilită prin acordul încheiat este echilibrată şi răspunde în concret principiului proporţionalităţii şi nevoilor reeducării, îndeplinind şi scopul preventiv.

Referitor la individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicate inculpatei, instanţa ţinând seama şi de funcţiile pedepsei, apreciează că scopul acesteia poate fi atins şi fără executare în regim de detenţie iar amânarea aplicării pedepsei reprezintă o modalitate potrivită şi corespunzătoare de individualizare a acesteia, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 Cod penal. Astfel, s-a stabilit o pedeapsă de 2 ani închisoare, inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, (conform fişei de cazier judiciar – fila nr.21) respectiv acesta  şi-a exprimat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii  iar în raport de persoana inculpatei, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, se apreciează că aplicarea imediată a unei pedepse nu este imperios necesară dar se impune supraveghere conduitei acesteia pentru o perioadă de timp determinată. Deasemenea, se constată că în cauză nu există vreun impediment pentru amânarea aplicării pedepsei dintre cele prevăzute de art. 83 alin. (2) Cod penal.

În consecinţă, conform celor stabilite prin acordul de recunoaştere a vinovăţiei, instanţa urmează a face aplicarea dispoziţiilor art.396 alin. (4) Cod procedură penală cu referire la art. 83 Cod penal, și va dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind în conformitate cu dispoziţiile art. 84 alin. (1)  Cod penal un termen de încercare de 2 ani care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii  prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei.

În temeiul  art. 72 Cod penal, urmează a se scade din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii din data de 17.05.2016.

În temeiul art. 85 alin. (1)  Cod penal,  se va dispune ca pe perioada termenului de încercare, inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 86 alin. (1) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş.

În baza art. 404 alin. (3) Cod procedură penală, raportat la art. 83 alin. (4) teza a II-a Cod penal, cu referire la art. 88 Cod penal, se va atrage atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, constând în posibilitatea revocării amânării aplicării pedepsei şi consecutiv, aplicarea şi executarea pedepsei iniţial amânate.

În temeiul art. 85 alin. (2) Cod penal, se va dispune ca pe perioada termenului de încercare, inculpata să execute următoarele obligaţii:

-să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 zile, în cadrul serviciilor comunitare ale Primăriei  comunei Gurghiu, în domeniile stabilite prin H.C.L. Gurghiu;

-să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei

În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală va obliga pe inculpata M T A la plata sumei de 400 lei din care 300  lei provin din faza de urmărire penală, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. În temeiul art. 274 alin. (1) teza a II-a Cod procedură penală, suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat apărarea inculpatei în cursul urmăririi penale, rămân în sarcina statului și se vor plăti din fondurile speciale ale Ministerului Justiție în contul Baroului Mureș.