Revendicare imobiliară

Sentinţă civilă 395 din 27.03.2013


Constată că prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 15 noiembrie 2010 sub nr. dosar 4384/289/2010, reclamantul H Ma solicitat în contradictoriu cu pârâţii M I şi M R, S I şi S E, M Sşi MUNICIPIUL REGHIN, să se dispună următoarele:

- obligarea pârâţilor de rând 1 şi 2 la predarea în deplina proprietate şi posesie a reclamantului a suprafeţei de circa 15 mp teren situat în spatele construcţiilor pe care le deţin în proprietate la adresa de domiciliu şi cuprins între aliniamentele străzilor Mihai Viteazul şi Viilor;

- stabilirea în contradictoriu cu pârâţii de rând 1-4 a aliniamentului liniei de hotar dintre proprietatea reclamantului înscrisă în C.F. nr. 54206 Reghin, sub nr. top. 2096/1 şi proprietăţile acestora;

- rectificarea întinderii suprafeţei înscrise în C.F. nr. 54206-Reghin, sub nr. top. 20961/1, pe numele reclamantului de la 1070 mp, la suprafaţa reală, rezultată în urma măsurătorilor topografice între aliniamentele stabilite prin expertiză;

- obligarea pârâţilor de rând 1 şi 2 de a contribui în cotă egală cu reclamantul la edificarea gardului despărţitor dintre proprietăţile părţilor de aliniamentul stabilit de către instanţă;

Obligarea pârâţilor de rând 1 la obturarea (închiderea) vederii directe spre proprietatea reclamantului din construcţia edificată de către aceştia spre strada Viilor;

- cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul tabular al imobilului înscris în C.F. nr. 54206-Reghin, provenit din conversia a C.F. nr. 57033 Reghin, identificat sub nr. top. 2096/1, compus din casă de locuit şi teren în suprafaţă de 1070 mp, situat în Reghin, str. Mihai Viteazul, nr. 150.

Reclamantul a susţinut că, din această suprafaţă, antecesorul reclamantului a înstrăinat către antecesorul pârâtei de rând 3, M S, cota de ½ parte printr-un act sub semnătură privată, încheiat la data de 25.02.1969, act care nu a mai fost încheiat în formă autentică, iar dreptul de proprietate al dobânditorului nu a fost înscris în C.F.

A arătat că în baza actului sus menţionat, jumătate din terenul menţionat a fost predat în posesia cumpărătorului, iar acesta a edificat, după preluare, o casă de locuit, situată administrativ la nr. 150/A, de pe aceeaşi stradă.

Ulterior, la cererea moştenitoarei cumpărătorului, respectiv pârâta de rând 3, s-a emis de către prefectul judeţului Mureş ordinul nr.416 din data de 08.06.2007, prin care i s-a atribuit în proprietate, în baza Legii nr. 18/1991, o suprafaţă de 515 mp teren, identificat topografic sub nr. top. 2096/2/1  (nr. cad. 3423) şi înscris în C.F. nr. 52498 Reghin.

Totodată a mai precizat că la înfiinţarea acestei cărţi funciare, provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr. 15885/N-Reghin, înfiinţată la rândul său odată cu întabularea dreptului de proprietate al pârâtei, dobândit prin ordinul prefectului judeţului Mureş, nr. 416/08.06.2007, nu s-a operat reducerea concomitentă a suprafeţei de sub nr. top. 2096/1, înscris în C.F. nr. 54206-Reghin, pe numele reclamantului.

Reclamantul a susţinut că în mod real suprafaţa de teren ce ar fi trebuit să rămână evidenţiată pe nr. top 2096/1, era de 535 mp, din care circa 15-20 mp, s-au pierdut ulterior cu ocazia regularizării străzilor Mihai Viteazul şi respectiv Viilor, cu care terenul era limitrof, pe aliniamentele dinspre sud şi respectiv nord.

A arătat că pârâţii de rând 1 şi 2 au dobândit prin acte de vânzare – cumpărare încheiate cu T I, în cote egale de ½ parte, dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 484 mp, evidenţiată sub nr. top. 2098/1/B, în C.F. nr. 50358 Reghin, provenită din conversia C.F. nr. 5520-Reghin. Aceştia şi-au împărţit în natură terenurile, pe care în prezent se află edificate şi construcţii, susţinând că au preluat o suprafaţă mai mare de teren decât cea înscrisă în C.F., în detrimentul proprietăţii reclamantului şi că acesta în prezent ocupă faptic circa 466 mp, faţă de 515 mp, cât i s-ar fi cuvenit.

Reclamantul mai arătat că în cursul acestui an pârâţii de rând 1 au desfiinţat gardul ce delimita proprietatea reclamantului de curtea acestora şi au edificat un nou gard, pe un aliniament stabilit în mod arbitrar şi unilateral, ocupând circa 15 mp din terenul reclamantului, aflat în spatele casei de locuit.

Reclamantul a mai susţinut că, având în vedere că figurează încă în evidenţele administrative şi fiscale cu suprafaţa de 1070 mp teren, consideră pe deplin justificată şi cererea privind stabilirea şi delimitarea suprafeţei reale şi actuale a terenului de sub nr. top. 2096/1, delimitare care solicită a fi inclusă şi suprafaţa de teren ocupată de către pârâţii de rând 1, cu ocazia modificării amplasamentului gardului ce separă proprietăţile părţilor.

În ceea ce priveşte petitul 5 al acţiunii, reclamantul a menţionat că în cursul anului 2009, pârâtul de rând 1 a început edificarea unei construcţii cu destinaţie iniţială de garaj şi finalizată ca şi casă de locuit, cu parter şi mansardă, situată pe aliniamentul dinspre strada Viilor, ale cărei ferestre au vedere directă î curtea reclamantului, invocând astfel prevederile  art. 612 Cod civil.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 480-481, 584-585 şi 612 Cod civil, art. 36 alin. 1 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, art. 34-36 din Legea nr. 115/1938, art. 274 Cod procedură civilă.

În probaţiune, reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: extras C.F. nr. 54206-Reghin (f. 8), extras C.F. nr. 50358-Reghin (f. 9), extras C.F. nr. 52498-Reghin (f. 10-11), plan de situaţie (f. 12-22).

În data de 14 decembrie 2010 intimata Municipiul Reghin a depus la dosar întâmpinare (f.32), prin care a arătat că nu se opune pretenţiilor reclamantului.

În data de 4 ianuarie 2011, pârâta de rând 3 M Sa depus la dosar întâmpinare (f.33-34), prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca nefondată, cu cheltuieli de judecată în sarcina acestuia.

În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că în ceea ce priveşte cel de-al doilea şi al treilea petit al acţiunii reclamantului, pârâta, cu ocazia perfectării actelor pentru obţinerea întabulării terenului vândut de tatăl reclamantului, a propus reclamantului să facă dezmembrarea şi intrarea în legalitate cu suprafaţa de teren, fapt refuzat de acesta.

Pârâta a mai arătat că odată cu depunerea documentaţiei pentru întăbularea terenului, reclamantul i-a dat o declaraţie scrisă din care reiese că nu a avut probleme legate de proprietate cu aceasta pentru care consideră că cererea reclamantului este neîntemeiată.

În data de 11 ianuarie 2011 pârâţii de rând 1 M I şi M R au depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională (f.42-44), prin care au solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamant şi obligarea reclamantului la obturarea/închiderea vederii directe înspre proprietatea pârâţilor – reclamanţi reconvenţionali din construcţia edificată de reclamant pe strada Mihai Viteazu nr.150, fiind făcută cu încălcarea prevederilor art.612 Cod civil.

În motivarea cererilor, pârâţii – reclamanţi reconvenţionali au arătat că situaţia de fapt şi de drept este alta faţă de cea prezentată de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Au arătat că în anul 2003 au cumpărat în baza unui contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 414 din 27.03.2003 imobilul de locuit din Reghin, str. Mihai Viteazul, nr. 148 şi suprafaţa de 242 mp teren aferent construcţiilor înscrise în C.F. nr. 5520 şi 5520/I a localităţii Reghin.

Pârâţii – reclamanţi reconvenţionali au susţinut că nu este adevărată afirmaţia reclamantului că aceştia ar fi preluat o suprafaţă mai mare de teren decât cea înscrisă în C.F. şi nici că ar fi edificat un gard nou pe un aliniament stabilit unilateral şi arbitrar. Au arătat că este adevărat că au construit un nou gard între proprietăţile acestora şi cele ale reclamantului, dar acesta a fost edificat pe acelaşi amplasament cu cel al vechiului gard care le desparte proprietăţile, gard care era deja ruinat şi la construcţia căruia reclamantul nu a contribuit, spunându-le că el nu dispune de sumele de bani necesare.

Cu privire la petitul 5 al cererii de chemare în judecată, pârâţii – reclamanţi reconvenţionali au arătat că într-adevăr au făcut o fereastră la mansarda amplasată pe garaj, dar aceasta nu are vedere înspre curtea reclamantului întrucât gardul despărţitor dintre proprietăţi este mai înalt decât fereastra.

La data de 26 ianuarie 2011, reclamantul H Ma depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reconvenţionale formulate de pârâţii – reclamanţi reconvenţionali M I şi M R, ca nefondată.

Prin întâmpinarea formulată de reclamant la cererea reconvenţională în data de 26 ianuarie 2011 (f.56-57), acesta a arătat că în ceea ce priveşte fereastra utilitară aflată în partea din spate a casei acestuia şi la care fac referire pârâţii – reclamanţi reconvenţionali în cererea reconvenţională, reclamantul a menţionat că această fereastră, amplasată la înălţimea de circa 2 m de la nivelul solului, are dimensiuni reduse şi scop pur utilitar, fiind destinată asigurării ventilaţiei spaţiului cu destinaţie de baie, invocând prevederile art. 612 Cod civil.

Pe de altă parte a mai menţionat că respectiva fereastră era edificată la data dobândirii de către reclamanţii reconvenţionali a dreptului de proprietate asupra imobilului situat la nr. administrativ 148, iar foştii proprietari nu au ridicat niciodată problema închiderii sau obturării ei.

În data de 10 februarie 2011, pârâţii de rând 2 S I şi S E au depus la dosar întâmpinare (f.58), prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, pârâţii au arătat că cererea reclamantului este nefondată, susţinând că nu au nici un gard comun cu reclamantul şi suprafaţa de teren pe care este edificată locuinţa acestora cu anexele gospodăreşti aferente sunt îngrădite, aşa cum a fost cumpărată de către aceştia în cursul anului 2010 cu un gard de piatră, fără să fi adus vreo modificare gardului.

De asemenea pârâţii au susţinut că reclamantul nu are nici o porţiune de gard care să fie comună cu gardul proprietatea acestora, suprafaţa de teren proprietatea pârâţilor de la numărul administrativ 146 fiind corectă şi corespunde întru totul cu suprafaţa înscrisă în C.F. şi că nu au preluat o suprafaţă mai mare aşa cum a susţinut reclamantul.

În cursul cercetării judecătoreşti s-au administrat următoarele mijloace de probă: înscrisuri, cercetare la faţa locului şi raport de expertiză topografică realizată de către dl. expert Meruţiu Florian.

În urma probelor administrate în cauză, în data de 30.01.2013, reclamantul a depus la dosar o precizare a acţiunii sale, arătând că solicită următoarele:

- obligarea pârâţilor de rând 1 şi 2, la predarea în deplina proprietate şi posesie reclamantului, a suprafeţei de 33,80 mp teren situată între aliniamentul actual al casei de locuit a părţilor, al anexei gospodăreşti şui al gardului existent actual şi respectiv pct. 1189 a – 156 din planul de situaţie cuprins în anexa 2.3. din raportul de expertiză;

- stabilirea în contradictoriu cu pârâţii de rând 1 şi 2 a aliniamentului liniei de hotar dintre proprietatea reclamantului şi cea aparţinând acestora pe linia punctelor 119a-156 din planul menţionat;

- stabilirea în contradictoriu cu pârâta de rând 3, M S a aliniamentului liniei de hotar dintre proprietatea reclamantului şi cea aparţinând acestei pe linia punctelor 123-154 din acelaşi plan;

- stabilirea în contradictoriu cu pârâtul de rând 4, a aliniamentului liniei de hotar dintre proprietatea reclamantului şi cea aparţinând pârâtului pe linia punctelor 154-156, spre str. Viilor şi respectiv pct. 123-119a spre str. Mihai Viteazul, din acelaşi plan;

- rectificarea întinderii suprafeţei înscrise în C.F. nr. 54206 Reghin, sub nr. top 2096/1, pe numele reclamantului de la 1070 mp la 505,58 mp şi al celei înscrise în C.F. nr, 52498 Reghin sub nr. top 2096/2/1 )nr. cad. 3423), pe numele pârâtei Miler Susana de la 515 mp la 505,58 mp;

- obligarea pârâţilor de rând 1, 2 şi 3 de a contribui în cotă egală cu reclamantul la edificarea gardului despărţitor dintre proprietăţile părţilor de aliniamentele anterior menţionate;

- obligarea pârâţilor de rând 1 la obturarea (închiderea) vederii directe spre proprietatea reclamantului din construcţia edificată în curtea acestora pe aliniamentul străzii Viilor;

- obligarea pârâţilor de rând 1-4, în caz de opoziţie la suportarea cheltuielilor ocazionate de judecarea prezentei cauze.

În motivarea precizării cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că este proprietarul tabular al imobilului înscris în C.F. nr. 54206-Reghin, provenit din conversia a C.F. nr. 57033 Reghin, identificat sub nr. top. 2096/1, compus din casă de locuit şi teren în suprafaţă de 1070 mp, situat în Reghin, str. Mihai Viteazul, nr. 150, din care însă antecesorul reclamantului a înstrăinat către antecesorul pârâtei de rând 3, M S, cota de ½ parte printr-un act sub semnătură privată, încheiat la data de 25.02.1969, act care nu a mai fost încheiat în formă autentică, iar dreptul de proprietate al dobânditorului nu a fost înscris în C.F. Ulterior, la cererea moştenitoarei cumpărătorului, respectiv pârâta de rând 3, s-a emis de către prefectul judeţului Mureş, ordinul nr. 416 din data de 08.06.2007, prin care i s-a atribuit în proprietate, în baza Legii nr. 18/1991, o suprafaţă de 515 mp teren, identificat topografic sub nr. top. 2096/2/1  (nr. cad. 3423) şi înscris în C.F. nr. 52498-Reghin.

Totodată reclamantul a mai precizat că la înfiinţarea acestei cărţi funciare, provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr. 15885/N-Reghin, înfiinţată la rândul său odată cu întabularea dreptului de proprietate al pârâtei, dobândit prin ordinul prefectului judeţului Mureş, nr. 416/08.06.2007, nu s-a operat reducerea concomitentă a suprafeţei de sub nr. top. 2096/1, înscris în C.F. nr. 54206-Reghin, pe numele reclamantului.

 Reclamantul a susţinut că, în mod real, suprafaţa de teren ce ar fi trebuit să rămână evidenţiată pe nr. top 2096/1, este de 535 mp, la fel ca şi cea evidenţiată în C.F. pe numele pârâtei de rând 3, însă aşa cum a rezultat din răspunsul dat  obiecţiunilor formulate la raportul de expertiză, diferenţa în minus de 58,84 mp s-ar putea datora schimbărilor survenite în amplasamentul aliniamentului dinspre str. Viilor şi respectiv Mihai Viteazul.

A arătat că pârâţii de rând 1 şi 2 au dobândit prin acte de vânzare – cumpărare încheiate cu T I, în cote egale de ½ parte, dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 484 mp, evidenţiată sub nr. top. 2098/1/B, în C.F. nr. 50358 Reghin, provenită din conversia C.F. nr. 5520-Reghin. Aceştia şi-au împărţit în natură terenurile, pe care în prezent se află edificate şi construcţii cumpărate de către fiecare dintre ei, însă aceştia folosesc o suprafaţă mai mare de teren, fără a putea prezenta acte de proprietate în justificare diferenţei, care ar fi în proprietatea reclamantului.

Reclamantul a susţinut că din răspunsul dat obiecţiunii nr.3 prin completarea adusă raportului de expertiză, rezultă că suprafaţa de teren ocupată de pârâţii de rând 1 din terenul reclamantului este de 33,88 mp.

Reclamantul a mai precizat că toate petitele invocate prin cererea de chemare în judecată sunt justificate, solicitând admiterea acesteia.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, instanţa constată că, potrivit extrasului C.F. nr.54206 Reghin provenit din conversia pe hârtie a C.F. nr.5733), reclamantul H Meste proprietarul terenului în suprafaţă de 1070 mp, având nr. top. 2096/1, situat în Reghin, str. Mihai Viteazu nr.150, jud. Mureş.

Potrivit extrasului C.F. nr.52498 Reghin (provenit din conversia pe hârtie a C.F. nr.15885/N), pârâta M Seste proprietară asupra terenului în suprafaţă de 515 mp, având nr. top. 2096/2/1, situat în Reghin, str. M V nr. , jud. Mureş dobândit de către aceasta în baza Ordinului Prefectului judeţului Mureş nr.416/08.06.2007.

Conform extrasului C.F. nr.50358 Reghin (provenit din conversia pe hârtie a C.F. nr.5520), pârâţii M I şi M R sunt coproprietari în cotă de 1/2 asupra imobilului teren în suprafaţă de 484 mp, având nr. top. 2098/1/b, iar pârâţii S I şi S E sunt coproprietari în cotă de 1/2 asupra aceluiaşi imobil, terenul având numere administrative pe str. M V nr.146 şi nr.148 din Reghin, jud. Mureş.

Conform prevederilor art.584 din Codul civil din 1864, aplicabile în speţă, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii  lipite de a sa, iar cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate.

Aşa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică topografică întocmit în cauză de către dl. expert Florian Meruţiu, numai pârâta M Sposedă faptic suprafaţa de teren întabulată în cartea funciară (515 mp), celelalte părţi deţinând faptic o suprafaţă mai mare şi respectiv mai mică decât cea înscrisă în cărţile funciare.

Astfel, din raportul de expertiză rezultă faptul că reclamantul H Mdeţine faptic suprafaţa de 464 mp, faţă de cea de 1070 menţionată în cartea funciară (din care jumătate a fost iniţial vândută prin contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, iar ulterior atribuită în proprietatea pârâtei M Sprin ordinul prefectului – 515 mp). Pârâţii M I şi M R deţin faptic suprafaţa de 267 mp, faţă de cea pe care ar fi trebuit să o deţină de 242 mp (1/2 din 484 mp), pârâţii S I şi S E deţin faptic suprafaţa de 222 mp, faţă de cea pe care ar fi trebuit să o deţină de 242 mp (1/2 din 484 mp).

Conform raportului de expertiză efectuat în cauză şi susţinerilor reclamanţilor din cererea de chemare în judecată, terenurile aflate în proprietatea tuturor părţilor au fost diminuate prin sistematizarea străzilor M V şi Viilor, însă instanţa reţine că această reducere nu se regăseşte faptic şi la pârâta Muller Susana.

Astfel, văzând completarea nr.1 la raportul de expertiză efectuat de către dl. expert Florian Meruţiu, instanţa reţine că suprafaţa scriptică a imobilelor în litigiu s-a diminuat de la 1554 mp (cât ar fi trebuit să existe faptic conform menţiunilor din cărţile funciare) la suprafaţa de1468 mp (cât există faptic, conform măsurătorilor efectuate de către dl. expert), rezultând astfel o diferenţă în minus de 86 mp, care este evident că trebuie să se regăsească la fiecare dintre părţile din prezenta cauză.

Instanţa va admite însă cererea reclamantului în varianta propusă de acesta, respectiv va stabili liniile de hotar conform Variantei nr.3 din Planul detaliu delimitare – anexa 2.3 la completarea nr.1 la Raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză de expertul tehnic judiciar Florian Meruţiu, având în vedere faptul că aceasta este varianta cea mai acceptabilă de delimitare a proprietăţilor părţilor.

Astfel, instanţa a ajuns la această concluzie deoarece reţine că este corect calculul efectuat de către domnul expert referitor la suprafeţele cu care trebuie diminuate proprietăţile părţilor, în urma reducerii acestora prin sistematizarea străzilor M V şi Viilor, această reducere regăsindu-se în varianta nr.3  din completarea la Raportul de expertiză. Mai mult, instanţa reţine că în celelalte variante propuse de dl. expert ar trebui dărâmată parţial casa pârâtei, variantă inacceptabilă, având în vedere faptul că această construcţie a existat încă din anul 1969 când pârâta a cumpărat-o (iar Ordinul prefectului nr.416/2007 a fost emis pentru suprafaţa aferentă casei de locuit a pârâtei, deci nu se poate încălca limita de teren pe care această casă este construită.

În consecinţa celor reţinute anterior, rezultă că instanţa va admite acţiunea formulată de reclamantul Henter Miahi şi va stabili limitele de hotar dintre proprietăţile părţilor astfel:

Stabileşte linia de hotar între proprietatea reclamantului H Mşi a pârâtei M Spe linia care uneşte punctele 123-154, delimitată conform Variantei nr.3 din Planul detaliu delimitare – anexa 2.3 la completarea nr.1 la Raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză de expertul tehnic judiciar Florian Meruţiu şi care face parte integrantă din prezenta sentinţă.

Stabileşte linia de hotar între proprietatea reclamantului H Mşi a pârâţilor M I, M R, S I şi S E pe linia care uneşte punctele 119A-156, delimitată conform Variantei nr.3 din Planul detaliu delimitare – anexa 2.3 la completarea nr.1 la Raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză de expertul tehnic judiciar Florian Meruţiu şi care face parte integrantă din prezenta sentinţă.

Stabileşte linia de hotar între proprietatea reclamantului H Mşi a pârâtei MUNICIPIUL REGHIN pe linia care uneşte punctele 154-156 pe aliniamentul cu strada Viilor şi pe linia care uneşte punctele 123-119A pe aliniamentul cu strada M V, conform Variantei nr.3 din Planul detaliu delimitare – anexa 2.3 la completarea nr.1 la Raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză de expertul tehnic judiciar Florian Meruţiu şi care face parte integrantă din prezenta sentinţă.

În ceea ce priveşte acţiunea în revendicare, aceasta este acea acţiune reală, petitorie şi imprescriptibilă, prin care reclamantul solicită să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat, cu consecinţa obligării pârâtului la restituirea posesiei bunului respectiv.

Fiind o acţiune reală, acţiunea în revendicare poate fi introdusă împotriva oricărei persoane care încalcă dreptul de proprietate.

Fiind o acţiune petitorie, prin intermediul ei se pune în discuţie dreptul de proprietate al reclamanţilor, care sunt obligaţi să facă dovada că sunt titularii dreptului de proprietate în condiţiile art.1169 Cod civil.

În cauză, având în vedere limitele de hotar stabilite de instanţă în urma probelor administrate, instanţa va dispune următoarele:

Va obliga pârâţii M I şi M R să respecte dreptul de proprietate al reclamantului HENTER MIAHI asupra suprafeţei de teren situată între punctele 119-119A-156-119, delimitate conform Variantei nr.3 din Planul detaliu delimitare – anexa 2.3 la completarea nr.1 la Raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză de expertul tehnic judiciar Florian Meruţiu şi care face parte integrantă din prezenta sentinţă.

În ceea ce priveşte petitul din acţiunea reclamantului privind obligarea pârâţilor de a contribui la edificarea gardului despărţitor dintre proprietăţi şi având în vedere potrivit dispoziţiilor anterioare se modifică limitele dintre proprietăţi, rezultă că cererea reclamantului este admisibilă, deoarece conform celor constatare cu ocazia cercetării la faţa locului şi situaţiei de fapt constatată şi de către dl. expert, gardul dintre proprietatea reclamantului şi cea a pârâţilor M I şi M R este edificat în prezent pe o altă limită decât cea stabilită prin prezenta hotărâre. În consecinţă, instanţa va obliga  pârâţii M I şi M R să contribuie în cotă egală cu reclamantul la edificarea gardului despărţitor între proprietăţile acestora pe linia de hotar care uneşte punctele 119A-156, delimitată conform Variantei nr.3 din Planul detaliu delimitare – anexa 2.3 la completarea nr.1 la Raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză de expertul tehnic judiciar Florian Meruţiu.

În ceea ce priveşte petitul privind obligarea pârâţilor M I şi M R la închiderea ferestrelor cu vedere înspre grădina reclamantului aflate la construcţia edificată de pârâţi, instanţa, având în vedere faptul că, potrivit constatărilor realizate cu ocazia cercetării la faţa locului, acestea au fost edificate la o distanţă mai mică decât cea legală de către pârâţi, instanţa o va admite şi va obliga pârâţii să închidă aceste ferestre.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută în urma probatoriului administrat în cauză, respectiv a raportului de expertiză efectuat de către dl. expert Florian Meruţiu, instanţa constată că este admisibilă şi cererea reclamantului referitoare la diminuarea suprafeţelor de teren înscrise în cărţile funciare aparţinând reclamantului şi pârâtei Muller Susana. Astfel, în urma celor reţinute anterior, instanţa va dispune următoarele:

- Rectificarea întinderii suprafeţei de teren înscrise în C.F. nr.54206 Reghin provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr.5733) întabulată pe numele reclamantului H Mîn sensul micşorării acesteia de la suprafaţa de 1070 mp la suprafaţa de 505,58 mp, conform Variantei nr.3 din Planul detaliu delimitare – anexa 2.3 la completarea nr.1 la Raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză de expertul tehnic judiciar Florian Meruţiu şi care face parte integrantă din prezenta sentinţă.

- Rectificarea întinderii suprafeţei de teren înscrise în C.F. nr.52498 Reghin (provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr.15885/N) întabulată pe numele pârâtei M Sîn sensul micşorării acesteia de la suprafaţa de 515 mp la suprafaţa de 505,58 mp, conform Variantei nr.3 din Planul detaliu delimitare – anexa 2.3 la completarea nr.1 la Raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză de expertul tehnic judiciar Florian Meruţiu şi care face parte integrantă din prezenta sentinţă.

În ceea ce priveşte însă acţiunea reconvenţională formulată de pârâţii – reclamanţi reconvenţionali M I şi M R, instanţa o va respinge, având în vedere, pe de o parte, faptul că, potrivit constatărilor realizate cu ocazia cercetării la faţa locului, fereastra aflată la imobilul reclamantului este o fereastră de aerisire aflată la o înălţime de 2 m de podea (nefiind edificată în scopul asigurării unei servituţi de vedere înspre casa pârâţilor), iar pe de altă parte faptul că această potrivit susţinerilor reclamantului, neinfirmate de probatoriu administrat, această fereastră a existat dinainte ca pârâţii să fi cumpărat imobilul ce constituie proprietatea lor.

În ceea ce priveşte cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, instanţa constată că în cauză au fost efectuate de către reclamant cheltuieli în suma totală de 5.503 lei, din care suma de 263 lei, reprezentând timbrajul cererii (f.5), suma de 2.000 lei, reprezentând onorariu avocaţial (f.6) şi suma de 3.240 lei reprezentând onorariu pentru expertiză (f.98, 159), iar de către pârâţii Man au fost efectuate cheltuieli în sumă totală de 508 lei, din care 8 lei, reprezentând taxa de timbru şi suma de 500 lei, reprezentând onorariu onorariul avocaţial. 

Având în vedere faptul că acţiunea reclamantului a fost admisă şi având în vedere şi faptul că aceasta cuprinde şi un petit referitor la grăniţuirea proprietăţilor părţilor, rezultă că o parte a cheltuielilor urmează a fi suportate de către reclamant, iar diferenţa de 3700 lei urmează a fi suportată de pârâţi, iar contribuţia acestora la suportarea cheltuielilor de judecată va fi apreciată de instanţă în funcţie de culpa procesuală a fiecăruia dintre pârâţi şi de partea care le profită şi acestora, având în vedere petitul de revendicare. Astfel, în baza acestor criterii, instanţa consideră că pârâţii urmează a fi obligaţi la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în următorul cuantum: pârâţii M I şi M R urmează să plătească reclamantului H Mcheltuieli de judecată în cuantum de 2000 lei, pârâta M Surmează să plătească reclamantului H Mcheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei, iar pârâţii S I şi S E să plătească reclamantului H Mcheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei (pârâta Municipiul Reghin nu va fi obligată să suporte cheltuieli de judecată, având în vedere faptul că prin întâmpinare a arătat că este de acord cu admiterea acţiunii).