Contestaţie la executare

Sentinţă civilă 1171 din 26.09.2012


Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 22 noiembrie 2011, sub nr.4228/289/2011, contestatoarea REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA, prin DIRECŢIA SILVICĂ MUREŞ a formulat în contradictoriu cu intimaţii B I I L, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR RĂSTOLIŢA, INSPECTORATUL TERITORIAL DE REGIM SILVIC ŞI DE VÂNĂTOARE BRAŞOV şi BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC ,,KENOSY ADRIAN’’, contestaţie la executare şi cerere de suspendare a executării silite solicitând admiterea contestaţiei şi anularea  ca nelegale şi netemeinice a procesului-verbal de punere în posesie prin executare silită din data de 07.11.2011 emis de către Biroul Executorului Judecătoresc ,,Kenosy Adrian’’ în cadrul dosarului execuţional nr. 217/E/07.09.2011, precum şi a anexelor la acesta, respectiv a fişelor de punere în posesie nr.271/3444/2289/3570/07.11.2011, emise în baza titlului executoriu – sentinţa civilă nr. 1803/06.10.2010 a Judecătoriei Reghin din dosarul nr. 563/289/2008.

Contestatoarea a solicitat şi anularea Hotărârii Comisiei Locale de fond funciar Răstoliţa nr.1 din data de 07.11.2011, împreună cu documentaţia şi anexele semnate în vederea depunerii la Comisia Judeţeană de fond funciar Mureş, respectiv fişele de punere în posesie menţionate.

Contestatoarea a mai solicitat şi încetarea oricăror forme de executare silită împotriva sa şi a celorlalţi debitori în baza Titlului executoriu, precum şi întoarcerea executării silite constând în punerea în posesie a creditorului cu suprafaţa de 2.260,80 ha teren cu vegetaţie forestieră şi punerea părţilor în situaţia anterioară. S-a mai solicitat şi suspendarea executării silite până la soluţionarea pe fond în mod irevocabil a contestaţiei la executare.

Contestatoarea a solicitat şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxe judiciare de timbru şi timbre judiciare.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că la data de 10.10.2011 sub nr. 9417 s-a înregistrat la sediul acesteia, comunicarea Somaţiei din 06.10.2011 emisă de către Biroul Executorului Judecătoresc Kenosy Adriani, din dosarul execuţional nr. 217/E/07.09.2011.

De asemenea, arată că somaţia se adresează către şase debitori pentru plata în solidar a sumei de 19.135,80 lei, fiind însă şi separat somată Instituţia Prefectului judeţului Mureş - Comisia Judeţeană de fond funciar Mureş pentru reconstituirea în favoarea petentului a dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 2.260,80 ha teren cu vegetaţie forestieră, din care 1.825 ha pe vechile amplasamente şi 435,81 ha pe amplasamente libere echivalente învecinate, conform completării nr. I la raportul de expertiză judiciară în specialitatea topografie, raport ce face parte din Sentinţa civilă nr. 1803/06.10.2010 şi să emită titlu de proprietate asupra acestor terenuri în termen de 10 zile de la primirea somaţiei şi Comisia Locală de fond funciar Răstoliţa, care are obligaţia de a preda terenurile cu privire la care a fost reconstituit dreptul de proprietate a petentei în suprafaţă totală de 2.260,80 ha teren cu vegetaţie forestieră, tot în termen de 10 zile de la primirea somaţiei.

Contestatoarea a învederat că s-a ataşat la Somaţia din 06.10.2011 titlul executoriu indicat, respectiv Sentinţa civilă nr. 1803/06.10.2011 a Judecătoriei Reghin investită cu formulă executorie şi Procesul verbal de stabilirea cheltuielilor de executare încheiat la data de 06.10.2011 de Biroul Executorului Judecătoresc Kenosy Adrian.

Cu privire la dispoziţiile titlului executoriu în raport de conţinutul somaţiei, contestatoarea a învederat că, în ceea ce priveşte dispozitivul Sentinţei civile nr. 1803/06.10.2010 a Judecătoriei Reghin, s-a dispus admiterea plângerii precizate a petentei B E şi continuată de moştenitorul acesteia B I L şi prin care s-a anulat art. 2 din HCL nr. 845/2007, s-a dispus reconstituirea dreptului la proprietate asupra unei suprafeţe totale de 2260,80 ha teren cu vegetaţie forestieră din care 1.825 ha pe vechile amplasamente şi 435,81 ha pe amplasamente libere echivalente  învecinate, conform completării I la raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit de expert tehnic T I şi au fost obligate Comisia Locală Răstoliţa şi Comisia Judeţeană Mureş la punerea în posesie şi la emiterea titlului de proprietate, s-au respins cererile de intervenţie în interes propriu şi cererea contestatoarei de intervenţie accesorie, obligând cele două intimate pârâte, cei trei intervenienţi în interes propriu şi Direcţia Silvică Mureş, ca intervenientă accesorie, în solidar, la plata către petentă a sumei de 11.093 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu privire la etapa procedurilor şi actelor emise de Comisia Locală Răstoliţa, contestatoarea arată că, faţă de somaţia din 06.10.2011 emisă de BEJ kemosy Adrian din dosarul execuţional nr. 217/E/07.09.2011, preşedintele Comisiei locale de fond funciar Răstoliţa a stabilit o şedinţă a acestei comisii şi a convocat şi membrii acesteia la şedinţa stabilită la data de 07.11.2011 la sediul Primăriei Răstoliţa. A fost convocat şi reprezentantul ITRSV Braşov – ISV Mureş, executorul judecătoresc şi expertul tehnic Ţepeluş Ioan, ordinea de zi a şedinţei fiind „Punerea în posesie a petentei B E M H R J”.

Contestatoarea arată că faţă de convocatorul de şedinţă, prin Adresa contestatoarei cu nr. 10.276 din 04.11.2011, a învederat Comisiei Locale Răstoliţa punctul său de vedere şi anume că nu se poate realiza punerea în posesie înaintea validării suprafeţei de 2.260,80 ha la care se referă Sentinţa civilă nr. 1803/06.10.2010, cerând să nu se facă punerea în posesie.

Cu toate acestea, contestatoarea arată că, neţinând cont de dispozitivul Sentinţei civile sus amintite, de prevederile legale incidente, de conţinutul Somaţiei şi de punctul de vedere al contestatoarei, Comisia Locală Răstoliţa a luat în dezbatere a luat în dezbatere în plenul şedinţei poziţia preşedintelui, primarul Mogilă Gheorghe, adoptând Hotărârea nr. 1/07.11.2011 prin care prin art. 1 se prevede că se aprobă punerea în posesie a petentei cu suprafaţa în cauză pe amplasamentele indicate în Raportul de expertiză.

A mai susţinut contestatoarea că, odată cu adoptarea Hotărârii nr.1 din 07.11.2011 s-a procedat la întocmirea şi la semnarea unor documentaţii numite „Anexa la P.V. nr. 217/3444/289/3570/289/07.11.2011, care sunt catalogate de Comisia Locală Răstoliţa, Executorul Judecătoresc Kenosy Adrian şi reprezentantul ITRSV Braşov – ISV Mureş drept fişe de punere efectivă în posesie.

Contestatoarea a considerat că prima obligaţie a comisiilor locale şi judeţene, fiecare după competenţa sa, este de a reconstitui dreptul de proprietate câştigat de reclamant în baza hotărârii judecătoreşti irevocabile.

În acest sens, contestatoarea a opinat că, în privinţa punerii în posesie şi emiterea titlului de proprietate, demersurile în acest sens cad în sarcina expresă  Comisiei Locale Răstoliţa şi a Comisiei Judeţene Mureş. Acestea trebuie să aibă în vedere raportul de expertiză tehnică topografică ce este parte din hotărârea judecătorească şi completarea nr. I la acest raport de expertiză, pentru identificarea celor 435,81 ha teren cu vegetaţie forestieră ce urmează a se pune în posesie pe amplasamentul învecinat vechiului amplasament liber, fiind necesar a se respecta prevederile şi prevederile Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlului de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G. nr. 890/2005.

Contestatoarea consideră că punerea la dispoziţie a terenurilor cu vegetaţie forestieră se face în cazul persoanelor fizice potrivit datelor înscrise în anexa 37, anexă ce se întocmeşte de către comisiile locale, fiind obligatoriu să conţină datele din rubricile anexelor, mărimea dreptului de proprietate şi datele de identificare a vechiului amplasament şi a celui propus în schimbul vechiului amplasament ce nu se poate pune în posesie.

Contestatoarea a mai precizat că documentaţia întocmită de către comisia locală se înaintează la nivelul comisiei judeţene cu propunerea de a fi verificată şi apoi validată, fiind obligatoriu să conţină planurile de parcelare şi delimitare a vechiului amplasament sau după caz, un alt amplasament, pentru ca apoi comisia judeţeană să o verifice sub aspectul legalităţii, să o valideze sau să o invalideze, împreună cu proiectele de parcelare conform art.6 lit. c şi e din HG nr.890/2005.

Contestatoarea a învederat că, în vederea aplicării corecte a legii funciare, trebuia să se ţină cont de art. 1-3 din Ordinul RNP Romsilva nr. 11.173/VS/06.07.201, de Adresa nr. 14345/FM/07.09.2009, precum şi de Ordinul nr. 14724/VS/09.11.2009, care împreună instituie o procedură specială, administrativă, obligatorie, de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere, preluate în mod abuziv de stat în baza Constituţiei din 1948.

Contestatoarea a mai precizat că situaţia este cu atât mai gravă cu cât punerea efectivă în posesie a petentei nu s-a făcut efectiv în teren, iar realizarea acesteia nu se poate face prin intermediul executorului judecătoresc, întrucât acesta nu poate substitui în nici un  fel comisiilor de fond funciar şi nu poate îndeplini în mod direct şi nemijlocit procedurile date prin lege în competenţa acestora.

Petenta a mai susţinut că punerea în posesie aprobată de Comisia Locală de fond funciar Răstoliţa prin Hotărârea nr. 1/07.11.2011 şi fişele de punere în posesie anexa la procesul verbal de executare silită sunt nelegale, întrucât s-au aprobat anterior validării suprafeţelor de către Comisia Judeţeană Mureş, iar punerea efectivă în posesie s-a făcut  cu încălcarea prevederilor HG nr. 890/2005, fiind executate silit bunuri din domeniul public al statului – INALIENABILE – nepuse la dispoziţia Comisiei Locale Răstoliţa de deţinătorul legal.

Cu privire la nelegalitatea Procesului – verbal de punere în posesie prin executare silită din data de 07.11.2011, întocmit de BEJ „Kenosy Adrian” din cadrul dosarului execuţional nr. 217/E/07.09.2011, împreună cu anexele acestuia, contestatoarea a susţinut că punerea în posesie prin executare silită în baza acestui proces – verbal de executare este nelegală, întrucât s-au executat silit bunuri din domeniul public al statului, respectiv suprafaţa de 2.260,80 ha teren cu vegetaţie forestieră aflat în administrarea silvică a Ocolului Silvic Răstoliţa, structura silvică de stat.

Chiar dacă exista o hotărâre judecătorească, arată contestatoarea, punerea efectivă în posesie este un atribut al comisiei locale şi nu al executorului judecătoresc potrivit art. 72 din Regulamentul aprobat de HG nr. 890/2005.

Cu privire la consecinţele executării silite de punere în posesie a creditorului, contestatoarea a arătat că, din momentul încheierii procesului verbal de executare silită imobiliară din 07.11.2011, creditorul B I I L se consideră proprietar de drept asupra suprafeţelor în cauză, începând acţiuni de obstrucţionare a destinatarului legal, pretinzând ca orice activitate efectuată de Ocolul Silvic Răstoliţa să-i fie comunicată şi să se facă cu acordul său, cu excepţia pazei şi a protecţiei în intervalul de 180 de zile asupra căruia dispune Codul Silvic.

Contestatoarea a mai precizat că, pe cale separată, creditorul a iniţiat o acţiune în instanţă pentru obligarea R.N.P. ROMSILVA la plata profitului nerealizat, fundamentată în drept pe prevederile art. 40 din Legea nr. 1/2000 şi al art. 135 din Codul Silvic, care instituie obligaţia plăţii profitului, însă doar pentru perioada dintre momentul validării şi cel al punerii în posesie, momentul validării fiind interpretat de către creditor ca fiind cel al pronunţării hotărârii judecătoreşti, ceea ce contestatoarea arată că nu poate accepta.

Asupra cererii de suspendare, contestatoarea susţine că aceasta trebuie admisă, întrucât are de a face cu o imposibilitate de administrare în regim silvic al suprafeţelor din discuţie de la 07.11.2011 şi până la validarea şi predarea efectivă a suprafeţelor şi trecerea acestora în administrarea deţinătorului legal cu predarea la dispoziţia comisiei locale şi efectiv la proprietar, care împiedică contestatoarea de a aplica efectiv prevederile art. 28 alin. 4 din Legea 46/2008.

În drept, contestatoarea a invocat următoarele texte legale: art. 399 – 404  Cod procedură civilă, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005, Regulamentul de organizare şi funcţionare al comisiilor de fond funciar aprobat prin H.G. nr. 890/2005, Ordinul nr. 14724/VS/09.11.2009.

În probaţiune, contestatoarea a anexat cererii sale următoarele înscrisuri, în copie: adresa cu nr. 6988/03.11.2011 (f. 14), somaţia din dosarul execuţional 217/07.09.2011 (f. 15-16), procesul – verbal din dosarul execuţional 217/07.09.2011 (f. 17), sentinţa civilă nr. 1803/06.10.2010 din dosar 563/289/2008 al Judecătoriei Reghin (f. 18-24), adresa cu nr. 10276/04.11.2011 (f. 25), Hotărârea nr. 1/07.11.2011 (f. 26), procesul verbal încheiat la 07.11.2011 (f. 27anexa nr. 5444/289/570/289/07.09.2011 (f. 28-38),  proces – verbal din dosar nr. 217/3444/209/3570/289/07.09.2011 (f. 39), somaţie emisă Ocolului Silvic Răstoliţa (f. 40-41), răspuns emis de către petent prin avocat (f. 42-44), adresa cu nr. 7421/25.08.2011 emis petentului de către Direcţia Silvică Mureş (f. 45-49), răspunsul petentului prin avocat (f. 50-52), adresa e misă de către petent prin avocat RNP – Direcţia Silvică Mureş (f.53-55), contestaţia la executare şi cererea de suspendare a executării silite ce face obiectul dosarului 3845/289/2011 (f. 56-63).

În data de 5 ianuarie 2012, intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE REGIM SILVIC ŞI DE VÂNĂTOARE BRAŞOV a depus la dosar întâmpinare (fila 72), prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Intimatul a arătat că Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Braşov nu are nici o atribuţie în ceea ce priveşte cererea de executare silită a sentinţei civile nr. 1803/06.10.2011, nu este parte în Procesul – verbal  de punere în posesie prin executare silită din data de 07.11.2011 întocmit de către BEJ Kenosy Adrian, în cadrul dosarului execuţional nr. 217/E/07.09.2011, nu are atribuţii în cadrul Comisiei Locale de fond funciar Răstoliţa.

S-a învederat că I.T.R.S.V. Braşov este membru în Comisia Judeţeană de Fond Funciar Mureş şi îndeplineşte exclusiv atribuţiile care îi revin din această calitate, arătând că la solicitarea BEJ Kenosy Adrian, exclusiv pentru predare – primire a fost prezent reprezentantul ITRSV Braşov la întocmirea procesului – verbal atacat şi că, din cererea reclamantei nu rezultă nici un capăt de cerere care să fie îndreptat către aceasta sau din care să rezulte care sunt pretenţiile Direcţiei Silvice Mureş cu privire la ITRSV Braşov.

În data de 13 ianuarie 2012, intimatul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC ,,KENOSY ADRIAN’’ a depus la dosar întâmpinare (fila 77), prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Intimatul a arătat că practica judiciară statuează că, în cauzele care au ca obiect contestaţia la executare, executorul judecătoresc nu are calitate de a fi chemat în judecată în calitate de intimat, conform Deciziei nr. 162/22.04.2003 a Curţii Constituţionale.

Intimatul a arătat că a pus în executare un titlu executoriu al numitului Banffy Josika – Imre Laszlo în calitate de creditor, respectiv Sentinţa civilă nr. 1803/06.10.2010 al Judecătoriei Reghin, definitivă şi investită cu formulă executorie împotriva debitorilor Instituţia Prefectului Judeţean Mureş – Comisia Judeţeană de Fond Funciar şa., formând dosarul execuţional nr. 217/07.09.2011.

Intimatul a susţinut că în temeiul art. 373/1 Cod procedură civilă s-a înaintat la Judecătoria Reghin cererea de încuviinţare a executării silite împotriva debitorilor, încuviinţându-se începerea executării silite prin încheierea nr. 1441/CC/20.09.2011 în dosarul nr. 3444/289/2011 respectiv Încheierea nr. 1462/CC/04.10.2011 în dosarul nr. 3570/289/2011.  Intimatul a mai arătat că s-a întocmit procesul verbal de stabilirea cheltuielilor de executare silită urmat de Somaţie în data de 06.10.2011, ambele comunicate tuturor debitorilor.

Intimatul a precizat că, în conformitate cu titlul executoriu şi cu prevederile Codului de procedură civilă privind executarea silită, a respectat întocmai titlul executor.

În data de 13 ianuarie 2012 la dosar s-a depus copia certificată a dosarului execuţional nr.217/2011 de către B.E.J. KENOSY ADRIAN.

Analizând actele dosarului, instanţa retine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.1803/06.10.2010 pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr.563/289/2008 a fost admisă plângerea formulată de reclamanta B E M H R J şi continuată de moştenitorul acesteia B I I L şi a fost anulat art.2 din Hotărârea nr.845/2007 a Comisiei Judeţene pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş.

Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus reconstituirea în favoarea petentei a dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 2.260,80 ha teren cu vegetaţie forestieră, din care 1.825 ha pe vechile amplasamente şi 435,81 ha pe amplasamente libere echivalente  învecinate, conform completării I la raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit de expert tehnic T I, raport de expertiză ce face parte din prezenta hotărâre.

Comisia locală pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Răstoliţa a fost obligată la punerea în posesie, iar intimata Comisia judeţeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş a fost obligată la emiterea titlului de proprietate.

Au fost respinse cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienţii Comuna Răstoliţa, Consiliul local Răstoliţa şi Primarul comunei Răstoliţa, precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta R.N.P.- Romsilva –prin Direcţia Silvică Mureş.

Intimatele şi intervenienţii au fost obligaţi la plata în solidar către petent a cheltuielilor de judecată.

Hotărârea a devenit irevocabilă ca urmare a respingerii recursurilor formulate, prin Decizia nr.591/15.06.2011 pronunţată de Tribunalul Mureş.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc KENOSY ADRIAN, instanţa o va admite, pentru considerentele expuse în continuare.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, care are prioritate asupra fondului cauzei.

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată şi cea care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii. În cauză, contestatorul a formulat o contestaţie la executare împotriva actelor de executare emise de executorul Kenosy Adrian în dosarul execuţional nr.217/E/2011.

Conform prevederilor art.2, alin.1 din Legea nr.188/2000, executorul judecătoresc este investit să îndeplinească un serviciu de intere public, iar potrivit prevederilor art.7, alin1., lit. a din acelaşi act normativ, executorul judecătoresc are atribuţii de punere în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii.

Conform prevederilor art.57 şi 58 din aceeaşi lege, actele executorilor judecătoreşti sunt supuse, în condiţiile legii, controlului instanţelor judecătoreşti competente, cei interesaţi sau vătămaţi prin executare putând formula contestaţie la executare, astfel cum a procedat şi contestatorul, care se consideră vătămat prin executarea pornită împotriva sa. Cu toate acestea, având în vedere rolul executorului judecătoresc stabilit prin lege de a îndeplini un serviciu de interes public, practica judiciară a statuat de-a lungul timpului că acesta nu poate fi parte în cadrul contestaţiilor la executare cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuţiilor de serviciu, calitate procesual activă şi pasivă în cadrul contestaţiilor la executare având doar părţile interesate în executare, respectiv creditorul şi debitorul.

Mai mult, calitatea procesual pasivă a executorului judecătoresc nu derivă nici din intenţia de a-i fi opozabilă hotărârea judecătorească cu privire la actul de executare realizat de acesta, având în vedere faptul că actele executorului fiind supuse controlului instanţelor de judecată, executorul judecătoresc, în calitatea sa de asigurator al unui serviciu de intere public, este obligat să respecte hotărârea judecătorească respectivă. În acelaşi sens sunt şi prevederile art.399, alin.2 Cod procedură civilă, potrivit cărora nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Braşov, instanţa o va admite, pentru considerentele expuse în continuare.

Astfel, după cum s-a reţinut şi anterior, calitate procesual activă şi pasivă în cadrul unei contestaţii la executare o au doar părţile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.

Or, intimatul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Braşov nu a fost parte în dosarul nr.563/289/2008 al Judecătoriei Reghin în care s-a pronunţat sentinţa nr.1803/2010 ce constituie titlul executoriu pus în executare în cadrul dosarului execuţional nr.217/E/2011 şi nu este parte nici în dosarul execuţional. Mai mult, contestatoarea nu a justificat în niciun mod chemarea acestui intimat în judecată, intimatul neavând nici calitatea de debitor şi nici de creditor în cadrul dosarului execuţional.

În ceea ce priveşte fondul contestaţiei la executare, instanţa reţine că, faţă de motivele de nelegalitate invocate în cuprinsul contestaţiei la executare, contestatoarea contestă în ansamblu executarea silită a titlului executoriu – sentinţa nr.1803/06.10.2011.

La ultimul termen de judecată, contestatoarea a precizat, prin reprezentantul său, că nu înţelege să conteste şi actele de executare anterioare procesului-verbal din data de 07.11.2011 întocmit de B.E.J. Kenosy Adrian (respectiv somaţia din 06.10.2011).

Contestatoarea a susţinut, în motivarea contestaţiei sale, în esenţă, faptul că procedura de executare a sentinţei civile nr.1803/2010 este nelegală, deoarece reconstituirea în favoarea intimatului a dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 2.260,80 ha teren cu vegetaţie forestieră şi punerea în posesie a acestuia nu se putea realiza astfel cum a procedat executorul judecătoresc, deoarece era necesară validarea suprafeţelor de teren, conform procedurii statuate de legile fondului funciar.

În aceste condiţii, nefiind validate suprafeţele de teren, contestatoarea consideră că atât Hotărârea nr.1/07.11.2011 a Comisiei Locale de fond funciar Răstoliţa, cât şi procesul-verbal de punere în posesie prin executare silită, împreună cu anexele acestora „sunt acte ilegale, abuzive” şi „neconforme procedurii speciale instituite de legile fondului funciar”, astfel că se impune anularea acestora şi întoarcerea executării silite. Contestatoarea a mai invocat şi faptul că actele de executare sunt ilegale deoarece s-au executat silit terenuri forestiere care constituie bunuri din domeniul public al statului, care prin natura lor sunt insesizabile.

Potrivit prevederilor art.371 ind.2 Cod procedură civilă, „pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, plantaţii ori altei lucrări sau în luarea unei alte măsuri admise de lege”.

Conform doctrinei juridice, obligaţia de a da (care nu se confundă cu obligaţia de a face, care ar fi instituită prin titlul executoriu, conform susţinerilor contestatoarei) constă în „transferul sau constituirea în favoarea creditorului a unui drept real”. Or, analizând titlul executoriu sentinţa civilă nr.1803/06.10.2010, instanţa reţine că prin acesta s-a instituit în sarcina debitoarelor o obligaţie de a da, adică de a reconstitui dreptul de proprietate în favoarea creditorului. În aceste condiţii, este evident că această dispoziţie de a da se poate executa silit, în cazul în care debitoarele nu înţeleg să o execute de bună voie.

Titlul executoriu pus în executare - sentinţa civilă nr.1803/06.10.2010 nu stabileşte un termen de executare a obligaţiilor pe care le cuprinde, astfel încât aceasta este de aplicare imediata şi în caz de neexecutare benevolă se procedează la executarea silita, în condiţiile reglementate de Codul de procedură civilă.

Instanţa reţine că apărările contestatoarei referitoare la faptul că ulterior pronunţării unei hotărâri judecătoreşti în materie de fond funciar de natura celei ce face obiectul prezentei cauze se revine la procedura administrativă de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor este lipsită de orice fundament.

Revenirea la procedura administrativă şi validarea terenurilor de către Comisia judeţeană, după ce în legătură cu reconstituirea dreptului de proprietate s-a pronunţat instanţa printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, în condiţiile în care în cadrul procesului s-au identificat terenurile şi s-a dispus în mod concret asupra reconstituirii dreptului de proprietate, pe amplasamente concret delimitate prin probatoriul administrat, ar lipsi de conţinut sentinţa civilă nr.1803/06.10.2010 ce constituie titlul executoriu.

După cum s-a mai reţinut şi în dosarul nr.3845/289/2011, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de orice forţă, în ipoteza în care comisia judeţeană, căreia i s-ar înainta propunerea de validare, ar avea opţiunea de a nu valida această propunere şi, pe de altă parte, în condiţiile în care comisia judeţeană ar valida propunerea, toată procedura invocată de contestatoare s-ar dovedi a fi inutilă şi ar avea ca scop numai tergiversarea punerii în executare a sentinţei.

În acelaşi timp, instanţa mai reţine că toate textele legale pe care le invocă contestatoarea se referă la procedura administrativ jurisdicţională de soluţionare a cererii de retrocedare (inclusiv prevederile H.G. nr.890/2005). De altfel, şi art.22 din Legea nr.1/2000, invocat de contestatoare, se referă la procedura de urmat în cazul stabilirii dreptului de proprietate de către comisia locală şi validarea acestuia de către comisia judeţeană, textul legal raportându-se la prevederile art. 12 şi art. 51 - 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, care stabilesc atribuţiile comisiilor de fond funciar (la fel şi prevederile art.36 din H.G. nr.890/2005). Or, este evident faptul că, în cazul în care împotriva modului de soluţionare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate se formulează plângere în instanţă, iar instanţa analizează pe fond plângerea respectivă, stabilind inclusiv amplasamentul terenurilor preluate abuziv şi faptul că acestea sunt sau nu libere, o revenire a procedura administrativă (care a fost urmată anterior) ar fi inutilă, atâta timp cât procedura administrativ-jurisdicţională s-a încheiat prin emiterea Hotărârii Comisiei Judeţene de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.

În consecinţă, este evident ca singurele obligaţii care le revin comisiilor, după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, astfel cum este sentinţa civilă nr.1803/2011 sunt acelea de a pune persoana îndreptăţită în posesia terenurilor retrocedate şi de emitere a titlurilor de proprietate, astfel că Hotărârea nr.1/07.11.2011 a Comisiei Locale de fond funciar Răstoliţa şi procesul-verbal de punere în posesie prin executare silită, împreună cu anexele acestora au fost emise în mod legal, în baza titlului executoriu - sentinţa civilă nr.1803/2011.

Instanţa mai reţine că nu sunt întemeiate nici apărările contestatoarei referitoare la faptul că executarea silită ar fi nelegală deoarece terenurile fac parte din fondul forestier naţional, deci din domeniul public al statului, astfel că aceste bunuri sunt insesizabile.

Astfel, potrivit atât jurisprudenţei, cât şi practicii juridice, bunurile ce fac parte din domeniul public pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate cu condiţia ca actul de preluare a bunurilor şi trecute în domeniul public să fi fost cu titlu nevalabil (iar acest din urmă aspect a fost analizat chiar de către instanţă pe fondul plângerii care a format obiectul dosarului nr.563/289/2008 în care s-a pronunţat sentinţa nr.1803/2011 care constituie titlul executoriu). De altfel, deşi contestatoarea invocă insesizabilitatea bunurilor din domeniul public, tot aceasta învederează că „singurul mod de transfer al acestor bunuri din domeniul public al Statului Român în domeniul privat al creditorului îndreptăţit la reconstituire se poate face doar prin procedura specială a reconstituirii dreptului de proprietate”, însă procedura reconstituirii dreptului de proprietate nu se realizează numai de către comisiile de fond funciar, ci şi de către instanţa de judecată, în cazul în care solicitantul se adresează instanţei (în situaţia respingerii cererii sale de către comisie sau în situaţia în care cererea nu este soluţionată într-un termen rezonabil). De altfel, art.22, ind.1 din Legea nr.1/2000 prevede care sunt terenurile din domeniul public care nu pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, iar din toate prevederile Legii nr.18/1991 rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate se poate face inclusiv pe terenurile aflate la momentul formulării cererilor în domeniul public.

În concluzie, având în vedere faptul că reconstituirea dreptului de proprietate este singura excepţie de la caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publică şi având în vedere faptul că în speţă s-a urmat procedura legală pentru reconstituirea dreptului de proprietate (fostul proprietar a făcut cerere de reconstituire, care a fost analizată de comisiile de fond funciar, iar ulterior a făcut plângere împotriva hotărârii Comisiei Judeţene, care a fost analizată de instanţă, fiind pronunţată o hotărâre judecătorească irevocabilă), rezultă că în baza hotărârii judecătoreşti se putea proceda la executarea silită în vederea punerii în posesie a creditorului, respectiv a îndeplinirii obligaţiei de a da de către debitoarele obligaţiei.

Mai mult, instanţa nu poate analiza aceste apărări pe calea contestaţiei la executare, în speţă existând o hotărâre judecătorească irevocabilă, ale cărei dispoziţii nu mai pot fi analizate pe această cale.

În ceea ce priveşte cererea de restituire a cauţiunii formulată de contestatoare, instanţa o va respinge ca fiind prematur formulată, având în vedere prevederile art.7231, alin.3 Cod procedură civilă, potrivit cărora una dintre condiţiile eliberării cauţiunii este trecerea unui termen de 30 de zile de la data la care s-a soluţionat fondul cauzei prin hotărâre irevocabilă, fiind evident că în speţă acest termen nu s-a împlinit, cauza nefiind soluţionată în mod irevocabil.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite, până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei la executare, instanţa constată că aceasta este admisibilă numai în măsura în care suspendarea se poate acorda până la momentul soluţionării pe fond a contestaţiei la executare, astfel cum statuează prevederile art.403, alin.1 Cod procedură civilă. În acelaşi timp, având în vedere soluţia de respingere dată contestaţiei la executare, rezultă că şi cererea de suspendare urmează să fie respinsă.

În ceea ce priveşte cererea contestatoarei de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată, instanţa o va respinge, având în vedere prevederile art.274 Cod procedură civilă şi faptul că a respins contestaţia la executare, contestatoarea căzând în pretenţii.