Obligatia de a face

Prin cererea înregistrată la această instanţă în data de 25 octombrie 2011 sub nr. 3900/289/2011, ca urmare a disjugerii acţiunii reconvenţionale  înregistrată la data de 07 septembrie 2011 în dosarul nr. 2534/289/2011, reclamanta P M a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S E şi S

- obligarea pârâţilor la readucerea la starea iniţială a camerei E2 şi a încăperii baie+WC în sensul demolării zidului care blochează intrarea în încăperea E2, a reconstruirii peretelui despărţitor între încăperile E2 şi E1 şi a reinstalării utilităţilor (apă şi canalizare) în camera de baie şi WC şi a obiectelor sanitare din această încăpere;

- obligarea pârâţilor la predarea în deplină proprietate şi posesie a încăperii E2 reclamantei;

- obligarea pârâţilor la predarea în deplină proprietate şi posesie reclamantei a încăperii de baie şi WC după aducerea acesteia în starea iniţială;

- obligarea pârâţilor la plata de daune materiale pentru lipsa de folosinţă a imobilului pe ultimii 3 ani şi pânp la predarea efectivă în proprietate şi posesie, respectiv 100 de lei lunar;

- cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii se arată că deşi între ea şi pârâtă sunt grade de rudenie apropiate respectiv sunt surori atitudinea pârâtei faţă de reclamantă este foarte ostilă.

Reclamanta arata că este foarte bolnavă şi netransportabilă nici la instanţa de judecată şi nici la Notarul Public, aspecte pe care reclamanta le cunoaşte foarte bine.

Se învederează instanţei de judecată că din anul 1996 pârâta nu i-a mai permis accesul în imobil, iar dacă fiica sa M N se prezintă la imobilul din Reghin str. P nr. este alungată şi ameninţată cu moartea. După ocuparea camerei de baie şi WC şi demontarea ţevilor de apă şi canalizare din baie şi WC proprietatea sa formată din camerele A şi B şi camera E 2 a devenit inutilizabilă, nefuncţională. Nu se poate utiliza un imobil dacă nu ai apă curentă şi canalizare.

Profitând de starea precară de sănătate a sa, pârâta S E împreună cu soţul acesteia S  a ocupat integral camera de baie şi WC, precum şi camera E2 proprietatea exclusivă a reclamantei. De asemenea, a demontat din camera de baie şi WC toate ţevile de apă şi canalizare şi obiectele sanitare. Această cameră a devenit inutilizabilă conform destinaţiei pe care o are şi ca urmare şi întregul imobil al reclamantei, deoarece nu mai are acces la utilităţi.

Reclamanta menţionează că a cumpărat împreună cu pârâta ap.1 situat în Reghin str. P nr. înscris în CF II 225 Reghin Sat nr. Top 268/1/2/2, 270/1/2.

În urma partajului judiciar efectuat prin sentinţa civilă nr 9143/1998, a deciziei Civile nr. 1958/1999 rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia 412/R/2000 i s-au atribuit în deplină proprietate şi posesie camera A, camera B şi camera E2 şi au rămas în indiviziune forţată veranda deschisă, camera de baie şi WC, podul, conform expertizei tehnice de specialitatea construcţii efectuată în cauză.

Profitând de faptul că locuiesc singuri în acest imobil, pârâţii S E şi S , au ocupat abuziv camera de baie şi WC, precum şi camera E2 proprietatea exclusivă a reclamantei, fără a avea acordul acesteia şi autorizaţie de construire, pârâţii au demontat complet utilităţile din baie şi obiectele sanitare, iar camera E2 proprietatea reclamantei au modificat-o prin demolarea peretelui despărţitor dintre camera E1 şi camera E2 formând o singură încăpere. Mai mult decât atât, au închis uşa de acces în camera E2, astfel că singura modalitate de acces în această încăpere este prin camera E1 proprietatea exclusivă a reclamantei S E.

Din aceste motive proprietatea reclamantei formată şi din camele A şi B a devenit inutilizabilă, nefuncţională, fără conectare la utilităţi, nu poate fi vândută şi nu poate fi nici închiriată.

Reclamanta solicită obligarea pârâtei S E şi a soţului acesteia S  la readucerea la starea iniţială a încăperii de baie şi WC precum şi a camerei E2 precum şi predarea în deplină proprietate şi posesie a proprietăţii reclamantei conform partajului judiciar efectuat şi a expertizei tehnice în construcţii efectuate la acea dată.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 718 lei şi timbru judiciar în sumă de 3 lei.

La data de 14 octombrie 2011, pârâţii au formulat întâmpinare (f 43), arătând că acţiunea reclamantei se subscrie unui abuz de drept procesual, scopul evident al acesteia fiind doar de a întârzia nejustificat soluţionarea acţiunii, acţiune pe care, de altfel, în raport de poziţia pârâtei, o apreciază ca fiind în stare de judecată, situaţie faţă de care a solicitat disjungerea acţiunii reconvenţionale si formarea unui alt dosar.

Se solicită de către pârâţi să se pună în vedere reclamantei să precizeze valoarea imobilelor revendicate prin cele două cereri adiacente obligaţiei de a face, precum şi întinderea pretenţiilor solicitate cu titlu de daune materiale, obligaţie legală instituită prin prevederile art. 112 pct.3 C.pr.civ. la care face trimitere art. 114 C.pr.civ. şi, evident, să i se pună în vedere, în condiţiile prevăzute de Legea 14671997, să timbreze la valoare, sub sancţiunea anulării ca netimbrată a cererii.

Referitor la fondul acţiunii, pârâţii solicită respingerea ei, pentru că susţinerile reclamantei nu sunt nici pe departe adevărate, nici în ceea ce priveşte starea de fapt relatată, dar nici în raport de situaţia de drept a imobilelor.

Pârâta arată că, reclamanta  susţine că din 1996 nu i-a mai permis accesul în imobil, că s-au efectuat modificări de structură a clădirii, dar şi instalaţiilor şi utilităţilor, şi a concluzionat dramatic precum că: „din aceste motive proprietatea  formată şi din camerele A şi B a devenit inutibilizabilă, nefuncţională, fără conectare la utilităţi, precum şi în sensul că din aceste motive, proprietatea  nu poate fi vândută şi nu poate fi nici închiriată”.

Ori, menţionează pârâţii susţinerile acesteia sunt de-a dreptul ciudate în contextul în care însăşi ieşirea sa din indiviziune s-a finalizat pe cale judecătorească, irevocabil, doar în anul 2000, iar înscrierea partajului în cartea funciară s-a făcut doar în baza încheierii nr.6972/16.12.2002, şi prin urmare, şi a partajului efectuat nu s-a instituit nici o servitute în sarcina reclamantei şi în favoarea pârâtei. Pârâţii au precizat că S E este unică deţinătoare a contractului de utilităţi încheiat cu societatea locală de furnizare a apei, context în care solicită ca reclamanta să facă dovada vreunui contract pe care l-a încheiat cu societatea de furnizare a apei pentru unitatea locativă ce o deţine urmare a partajului.

Se arată că este adevărat că reclamanta avea acces la apă până în anul 1996 când a părăsit imobilul, însă după ce s-a efectuat partajul nu a mai înţeles să-şi manifeste un atare acord. Dar nici nu mai era nevoie, dat fiind faptul că reclamanta s-a mutat din unitatea locativă în discuţie, asupra căreia era proprietară.

Se învederează că reclamanta a încheiat cele două acorduri de schimb în perioada în care pârâta din punct de vedere juridic nu mai era proprietară (dat fiind încheiat contractul de cedare a proprietăţii cu obligaţie de întreţinere - însă, important, fară drept de uzufruct, inclusiv cu fiica reclamantei, ori puţinele modificări (nicidecum toate cele menţionate de către reclamantă) s-au făcut, evident, doar de către proprietari, ori numai cu acordul lor.

De altfel, este mai mult decât evident faptul că pârâta nu ar mai fi încheiat şi cel de-al doilea contract de schimb, contract care a readus practic imobilul la starea iniţială din punct de vedere juridic, dacă nu ar fi cunoscut şi avut în vedere situaţia acestuia de fapt, altfel schimbul efectuat ar fi fost cu totul lipsit de sens, situaţia în care reclamanta îşi invocă astfel propria culpă.

Mai mult de atât, nu s-a opus şi nici nu intenţionează să se opună ca reclamanta proprietară să folosească cum doreşte încăperile asupra cărora are un drept de proprietate exclusiv şi conform regulilor asupra celor pe care le deţine în indiviziune forţată, desigur, fară însă să impună, fară vreun temei legal şi în lipsa vreunui titlu, vreo sarcină asupra imobilului proprietatea sa exclusivă ori asupra coproprietarii.

La data de 22 februarie 2012, pârâţii au formulat note de şedinţă (f 131), calificate de intanţă ca fiind acţiune reconvenţională, arătând că în anul 2006, P M şi M N, i-a cerut să cedeze încăperea de baie + WC-ul de afară în schimbul camerei E2, înţelegere care s-a făcut în mod verbal, fiecare parte luându-şi încăperile aşa cum s-a făcut înţelegerea.

Pârâţii arată că de la data înţelegerii ei au folosit E2 ca şi baie făcând investiţii în cuantum de 10.000 lei, sens în care E2 va reveni numitei P M, aceasta fiind obligată să-i achite pârâţilor contravaloarea investiţiilor, respectiv au pus izolaţie de rigips, tavan fals, au introdus apa, curentul electric, gazul, proiect de gaz, acoperiş nou.

Totodată pârâţii susţin că baia de afară care le-a aparţinut acestora, este închisă din 2006 de către P M, pârâţii neavând acces la ea, motiv pentru care pârâţii au folosit E2. Arată că nu au nici un  o obligaţie  să-i plătească reclamantei chirie pentru E2, pentru că şi aceasta ar avea aceeaşi obligaţie să le plătească chirie pentru baia de afară.

La data de 13 aprilie 2012, pârâţii au formulat o precizare la acţiunea reconvenţională (f 145) arătând că solicită ca reclamanta – pârâtă reconvenţional să fie obligată la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând cuantumul investiţiilor aduse la încăperea E2, în schimbul predării acesteia; cu cheltuieli de judecată.

Pârâţii arată că în anul 2006, P M şi M N, i-au cerut să cedeze încăperea de baie + WC-ul de afară în schimbul camerei E2, înţelegere care s-a făcut în mod verbal, fiecare parte luându-şi încăperile aşa cum s-a făcut înţelegerea.

Pârâţii arată că de la data înţelegerii ei au folosit E2 ca şi baie făcând investiţii în cuantum de 10.000 lei, sens în care E2 va reveni numitei P M, aceasta fiind obligată să-i achite pârâţilor contravaloarea investiţiilor, respectiv au pus izolaţie de rigips, tavan fals, au introdus apa, curentul electric, gazul, proiect de gaz, acoperiş nou.

Totodată pârâţii susţin că baia de afară care le-a aparţinut acestora, este închisă din 2006 de către P M, pârâţii neavând acces la ea, motiv pentru care pârâţii au folosit E2. Arată că nu au nici un  o obligaţie  să-i plătească reclamantei chirie pentru E2, pentru că şi aceasta ar avea aceeaşi obligaţie să le plătească chirie pentru baia de afară.

Mai arată pârâţii că reclamanta este sora pârâtei şi că ar fi corect ca părţile să se înţeleagă în ceea ce priveşte preţul pentru camera E2, urmând ca preţul să-l plătească după încheierea unei tranzacţii cu reclamanta.

Cererea reconvenţională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 711 de lei şi timbru judiciar în sumă de 3 lei.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu interogatoriul pârâţilor (f 136, 139), cercetare la faţa locului (f 147) şi proba testimonială cu martorele Puşcaş Doina (f 160) şi Floare Corina (f 161).

Analizând acţiunea de faţă prin prisma motivelor formulate şi a probelor administrate, instanţa reţine următoarele:

Cât priveşte acţiunea principală, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta P M a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S E şi S  obligarea pârâţilor la readucerea la starea iniţială a camerei E2 şi a încăperii baie+WC în sensul demolării zidului care blochează intrarea în încăperea E2, a reconstruirii peretelui despărţitor între încăperile E2 şi E1 şi a reinstalării utilităţilor (apă şi canalizare) în camera de baie şi WC şi a obiectelor sanitare din această încăpere;obligarea pârâţilor la predarea în deplină proprietate şi posesie a încăperii E2 reclamantei; obligarea pârâţilor la predarea în deplină proprietate şi posesie reclamantei a încăperii de baie şi WC după aducerea acesteia în starea iniţială; obligarea pârâţilor la plata de daune materiale pentru lipsa de folosinţă a imobilului pe ultimii 3 ani şi pânp la predarea efectivă în proprietate şi posesie, respectiv 100 de lei lunar; cu cheltuieli de judecată.

Din copia CF II 225 Reghin Sat rezultă că imobilul în litigiu, situat administrativ în Reghin, str. P nr., jud. Mureş a constituit proprietatea comună a reclamantei P M şi a pârâtei S E şi că, în urma unei acţiuni de ieşire din indiviziune, pârâtei S E i-a revenit camera C şi D a imobilului, precum şi cămara E1 (conform înscrierii de sub B 45), iar reclamantei P M i-a revenit camerele A şi B şi cămara E2 (înscrierea de sub B 46), rămânând în indiviziune forţată veranda deschisă, podul şi încăperea de baie şi wc.

Între pârâţii S E şi S  pe de o parte şi numiţii M N, O V şi Oprea Ioan pe de altă parte a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1735/ 05.11.2003 emis de BNP Petraş Dumitru, prin care pârâta S E a cedat numiţilor M N, O V şi Oprea Ioan partea sa din imobil.

Ulterior, între reclamanta P M şi numiţii M N, O V şi O I a intervenit un contract de schimb autentificat sub nr. 1055/2006, prin care P M a cedat celor trei cămara E2 în schimbul cotei de ½ din încăperea de baie şi wc.

Prin contractul de schimb autentificat sub nr. 1828/2009 de BNP Petraş Dumitru, reclamanta a redobândit în proprietate cămara E2 şi a cedat pârâţilor ½ din încăperea de baie şi wc, revenind practic la situaţia de carte funciară anterioară primului contract de schimb.

Prin Sentinţa civilă nr. 298/2010 a Judecătoriei Reghin s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1735/ 05.11.2003 emis de BNP Petraş Dumitru şi restabilirea situaţiei anterioare în sensul radierii drepturilor de proprietate şi folosinţă ale numiţilor M N, O V şi O I asupra imobilelor ce au făcut obiectul contractului de întreţinere şi reînscrierea drepturilor de proprietate şi folosinţă al pârâtei S E în Cartea funciară nr. II 225-Reghin sat.

Instanţa constată că pârâţii nu au făcut dovada existenţei vreunei înţelegeri cu reclamanta în sensul cedării de către reclamantă în favoarea pârâţilor a încăperii E2.

Cu toate acestea, prin răspunsul la interogatoriul administrat în cauză (f 136 şi 139), pârâţii au recunoscut faptul că, în prezent folosesc încăperea E2.

De asemenea, din raportul de expertiză tehnică efectuat în dosarul având ca obiect ieşire din indiviziune şi depus în copie la dosarul cauzei (f 78) şi din schiţa anexată acestui raport de expertiză rezultă că reclamanta avea acces în încăperea E2, care nu comunică direct cu camerele A şi B ce i-au revenit reclamantei în urma partajului, din veranda deschisă aflată în indiviziune forţată.

La cercetarea locală efectuată în cauză (f 147), instanţa a constatat că, în prezent accesul din veranda deschisă înspre încăperea E2 a fost închis, uşa care exista a fost zidită parţial şi a fost montat un geam.

În acelaşi timp, pârâţii au demolat parţial zidul despărţitor dintre încăperile E1 şi E2, iar încăperea E 2 a fost transformată în baie, fiind montate obiecte sanitare, respective vas de toaletă, chiuvetă, cadă şi un cazan cu lemne. 

Conform relatărilor pârâţilor, aceştia au modificat şi  geamul comun din încăperile E1 şi E2, în sensul că a fost tăiat un geam nou în E2.

De altfel, aceste modificări au fost recunoscute de pârâţi prin răspunsurile date la interogatoriul administrat în cauză (f 136, 139).

În ceea ce priveşte încăperea de baie şi wc, care a rămas în indiviziune forţată, pârâţii, prin răspunsul la interogatoriu, au recunoscut faptul că această încăpere a suferit modificări, în sensul că, din obiectele existente în această încăpere, mai există doar vasul de toaletă, iar cada, boilerul şi robinetul nu mai există. Nici toaleta care mai există în camera de baie nu mai este funcţională în condiţiile în care, în această încăpere nu este introdusă apa curentă.

Din raportul de expertiză  aflat la dosarul cauzei (f 78) rezultă că în încăperea baie şi wc, care a rămas în proprietatea indiviză a reclamantei şi a pârâtei S E exista o cadă de baie, un lavoar şi un vas de toaletă, instalaţia era completă în încăpere şi era înzidită, iar încălzirea încăperii se făcea cu lemne.

Având în vedere argumentele de fapt reţinte anterior, precum şi dispoziţiile art. 480 Cod civil, instanţa va admite cererea reclamantei şi, ca urmare, va obliga pârâţii la readucerea la starea iniţială a camerei E2 (în sensul demolării zidului care blochează intrarea în încăperea E2, a reconstruirii peretelui despărţitor între încăperile E2 şi E1) şi a încăperii baie+WC (în sensul reinstalării utilităţilor - apă şi canalizare şi a obiectelor sanitare din această încăpere).

În condiţiile în care încăperea E2 este proprietatea exclusivă a reclamantei, iar pârâţii au ocupat-o fără nici un titlu valabil, instanţa va obliga pârâţii la predarea în deplină proprietate şi posesie a încăperii E2 reclamantei.

Cât priveşte încăperea de baie şi wc, instanţa reţine că aceasta este proprietatea comună a reclamantei şi pârâtei S E.

Dreptul de proprietate comună se caracterizează prin faptul că un bun aparţine în proprietate a două sau mai multe persoane, care îşi pot exercita împreună, simultan şi concurent, toate prerogativele recunoscute de lege fiecărui coproprietar.

Or, în cazul dedus judecăţii, din probele administrate, rezultă că reclamanta a fost împiedicată de către pârâţi să-şi exercite dreptul de proprietate asupra încăperii de baie şi wc.

În aceste condiţii, instanţa va obliga pârâţii să permită reclamantei să-şi exercite dreptul de proprietate şi de posesie asupra încăperii de baie şi WC după aducerea acesteia în starea iniţială.

Cât priveşte solicitarea reclamantei la obligarea pârâţilor la plata de daune materiale pentru prejudiciul suferit ca urmare a lipsei de folosinţă a imobilului, instanţa reţine următoarele:

În speţă dedusa judecăţii sunt îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile delictuale, prevăzute în art. 998-999 Cod Civil şi dezvoltate de doctrina şi practica judiciara.

Astfel exista un prejudiciu cert, dovedit cu înscrisurile depuse în probaţiune (f 156-159), care nu este reparat pentru cuantumul solicitat prin prezenta acţiune. Astfel, din înscrisurile depuse de reclamantă rezultă că un apartament similar în zonă poate fi închiriat cu preţuri situate între 300 de lei şi 100 Euro lunar, de unde rezultă că cererea reclamantei de obligare a pârâţilor la plata unor daune materiale de 100 lei lunar este rezonabilă.

Fapta ilicita consta în acţiunea pârâţilor de ocupare a încăperii E2 şi a încăperii de baie şi wc şi aducerea acestei din urmă încăperi în stare de nefuncţiune, în sensul demontării obiectelor sanitare şi a utilităţilor (apă şi canalizare) din această încăpere. Fapta pârâţilor a prilejuit prejudicii reclamantei, care nu a putut închiria sau vinde partea din imobil care îi aparţine în proprietate.

 Este dovedit fără putinţa de tăgada şi raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul suferit de către reclamantă, respectiv faptul că imposibilitatea reclamantei de a vinde sau închiria imobilul pe care îl deţine este urmarea directă a acţiunii reclamanţilor, care au împiedicat-o pe reclamantă să-şi exercite dreptul de proprietate asupra încăperii de baie şi wc şi au adus modificări acestei încăperi prin demontarea obiectelor sanitare şi a utilităţilor – apă curentă şi canalizare.

Având în vedere argumentele de fapt şi de drept reţinute anterior, instanţa va obliga pârâţii la plata de daune materiale pentru lipsa de folosinţă a imobilului pe ultimii 3 ani anteriori formulării cererii de chemare în judecată şi în continuare până la predarea efectivă în proprietate şi posesie, în cuantum de 100 de lei lunar.

Instanţa, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâţii şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3221 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru în sumă de 718 lei, timbru judiciar în sumă de 3 lei şi onorariu avocaţial în sumă de 2500 lei.

Domenii speta

Spete similare