Pensie întreţinere

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul de mai sus la data de 17.12.2015 (data poştei 15.12.2015), reclamantul P D a chemat în judecată pe pârâta V F, în calitate de reprezentant legal al minorei P A M, fiica părţilor, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună reducerea pensiei de întreţinere la care reclamantul a fost obligat în favoarea minorei prin sentinţa civilă 487/26.06.2014 pronunţată de Judecătoria Reghin, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 227/21.04.2015 a Tribunalului Mureş, de la suma de 623 lei lunar la o pătrime din venitul minim pe economie, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că începând cu data de 22.11.2015, posibilităţile sale financiare nu îi mai permit prestarea către minoră a unei pensii de întreţinere în cuantum de 623 lei lunar, întrucât de la acel moment contractul de muncă nr. 3069/27.12.1999 încheiat cu SNGN ROMGAZ SA Mediaş - Sucursala Târgu Mureş, a încetat. A mai arătat reclamantul că în prezent nu realizează nici un venit.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 527, art. 529, art. 531 din C.civ. şi art. 517 din CPC.

În dovedire, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens sentinţa civilă nr. 487/2014, actul adiţional privind încetarea contractului individual de muncă şi certificatul de naştere al minorei.

Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 29 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 80/2013.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că raporturile de muncă ale reclamantului au încetat prin acordul părţilor, conform art. 55 lit. b) din Codul Muncii. Mai mult, a susţinut că reclamantul realizează venituri în Spania, unde este plecat la muncă şi are rezidenţă. Aşadar, a apreciat că obligaţia de întreţinere trebuie raportată la venitul minim pe economie garantat în Spania, respectiv de 715 euro lunar.

A mai susţinut că la soluţionarea cererii trebuie avute în vedere nevoile copilului, apreciind că suma de 623 lei este oricum inferioară acestor nevoi.

În drept, a invocat prevederile art. 529 din C.civ.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea provei cu interogatoriul pârâtului.

Sub aspect probatoriu, instanţa a încuviinţat următoarele probe: proba cu înscrisurile de la dosar şi proba cu interogatoriul pârâtului, apreciind că aceste probe sunt pertinente, concludente şi utile să conducă la soluţionarea cauzei.

Conform art. 499 alin. 4 din C.civ., instanţa a dispus efectuarea unei anchete psihosociale la domiciliul minorei, prin mijlocirea Autorităţii Tutelare din cadrul Primăriei Crăieşti (f. 45-46), autoritate care a şi fost citată în cursul procesului.

De asemenea, din dispoziţia instanţei, s-au emis următoarele adrese, în vederea solicitării de informaţii privind situaţia financiară a reclamantului, către: Primăria Comunei Crăieşti, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş – Serviciul Fiscal Municipal Reghin, ITM Mureş, răspunsurile acestor autorităţi fiind ataşate dosarului cauzei (f. 66; f. 43-44; f. 48-49).

La data de 30.03.2016, reclamantul a depus la dosar adeverinţă de la SNGN Romgaz SA (f. 54-56) referitoare la încetarea raporturilor de muncă, iar la data de 12.04.2016, aceeaşi societate a răspuns adresei instanţei (f. 66) şi a precizat că raporturile de muncă ale reclamantului au încetat la data de 22.11.2015.

Referitor la proba cu interogatoriul reclamantului, faţă de susţinerile părţii prezente la termenul de judecată din data de 01.03.2016, instanţa a dispus administrarea acestei probe conform prevederilor art. 356 CPC, privind interogatoriul părţii care se află în străinătate. Răspunsurile reclamantului au fost depuse, în scris, la data de 28.03.2016 (f. 52).  Având în vedere prezenţa personală a reclamantului în faţa instanţei la termenul de judecată din data de 29.03.2016, în temeiul art. 22 rap. la art. 255 din CPC, după punerea în discuţia părţilor, instanţa a dispus luarea unui nou interogatoriu reclamantului, răspunsurile acestuia fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei (f. 57).

La termenul de judecată din data de 29.03.2016, reclamantul a invocat excepţia nulităţii absolute a înscrisului aflat la fila 45 dosar, apreciind că între primarul Comunei Crăieşti şi pârâtă există o legătură de rudenie. După punerea în discuţie a acestuia aspect, instanţa a reţinut că această excepţie urmează a se analiza pe fondul cauzei, în contextul aprecierii forţei probante a actului contestat.

La data de 18.04.2016, pârâta a depus concluzii scrise.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin sentinţa civilă nr. 487/26.06.2014 pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 2615/289/2013 s-a admis acţiunea formulată de reclamanta P F în contradictoriu cu pârâtul P D, s-a dispus desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior încheierii căsătoriei, respectiv ”Vereş”, exercitarea în comun de către părţi a autorităţii părinteşti faţă de minora P A M, născută la data de 03.12.2007, stabilirea locuinţei minorei la mamă şi obligarea tatălui la plata în favoarea acesteia a unei pensii de întreţinere în cuantum de 623 lei lunar, începând cu data de 20.08.2013 şi până la majoratul copilului.

La data de 15.12.2015 (data poştei), numitul P D, debitorul pensiei de întreţinere, a formulat cerere de reducere a pensiei la care a fost obligat prin sentinţa civilă nr. nr. 487/26.06.2014 pronunţată de Judecătoria Reghin, de la suma de 623 lei lunar la un cuantum stabilit prin raportare la venitul minim pe economie, motivat de faptul că începând cu data de 22.11.2015, posibilităţile sale financiare nu îi mai permit prestarea către minoră a unei pensii de întreţinere în cuantum de 623 lei lunar, întrucât de la acel moment i-a încetat contractul de muncă.

În drept, potrivit art. 499 alin. 1 din C.civ. „Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.”

Conform art. 524 din C.civ. „Are drept la întreţinere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreţine din munca sau din bunurile sale.”, dar potrivit art. 525 alin. 1 din C.civ. „Minorul care cere întreţinere de la părinţii săi se află în nevoie dacă nu se poate întreţine din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.”

Potrivit art. 527 din C.civ. „(1) Poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. (2) La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinerea se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilităţile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligaţii ale sale.”

De asemenea, conform art. 529 din C.civ. „(1) Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti. (2) Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii.”

În fine, potrivit art. 531 alin. 1 din C.civ. „Dacă se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei.”

Rezultă din dispoziţiile acestui ultim text de lege că hotărârile judecătoreşti date în materia pensiei de întreţinere au o autoritate de lucru judecat provizorie, care se menţine cât timp situaţia de fapt avută în vedere la pronunţarea hotărârii rămâne neschimbată.

Raportat la dispoziţiile legale anterior citate şi la probele administrate în cauză, instanţa apreciază întemeiată acţiunea formulată de reclamantul P D.

Astfel, instanţa reţine că începând cu luna noiembrie 2015 reclamantul nu mai realizează venituri, după cum reiese din adresa nr. 7398/11.03.2016 emisă de DGFP Braşov – AJFP Mureş – Serviciul Fiscal Municipal Reghin (f. 43-44). Din aceeaşi adresă mai rezultă că ultima lună în care reclamantul a beneficiat de venituri este luna octombrie 2015, venituri obţinute de la angajatorul SNGN Romgaz SA. De asemenea, autoritatea fiscală a mai menţionat că numitul P D nu figurează cu venituri impozabile în anul 2016.

Aceste date se coroborează cu susţinerile reclamantului, referitoare la încetarea contractului de muncă la data de 22.11.2015, dar şi cu înscrisurile de la filele 3-4 (decizia nr. 358/18.11.2015 privind încetarea contractului individual de muncă al numitului P D) şi filele 53-56 (adeverinţă prin care se atestă încetarea raporturilor de muncă), emise de SNGN Romgaz SA. Referitor la apărările pârâtei faţă de încetarea raportului de muncă al reclamantului, instanţa apreciază că nu are relevanţă pentru prezenta cauză temeiul de drept al încetării raporturilor de muncă dintre reclamant şi angajator, stabilirea cuantumului obligaţiei de întreţinere fiind raportată la nevoile creditorului şi mijloacele debitorului.

De asemenea, din relaţiile depuse de ITM Mureş (f. 48-49) rezultă că raporturile de muncă ale reclamantului cu SNGN Romgaz SA au încetat la data de 22.11.2015. În privinţa relaţiilor depuse de ITM Mureş, instanţa reţine că acestea sunt clare şi neechivoce, având în vedere că se precizează datele de identificare ale contractului individual de muncă încheiat între SNGN Romgaz SA şi reclamant (nr. 3069 din data de 27.12.1999), date care se coroborează cu înscrisurile aflate la dosar, respectiv cu cele cuprinse în Decizia nr. 358/2015, emisă de angajator, privind încetarea contractului de individual de muncă al reclamantului.

În privinţa alegaţiilor pârâtei, referitoare la faptul că reclamantul are rezidenţa în Spania şi obţine venituri din muncă în străinătate, instanţa reţine că acestea sunt nedovedite, sarcina probei aparţinând în acest caz pârâtei, conform art. 249 CPC. Mai mult, această ipoteză este contrazisă de răspunsurile reclamantului la interogatoriu, neexistând astfel fundament probator pentru cele invocate de pârâtă.

În acest context, judecătoria constată că prin înscrisul de la fila 45 (adresa nr. 391/15.03.2016) întocmit de Primăria Comunei Crăieşti se arată că ”la domiciliul susnumitului (n.i. - reclamantului P D) locuiesc şi părinţii acestuia şi din discuţiile purtate cu părinţii şi cu vecinii reiese că acesta nu a mai venit acasă de câteva luni şi nu au cunoştinţă unde este plecat”.

Cu privire la acest înscris instanţa observă că reclamantul a contestat veridicitatea acestuia prin raportare la prevederile art. 271 din CPC, dat fiind că primarul Comunei Crăieşti este fratele pârâtei, susţinând că actul a fost întocmit cu depăşirea competenţelor.

Este adevărat că instanţa nu a dispus Autorităţii Tutelare din cadrul Primăriei Crăieşti efectuarea unor cercetări la domiciliului reclamantului, ci doar la cel al minorei (conform adresei de la fila 12), însă apreciază că acest fapt nu conduce la concluzia unui act întocmit ultra vires, cu atât mai mult cu cât verificările au fost realizate de asistentul social din cadrul Autorităţii Tutelare. Fiind întocmit de către asistentul social din cadrul Autorităţii Tutelare, actul contestat de către reclamant dobândeşte astfel, prin asimilare, valoarea unui raport de anchetă psihosocială, concluziile acestuia având însă un rol consultativ, nefiind obligatorii pentru instanţa de tutelă, care are libertatea de a le aprecia, ca şi orice altă probă administrată în cauză.

În al doilea rând, legătura de rudenie dintre primarul Comunei Crăieşti (numitul Vereş Vasile) şi pârâta din prezenta cauză nu afectează legalitatea actului, existând o diferenţă între persoana numitului V  V şi funcţia de primar pe care acesta o ocupă. Astfel, întocmirea unui act prin exercitarea prerogativelor prevăzute de lege se bucură de o prezumţie de legalitate, simpla invocare a unei relaţii de rudenie nefiind suficientă pentru a crea un dubiu cu privire la legalitatea actului, astfel că prevederile art. 271 din CPC nu sunt aplicabile.

În schimb, referitor la forţa probantă, judecătoria găseşte că înscrisul analizat nu se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză, astfel că cele menţionate nu vor fi avut în vedere la soluţionarea prezentei cereri.

La stabilirea cuantumului concret al obligaţiei de întreţinere instanţa va avea în vedere şi nevoile minorei, un copil în vârstă de 8 ani, aflat în plin proces de creştere. De asemenea, se vor avea în vedere şi cele reţinute în cuprinsul referatului de anchetă psihosocială (întocmit la locuinţa minorei - f. 46), respectiv faptul că mama minorei, pârâta V F, este angajată SC B C SRL, având un venit net de 1.000 lei lunar (sumă în care sunt incluse şi bonurile de masă) şi se ocupă în mod corespunzător de creşterea şi educaţia minorei, oferindu-i afecţiune şi condiţii materiale optime. 

Având în vedere cele de mai sus, instanţa reţine că dacă nevoia creditorului întreţinerii, respectiv minora P A M, poate fi prezumată că a rămas aceeaşi cu cea avută în vedere de instanţă la pronunţarea sentinţei civile nr. 487/26.06.2014 a Judecătoriei Reghin, date fiind vârsta copilului, precum şi menţiunile referatului de anchetă socială nr. 390/15.03.2016 întocmit de Autoritatea Tutelară din cadrul Crăieşti, conform cărora minora este elevă în clasa a I-a, mijloacele debitorului întreţinerii, respectiv reclamantul P D s-au modificat între timp, în sensul că acesta nu realizează venituri.

Chiar dacă debitorul întreţinerii nu este angajat şi nu realizează venituri periodice, având în vedere că nu există date din care să rezulte că este inapt pentru muncă, judecătoria va dispune obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere prin raportare la venitul minim garantat pe economie. Acest criteriu, confirmat în mod constant de către jurisprudenţa naţională, apare în viziune judecătoriei ca fiind unul obiectiv şi în acord cu scopul urmărit, deoarece refuzul de a munci nu exonerează de obligaţia legală de întreţinere. 

Potrivit art. 1 alin.2 din HG nr. 1091/2014, venitul minim brut pe ţară garantat începând cu data de 1 iulie 2015 este de 1.050 lei [valoare netă de 785 lei], astfel că prin aplicarea cotei de 1/4 din acest venit net (conform art. 529 alin.2 din C.civ) reiese că reclamantul va fi obligat la plata sumei de 196,25 lei, stabilirea cuantumului în limita maximă prevăzută de lege fiind pe deplin justificată de necesitatea de a acoperi, pe cât posibil, nevoile minorei.

Faţă de toate cele expuse, instanţa va admite acţiunea şi va dispune reducerea pensiei de întreţinere stabilită în sarcina reclamantului şi în favoarea minorei P A M, născută la data de 03.12.2007, prin sentinţa civilă 487/26.06.2014 pronunţată de Judecătoria Reghin, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 227/21.04.2015 a Tribunalului Mureş, de la suma de 623 lei lunar la suma de 196,25 lei lunar, începând cu data introducerii prezentei acţiuni, respectiv 15.12.2015, şi până la majoratul copilului.

Conform art. 531 alin. 2 din C.civ., pensia de întreţinere stabilită se indexează de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei.

În privinţa cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că, deşi ambele părţi au solicitat obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor generate de prezentul proces, acestea nu au probat cuantumul acestora. Astfel, având în vedere soluţia dată pe fond şi faptul că acţiunea a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 29 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 80/2013 iar reclamantul nu au făcut dovada altor cheltuieli, în temeiul art. 453 din CPC, instanţa va respinge cererile părţilor referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.

 Conform art. 448 alin. 1 pct. 4 din CPC, prezenta hotărâre judecătorească este executorie de drept. Întrucât potrivit Noului Cod de procedură civilă, punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti privind pensii de întreţinere nu se mai face din oficiu, pârâta este cea care va trebui să întreprindă demersuri în acest sens, apelând, în cazul refuzului reclamantului de a-şi îndeplini benevol obligaţia de plată a pensiei stabilită în sarcina sa prin prezenta hotărâre, la un executor judecătoresc.

Domenii speta

Spete similare