Contestaţie decizie de pensionare; perioadă lucrată in grupa a doua de muncă

Prin contestația înregistrată sub nr. 1128/99/26.02.2018, contestatorul N.G. a chemat în judecată pe intimata Casa Teritorială de Pensii Iași, solicitând anularea deciziei nr. 99959/R/05.12.2017 de respingere a pensiei anticipate parţiale și obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii, cu acordarea drepturilor din pensie de la data formulării cererii de înscriere la pensie, cu dobânda legală de la acea dată și până la plata efectivă a acestor drepturi. De asemenea, contestatorul a solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestației sale, contestatorul a susținut că în mod greșit intimata nu a valorificat perioada lucrată în grupa a II-a de muncă la SC A. SA, deși a depus la dosarul de pensie adeverinţa nr. 112/26.06.2017 și deși există aceste menţiuni și în carnetul de muncă. Astfel, adeverinţa nr. 260/23.08.2017 emisă de SC A. SA atestă faptul că în perioada 08.09.1986 - 01.04.1992, având meseria de strungar în cadrul atelierului ME, a fost încadrat în grupa a II-a de muncă, potrivit Ordinului 50/1990, punctul 3 și Anexa 2, poz.42. Încadrarea în grupă de muncă s-a făcut de conducerea unităţii împreună cu sindicatul, cu avizul ITM Iași nr. 877/23.01.2001, iar adeverinţa a fost emisă în conformitate cu dispoziţiile legale, potrivit modelului prevăzut la anexa 14 a HG nr. 257/2011.

Contestatorul a invocat disp. art. 3 și art. 6 din Ordinul 50/1990, susținând că enumerarea de la art. 3 nu este una limitativă, ci doar exemplificativă. De asemenea, dovada că activitatea desfăşurată în perioada 08.09.1986 - 01.04.1992, având meseria de strungar în cadrul atelierului M-E, a fost încadrată în condiţiile prevăzute de Ordinul 50/1990, punctul 3 și Anexa 2, poz. 42, o constituie adeverinţa nr. 260/23.08.2017 emisă de A. SA, adeverinţă emisă pe baza documentelor verificabile aflate în arhivele societăţii și cunoscând prevederile Codului penal referitoare la falsul în înscrisuri oficiale. Încadrarea sa în grupa a II-a de muncă s-a făcut de conducerea unității împreună cu sindicatul, cu avizul ITM Iași nr. 877/23.01.2001. Potrivit disp. art. 55 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, „Dovada condiţiilor de muncă se face cu carnetul de muncă şi/sau adeverinţa emisă de unitate”. Referitor Ia adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și II de muncă, art. 158 alin. 2 din Legea 263/2010 stabileşte că acestea sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001. Potrivit disp. art. 126 alin. l din HG nr. 257/2011, adeverinţele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și II de muncă, se întocmesc potrivit modelului prevăzut la anexa nr. 14, numai pe baza documentelor verificabile aflate în evidențele angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhive. Or, susține contestatorul că adeverinţa ce atestă încadrarea sa în grupa a II-a de muncă este emisă în conformitate cu dispoziţiile legale, potrivit modelului prevăzut la anexa 14 a HG nr. 257/2011.

Contestatorul precizează și faptul că încadrarea în grupele de muncă este atributul exclusiv al angajatorului care, potrivit art. 125 din HG nr. 257/2011, este direct răspunzător de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor. În plus, în cuprinsul adeverinței se arată că a efectuat lucrări specifice meseriei menţionate, în aceleaşi condiţii de noxe depăşite cu muncitorii de bază, locuri de muncă unde se execută operaţiuni prevăzute la poz. 42 (operaţiuni de tratament termic efectuat în plumb topit; recoacerea în cuptoare în care se utilizează pentru protecţia suprafeţei pieselor mediu redactor de oxid de carbon; tratarea termo-chimică a oțelului). De altfel, toți salariaţii societăţii A. au lucrat în aceleaşi condiţii nefavorabile de microclimat cu un nivel ridicat al noxelor, deoarece această unitate este practic o hală imensă unde nu există pereţi despărţitori între diferite secţii. Acesta este și motivul pentru care a fost și el, alături de colegii săi, nominalizat pentru acordarea grupei de muncă. Mai mult, locul de muncă este precizat în tabelul nr. 403/2001 emis de unitatea angajatoare cu toți angajaţii încadrați în grupe superioare de muncă.

Contestatorul a susținut și faptul că a formulat, în conformitate cu disp. art. 149 din Legea nr. 263/2010, contestație, însă până în prezent nu a primit soluţia Comisiei centrale de contestaţii.

.

Analizând actele şi lucrările dosarului cauzei, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin cererea înregistrată la Casa Teritorială de Pensii Iaşi sub nr. 86764/25.10.2017, contestatorul N. G.a solicitat înscrierea la pensie anticipată parțială.

Prin decizia nr. 99959/R/2017 din data de 05.12.2017 emisă de intimata Casa Teritorială de Pensii Iași a fost respinsă cererea formulată de petentul N. G.. S-a reţinut prin această decizie că nu sunt îndeplinite prevederile art. 65 din Legea nr. 263/2010, în sensul că pensia se cuvine cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, persoanelor care au realizat stagiul complet de cotizare. De asemenea, s-a reţinut prin decizie că nu s-a valorificat grupa a II – a de muncă din adeverinţa nr. 260/23.08.2016 întrucât meseria de strungar nu presupune desfăşurarea activităţilor prevăzute la pct. 42, anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990.

Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat contestaţie în conformitate cu disp. art. 149 din Legea nr. 263/2010, contestaţie nesoluţionată de către Casa Naţională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestaţii până la momentul pronunţării prezentei sentinţe.

Prin prezenta contestație, contestatorul a solicitat anularea deciziei nr. 99959/R/05.12.2017 de respingere a pensiei anticipate parţiale și obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii, cu acordarea drepturilor din pensie de la data formulării cererii de înscriere la pensie.

Criticile formulate de către contestator se referă, în esență, la faptul că în mod greșit intimata nu a valorificat adeverința nr. 260/23.08.2016  și, implicit, la faptul că în mod greșit a fost respinsă cererea de înscriere la pensie anticipată parțială.

În ceea ce privește susținerile contestatorului referitoare la faptul că în mod greșit intimata nu a valorificat adeverința nr. 260/23.08.2016, instanța constată că acestea sunt întemeiate.

Astfel, se reţine de către instanţă că din cuprinsul adeverinţei nr. 260/23.08.2016 eliberată de S.C. A. S.A., rezultă că în perioadele 08.09.1986 – 01.04.1992, contestatorul, având meseria de strungar în cadrul At. M-E, a fost încadrat în grupa a II – a de muncă, procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin tabel nominal nr. 403/19.01.2001 şi Decizia CA nr. 17/01.02.2001. Din cuprinsul acestei adeverinţe rezultă că temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă îl reprezintă Ordinul nr. 50/1990, pct. 3 şi anexa 2, poz. 42. De asemenea, se menţionează în cuprinsul acestei adeverinţe faptul că salariatul a efectuat lucrări specifice meseriei menţionate în aceleaşi condiţii de noxe depăşite cu muncitorii de bază, loc de muncă unde se execută operaţiuni prevăzute la poz. 42 (operaţiuni de tratament termic efectuat în plumb topit, recoacerea în cuptoare care utilizează pentru protecţia suprafeţei pieselor de mediu reductor de oxid de carbon, tratarea termo-chimică a oţelului).

Potrivit art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”, iar potrivit art. 15 din acelaşi act normativ, „dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale”.

Totodată, potrivit disp. art. 158 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001. Potrivit disp. art. 126 alin. 1 din H.G. nr. 257/2011, adeverinţele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidenţele angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhive.

În speţă, verificând adeverinţa nr. 260/23.08.2016, instanţa constată că aceasta a fost emisă în conformitate cu dispoziţiile legale, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14 la H.G. nr. 257/2011.

Pe cale de consecință, instanța constată că în mod greșit intimata nu a valorificat perioada 08.09.1986 – 01.04.1992 ca reprezentând stagiu de cotizare realizat în grupa a II – a de muncă, potrivit adeverinței nr. 260/23.08.2016. Contestatorul a prezentat o adeverinţă emisă de către angajator în conformitate cu prevederile legale, în cuprinsul adeverinţei menţionându-se temeiul încadrării în grupa a II-a de muncă (Ordinul nr. 50/1990, pct. 3 şi anexa 2, poz. 42), respectiv faptul că încadrarea s-a efectuat conform nominalizării efectuate prin tabel nominal nr. 403/19.01.2001 şi Decizia CA nr. 17/01.02.2001. Prin urmare, în condiţiile în care adeverinţa a fost emisă în conformitate cu dispoziţiile legale, intimata avea obligaţia de a valorifica această adeverinţă, respectiv perioada lucrată de contestator în grupa a II – a de muncă.

Art. 158 alin. 7 din Legea nr. 263/2010 prevede faptul că, în situaţia în care se constată încălcări ale legislaţiei privind încadrarea în grupe superioare de muncă, perioadele respective pot fi valorificate ca stagii de cotizare în condiţii normale. Însă, aceste încălcări ale legislaţiei privind încadrarea în grupe superioare de muncă, pot fi constatate numai ca urmare a unor verificări efectuate ca urmare a existenţei unor suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupele I şi/sau a II-a de muncă. În acest sens, art. 158 alin. 6 din Legea nr. 263/2010 prevede că „în situaţia în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupele I şi/sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alţi deţinători legali de arhive sunt obligaţi să pună la dispoziţia Casei Naţionale de Pensii Publice şi/sau a caselor teritoriale de pensii, după caz, la solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-au eliberat adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă, în vederea verificării respectării legislaţiei în domeniu”.Or, în speţă, instanţa reţine că intimata nu a făcut dovada faptului că ar fi solicitat angajatorului documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-a eliberat adeverinţa nr. 260/2016. În aceste condiţii, în lipsa solicitării documentelor şi a efectuării verificărilor prevăzute de art. 158 alin. 6 şi 7 din Legea nr. 263/2010, instanţa constată că intimata nu are nici un temei pentru a nu valorifica perioada 08.09.1986 – 01.04.1992  ca reprezentând stagiu de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă, cu atât mai mult cu cât angajatorului îi revine întreaga răspundere în ceea ce priveşte adeverinţele eliberate. În plus, instanţa reţine şi faptul că adresa nr. R87/30.03.2001 invocată de intimată nu prezintă relevanţă întrucât nu face nicio referire la tabelul nominal nr. 403/19.01.2001, ci la alte tabele nominale.

Prin urmare, instanţa constată că perioada 08.09.1986 – 01.04.1992 reprezintă stagiu de cotizare realizat în grupa a II – a de muncă, potrivit adeverinței nr. 260/23.08.2016.

Totodată, instanța reține că, și în condiţiile valorificării perioadei 08.09.1986 – 01.04.1992 ca reprezentând stagiu de cotizare realizat în grupa a II –a de muncă, în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 65 din Legea nr. 263/2010, privitoare la acordarea pensiei anticipate parțiale.

Astfel, potrivit disp. art. 65 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, „Pensia anticipată parţială se cuvine, cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, persoanelor care au realizat stagiul complet de cotizare, precum şi celor care au depăşit stagiul complet de cotizare cu până la 8 ani”.

În speţă, raportat la data naşterii contestatorului, stagiul complet de cotizare prevăzut de lege este de 35 ani, iar vârsta standard de pensionare este de 65 ani. Pensia anticipată parţială se poate acorda cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, persoanelor care au realizat stagiul complet de cotizare.

Or, stagiul de cotizare realizat de către contestator este de 32 ani, 8 luni şi 6 zile, la care se adaugă stagiul aferent grupei a II – a de muncă de 1 an şi 3 luni (stagiu realizat în grupa a II –a de 5 ani, 6 luni şi 23 zile), rezultând astfel un stagiu total de cotizare realizat de 33 ani, 11 luni şi 6 zile.

Pe cale de consecință, și în condițiile valorificării perioadei 08.09.1986 – 01.04.1992 ca reprezentând stagiu de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă, instanța constată că la momentul formulării cererii de înscriere la pensie contestatorul nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 65 din Legea nr. 263/2010, întrucât stagiul total de cotizare realizat este mai mic decât stagiul complet de cotizare prevăzut de lege.

În aceste condiții, decizia nr. 99959/R/05.12.2017, de respingere a cererii de înscriere la pensie anticipată parțială, este legală și temeinică.

Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța constată că este neîntemeiată contestația formulată de contestatorul N.G.în contradictoriu cu intimata Casa Teritorială de Pensii Iaşi, urmând să o respingă.

Domenii speta

Spete similare